SISTEMUL POLITIC

SISTEMUL POLITIC

1. Sistemismul - paradigma a organizarilor complexe Sistem. Cuvantul ca atare este unul dintre cele mai vechi, si nu o creatie a secolului XX, asa cum s-ar crede. Etimologic, provine din grecescul systema, reuniunea mai multor lucruri intr-un tot (ansamblu organizat). Conceptul de sistem are o dubla conditionare: materiala si spirituala:

1. Un ansamblu de elemente, obiecte, stari, procese existente in realitatea lor.

2. Construct mental in vederea cunoasterii acestor realitati. Exista deci doua tipuri de sisteme: concrete si abstracte. Orice sistem este un ansamblu de elemente aflate in conexiune, alcatuind o structura integrata (intreg) cu proprietati si functii proprii,distincte de proprietatile partilor componente.

Organizarea presupune existenta unor grade de manifestare a interrelatiilor statornicite intre partile (starile) diferitelor sisteme. Dupa cum se stie, societatea, privita intr-o abordare sistemica, constituie un sistem social global, adica un ansamblu de relatii, procese si activitati umane aflate in interactiune dinamica, avand ca finalitate crearea bunurilor materiale si valorilor spirituale menite sa asigure existenta si progresul social.

Sistemul politic - componenta a sistemului social global Intre sistemul politic si sistemul social global exista un raport ca de la parte la intreg, sistemul politic reprezentand o parte a sistemului social global, si anume acea parte care se refera la elementele de organizare si conducere a vietii sociale.

Societatea este un sistem social global, deoarece omul ca element fundamental al societatii este, in primul rand, o fiinta sociala, care comunica si intra in relatii interumane cu semenii sai. In literatura de specialitate, desi societatea este privita ca un sistem social global, multi o considera mai mult decat un sistem social global, sau un sistem social global de un anumit fel, si anume un sistem social global care se reflecta pe sine si intreg universul si care are posibilitatea de perfectionare continua.

Ca orice sistem, si cel macrosocial reprezinta un ansamblu de elemente aflate in conexiune si interactiune reciproca, alcatuind un intreg cu functii si caracteristici proprii, calitativ distincte. Ordinea launtrica a oricarui sistem este data de natura si dinamica relatiilor dintre parti si intreg, ca raporturi dintre sistem si subsisteme. Coeziunea legaturilor interne ale unui sistem este mult mai puternica decat aceea a legaturilor sistemului cu exteriorul. Totodata, orice sistem este un subsistem al unui sistem mai cuprinzator.

Abordata din diferite unghiuri de vedere, societatea, ca sistem social global, este alcatuita din mai multe subsisteme care, luate fiecare in parte, constituie sisteme de sine statatoare, cu specific, relatii, dinamica si activitati proprii.

In mod cert, societatea omeneasca privita ca sistem social global nu poate fi redusa la nici una din componentele sale si nici nu reprezinta doar suma acestora. Sistemul societal, ca sistem complex, este relativ deschis, capabil nu numai de autoreglare, ci si de autoperfectionare.

Corelatia de interdependenta dintre sistemul social global si sistemul politic este esentiala prin faptul ca sistemul politic ca subsistem al unui sistem social global, mai ales prin componenta sa - puterea politica, constituie liantul necesar al dinamismului tuturor subsistemelor care alcatuiesc societatea globala, asigurand organizarea si conducerea la nivelul intregii societati.

Sistemul politic reprezinta, asadar, un subsistem al sistemului social global care cuprinde relatiile politice, institutiile politice si cultura politica, sistemul care asigura organizarea si conducerea de ansamblu a societatii, functionalitatea ei.

Subsistemul politic ca parte componenta a sistemului social global se afla in stransa interactiune cu celelalte subsisteme, pe care le influenteaza, fiind la randul sau, influentat de acestea.

Constituindu-se ca un sistem cu rol de organizare si conducere de ansamblu a societatii, sistemul politic slujeste si trebuie sa slujeasca atat societatea in intregul ei, cat si fiecare subsistem in parte, interesele generale ale societatii, cat si cele individuale.

Experienta istorica a dovedit si dovedeste ca numai organizarea comunitatilor umane in sisteme politice puternice, bine structurate, le-a asigurat acestora viabilitatea.

2. Continutul, structura si functionalitatea sistemului politic

Majoritatea politologilor lumii contemporane inteleg prin sistem

politic ansamblul relatiilor politice, al institutiilor politice, al conceptiilor

politice si al raporturilor dintre acestea, existente la un moment

dat intr-o societate.

Dupa cum apreciaza mai multi politologi, pentru definirea

conceptului de sistem politic trebuie avute in vedere atat perspectiva

structurala, cat si cea functionala. Din perspectiva structurala, sistemul

politic reprezinta un subsistem partial al sistemului social global, fiind

alcatuit din relatiile politice, institutiile politice, conceptiile politice,

precum si din forme si mijloace ale actiunii politice, cu normele si

valorile politice corespunzatoare. Privit insa in perspectiva functionala,

sistemul politic asigura organizarea si conducerea societatii, a

sistemului social in ansamblu. Ca parte componenta a sistemului

social global, sistemul politic reprezinta ansamblul structural de relatii

specializate, de laturi care se conditioneaza reciproc asigurand functionarea,

in raport cu exigentele ce decurg din relatiile sale cu sistemul

global, cu celelalte subsisteme, ca si din propriul mecanism de autoreglare.

Pentru a intelege specificul si functionalitatea sistemului

politic, trebuie analizate structura si, respectiv, componentele sale:

relatiile politice, institutiile politice si cultura politica, precum si

interactiunea lor.

Relatiile politice constituie acea parte a relatiilor sociale in care

indivizii, grupurile sociale si comunitatile umane actioneaza constient

pentru organizarea si conducerea societatii in care se implica prin

raporturile ce se stabilesc in acest proces. Relatiile politice se deosebesc,

prin urmare, de restul relatiilor sociale, prin anumite caracteristici:

au un caracter programatic, in sensul ca ele reprezinta numai acea

parte a relatiilor sociale in care indivizii si categoriile sociale intra in

mod deliberat pentru realizarea scopurilor privind organizarea si

conducerea societatii; au un caracter organizat, manifestandu-se prin

intermediul institutiilor politice, al unor programe si platforme politice

privind organizarea si conducerea societatii. Prin urmare, relatiile

politice sunt acele relatii care se stabilesc in raport cu puterea politica,

ce se constituie in pivotul principal in conducerea societatii. Relatiile

politice sunt intre partide, intre diferite institutii politice, care exprima

vointa si interesele diferitelor grupuri de cetateni privind organizarea

si conducerea societatii; relatii intre cetateni si puterea de stat; relatii

intre partide si stat, care sunt de guvernamant sau de opozitie; relatii

intre state etc.

Institutiile politice constituie o componenta a sistemului politic,

indicand gradul de organizare politica a societatii la un moment dat.

Principala si cea mai veche institutie politica este statul cu intreg

ansamblul componentelor sale, existand, de asemenea, partidele politice,

grupurile de presiune etc. Trebuie avut in vedere ca nu orice

organizatie din societate este si organizatie politica, ci numai organizatiile

care se implica in problema puterii politice.

Cultura politica constituie o alta componenta a sistemului politic

si presupune reflectarea in viata spirituala a modului de organizare si

conducere politica a societatii. Elementul esential al culturii politice il

constituie doctrinele politice.

Toate cele trei componente ale sistemului politic se afla intr-o

stransa legatura, asigurand, in parte si impreuna, functionalitatea sistemului

politic in calitatea sa de reglator al vietii sociale, al organizarii

si conducerii acesteia.

Functiile sistemului politic:

- functiile de mentinere si adaptare ale sistemului, care vizeaza crearea de noi roluri politice si inlocuirea celor vechi, in raport cu exigentele sistemului;

- functiile de conversie politica, care vizeaza transformarea cererilor in bunuri de valoare ce vor alimenta apoi sistemul: raportul dintre legislativ, executiv si juridic in cadrul separatiei puterilor;

- functia de extractie, vizand capacitatea de a mobiliza, in profitul sistemului politic, resursele materiale si umane ale mediului sau intern si international;

- functiile de reglementare, care privesc activitatea desfasurata de structurile specializate ale sistemului politic in controlul comportamentului politic al indivizilor si grupurilor;

- functia de mobilizare a resurselor politice, exprimand capacitatea sistemului politic de a identifica aceste resurse, de a-si da seama daca ele sunt suficiente sau sarace, de a constientiza "costurile" si de a gasi mijloacele cele mai adecvate de orientare a acestor resurse spre indeplinirea obiectivelor urmarite;

- functia de determinare a scopurilor si sarcinilor sociale isi gaseste expresia in acte normative programatice, formulate in concordanta atat cu interesele celor care ocupa pozitii-cheie in viata politica, cat si cu interesele legitime ale guvernantilor;

- functia de integrare a elementelor societatii in structuri social-politice si intarirea coeziunii lor in jurul obiectivelor generale.

In legatura cu functiile sistemului politic, se impun cateva precizari:

a) toate aceste functii sunt specifice oricarui sistem politic, dar ele

difera, in fiecare tara si in fiecare etapa, prin continutul lor concret, - dat

de scopurile si sarcinile specifice -, prin formele de manifestare si mecanismele

de realizare;

b) ele depind de maturizarea unor conditii obiective si subiective

necesare pentru a face posibila coordonarea sistemului social global, ca si

de cresterea responsabilitatii factorului politic in conducerea sociala;

c) calitatea si capacitatea modelatoare a acestor functii depind

nemijlocit de dinamica propriu-zisa a sistemului politic, determinata de

un set de factori ce provin din mediul social, din insusi sistemul politic si

componentele sale, ca si din mediul international;

d) aceasta dinamica este orientata in directia optimizarii functiilor

sistemului politic, in sensul maximizarii posibilitatilor de raspuns adecvat

la cerintele mediului intrasocietal si international si al minimizarii

constrangerilor care tind sa limiteze aria alegerilor posibile in elaborarea

acestor raspunsuri.

3. Relatia sistem politic - regim politic

Regimul politic constituie una din cele mai importante probleme

care au facut obiectul preocuparilor atat ale cetatenilor, cat si ale

oamenilor politici si politologilor.

Prin regim politic se poate intelege modul concret de organizare

si functionare a sistemului politic, de constituire a organelor de

conducere in societate in raport cu cetatenii. Rezulta din definitie ca

regimul politic exprima un raport direct intre organele de conducere

din societate si cetateni, organele de conducere nefiind legate numai

de stat, ci si de intregul sistem politic. Daca organele de conducere in

societate se constituie prin consimtamantul cetatenilor, ca expresie a

vointei si intereselor lor, regimurile sunt democratice. Daca organele

de conducere ale societatii se constituie fara consimtamantul cetatenilor, fara ca acestia sa fie consultati, fara a li se exprima vointa si

interesele, regimurile politice sunt dictatoriale.