Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia. masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii
Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Stiinte politice


Index » legal » » administratie » Stiinte politice
» Mituri si mitologii politice


Mituri si mitologii politice


Mituri si mitologii politice

PREFATA

-        Este o carte despre imaginarul politic

-        „Procesul mitogenetic si efervescenta mitica se declanseaza mai puternic in epocile de fractura istorica.”



-        In viziunea lui Girardet, miturile = „ecrane pe care se proiecteaza angoasele colective”, modalitati diferite de reactie fata de dezechilibrele si tensiunile din interiorul structurilor sociale

Mituri politice, mituri religioase

-        In plan isotoriografic, imaginarul intervine permanent, legitimizand prezentul prin deformarea, interpretarea trecutului (ex: societatile totalitare au deformat istoria prin intermediul mesajelor propagandist-politice oficiale)

-        Anumite mituri comuniste se grefeaza pe o „realitate subjacenta”, pe marile constructii mitice religioase.

-        Mituri utilizate intens de societatile comuniste: m.“varstei de aur”, m. “revolutiei salvatoare”, m. “complotului malefic” ; miturile comuniste oferind cel mai larg spatiu de studiu ptr mitologiile oficiale si ptr contra-mitologiile comunismului

Mituri subversive

-        Mitul “Salvatorului” – m. “salvatorului american” in Romania – asteptarea americanilor si a armatei americane – aceasta mitologie a dus la traume ce sunt active si astazi in supraevaluarea si subevaluarea Occidentului

-        Acest mit s-a suprapus peste un altul zonal – mitul integrarii si sincronizarii europene – el este opus celui autohtonist-izolationist, „prin noi insine”

-        Mitul „disidentului” – alt mit subversiv cu un rol major in „revolutiile de catifea”

-        Miturile nascute dintr-o realitate politica fracturata au capacitati mobilizatoare, el este un „produs al realitatii sociale” si un „producator de realitati sociale”

Mituri oficiale ale comunismului

-        In Ro s-a ifiintat un Centru de istorie a imaginarului, sub directia lui Lucian Boia

-        Mitul Salvatorului a luat pe rand forma: maresalului Antonescu, regele Mihai

-        Miturile national comuniste au fost alimentate de regimul Iliescu

-        Cliseele mentalului traditional: originile daco-romane, cu accentul pe dacism, mitul unitatii ( mit izolationist ), mitul „cetatii asediate”, victimizarea romanilor – supusi adeversitatilor celorlalti

„Mitul stramosului – etnicisti si cosmopoliti”

-        mitul „complexul stramosului”, propus de Vintila Mihailescu, este un exercitiu de etnoanaliza

-        porneste de la „doua caracteristici ale formarii natiunii romane:

1.     comunitatea nationala se constituie ca subiect al intependentei, nu al libertatii

2.     comunitatea nationala se constituie simultan ca subiect al modernitatii si al traditionalitatii.(angoasa de schimbare)”

-        Miturile in viziunea lui Mihailescu = criterii de afiliere si categorizare sociale; iar discursul este mai mult mijloc decat scop

-        Ele nu apartin exclusiv societatii romanesti

Mit si realitate

-        In Romania avem patru mari complexe mitice: Conspiratia, Salvatorul, Varsta de Aur, Unitatea – cu un loc important in imaginarul politic romanesc

-        Mitul unitatii ocupa un loc privilegiat

IN LOC DE INTRODUCERE IN IMAGINARUL POLITIC

-        Cartea lui Girardet trebuie inteleasa ca o incercare de explorare a unei anumite forme a imaginarului, e vorba de imaginarul politic

-        Studiaza patru „mari ansambluri mitologice”: Conspiratia, Varsta de aur, Salvatorul, Unitatea.

-        Constructiile doctrinare au sedus prin apelul profetic si viziunea mesianica de care erau inconjurate, cum ar fi si cazul marxismului, el ne fiind redus doar la datele unui sistem conceptual si o metoda de analiza

-        Mitul se constituie intr-o credinta coerenta si completa

-        Tema Conspiratiei evereiesti, lengedarul Om providential – ansambluri structurale de o reala omogenitate si de o specificitate constanta --- in cadrul fiecaruia factorii de permanenta si de indentitate raman totusi usor decelabili, atat la nivelul limbajului, cat si la cel al imaginilor, atat la nivelul simbolurilor cat si la acela al rezonantelor afective

-        Definitii ale mitului:

-        Antropologii -> mitul = povestire ce se refera la trecut, care pastreaza o valoare eminamente explicativa in masura in care clarifica si justifica anumite peripetii ale destinului uman sau unele forme de organizare sociala; mitul povesteste cum s-a nascut o realitate, fie ca e vorba de realitate totala, cosmosul, sau numai de un fragment

-        Altii -> mit = mistificare ( iluzie, fantasma, camuflaj ) ; se interpune ca un ecran intre adevarul faptelor si exigentele cunoasterii

-        Altii ( georges sorel ) mit = „ansamblu de imagini motrice”, el este perceput prin functia sa de insufletire creatoare ; el este un apel la miscare, o incitare la actiune si apare, in cele din urma, ca un stimulator al unor energii de putere exceptionala

-        Mitul politic inseamna multa fabulatie, este deformare sau interpretare ce recuza in mod obiectiv realul; e o legenda cu functie explicativa (rol) si cu rol mobilizator; cu un rol important in originea cruciadelor sau a revolutiilor.

-        Aceste manifestari tin de un anumit tip de discurs

-        (comparatie cu visul) ca si visul, mitul nu poate fi delimitat, definit, inchis intr-un contur precis

-        Miturile politice ale societatilor contemporane se suprapun, se intrepatrund si se pierd uneori in si miturile sacre ale societatilor traditionale

-        Mitul politic este in mod fundamental polimorf (asemenea mitului religios, constituie o realitate ambigua si instabila), fluid si ambivalent

-        Mitul are si posibilitati de a inversa raspunzand astfel reversibilitatii imaginilor, simbolurilor si metaforelor.

-        Exista o logica – un anume fel de logica – a discursului mitic – mecanismele combinatorii ale imaginatiei colective par a avea la dispozitie un numar limitat de formule  - capacitatea de innoire a creativitatii mitice este foarte restransa

-        Mit = sintaxa asociativa, formata dintr-o combinatie de imagini, elemente ce construiesc povestirea, grupate in serii identice, structurate in asociatii permanente.

-        Povestirea mitica transmite mesajul intr-un cod, neschimbator in ansamblul sau

-        Constelatii mitologice = ansambluri mitologice ce tin de o aceeasi tema, adunate in jurul aceluiasi nucleu central ---- lucrarea este organizata in functie de aceste patru „constelatii”

-        „constelatiile” mitologice pot rasari din cele mai indepartate puncte ale orizontului politic, putand fi asezate „la dreapta” sau „la stanga”, dupa optiunea momentului

-        Intre acestea exista o retea de corelatii si un tablou format din linii de convergenta si similitudini

-        Ex de constructie mitologica: conspiratia evreiasca, complotul iezuitilor – fundamental diferite

CONSPIRATIA

TREI POVESTIRI

-        Prima povestire (scena cimitirului evreiesc- p. 15, Praga, mijlocul sec XX) face parte din romanul Biarritz, publicat la Berlin in 1868, semnat sub pseudonimul Sir John Retcliffe – in realitate se numea Goedsche si era un fost functionar al serviciilor de posta prusace 

-        In 1881, in Contemporain se prezinta scena cimitirului evreiesc publicului francez, ca fapt veridic si cu marturia „unui foarte onorabil si adevarat diplomat britanic, [], Sir John Readclif”.

-        In varianta franceza, nu mai i-au cuvantul cei 12 reprezentanti ai triburilor lui Israel, ci discursul era topitr intr-unul singur – „Discursul rabinului”  (poate fi gasit in fr, sub aceasi forma, in lucrarea lui Francois Bournard, Evreii, contemporanii nostri, publicata in 1896)

-        „Surprinde” planul evreilor de a cucerii lumea prin intermediul luptelor la nivel economic, politic, social, religios si prin intermediul strategiilor, speculatiei financiare, acapararii puterii guvernamentale si acapararii educatiei si informatiei. – un plan de razboi civil

-        A doua povestire ( scena casei modeste pariziene,1931, in care cei doi – un tanar si un batran – hotaresc soarta lumii pag. 17 -19) surprinde „secvente” din primele capitole ale Evreului ratacitor,  roman publicat in foileton [se adresa publicului sedus de aventura si senzational], in ajunul revolutiei de la 1848, episoadele erau redate in „Journal des Debats” de Eugène Sue.

-        Puterea prin care acestia hotarasc viata si dispun astfel de bunurile contemporanilor lor, prin care grabesc deciziile guvernamentale si succesiunle la tron, care supravegheaza de la Pacific pana la Europa – este puterea Societatii lui Isus ( mesaje codate, spionaj, subversiune )

-        A treia povestire (Germania, 1770- Parisul in vremea lui Ludovic Filip, primavara pe malul stang al Rinului, intalnire intre reprezentanti ptr distrugerea vechii ordini monarhice – pag.19-21) face parte din lucrarea Joseph Balsamo, a lui Alexandre Dumas.

-        Povestirea relateaza intalnirea reprezentantilor de pretutindeni cu scopul de a grabi distrugerea vechii ordini monarhice si crestine si sa pregateasca domnia universala a Libertatii si Egalitatii – plan de subversiune – astfel „firele Conjuratiei au fost innodate”- revolutia franceza era stabilita, dirijata, totul inclusic izbanda erau deja stabilite (manipulare, complot, planuri secrete)

LUPTA PENTRU STAPANIREA LUMII

-        Trei povestiri, trei povestiri oculte, trei comploturi: complotul evreiesc, complotul iezuit, complotul masonic – toate obsesii ale imaginarului politic al secolului nostru si al celui trecut – literatura bogata ce a lasat „urme” de violenta, ura si patima in urma

-        Cele trei texte au capatat valoare ilustrativa

-        Cuvantarea rabinului – este una din sursele esentiale, am putea spune prima versiune a unui prim document in istoria ideilor contemporane, e vorba de Protocoalele Inteleptilor Sionului (Rabinul din Praga:Daca poporul lui Israel, sustine el, s-a risipit pe tot pamantul, inseamna ca pamantul trebuie sa-i apartina)– un fals al sfarsitului sec al XIX-lea, realizat de niste servicii ale politiei tariste – a avut tiraje f mari, care le-au egalat pe cele ale Bibliei, in special intre cele doua razboaie mondiale

-        Evreul ratacitor ilustreaza si dezvolta teme evidentiate de Michelet si Quinet ( cu 5 ani inainte, in cartea lor despre evrei)

-        Prologul lui Joseph Balsamo , „nu trebuie decat sa transpunem in tiparul romanului popular acele teze dezvoltate inca din 1787 de abatele Barruel in cele cinci volume ale Memoriilor consacrate istoriei iacobinismului.

-        Barruel considera ca rev. Franceza era strans legata de actiunile francmasoneriei, ea insasi fiind condusa de secta Iluminatilor din Bavaria

-        Cele trei povestiri alcatuiesc un repertoriu privilegiat de teme, de imagini si de referinte prin care se contureaza o aceeasi constructie mitologica, care beneficiaza de o arhitectura coerenta, cu linii de forta de neclintit

-        Fie ca e vorba de Marele Sanhedrin al evreimii universale, fie ca e vorba de Compania lui Isus sau de lojele masonice, mitologia complotului are in centrul ei imaginea inspaimantata si insapaimantatoare a Organizatiei. Insusirea ei de capetenie este secretul.

-        Intrarea in secta este intotdeauna marcata de ceremonii initiatice, de ritualuri complicate si misterioase, locurile intalnirilor trebuie sa asigure secretul – oamenii Complotului sunt inainte de toate „instruiti cum sa se ascunda” (Barruel) – practica parolelor, semne de recunoastere, coduri cifrate – limbaj initiatic, cifru special, cai secrete

-        Organizata se impune prin organizarea interna riguroasa si prin structura ierarhica – in varf troneaza o autoritate suverana definita deopotriva ca implacabila si invizibila

-        Marea masa a conspiratorilor apare ca un imens mecanims, cu agrenajul foarte strans, in care personalitatea se dizolva, identitatea omului se pierde

-        Organizatia urmareste, indiferent de credinta, dominatia mondiala, stapanirea suveranilor si a popoarelor, impunerea in propriul beneficiu a unei puteri de dimensiuni planetare.

-        Oricare ar fi natura si motivatia aparenta a conspiratiei – complot iezuit sau complot masonic, complot al vanzatorilor de arme sau al savantilor luminati – pentru cei care conduc ea inseamna satisfacerea unei nepotolite vointe de putere, de implinire a acelui vis al construirii Imperiului universal, al unificarii lumii sub o aceeasi autoritate deplina



-        Ei considera ca toate mijloacele folosite ptr atingerea ascestor scopuri sunt legitime ( primele fiind spionajul si delatiunea)

-        „spiritul politienesc si delator” – Michelet – principiul in baza caruia actioneaza redutabila putere a Companiei

-        Tot Barruel spunea ca puterea politica ramane taramul privilegiat a ceea ce poate aparea ca actiune sistematica de investire si manipulatie, inca din sec al XVIII-lea Barruel si primii sai emuli denunta in francmasonerie o actiune metodica de cucerire si de supunere a structurilor sociale

-        Strategia manipularii este una multidimensionala, si aparatul politic si administrativ nu constituie singura miza, se extinde catre toate domeniile vietii colective – moravuri, organizarea familiei, sistemul educativ, mecanisme economice.

-        In textele Protocoalelor si in discursul rabinului de la Praga se acorda o importanta majora mijloacelor de informatie si accentul pus pe nevoia de a asigura controlul lor ( ex: presa, literatura )

-        Apar si practici ce au ca obiectiv acapararea integrala a averii publice,obiective nu doar ale conspiratiilor evreiesti, ci si ale iezuitilor care s-au vazut intotdeauna f priceputi in a pune mana pe mosteniri, a deturna spre folosul lor – DAR – in discursul rabinului de la Praga si in textul Protocoalelor, mijloacele descrise au cu totul alte dimensiuni: un control riguros asupra sistemului bancar ce trebuie mentinut si un control asupra mecanismelor de investitii ale Occidentului european, acapararea pietelor si tuturor imprumuturilor de stat, acapararea proprietatilor funciare si a patrimonului imobiliar

-        Ultima strategie, extrem de complexa, utilizata de oamenii Complotului: aceea a coruptiei, a degradarii moravurilor, a dezagregarii sistematice a traditiilor sociale si ale valorilor morale.

-        Influente asupra copiilor - „dezmat precoce”, tema „pervertirii copilariei” si asupra femeii in cazul adultilor , Femeii fiind atribuite misiuni precum dezmembrarea familiior si distrugerii caminelor

-        Toate aceste sunt „itele manipularii”

IMPERIUL INTUNERICULUI

-        Nu exista totusi complot a carei descoperire sa nu se infatiseze ca o deschidere treptata dincolo de lumina, acolo unde umbrele sunt din ce in ce mai dense – se alege noaptea, se imprastie la lumina zorilor, invesmantati in haine inchise la culoare ( asocieri cu noaptea, cu umbrele, cu intunericul, cu culorile inchise, etc.)

-        Iezutii erau desemnati ca fiind „oamenii negri”

-        Subterana sau echivalentul sau, cripta, cavou, camera inchisa, joaca intr-adevar in legendarul simbolic al conspiratiei un rol esential – in joseph balsam -> sala subterana, cu iesiri ascunse cu grija ce se deschid la nivelul podelei – (polemica anticrelicala a Restauratiei acuza ca) iezuitii au strapuns subsolul Parisului prin galerii subterane, in care au adunat armament si exploziv

-        O anumita presa antisemita denunta sapaturile de la metroul parizian o actiune a complotului evreiesc

-        Oameni ai umbrei – oamenii Complotului

-        Fanaticii conspiratiei intruchipeaza Strainul in sensul deplin al cuvantului

-        Reveniti in franta in 1815 furgoanele armatelor dusmane, iezuitii au fost, potrivit lui Michelet, primii beneficiari ai tradarii, ai infrangerii si ai invaziei – „era in 1815; numele vostru este strainul.”

-        La sfarsitul sec. al XIX-lea apare o imensa literatura de denuntare „a complotului iudeomasonic”. Evrei si francmasoni vor, reprezenta, la randul lor, “partidul strainatatii”, incarnarea a ceea ce in mod obisnuit va fi desemnat prin termenul “anti-franta”.

-        Iezuitii, francmasonii si evreii reprezentatu amenintari ce tulburau, sub forma amenintarii vagabondului, a nomadului care da tarcoale caselor fericite – amenintarea intrusului

-        Reprezentari iconografice si literare – paianjenul (negru, paros, agil, respingator si vorace) pare a fi imaginea simbolica cea mai importanta – asteapta, intinde curse, inveleste victima in firele sale si o inghite cu incetul. ----- fenomenul foarte des descris de etnologi, cel al asimilarii sau al reducerii la animalitate.

-        Obsesie a ingurgitarii (gura care suge sange, maxilarul ce sfasaie) cea mai semnificativa marturie fiind povestirile consacrate descrierii “mortilor ritualice”, atribuite evreilor

-        Abatele Desportes in Misterul sangelui la evreii din toate timpurile, in 1889, vorbeste despre ritualurile legate de sange ale evreilor, abosrbtia sangelui la evrei pare un imperativ cvasibiologic caruia nu i se poate sustrage fara sa compromita propria supravietuire

-        Oamenii complotului erau de asemenea acuzati de violenta sexuala aplicata victimelor

-        Asemanare cu vrajitorii si vrajitoria – secta conspiratoare apare asemenea acestei contra-Biserici, aflata in slujba Raului  --- se ajunge la cunoscuta imagine a vrajitorului sau a vrajitoarei, asa cum a fost deseori reprodusa de iconografia medievala sau postmedievala

-        Sunt noi marturii, ale acestei prezente diabolice permanente in strafundul mentalitatilor colective din secolul trecut, chiar din anii in care ne-am obisnuit sa vedem triumfand oficial Gandirea rationalista si Ideea scientista  ---- Printul Intunecat ramane eroul privilegiat al literaturii de gen

-        Simbolistica focului purificator si savator, a focului care sterge murdaria, care risipeste spaimele noptii, care alunga fortele intunericului, sfarseste prin a da deplina coerenta acelei constelatii mistice a Conspiratiei. Fiii Luminii impotriva fortelor inteunericului, “spiritul vietii impotriva spiritului mortii”, va spune Michelet despre iezuiti, fortele Binelui impotriva fortelor Raului, Christos si Anticristul, Franta si Anti-Franta, Libertatea si Despotismul, o vesnica lupta, a carei miza e intreaga lume, se desfasoara in jurul nostru. Proiectie, incarnare a tuturor fortelor malefice dezlantuite impotriva a ceea ce este acceptat si trati ca adevar, ca dreptate sau ca sfintenie, imaginea mereu renascuta a Complotului nu poate fi inteleasa decat ca o ilustrare, poate cea mai convingatoare, dar nu singura, a acelei conceptii antitetice despre ordinea universala. “Evreul apare in istoria noastra ca adversarul nostru metafizic”, va spune mai tarziu Rosenberg

O SOCIOLOGIE A SPAIMEI

-        Mit mobilizator, cu rol primordial in cronica unor confruntari majore traite in ultimele doua secole de societatile Occidentului, are functie strategica – tematica Complotului

-        De la teroarea iacobina la teroarea stalinista, acuzatia de complot nu a incetat sa fie folosita de putere pentru a se debarasa de cei suspecti sau de oponenti, pentru a-si legitima epurarile, ca si pentru a-si ascunde propriile erori sau propriile deceptii

-        In cele trei povestiri exista o preocupare pentru manipulare

-        Asimilandu-i pe Enciclopedistii actiunii subterane a francmasoneriei, si francmasoneria insasi iacobinismului, abatele Barruel tinde sa ii discrediteze pe toti reprezentantii gandirii filosofice, asociindu-i intamplarilor sangeroase ale “dictaturii montagnarde” si facandu-i direct responsabili de opinia pe care o aveau. (Barruel asimileaza masoneria dictaturii iacobine)

-        Propaganda antisemita: a servit apararii tuturor pozitiilor conservatoare si a facut sa se creada ca Protocoaelel Inteleptilor Sionului au fost redactate in diversele oficine ale politiei tariste cu un dublu, foarte precis scop ascuns: sa combata politica de modernizare economica angajata atunci sub egida ministrului Witte, si, in acelasi timp, sa declanseze o contraofensiva impotriva aspiratiilor liberale ce tindeau sa se raspandeasca in anumite cercuri conducatoare.

-        Cele mai violente faze ale denuntarii Conspiratiei iezuite sunt in anii 1820, sub Restauratie si in anii 1840, in timpul Monarhiei din Iulie

-        Discursul pe tema Complotului este un discurs multiform, care renaste mereu, care este mereu in actualitate

-        Nici o actiune manipulatorie nu poate spera sa-si atinga telul atunci cand, in segmentele de opinie care incearca sa le ia in stapanire, nu exista o anumita disponibilitate, o anume stare prealabila de receptivitate. – pentru a avea sansa eficacitatii, prin forma si prin continutul sau mesajul trebuie sa corespunda unui anumit cod inscris in normele imaginarului.

-        ! Mitul exista independent de utilizatorii sai potentiali, el li se impune mai mult decat contribuie acestia la deliberarea sa.

-        Nici un mit nu se dezvolta numai pe planul fabulosului, intr-o lume a purei gratuitati, a abstractiunii transparente, eliberata de orice contact cu realitatea istoriei – in cazul mitologiei Complotului povara istoriei se arata a fi extrem de mare (pentru eventuale lamuriri vezi pagina 37 – eu nu prea am inteles ultima parte)

-        Francmasoneria nu este, la sfarsitul secolului al XVIII-lea, o inventie a abatelui Barruel si a emulilor sai, cu atat mai mult cu cat nimeni nu ignora rolul considerabil pe care l-a jucat dupa aceea, mai precis in istoria celei de a Treia Republici, ca grup de presiune politica si ca instrument de control ideologic.

-        Tema Conspiratiei iezuite – isi poate invoca drept argument care sa o sustina, fondarea, in perioada Primului Imperiu, de cativa ecleziasti alaturati unor personalitati pioase, a diverselor asociatii clandestine sau semiclandestine devotate cauzei contrarevolutiei si recuceririi catolice ( ex. Societatea Cavalerilor Credintei, faimoasa Congregatie )

-        Complotul evreiesc – nu exista referinte obiective care sa ii asigure credibilitatea, trebuie recunoscute ca o realitate reactiile provocate, in ultimul secol, in anumite fractiuni ale opiniei, de recenta si rapida emancipare a comunitatilor israelite si de aparitia neasteptata a unor numerosi reprezentanti de-ai lor in importante sectoare ale vietii economice, intelectuale sau mondene.

-        Povestirile surprind viziuni ale textelor mitologice

-        In raport cu realitatea e vorba de o adevarata mutatie: contextul cronologic este abolit, ceea ce este relativ in situatii si evenimente este uitat, iar din substratul istoric nu raman decat cateva fragmente ale unor amintiri traite, deteriorate si trecute in transcendent de catre vis.

-        “Pe scurt, esential e un singur lucru, anume trecerea de la faptul autentic la interpretarea mitica, de la un proces imbatabil de transgregare, care pleaca de la evenimentul definit de istorie, pentru a se ajunge la o lectura fantezista.” – p.38

-        Oricare ar fi denumirea, natura sau motivatiile conspiratiei denuntate, acest denunt se inscrie inevitabil intr-un climat psihologic si social de nesiguranta, de frica, de angoasa

-        in toate mediile implicate se pot observa semne clinice, acum cunoscute, ale marilor spaime colective !!

-        ele nu pot fi separate, din punct de vedere istoric, de crizele majore ale unei epoci, care evidentiaza deopotriva amploarea decaderii spirituale, violenta infruntarilor politice, brutalitatea schimbarilor economice

-        temele Complotul iudeomasonic  - din ultimele doua decenii ale sec XIX din Franta – au avut o rezonanta ampla, insa ele nu pot fi interpretate ca raspuns la o amenintare – ele ar trebuie privite ca activitati ce au bulversat un anumit mod de viata traditional

-        Neliniste, dezordine, incertitudine si pizme s-au cristalizat in jurul acelei imagini blestemate a evreului (sau a francmasonului, sau, mai mult, a evreului francmason) omniprezent, spoliator si cuceritor.

-        Putem spune  ca literatura antisemita de la sfarsitul secolului trecut implica o lectura marcata de istorie a evenimentelor din aceasta epoca moderna ----- (fapte ce domina) evolutia recenta a societatilor occidentale: dezvoltarea mecanismului de credite, progresele scolarizarii, importanta crescanda a presei, mutatiile din structurile familiale.

-        !! citeste pag.40 incepand de la „De fapt, desi tonul pastreaza . „Franta burgheza”” pana la pag.41 „Cheia propusa poate da un raspuns la toate intrebarile” !! e scurt   

-        cea mai tulburatoare spaima = cea a icomprehensibilului – ea este inlaturata prin personificarea Raului, prin reducerea la o realitate unica

-        mitul isi poate exercita aceasta functie explicativa in beneficiul diverselor grupuri sociale si in moduri diferite

-        continutul oniric al mesajului mitologic – flux neincetat de imagini, de fantasme si de reprezentari simbolice ----- fiecarei imagini, fiecarui semn, fiecarui expresii simbolice ii corespunde intotdeauna ( Bachelard il numeste ) „dubletul psihic” [o rezonanta armonica se face auzita in profunzimea, in intimitatea eului individual]

-        tema Complotului inglobeaza si spaimele copilariei si persistenta lor in cosmarururile adultului (teama de locuri intunecoase, de pereti fara iesire, etc – mai multe exemple pag 41)

-        exista o coerenta si logica a delirului paranoic (teama ca este supravegheata, ca nimic nu este intamplator, etc.) ce se intersecteaza cu coerenta si logica discursului mitologic

-        in ceea ce priveste istoria, analiza sociologica si observatia psihiatrica se asociaza si ii confera mitului rolul de relevator   ---- prin studierea acestor vise o societate isi releva propria dezordine si suferinta

IN CAUTAREA UNEI BISERICI

-        Povestea lui Eugène Sue se continua, cu scena lui Rennepont, care lasa mostenire o imensa avere si care isi avertizeaza viitorii mostenitori despre uneltirile are caror victime vor fi, Compania lui Isus vrand sa puna mana pe respectiva mostenire.

-        Rennepont propune sa se opuna Asociatiei perfide, printr-o “sfanta asociatie” pe care sa o intemeieze – o expresie a “luminii, progresului si libertatii” – care ar fi putut fi chiar masoneria.  ---- ideea de baza: singurul mijloc de a combate Raul este a folosi impotriva lui propriile sale arme

-        O organizatie secreta, disciplinata, ierarhizata, implicata in manipulari din umbra, este susceptibila de a i se opune si de a-l invinge

-        ! Astfel, aflata in deplina opozitie cu aspiratiile “filosofice” ale lui Rennepont, dar, conformandu-se aceleiasi exigente, Societatea Cavalerilor Credintei, fondata de Ferdinand de Bertier in timpul Primului Imperiu pare a imita intru totul modelul masonic

-        Protocoalele Inteleptilor Sionului aduc Companiei lui Isus un elogiu curios, aproape in spiritul fraternitatii – „Numai iezutii ne-ar putea egala din acest punct de vedere [acela al manipularii politice]”

-        In acest joc deconcentrat si practic nesfarsit de oglinzi rasturnate, orice Complot, orice actiune de manipulare clandestina tinde sa-si asigure legitimitatea prezentandu-se ca un contracomplot, ca o contraactiune de manifestare clandestina

-        !! Secolul al XIX-lea european si ceea ce ii urmeaza imediat pot fi considerate drept Varsta de aur a Conjuratiei

-        In Romania, Balzac cu Istoria celor treisprezece





-        In vol VI – al frescei Oameni de bunavointa a lui Jules Romanis, Clanricard unul din personaje evoca „singuratatea ciudata a omului in societatea moderna”, „dorinta disperata de a se agata de un grup, de o colectivitate strans unita si condusa de un ideal, sau de o Biserica” == aceasta reprezenta o nevoie, o „cautare a unei Biserici” – unul din evenimentele majore ale istoriei intelectuale si morale ale secolului trecut

-        Apare imaginea unei Organizatii ierarhizate, ritualizate, ce supune unei discipline unice pe toti cei pe care ii aduna, solidarizandu-i in urmarirea aceluiasi scop, permitandu-le sa se recunoasca in jurul acelorasi simboluri, intr-o aceeasi liturghie. De asemenea in contrast cu societatea faramitata, dezarticulata, in care individul supus lui insusi isi poate constata doar neputinta si izolarea, este cladit modelul unei comunitati puternic integrate, cu o coerenta solida, in care se regases forta si apropierea unor vechi solidaritati disparute. Politica si sacrul ajunga sa se uneasca si intr-o oarecare masura sa se confunde  -------- viziunea unei Ordini, in sensul religios al termenului, unitara, cucernica, instrument necesar ptr reusita unei actiuni ce angajeaza si transcede destinul fiecaruia

-        Pornindu-se de la o stare obscura de amenintare, marturie a incertitudinii sau a panicii, mitologia Conspiratiei  tinde, in acelasi timp, sa apara ca o proiectie negativa a unor aspiratii tacita, ca expresie inversata a dorintelor mai mult sau mai putin constiente, dar intotdeauna nesatisfacute.

-        !! Raul inteles ca simpla si exacta inversiune a Binelui, aceasta tema nu se limiteaza, de fapt, numai la domeniul imaginarului politic.

SALVATORUL

DE LA LEGENDA LUI PINAY LA MITUL CAPULUI DE AUR

-        la data de 6 martie 1952, au avut loc doua evenimente: (cronica politica) investitura de catre Adunarea Nationala a lui Antoine Pinay in functia de presedinte al Consiliului de Ministri si ( in planul imaginarului ) s-a produs eruptia concomitenta a unui non-personaj in spatiul legendar natiional ---- un caz trecator ( cel al lui Pinay ) de mit al Salvatorului

-        el este descris ca un om mediocru, atat ca personaj cat si ca destin, parinti simplii, cariera mediocra, rezultate scolare lipsite de importanta, etc. ---- prin aceasta schita biografica s-a urmarit introducerea unui sentiment de siguranta; banalizarea individului a permis oricari cetatean sa se recunoasca in el !

-        el urmarea “diminuarea devalorizarii si revigorarea francului”, era “chemat sa rezolve grava criza a francului francez”; de asemenea el urmarea “readucerea ordinii in casele oamenilor” ( reducerea atributiilor si indatoririlor Statului, asigurarea independentei cetateanului fata de reprezentatii sai )

-        Pinay era un personaj-simbol care semnifica regasirea stabilitatii  dupa zeci de ani ---- in esenta e vorba imaginea, de reprezentarea produsa de aceste realitati, reprezentare care s-a impus opiniei publice

-        Daca privim lucrurile din perspectiva unei aceleiasi constelatii mitologice putem apropia aceasta poveste de un alt text, pur literar--- Cap de aur ( scris in 1890 ) de catre Paul Claudel, care aduce la rampa Salvatorul – care devine atotputernic, eroul care capteaza in jurul sau agitatia unei colectivitati care spera

-         [ se face o paralela intre figura mitica a Capului de Aur si portretul lui Pinay ] – doua dimensiuni diferite, doua viziuni distincte, dar care provin din aceasi tema

-        Povestea lui Claudel are trei timpi : chemarea, puterea si gloria, martiriul – povestea este la pag. 50 – vagabondul Simon Agnel ajunge generalul cap de aur, ucide imparatul si moare in una din luptele sale din centrul lumii, crucificat

-        Cele doua figuri sunt simbolice intre care exista un contrast

-        Cele doua biografii sunt doua sisteme opuse de valori iar cele doua personaje sunt in antiteza – marele gospodar, cel cu masura, socoteli, pondere vs brutal, om al extremelor, fara ordine –

-        in istoria imaginarului politic francez cei doi provin, in cele din urma, dintr-un acelasi univers legendar: acela al Omului providential, al Conducatorului, al Calauzei, al Salvatorului – aceste personaje simbolice se exprima prin viziunea coerenta si completa a unui destin colectiv si in jurul lor se manifesta prin accese puternice, emotia, asteptarea, speranta, adeziunea

-        amandoi sunt eroi in sensul pe vechiul mit greco-latin il atribuia acestui termen  - dar sunt eroi pusi sub semne diferite, dotati cu insusiri contradictorii, chemati sa indeplineasca functii diferite – unul este eroul normal iar celalalt este eroul exceptional

 

 

PATRU MODELE

-        eroul normal si eroul exceptional – extremitatile aceluiasi spatiu mitologic

-        „salvatori” ai frantei: napoleon bonaparte, philippe pétain, charles de gaulle, boulanger, poincaré sau doumerge –tinde sa se formeze o aceeasi constelatie imaginistica in jurul aceluiasi personaj privilegiat – o constelatie instabila cu dimensiuni variabile

-        Definirea structurilor, deslusirea modalitatilor prin care se realizeaza coerenta si cercetarea conditiilor genezei constelatiei sunt probleme ale caror investigare intampina diferite obstacole: (sunt numerotate de mine)

-        1.imposibilitatea, existenta in cele mai multe cazuri (si oricare ar fi valoare metodologica a distinctiei facute anterior), de a trasa o linie de demarcatie relativ precisa intre fabulatia legendei si relatarea istorica – complica apropierea lor

-        2.cum se face trecerea de la istoric la mitic – cum se manifesta acel proces de „eroificare” care conduce la transmutarea realului si la absorbtia sa in imaginar ----- in astfel de constructii mitice exista un anume tip de manipulare voluntara care ingreuneaza situatia

-        3.este necesara distingerea dintre real si imaginar, spontanietatea creatoare de constructia premeditata

-        Exista mai mult timpi: timp al asteptarii, al chemarii, un timp in care se formeaza si se raspandeste imaginea unui Salvator dorit ( imagine ce cristalizeaza in jurul ei expresia colectiva a unui ansamblu, cel mai adesea confuz, de sperante, de nostalgii sau de visuri), exista un timp al prezentei, al Salvatorului care a venit, si mai este si timpul amintirii  

-        Cand un mit capata o dimensiune colectiva, el tinde sa combine mai multe sisteme de imagini sau de reprezentari, altfel spus sa se constituie intr-un punct de convergenta al imaginarului in care se intretaie si se imbina aspiratii si exigente dintre cele mai diverse, cateodata dintre cele mai contradictorii

-        De fapt dincolo de dezordinea proiectiilor onirice, din numarul mare de imagini cristalizate in jurul aceluiasi personaj, putem spune – ca se pot desprinde patru modele esentialepatru modele care pot fi izolate, intelese si definite in ceea ce au specific referintele, simbolurile si limbajul lor

-        Primul model:  cel al lui Cincinnatus, in istoria recenta cel al lui Doumerge 1934, al lui Pétain 1940 si cel al lui Gaulle 1958. ---- aici, referinta la istorie, povara amintirilor joaca un rol esential: numai trecutul – un trecut al ordinii si al gloriei – este chemat sa ajute prezentul, un prezent al confuziei si infrangerii ----- de aici si faptul ca in legendarul de acest fel locul principal il detin principiile de continuitate si de stabilitate, valorile de permanenta si de conservare ( pamantul, casa, caminul )

-        Gravitas vb celebritas : intelepciunea circumspecta a retragerii ilustre vs. Elanul, indrazneala cuceritoare a tinerilor capitani avizi de o grabnica glorie

-        al doilea model: modelul lui Alexandru – simbol al tineretii si dinamismului

-        Imensa constructile mitologica – legenda tanarului Bonaparte – Pag. 57-58

-        Napoleon al textului balzacian, trece dintr-o ordine a umanului intr-una a sacrului, nu se confunda totusi, in memoria legendara, cu o alta imagine a imparatului: aceea a legislatorului, a fondatorului unei noi ordini insitutionale

-        Al treilea model: imaginea Omului providentialarhetipul lui Solon, legiuitorul - in 1940 si 1941 il gasim intr-o anumita imagine a maresalului Pétain, fondatorul unei „noi ordini”, il regasim si in Gaulle din 1958 ---- expresia cea mai reprezentativa a acestei imagini – atat de statornica in discursul politic francez – trebuie cautata in acea referinta la memoria „Parintilor intemeietori” ---- imagine a „Regelui bun”

-        Al patrulea model: Moise sau arhetipul profetului. – condus de un impuls sacru isi calauzeste poporul calea viitorului. Ex:napoleon

-        este vorba de identificarea unui destin individual cu un destin colectiv, a unui intreg popor cu un profet ce i-a talmacit istoria, destin care se realizeaza in mod exemplar integrandu-se  in acea cohorta halucinanta a marilor „conducatori ” dictatoriali ale caror imagini ale caror imagini s-au multiplicat in secolul nostru. ---- Cuvantul reprezinta o putere deosebita iar Conducatorul-profet se adreseaza multimii si multimea se exprima la randul ei prin el

-        vizionarul, conducatorul profetic nu mai apare deci ca simplu reprezentant, ca simplu executant al vointei generale – el incarneaza aceasta vointa si o face in sensul religios al termenului: o incarneaza intru totul ca dimensiune sociala, ca destin istoric, in ceea ce este trecutul, prezentul si viitorul ei ----- a te confunda cu el inseamna a renunta la identitatea individuala, dar inseamna si a regasi indentitatea colectiva, a realiza fuziunea intima si indisolubila cu comunitatea in care te-ai nascut .

PECETEA ISTORIEI

-        cele patru modele : Cincinsatus, Alexandru, Solon si Moise – omul providential apare intotdeauna ca un luptator, ca un combatant – fiind mereu sub amenintare el refuza sa se supuna destinului

-        personajul sau se implica intr-o realitate temporala ce sta sub semnul rupturii. Se afirma si se defineste in contextul prezentului imediat, un prezent al decadentei, al confuziei, al intunericului, datorita „lui”, ce va fi „dupa” nu va mai fi ca „inainte”

-        legendei sale ii sunt atribuite intotdeauna aceleasi imagini, aceleasi simboluri ale verticalitatii, ale luminii, poate fi copacul ce se inalta sau torta care arde si lumineaza, farul, coloana, soare etc

-        mitul politic nu rateaza ocazia sa se implanteze intr-o anumita realitate istorica

-        relatarile sunt marcate de pecetea istoriei, atesta intr-un fel sau altul realitatea istorica (citeste pag.62 – e destul de ciudata si nu am mai stiut ce sa extrag)

-        cu cat mitul se amplifica, cu cat se extinde in timp si se extinde in memoria colectiva, cu atat amanuntele biografice, trasaturile fizice devin mai importante

-        istoricul mentalitatilor: desi pastreaza in mod inevitabil amprenta personajului in jurul caruia a fost construit, desi, sacralizandu-l, tinde sa-i conserve in timp trasaturile specifice, cum ar fi cele a chipului, mitul tine inevitabil, prin forma si continut, de circumstantele istorice in care a fost plamadit.

-        Mitul tinde sa se defineasca prin functia majora atribuita vremelnic eroului, fiind un raspuns raspuns la ceva asteptat, la o anumita cerinta. --- imaginea Salvatorului e schimbatoare

-        E posibil ca o anumita realitate patetica sa determine o dubla efervescenta mitica, apelul nu la unul, ci la doi salvatori, ale caror demersuri sunt contradictorii dar complementare. (cuplul Pétain – de Gaulle, primul simboliza Scutul si al doilea Sabia)

-        Marcat, conditionat de contextul evenimential in care se manifesta, mitul poate aparea, chiar intr-un mod sugestiv, drept un relevelator ideologic, drept refluxul unui sistem de valori sau al unei anumite mentalitati

-        Pentru o intreaga societate un studiu cat de cat atent al imaginilor eroilor sai salvatori si al legendarului lor istoric va face sa apara cu deosebita claritate „modelele autoritatii” inerente si caracteristice oricarei societati

CRIZE DE LEGITIMITATE, CRIZE DE IDENTITATE

-        Oricat de greu am accepta sa raportam mitul politic la o perioada istorica ampla, suntem nevoiti sa recunoastem in dezvoltarea sa istorica existenta unor intervale in care el se manifesta viguros sau firav, a unor momente de efervescenta si de remisiune.

-        Criza de legitimitate – termen dificil, incarcat cu ambiguitate, echivoc si contradictie – instabila si echivoca in calitate de concept doctrinal, de neinteles ca expresie absoluta a ceea ce este juridic si moral, notiunea de legitimitate se impune totusi cu deosebita forta atunci cand se accepta situarea ei doar la nivelul observatiei concrete, abordarea ei in functie numai de datele analizei empirice

-        in cadrul strict al unei anumite societati dintr-o anumita perioada, notiunea de legitimitate nu corespunde decat recunoasterii spontane a ordinii stabilite, acceptarii firesti nu atat a deciziilor celor care guverneaza, cat a principiilor in virtutea carora ei guverneaza.

-        Orice putere poate aparea ca legitima atunci cand pentru cei multi, prin ceea ce gandesc si sunt ei, mentinerea institutiilor existente este recunoscuta ca o evidenta factuala ce scapa oricarei contestatii, oricarei indoieli

-        In sens invers, se poate vorbi de o criza a legitimitatii atunci cand la intrebarile despre exercitiul regulat al puterii raspunsurile nu mai sunt evidente, „clare si incontestabile”

-        Legitimitatea „traditionala”(Max Weber), aceea pe care se sprijina monarhia antica capetiana si care a consacrat dublul principiu al dreptului divin si al dreptului istoric,  nu a putut sa reziste teribilei zguduiri a epocii revolutionare; ea s-a degradat progresiv. --- aceasta s-a intamplat fara ca in mod real si valabil sa i se fi substitui, sub forma unor insitutii stabile si definitiv acceptate, un alt tip de legitimitate, aceea a unui sistem „regulat si rational”(Max Weber) cladit pe principiul vointei generale si traducandu-se prin functionarea normala a unui guvern reprezentativ

-        Fiind trecere de la o stare sigura la una a tulburarilor sau spaimelor, de la adeziune la alienare, orice criza de legitimitate apare, intr-adevar, ca inseparabila de un traumatism politic perceptibil atat la nivel individual, cat si la nivel colectiv.

-        Puterea presupune intotdeauna o anumita forma de angajare sau de participare personala, un minimum de disponibilitate, de incredere, de respect, de supunere voluntara

-        Rupturile decisive se produc in profunzimea mentalitatilor si a sufletelor

-        Regulile considerate pana la un anumit moment indicii ale normalitatii civice sunt contestate in interiorul constiintelor, astfel incat suspiciunea, indoiala sau dispretul se substituie identificarii, supunerii fata de ordinea institutionala stabilita.

-        In conditiile unei vacuitati afective si morae care, de fapt, insoteste orice criza de legitimitate politica, chemarea Salvatorului pare a tine cu adevarat de un acelasi mecanism psihic, acela prin care incertitudinile si contestatia adolescentina recurg la chemarea „patetica” a unui nou stapan, a unui nou parinte, a unei noi calauze.

-        Ruptura si contestarea afecteaza autoritatea puterii politice

-        Salvatorul intruchipeaza valorile perenitatii, ale patrimoniului si ale mostenirii iar rolul sau este de a preveni accidentele istoriei, de evita rupturile produse de aceasta, de a-si asuma raspunderea viitorului in functie de fidelitatea sa fata de un trecut cu care, fireste, se identifica.

-        Constructia mitica nu poate exista daca nu tine de o anumita viziune cosmica a Ordinii universale. ---- pastrator al normalitatii in succesiunea vremurilor si a generatiilor – astfel, din aceasta perspectiva se vede functia esentiala atribuita eroului salvator



-        Venirea eroului tulbura monotonia vietii cotidiee, distruge interdictiile vechi, iverseaza regulile admise in comunitate, elibereaza energii mult timp reprimate.

-        A pierde inseamna a da si a da inseamna in cele din urma a te regasi – exaltarea unui dublu glorificat atesta cautarea unei identitati, precum demersul instinctiv de redobandire a sinelui, factori constituitivi ai pulsiunii originare

-        Exista un paradox in faptul ca redobandirea se manifesta aparent in aservirea, in supunerea lor la o autoritate exterioara ( o autoritate care inseamna adeziune, comuniune, credinta militara si cuceritoare ) – realitatea presupune convergenta vointei individuale cu a vointei straine, si nu renuntarea celei individuale

-        Gratie Salvatorului si prin el, unii oameni impartasesc aceleasi emotii, aceeasi fervoare, aceeasi speranta

-        Agent al „socializarii sufletelor” – functie de restructurare psihica si, in acelasi timp, functie de reinsertie sociala, aceasta este, intr-adevar, finalitatea careia ii corespunde in acest caz imaginarul mitic

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

VARSTA DE AUR

VREMURILE “DE DINAINTE”

-        reprezinta formla lui Frédéric Mistral si evoca anii copilariei sale, la inceput, cand nu circulau pe Rhône vapoarele, cand nici zgomotul seceratoarelor si treieratoarelor mecanice nu tulbura linistea senina a serilor de vara.

-        Vremurile “de dinainte” inseamna in primul rand mosia, colinele care inchid orizontul, siguranta oferita de ziduri inca nefinisate si de acoperisuri, inseamna autoritatea patriarhala a Tatalui raspandita pretutindeni. Inseamna persistenta unui ritm de viata ce se confunda cu succesiunea muncilor si a anotimpurilor, insemna aratul, insamantarile, secerisul. Si mai inseamna intimitatea protectoare a unui grup social inchis, solidar, strict ierarhizat, din care face parte carutasul, ciobanii, cosasii, seceratoarele. Pe scurt, fiecare dintre acesti termeni trebuie retinut cu toata incarcatura sa simbolica, e vorba de imaginea unei ordini, a unei societati, a unui tip de civilizatie. E ordinea, armonia sociala, e cultura si civilizatia pe care copilul din Ferma Judecatorului le-a glorificat si carora a visat sa le asigure continuitatea.

-        Sunt imagini ale unui trecut lengendar, sunt viziuni ale unui prezent si ale unui viitor definite in functie de ceea ce a fost sau de ceea ce se considera a fi fost. !!!

-        Aceste reprezentari au influente asupra modului de a gandi si de a simti

-        Multe din vremurile “de dinainte” scapa memoriei individuale si trec in memoria istoriei, sau in ceea ce pare a fi memoria istoriei

-        Trecutul la care trimit nu a fost cunoscut direct, puterea sa evocatoare este cea a unui model si arhetip, a caror emergenta pare a le conferi prin definitie un plus de exemplaritate

-        Fiecarui tip de sensibilitate sau de gandire politica ii corespunde o anumita lectura a istoriei – se intampla insa sa nu se poata evita acel pas in transformarea in legenda a unor vremuri privilegiate pentru memorie si fixarea lor in sacru ---- s-a ajuns unde era inevitabil sa se ajunga: cristalizand toate elanurile, toate energiile visului, reprezentarea vremurilor “de dinainte” a devenit mit !!mit in adevaratul sens al cuvantului: in acelasi timp fictiune, sistem explicativ si mesaj mobilizator !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!1

-        Imaginarul politic, care reprezinta o nebuloasa complexa in miscare, nu cunoaste existenta unei constelatii mitologice mai stabile , mai actuale decat cea a Varstei de Aur

-        La nivelul cel mai elementar al constructiei mitice, analistul vine in contact cu ceea ce se poate numi fie “minunatele vremuri stravechi”, fie “frumoasele epoci”

-        In societatile noastre moderne nu poate fi neglijat acel fior emotional, estetic si sentimental in acelasi timp care pare a se lega din ce in ce mai mult de ramasitele, de epavele recuperate ale unui trecut inca surprinzator de apropiat

-        Istoricul mentalitatilor ar trebuie sa acorde mai multa importanta revenirilor perioadice la o “frumoasa epoca”

-        Imaginea innobilata a unui trecut mitizat

-        Importanta politcului apare mult mai convingatoare in evocarea a unor vremuri de referinta istorica, obiecte ale unui cult retrospectiv si totodata modele de organizare colectiva ( rolul Romei si Spartei in retorica iacobina si in universul intelectual si moral al celor din Conventia montagnarzilor --- referirile insistente la Evul Mediu si la Franta monarhica )

-        Exista un demers de recuzare a derivelor istorice, proiectia in perenitatea amintirii a tot ceea ce trecerea timpului nu pare a fi sters

-        Al treilea palier al constructiei mitice: nonistoria – timpul la care se face referinta nu mai este legat de nici o periodizare, scapa cronologiei, face inutil orice efort al memoriei ; notiunea de “inainte” devine absoluta, eliberata de orice dependenta de succesiunea secolelor si a mileniilor ; viziunea Varstei de Aur se confunda intru totul  cu aceea a unui timp nedatat, incomensurabil, care nu poate fi contabilizat, despre care se stie doar ca se situeaza la inceputul aventurii umane, fiind un timp al inocentei, al fericirii.

-        Ilustratiile fotografice invita la o regresiune in timp, in vremurile de altadata, mai mult decat, poate, o deplasare in spatiu: evidentierea a ceea ce este vechi pe strazi, insistenta evocare a folclorului traditional, solitudinea extraordinara a plajelor, a marii sau, poate a padurilor pe care dezvoltarea civilizatiei industriale pare a le fi crutat

-        Contururile mitului sunt cu atat mai greu de deslusit cu cat apar mai imprecise limitele dintre ceea ce este regret si ceea ce este speranta, dintre ceea ce nu este decat evocarea nostalgica a unei fericiri trecute si ceea ce este in asteptarea intoarcerii acesteia

-        Conexiunea viitor trecut si trecut-viitor

-        Miscarile nationale ce au zguduit laolalta vechiul edificiu statal european se infatiseaza de la inceput ca afirmare a unei renasteri: tocmai prin referirea la o imagine reconstruita dpdv ideologic a unei natiuni disparute in istorie, dar careia se asteapta sa i se regaseasca memoria, este legitimata lupta purtata ptr a i se asigura renasterea

-        Este uimitoare puterea de reversibilitate a mitului, care se implica in acelasi timp in ceea ce este retrospectiv si in ceea ce este amintire, in regret, dar si in asteptarea mesianica – dand dovada de o fluiditate evidenta

-        In ciuda unor nuante, orice vis, orice amintire, orice evocare a unei varste de aur pare, de fapt, a se intemeia pe o singura si fundamentala opozitie: aceea dintre altadata si astazi, dintre un anumit trecut si un anumit prezent. – este prezentul decaderii, al dezordinii, al unei coruptii de care trebuie sa scapi – pe de alta parte, este timpul “de dinainte”, acela al unei maretii, al unei nobleti sau al unei fericiri pe care trebuie sa le regasim

-        Trebuie doar sa precizam ca dominat efectiv de notiunea caderii, a decaderii, acest vis al unui trecut al Luminii, mai fericit si mai frumos tinde aproape intotdeauna sa se cristalizeze, sa se fixeze in relatia cu valorile esentiale: ale inocentei, ale puritatii, pe de o parte, ale prieteniei, ale solidaritatii, pe de alta parte. Orice mitologie a Varstei de aur isi impune coerenta in functie de aceste doua teme, in perspectiva acestei duble cautari sau a acestei duble nostalgii.

PURITATEA ORIGINILOR

-        Hugo evoca in Legenda secolelor Edenul, paradisul pierdut, “vremurile dintai ale pamantului”, si Péguy vorbeste despre prima eva nascuta in prima gradina

-        Vis al bucuriei in armonie, al perfectei insertii a omului in ordinea universala, cautare a puritatii, aceasta este viziunea sacralizata a Edenului celest, careia ii corespunde pe un alt plan imaginea intr-un fel laicizata a “starii de natura”, aceea care la apogeul secolului Luminilor a fost visata si conceptualizata de principalii sai interpreti

-        Imagine elementara a “omului naturii” – om “al instinctului pur”, la adapost de orice prescriptie si de orice obsesie a pacatului, traind fara sa se rusineze in goliciunea sa de la inceput, necunoscand caznele muncii si necazurile bolilor, este, neindoielnic, departe de a fi o noutate:

-        Intretinand respectul sau cultul ptr omul “necivilizat”, opunandu-se motiunii in general admise in Europa secolului nostru de catre o ierarhie culturala, motiune privind drepturile si indatoririle popoarelor “superioare” fata de cele “inferioare”, acest discurs va asigura in mod constant legitimitatea apararii societatilor asa-zis primitive impotriva dominatiei Occidentului, impotriva patrunderii hegemonice a modului sau de a trai si de a gandi

-        Alte miscari bazate pe acelas sistem de referinte: miscarea vegetariana, propaganda “naturista”(libertatea si nuditatea trupurilor, unirea libera, protectia naturii impotriva loviturilor masinismului industrial), mici grupuri de “naturieni”, de “sauvagisti” ce inteleageau sa opuna idealul unei “vieti naturale” urateniei, coruptiei si tiraniei “civilizatiei”

-        Schema traditionala a opozitiei din natura si cultura

-        Tema esentiala ramane aceeasi: istoria omului inteleasa ca un proces de irevocabila decadenta, “Totul degenereaza in mainile omului”

-        A treia dimensiune a imaginarului politic: visul statelor !!!

-        Mitul se structureaza in jurul viziunii unui trecut exemplar in care contactul direct cu pamantul protejeaza omul de degradarea timpului, il asociaza marilor ritmuri ale naturii, ii asigura conditiile unei vieti “autentice”, eliberata de orice stratagema si de orice subterfugiu

-        O alta tema este opozitia sat-oras, “pervertirea” taranului tanar sau al tinerei taranci care-si paraseste satul natal pentru a se pierde in aglomeratia marilor orase

-        Exista o anatema aruncata asupra Orasului – asupra marelui oras modern, captator de energii, care saraceste sufletele si corupe trupurile

-        Apare o condamnare a societatii mercantile, a organizatiei colective concepute in intregime pe goada dupa profit, administrata in totalitate numai dupa legile pietei, aceasta societate “comerciala” – dominatia banului

REFUGIILE UITATE

-        cartierul vechi din New Orleans in care s-a nascut Péguy si si-a petrecut copilaria

-        condamnarea societatii moderne – societate dominata doar de legile profitului – se confrunta cu condamnarea egoismului triumfator, a izolarii definitive a individului, a acelor multimi lipsite de coeziune, in care, oamenii agitati, marcati de o idiferenta reciproca, “se inghesuie, se dau la o parte, se imping, se resping si se confunda unii cu altii”

-        “Vremurile de dinainte” sunt intotdeauna vii, speranta, nostalgie a comuniunii.

-        Orasul = e o lume a aparentei si a prefecatoriei, e un cortegiu dezordonat de “masti” sub care se ascunde ceea ce este cu adevarat in om --- e o societate discordanta, dominata de socul intereselor rivale, care inmulteste barierele dintre cei care o alcatuiesc, care ii condamna la izolare, la o dureroasa retragere in ei insisi

-        Contractul social ---> instaurarea unei societati unite, solidare, coerente, in care nu-si mai afla locul singuratatea indivizilor, dezvoltarea libera a manifestarilor si individualismului

-        O obsesie a unei comuniuni sociale

-        Rousseau are un vis al nonlimbajului, o ordine sociala in care ar fi din nou posibil “sa patrunzi in fiecare inima fara mijlocirea cuvantului” --- pentru realizarea unei asemenea armonii ar fi de ajus sa se indeparteze conventiile actuale ale limbajului pentru a reveni la un sistem de comunicare prin semne, singurul in conformitate cu legile naturii

-        Tema sarbatorii – sarbatoarea pe cale de disparitie, sarbatoarea uitata, sarbatoarea ce trebuie regasita – n-a incetat sa se impuna in nenumaratele manifestari literare referitoare la nostalgia rurala ---- sarbatoarea apare in mod organic inseparabila de viziunea unitara a unei cetati regenerate

-        Regretul disparitiei oamenilor care cantau

-        Dobandirea linistii sufletesti si a sigurantei, linistea, ordinea si inocenta

-        Vazuta in configuratia sa mitica, fie ca e vorba de coliba salbaticului, de un sat, de o parohie sau de un domeniu patriarhal, comunitatea nu cunoaste, in principiu, diviziunile si schismele, conflictele de interes, de casta sau intre generatii. Ea mentine echilibrul intre activitatile grupului uman si ordinea esentiala a lumii. Ea constituie ptr membrii sai un factor ce o apara de amenintarile de dinafara. Dar ea ii si salveaza pe cei care o alcatuiesc de primejdiile insingurarii, ii protejeaza de deregrarile simturilor si de tumultoasele pasiuni sociale, Comunitatea este imaginea ospitalitatii, a adapostului, a refugiului

-        E vorba la urma urmelor de o consecinta inevitabila ce tine de logica a insusi demersului mitic, e vorba de reprezentarea unui spatiu social in mod necesar redus, in mod obligatoriu inchis in el insusi, e vorba de o societate “partiala”, “unitara, strans legata”, spune Rousseau, care confirma, de altfel faptul ca pe masura ce se extind, colectivitatile umane sporesc riscurile confruntarilor interne, ale divizarii si ale conflictelor.  

-        ! Nostalgie pastorala sau vis al unei noi Sparte, utopii falansteriene sau constructii ideologice ale istoricismului conservator, mitologia Varstei de aur tinde intotdeauna sau aproape intotdeauna sa construiasca modelul unei comunitati inchise, unificate intr-o calda intimitate protectoare.

-        Vis al limpezimii, al comuniunii, al efuziunii si al armoniei, mitul varstei de aur se dovedeste inca o data a fi un vis al permanentei. Difuziunea, forta sa de atractie raman inseparabile de viziunea – foarte profund, foarte intim traita in multitudinea manifestarilor sale – unui timp incremenit, solidificat cristalizat Lumea Varstei de aur este lumea ceasurilor oprite.

 

 

DE LA REFUZ LA NOSTALGIE

-        Un acelasi decalaj, o aceasti relatie dialectica, ce se mentine de mai mult de doua secole, prezenta si in dezbaterile dintr-o contemporanietate imediata, reprezinta, in cele din urma, modelul unei contrasocietati care, practic, a si fost construita.

-        Unei istorii in miscare, marcata de rupturi si de mutatii bruste, i se opun fixarea in timp, imaginea unui timp calm si continuu, un refuz al insesi notiunii de modernitate. Vechii discipline comunitare, consfintiiri principiului autonomiei persoanelor, dorintelor individuale libere, li se opune un grup social omogen, puternic individualizat, dominat de valorile convietuirii, de intrajutorare si de solidaritate. Moralei profitului, credintei in legile economiei de piata, li se opun suspiciunea fata de ban, condamnarea unui sistem, ierarhic si social, bazat numai pe criteriile banului. Credintei in progresul tehnic, in productia in masa, in rationalizarea mecanica a muncii li se opun credinta, niciodata negata, in nobletea “mestesugurilor de altadata”, rabdarea si maretia vechilor indeletniciri artizanale. Parasirii satelor, fenomenului de expansiune urbana, le sunt opuse o inradacinare puternica, armonia deplina a muncii si a ritmurilor pamantului..

-        Prezenta intotdeauna in arierplanul imaginarului colectiv, mitologia Varstei de aur cunoaste, in istoria unei societati, perioade de intenstitate variabila, vremuri puternice, ca aceste puseuri de efervescenta mitica apar, in general, in momentele in care evolutia economica si sociala se precipita, in care e acccelerat procesul schimbarii, in care vechile echilibre sunt puse in cauza din ce in ce mai mult. Avantul economiei de piata si dezvoltarea urbanizarii in a doua jumatate a sec al XVIII-lea, victoria masinismului si a capitalismului industrial in secolul urmator, transferul populatiei, schimbarile in modul de viata imediat dupa al doilea razboi mondial constituie, se pare, tot atatea zone fragile sau fracturate in care mitul prinde radacini, se contureaza si se raspandeste. Prin iesirea din prezent, prin refuzul sau negarea anumitor forme ale vietii sociale cotemporanem miturile isi proiecteaza lantul complex al imaginilor, al reprezentarilor, al simbolurilor pe care le genereaza continuu.

-        In cadrul definitiei mitice a Varstei de aur se i-au in considerare rolul amintirii si experienta rememorarii --- calatorie neintrerupta dinspre trecut spre prezent

-        Versiunea politica a mitologiei Varstei de aur ajunge a se intalni – pentru a se dilua si a se pierde, insa – cu aceasta mare tema, multiforma, mereu renascuta, inscrisa, fara indoiala, mai profund in istoria religioasa a umanitatii, aceea a marii reintoarceri.



loading...




Copyright © 2017 - Toate drepturile rezervate

Stiinte-politice


Demografie
Stiinte politice














loading...