Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii




Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Stiinte politice


Index » legal » » administratie » Stiinte politice
» Informatii generale despre Rusia


Informatii generale despre Rusia


Informatii generale despre Rusia

In timpul Uniunii Sovietice, Rusia era republica dominanta a uniunii. In zilele noastre, Rusia este o tara independenta si un membru cu o mare influenta in Comunitatea Statelor Independente. Pana in , tara s-a numit, in mod oficial, Republica Socialista Federativa Sovietica Rusa, iar dupa prabusirea URSS este considerata succesoarea de drept in problemele internationale a defunctei URSS.

Cea mai mare parte a teritoriului, populatiei si productiei industriale ale Uniunii Sovietice - una dintre cele doua superputeri ale lumii, a ramas in Rusia. Dupa prabusirea URSS, rolul a Rusiei pe scena lumii a fost diminuat mult in comparatie cu cel al URSS. In octombrie 2005, statisticile oficiale aratau ca populatia a scazut cu mai mult de o jumatate de milion de cetateni, ajungand la un numar de 143 de milioane de oameni.



Infrangerile repetate ale armatei ruse in primul razboi mondial si situatia proasta din principalele orase ale Imperiului Rus au dus in 1917 la revolutia socialista si la sfarsitul dinastiei Romanov care conducea Rusia de aproximativ 300 de ani . Comunistii condusi de Lenin au cucerit puterea si au format URSS, care, sub conducerea autoritara a lui Stalin, a devenit a doua mare putere a lumii, alaturi de SUA. Economia si societatea sovietica au stagnat in deceniile urmatoare, pana cand Mihail Gorbaciov, secretarul general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (1985 - 1991) a introdus 'glasnost' (deschiderea) si 'perestroika' (restructurarea), in incercarea de a moderniza comunismul. In final, initiativa lui a dus la impartirea URSS-ului in 15 republici independente (1991). De atunci, Rusia se zbate in efortul de a construi un sistem politic democratic si o economie de piata care sa inlocuiasca sistemul comunist.

La mai mult de un deceniu de la prabusirea Uniunii Sovietice din , Rusia incearca, in continuare, sa edifice o economie de piata functionala si sa atinga o crestere economica mai ridicata. Dupa dizolvarea URSS-ului, primele semne ale refacerii economice au aparut in Rusia, in 1997, aratand influentele economiei de piata. Totusi, in acel an, criza financiara asiatica a culminat in august, in Rusia, cu deprecierea rublei. Au urmat cresterea datoriei publice si scaderea nivelului de trai pentru cea mai mare parte a populatiei. In anul urmator, 1998, recesiunea a continuat.

Dezvoltarea economica a tarii a fost extrem de inegala: regiunea Moscovei contribuie cu o treime din produsul intern brut, in conditiile in care in regiune este concentrata numai o zecime din populatia tarii.

Pana acum, tara a beneficiat de cresterea preturilor la petrol si gaze naturale si a fost capabila sa-si plateasca cea mai mare parte a uriasei datorii externe vechi. Redistribuirea echitabila a veniturilor din exporturi de materii prime catre celelalte sectoare este, inca, o mare problema. Totusi, din 2003, importanta exporturilor de resurse naturale a inceput sa scada in balanta economica, in timp ce piata interna s-a intarit mult, stimulata masiv de cresterea volumului contructiilor si de cresterea cererii pentru diverse bunuri si servicii.

In contextul evolutiilor si transformarilor sociale care au avut loc la nivel mondial incepand cu anii 90, viata curenta a mediului international este influentata in mod semnificativ. O problema importanta in acest context o reprezinta modificarile survenite la nivelul structurii de putere a acelor state care de-a lungul evolutiei istorice au stat la baza carmuirii lumii. Acum, la mai bine de un deceniu de transformari continue si profunde, este important a analiza cum a evoluat si care este statutul celei mai controversate puteri, si anume Rusia, intr-un context politic aflat inca in plina transformare. Care este statutul "unei foste puteri mondiale" in perioada actuala- Care este experienta altor state in aceasta privinta- Care este perceptia opiniei publice sau a institutiilor internationale ( OSCE, NATO sau UE) asupra statului Rusiei in conditiile actuale?
Aceasta abordare propune un alt mod de abordare a procesului de formare a Rusiei moderne si incearca sa fundamenteze "unicitatea" Rusiei, baza teoretica a eurasiatismului. "Rusia post-comunista se afla in cadrul unor granite care nu au precedent istoric . Ca si Europa, ea va trebui sa consacre cea mai mare parte a energiei sale pentru a-si defini identitatea". Ce va face Rusia? Va cocheta, in continuare, cu iluzia imperiala sau, dimpotriva, Rusia va sta mai mult indreptata cu fata spre Europa in aspiratia de a institui un parteneriat cu Uniunea Europeana cu care, de fapt, imparte continental? Versiunea slavofila a eurasiatismului are drept premise pozitia geopolitica a Rusiei si particularitatile care o individualizeaza atat in raport cu Vestul, cat si cu Estul. Unul dintre reprezentantii eurasiatismului, membru al Academiei Ruse de Stiinte ale naturii, subliniaza: "Pozitia geopolitica a Rusiei este nu numai unica, ea este realmente decisiva atat pentru ea insasi, cat si pentru lume Fiind situata intre cele doua civilizatii, Rusia a fost o veriga esentiala intre ele, a asigurat un echilibru civilizat si o balanta mondiala a puterii" .
Slavofilii considera ca imperiul rus, spre deosebire de cel englez, francez, otoman, este "organic", intrucat este generat si intretinut de o arie geopolitica comuna, de o economie comuna si de cerinte de securitate comune. El nu ar fi altceva decat expresia politica a unei "entitati culturale polietnice" in care "grupuri de popoare si nationalitati au coexistat pasnic".
Este interesant cum vad slavofilii renasterea Rusiei. In primul rand, prin intarirea autoritatii centrale, care ar putea garanta un statut respectat al Rusiei, ar feri poporul de anarhie, de tot felul de conflicte si fenomene arbitrare. In al doilea rand, prin "filtrarea" foarte atenta a influentei occidentale, prin afirmarea filonului cultural clasic alcatuit din valori ortodoxe si slavone. Occidentul este perceput ca un rival, ca o amenintare. De aceea slavofilii se si opun integrarii Rusiei in institutiile economice politice si militare occidentale, intrucat procesul integrator ar putea restrange suveranitatea nationala; ca alternativa, reprezentantii acestei orientari propun o intoarcere la resursele proprii, la modelele si principiile pe care Rusia le-a testat de-a lungul evolutiei sale istorice. In ceea ce priveste politica externa, slavofilii recomanda ca prioritate protejarea minoritatii ruse din fostele republici sovietice, precum si revenirea la sistemul de aliante traditionale, constand in relatii stranse cu Serbia, cu tarile arabe: Cuba, Coreea de Nord, India.
Prin urmare, problema fundamentala a eurasianistilor este ca face din unicitatea Rusiei motiv si temei de izolare si nu punct de pornire pentru participarea cu summum-ul sau de particularitati la procesele de modernizare si dezvoltare contemporane, in afara carora Rusia nu poate avea viitor politic cu adevarat. Din aceasta perspectiva, Zagorski avea dreptate sa sublinieze: "Rafinatul concept de a cladi punti intre civilizatiile vestice si estice pare lipsit de sens" . Cine trebuie legat de cine? Germania cu Japonia sau Franta cu Taiwanul? Legaturile dintre ele si sintezele lor au inceput cu mult timp in urma, fara nici o participare a Rusiei care nu poate nici sa diminueze, nici sa adauge ceva la aceasta sinteza intepenindu-se in unicitatea sa. Tot ce poate face este ori sa se alature sintezei, ori sa ramana in afara ei ca in trecut. Dar conceptul construirii unei punti este nu numai neconstructiv, el este reactionar, pentru ca aspira lent sa ne imprime cu forta in minti ideea ca democratia este improprie Rusiei, asa cum piata ar fi incompatibila cu unicitatea noastra".
Sfirsitul secolului al XX-lea a fost unul al transformarilor radicale. Transformari care au afectat toate sferele vietii sociale pe intreg globul pamintesc.Cauza si motorul acestor evolutii care au schimbat lumea a fost destramarea URSS. In numai citiva ani de pe harta lumii a disparut cel mai mare stat, detinator de enorme resurse politice, militare, economice, umane si care reprezenta una din cele doua supra-puteri mondiale. Confruntarea dintre Uniunea Sovietica si Statele Unite ale Americei garanta securitatea la toate nivele : de la cel local la cel global si viceversa. Acest tandem detinea rolul de stapin al destinelor omenesti, al unor state intregi si chiar al intregii omeniri.Colapsul URSS a avut un efect de soc in lumea politica. Cele mai influente centre de cercetare si de analiza nu au putut prognoza asemenea evolutii ale evenimentelor. Posibilitatea prabusirii statului sovietic era abordata la un nivel pur teoretic. Nimeni nu era pregatit pentru scenariul " prabusirii peste noapte".Destramarea statului URSS a fost determinata de multiple cauze. In perioada finala a acestui proces putem vorbi despre incapacitatea elitelor sovietice sa infrunte problemele de sistem cu care se confrunta statul. Conducatorii sovietici erau incapabili sa raspunda la provocarile timpului, adica sa transforme intreg sistemul, incepind cu valorile morale si terminind cu componenta economico-sociala. De fapt, aceasta destramare a fost programata in codul genetic al URSS prin valorile pe care le-a promovat, prin relatiile sociale pe care le impunea si prin scopurile propuse. In urma disparitiei URSS pe harta lumii au aparut 15 noi state independente. Mai bine-zis 14, deoarece nu putem spune ca Rusia a devenit independenta sau ca si-a recapatat independenta. In spatiul respectiv a aparut un enorm vid de putere si s-a schimbat radical sistemul geopolitic. Statele suverane noi au fost puse in fata unor probleme politice, economice, sociale.



Banescu Dragos, Politica energetica a Rusiei, in revista Geopolitica, nr.24 (4), pp. 75-76;

H.Kissinger, Diplomacy, editura Oxford University Press, London,2005

A. Sergovin, Russian Foreign Policy Thinking: Redefining Conception, editura MacMillan, London, 1998

H.Kissinger, Diplomacy, editura Oxford University Press, London,2005





Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate

Stiinte-politice


Demografie
Stiinte politice






termeni
contact

adauga