Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Meseria se fura, ingineria se invata.Telecomunicatii, comunicatiile la distanta, Retele de, telefonie, VOIP, TV, satelit




Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Administratie


Index » legal » Administratie
» Proceduri de control operativ


Proceduri de control operativ


Proceduri de control operativ


SECTIUNEA 1

Iluminarea campului de lupta


Art.913. - (1) Prin iluminarea campului de lupta se intelege iluminarea zonei operatiilor de lupta, cu lumina artificiala, fie vizibila fie invizibila pentru ochiul liber.

(2) Capacitatea de iluminare a campului de lupta intr-un loc stabilit este un factor important in realizarea puterii de lupta maxime.



(3) Necesitatea iluminarii campului de lupta poate fi stabilita la orice nivel, de la soldat la statul major al unitatii.

(4) Desi iluminarea campului de lupta este utilizata in primul rand pentru a veni in ajutorul fortelor proprii in teren, ea poate fi folosita de asemenea, in mod ofensiv pentru a neutraliza echipamentul de cercetare al inamicului sau ca parte a planului de inducere in eroare.

Art.914. - (1) Iluminarea realizata se continua atata timp cat este necesar.

(2) Iluminarea campului de lupta de catre batalionul de infanterie trebuie sa fie strans coordonata cu unitatile invecinate pentru a impiedica demascarea pozitiilor si operatiilor proprii, precum si pentru mentinerea performantelor mijloacelor proprii de vedere pe timp de noapte.

(3) Iluminarea trebuie sa fie asigurata de o sursa care nu este in contact direct cu inamicul; unitatea care asigura acest tip de sprijin trebuie sa fie in legatura directa cu comandantul unitatii sau gruparii de forte de la contact.

(4) Daca este posibil, iluminarea trebuie sa fie asigurata de doua sau mai multe surse independente pentru a-i garanta certitudinea si continuitatea.

Art.915. - (1) Pe langa teren si factorii atmosferici, statul major care planifica utilizarea iluminarii trebuie sa ia in considerare urmatoarele limitari:

a)      pericolul de a demasca fortele proprii;

b)      posibilitatea aplicarii neadecvate a planului de iluminare de-a lungul limitei dinainte a zonei de actiune, ca urmare a lipsei de coordonare dintre unitati;

c)      posibilul efect negativ al iluminarii asupra unor mijloace de observare pe timp de noapte, desi daca este atent utilizat iluminatul poate imbunatatii performanta unor sisteme cum ar fi intensificatorul de lumina.

(2) Iluminarea se bazeaza pe cerintele subunitatilor de sprijin, pe decizia comandantului si, daca este cazul, pe dispozitia primita de la esalonul superior; detaliile sunt prevazute in planul culegerii de informatii, recunoasterilor si supravegherii, ca parte a anexei pentru informatii la ordinul de operatii; problema cercetarii-observarii campului de lupta pe timp de noapte sau iluminarea trebuie sa fie cuprinse intr-o singura anexa la ordinul de operatii.

Art.916. - Metodele de iluminare a campului de lupta care pot fi utilizate de comandantii de batalioane includ:

a)      semnale terestre, cartuse de semnalizare si iluminare;

b)      iluminarea cu ajutorul proiectoarelor, care poate fi vizibila in mod direct sau indirect, difuza sau reflectata; infrarosu; iluminarea tintei cu laser sau vizibilitate imbunatatita cu laser;

c)      iluminarea cu ajutorul munitiei pentru artilerie si aruncatoare;

d)     iluminarea cu ajutorul munitiei pentru artileria navala;

e)      iluminarea cu bombele de pe aeronave.

Art.917. - (1) Ordinul de iluminare a campului de lupta este responsabilitatea comenzii.

(2) Comanda si controlul iluminarii campului de lupta trebuie sa fie exercitata de comandantul unitatii din zona care este iluminata.

(3) Coordonarea este, in mod normal, realizata de comandantul unitatii din zona care este iluminata.

Art.918. - (1) Pentru indeplinirea misiunilor de iluminare, aruncatoarele utilizeaza bombe de iluminare destinate pentru a executa una din sarcinile specifice, adica iluminarea terenului si a obiectivelor fara a permite inamicului observarea trupelor proprii; iluminarea poate fi executata in paralel cu tragerea cu bombe explozive pentru neutralizarea obiectivelor inamicului.

(2) Tragerile de iluminare se executa in scopul iluminarii terenului, pentru cercetarea si indicarea obiectivelor, executarea reglajului pe obiectiv, iluminarea obiectivelor atacate de blindate si infanterie, crearea reperelor luminoase pentru mascarea directiei de actiune/liniilor de despartire a fortelor proprii.

(3) Pe timp de noapte, aruncatoarele pot angaja obiectivele/tintele neobservate sau pot ilumina terenul extinzand astfel tintele vizibile din campul de lupta.

(4) Focul subunitatilor de aruncatoare organice batalionului, si al subunitatii antiblindate, poate fi cu usurinta sincronizat cu actiunile subunitatilor de infanterie.

(5) Tragerile de iluminare a obiectivelor asigura sincronizarea focului altor mijloace de sprijin prin foc asupra obiectivelor inamicului pe timp de noapte.

(6) Iluminarea terenului poate fi executata si cu ajutorul cartuselor de semnalizare si de iluminare, in functie de obiectivele subunitatilor.

Art.919. - (1) In timpul atacului, loviturile de iluminare sunt planificate sa explodeze deasupra obiectivului astfel incat sa puna in lumina trupele inamicului.

(2) Daca se face lumina in spatele obiectivului, trupele inamice sunt avantajate de lumina, dispozitivul lor fiind in umbra.

(3) In timpul operatiilor de aparare, loviturile de iluminare explodeaza in spatele fortelor aliate pentru a le pune in umbra, iar fortele inamice in lumina.

(4) Cladirile reduc eficienta iluminarii deoarece creeaza umbra.


SECTIUNEA a 2- a

Evitarea fratricidului


Art.920. - (1) Prevenirea fratricidului constituie o componenta importanta a principiului sigurantei si protectiei fortei, in cadrul operatiei.

(2) Puterea distrugatoare si raza de actiune a armamentului modern, asociate cu intensitatea si ritmul rapid al actiunilor duse pe campul de lupta, fara intrerupere mai mult de 24 de ore, pe timp de vizibilitate redusa, cresc riscul producerii fratricidului.

Art.921. - (1) Evitarea fratricidului cuprinde ansamblul masurilor si actiunilor stabilite si desfasurate pentru a impiedica uciderea sau ranirea personalului propriu/ aliat si distrugerea materialelor si tehnicii din dotarea acestuia de catre fortele proprii.

(2) Aceasta se obtine prin cunoasterea permanenta a situatiei si actiunilor fortelor proprii, esalonului superior si ale vecinilor, precum si printr-o conducere si coordonare neintrerupta.

(3) In aparare, pentru evitarea fratricidului, comandantii, iau masuri pentru:

a)      respectarea principiilor tragerilor prin intervale si pe deasupra fortelor proprii;

b)      coordonarea misiunilor de sprijin executate de subunitatile de artilerie;

c)      cunoasterea locurilor de dispunere a campurilor de mine antiblindate din adancimea punctului de sprijin de catre intregul personal;

d)     stabilirea semnelor si semnalelor intre fortele proprii si elicopterele de asalt care sprijina actiunile subunitatilor;

e)      aducerea la cunostinta a indicilor de recunoastere a itinerarelor de deplasare a elementelor de cercetare proprii, pe timp de zi si pe timp de noapte.

(4) In ofensiva pentru evitarea fratricidului, comandantii de unitati si subunitati iau  urmatoarele masuri:

a)stabilesc aliniamentele de incetare a focului si asigura respectarea intocmai a acestora;

b)      se asigura respectarea principiilor tragerilor prin intervale si pe deasupra fortelor proprii;

c)se asigura cunoasterea de catre intregul personal a locului culoarului din barajul de mine al inamicului;

d)     se stabilesc semne si semnale pentru cooperarea cu elicopterele de asalt;

e)se realizeaza cooperarea intre mijloacele de artilerie si actiunile subunitatilor.

Art.922. - (1) Masurile privind evitarea si reducerea fratricidului se impart in:

a)      masuri materiale de evitare cu mijloace de identificare mecanica si/sau electronica, precum si marcarea vehiculelor;

b)      masuri nemateriale, de conducere, doctrina, instruire, cunoasterea situatiei.

(2) Principalele mecanisme care limiteaza fratricidul sunt:

a)      conducerea ferma;

b)      disciplina in operatii;

c)      instruirea temeinica;

d)     proceduri standard adecvate;

cunoasterea detaliata a situatiei.

(3) Acestea permit comandantilor sa exercite un control adecvat al tragerilor, al reperelor de timp pentru deplasarea fortelor, precum si al procedurilor impuse de disciplina operatiilor.

(4) Prin micsorarea probabilitatii fratricidului, comandantii nu trebuie sa limiteze exagerat curajul si indrazneala in lupta.

(5) Evitarea fratricidului incepe cu programele eficiente si realiste de instruire, care includ instruirea unilaterala a fortelor asupra recunoasterii vehiculelor, echipamentului si uniformelor proprii sau ale aliantei, instruirea in utilizarea armamentului, adoptarea doctrinei aliantei etc.; instruirea unilaterala este apoi testata in cadrul exercitiilor comune de pregatire, cu obiective si scopuri bine stabilite.

Art.923. - (1) Comanda si controlul (C2); planificarea operativa temeinica, dublata de C2 eficiente, sunt masuri importante in vederea evitarii fratricidului; o atentie deosebita trebuie acordata intentiei comandantului si conceptiei operatiilor.

(2) In plus, se iau in consideratie urmatoarele:

a)      stabilirea si aplicarea ferma a masurilor de control;

b)      zonele de actiune, grafice de operatii comune si usor de inteles etc.;

c)      delimitarea spatiului de manevra/lupta in integralitatea sa;

d)     folosirea echipelor de legatura sau a statelor majore integrate intre membrii aliantei;

e)      stabilirea si aplicarea regulilor de angajare (ROE) pentru toate elementele fortei intrunite si multinationale, incluzand angajari sol-aer, aer-sol si sol-sol;

f)       stabilirea cu deosebita atentie a regulilor de angajare in limitele de vizibilitate, pentru fortele debarcate;

g)      familiarizarea reciproca a membrilor aliantei cu echipamentul celorlalti;

h)      stabilirea unor forme efective de instruire si antrenament indiferent de constrangerile de timp.

(3) Manevra pe viitorul camp de lupta, probabil neliniar, poate, uneori, fi confuza; incertitudinea razboiului, vizibilitatea redusa, confuzia, oboseala, deplasarile rapide vor contribui direct la posibilitatea fratricidului; criteriile de planificare ale manevrei trebuie sa cuprinda:

a)      aplicarea principiului simplitatii;

b)      planificarea detaliata cu accente pe antrenamente si o atenta actiune - contraactiune;

c)      cercetarea completa a zonei operatiilor de lupta cand situatia operativa permite;

d)     scurte rapoarte prezentate comandantului privind planul de manevra propriu si al subordonatilor;

e)      recunoasterea unitatilor, subunitatilor participante si a vehiculelor;

f)       masuri de conducere a focului incluzand metode rapide de incetare a focului;

g)      masuri de sprijin aerian, incluzand comunicatiile, legatura, mijloacele de identificare a fortelor proprii si masurile de control al focului.

(4) O preocupare de baza a sprijinului prin foc la nivelurile operativ si tactic este sincronizarea acestuia in limitele bataii armamentului utilizat de catre fortele proprii ; integrarea artileriei, a aeronavelor cu armament la bord si a focului indirect al unitatilor terestre, a focului artileriei navale, a sprijinului aerian nemijlocit, a interdictiei aeriene si a masurilor contraelectronice necesita stabilirea, deplina intelegere si aderarea stricta la un set de masuri privind controlul focului; masurile trebuie sa fie unice, bine cunoscute si trebuie sa aplicate fara intrerupere pentru a asigura trageri oportune si eficace pentru a reduce la minim fratricidul.

(5) Cunoasterea situatiei; datele privind misiunea, inamicul, terenul, fortele aliate si timpul disponibil constituie elementele esentiale pentru cunoasterea situatiei si intelegerea circumstantelor in care se desfasoara lupta, inclusiv de catre elementele de sprijin logistic si elementele de legatura; cunoasterea situatiei include, dar nu este limitata la:

a)      cunoasterea locului in care te afli;

b)      dispunerea fortelor proprii;

c)      amplasarea si scopul inamicului;

d)     misiunea ta si misiunea fortelor proprii din jurul tau.


SECTIUNEA a 3- a

Managementul spatiului de responsabilitate


Art.924. - (1) Multitudinea si larga varietate de formatiuni, sisteme de sprijin al luptei, instalatii de sprijin logistic al luptei si cerintele aferente acestora pot determina comandantul sa aloce responsabilitatea controlului spatiului de dispunere al comandantilor subordonati, care apoi isi asuma responsabilitatea pentru siguranta acestuia si pentru realizarea celei mai eficiente utilizari a lui.

(2) Indiferent cine are responsabilitatea, trebuie sa fie pregatit sa adapteze procedurile pentru managementul spatiului de responsabilitate, astfel incat sa satisfaca necesitatile oricarei actiuni care este in curs sau care urmeaza sa aiba loc.

Art.925. - (1) Spatiul de responsabilitate este zona repartizata batalionului pentru scopuri tactice sau administrative.

(2) Repartizarea este realizata in multipli de kilometri patrati si este controlata de statul major al batalionului ; trebuie facuta o analiza atenta a fiecarui kilometru patrat inainte de repartizare, astfel incat sa fie satisfacute cat mai deplin necesitatile batalionului.

(3) Scopul managementului spatiului de responsabilitate este sa:

a)realizeze cea mai buna intrebuintare a terenului in conformitate cu conceptia operatiei;

b)      repartizeze, pentru fiecare subunitate si formatiune, o zona care satisface necesitatile sale specifice;

c)evite neintelegerile dintre formatiunile care intentioneaza sa utilizeze aceiasi zona;

d)     garanteze ca intreaga zona de operatii este in responsabilitatea unui comandant.

Art.926. - (1) Managementul spatiului real intra in responsabilitatea sefului S3; zonele sunt repartizate comandantilor subordonati si altor subunitati care actioneaza in zona de responsabilitate a comandantului, care raspund pentru coordonarea actiunilor tuturor subunitatilor care nu sunt sub comanda lor, dar actioneaza in zona repartizata acestora, cat si pentru repartizarea raioanelor comandantilor subordonati.

(2) Repartizarea unei zone nu implica faptul ca aceasta urmeaza sa fie la dispozitia exclusiva a acelui utilizator ; alte subunitati isi coordoneaza cerintele proprii cu utilizatorul principal pentru a se asigura ca ele folosesc doar acele parti din zona de care el nu are nevoie.

(3) Unitatile vecine trebuie, de asemenea, sa-si coordoneze strans activitatile pentru a preveni fratricidul si a evita alte incidente nedorite.

(4) In eventualitatea unui conflict de interese si pentru a rezolva potentialele probleme este pregatita de catre S3, o lista a prioritatilor, in conformitate cu evolutia situatiei.

(5) Lista cu prioritati trebuie sa includa urmatoarele:

a)      desfasurarea subunitatilor, incluzand si obstacole legate de aceasta;

b)      rezervele;

c)      zonele de contramanevra;

d)     sprijinul logistic al luptei din linia intai pentru subunitatile tactice;

e)      fortele speciale;

f)       fortele de cercetare, supraveghere si descoperirea obiectivelor, precum si cele de razboi electronic;

g)      statul major si instalatiile de comunicatii;

h)      subunitatile de aruncatoare si antiblindate;

i)        mijloacele de aparare antiaeriana;

j)        subunitatea de geniu;

k)      subunitatile si instalatiile de sprijin logistic al luptei, de linia a doua;

l)        subunitatile si instalatiile de sprijin logistic al luptei, de linia a treia;

m)    subunitatea medicala.

(6) Repartizarea interna a spatiului de responsabilitate trebuie sa fie comunicata la statul major al brigazii/esalonului superior.

Art.927. - (1) Campul de lupta neliniar si extins determina realizarea de intervale, zone supravegheate si linii de comunicatii extinse, inca de la inceput.

(2) Intreaga zona de operatii in care are loc desfasurarea fortelor, se repartizeaza unuia sau mai multor comandanti.

(3) Executarea repartitiei trebuie sa aiba in vedere si evolutia probabila a situatiei.

(4) La executare repartitiei, factorii care sunt luati in calcul includ:

a)      actiunile viitoare;

b)      capacitatea de autoaparare a unitatii;

c)      siguranta in zonele din spatele frontului;

d)     avantajele dispunerii in acelasi loc/raion;

e)      avantajele dispersarii;

f)       comanda, controlul si comunicatiile;

g)      apropierea de drumurile principale de aprovizionare, de caile ferate, canale, porturi si aerodromuri;

h)      punctele tari si punctele vulnerabile ale unitatilor si subunitatilor;

i)        flexibilitatea necesara pentru a face fata schimbarilor situatiei.

(5) Initial, se realizeaza un proiect al planului privind managementul spatiului de responsabilitate, ca parte a planului operatiei ; dupa executarea cercetarii si coordonarea cu unitatile vecine, utilizatorii principali raporteaza celulei S3 al batalionului, care apoi elaboreaza planul final privind managementul spatiului de responsabilitate, urmarindu-se inlaturarea conflictelor de interese si respectarea listei de prioritati aprobate de comandant.

(6) Planul final trebuie actualizat permanent pentru a se asigura ca el satisface necesitatile situatiei curente.


SECTIUNEA a 4- a

Controlul distrugerilor


Art.928. - (1) In toate tipurile de operatii, utilizarea planificata a distrugerilor este corelata cu planul operatiei.

(2) Distrugerile sunt folosite sa inchida un defileu unde terenul sau obstacolele artificiale canalizeaza sau limiteaza deplasarea fortelor inamice care se apropie sau trec peste un baraj ; spre deosebire de alte tipuri de obstacole artificiale care devin treptat mai eficiente pe masura ce progreseaza realizarea lor, distrugerile nu realizeaza blocarea pana cand incarcatura nu este detonata, acest lucru da posibilitatea fortelor care actioneaza inaintat sa treaca peste obstacolele care apar cand se retrag.

(3) Inamicul face tot ce-i sta in putinta sa cucereasca distrugerile pregatite si sa previna detonarea sau sa determine declansarea prematura a distrugerilor pentru a impiedica retragerea fortelor aliate, deci momentul declansarii distrugerilor este foarte important.

(4) Sistemul de control al distrugerilor este esential si este o problema a comandantului batalionului si statului sau major.

(5) Protejarea si declansarea distrugerilor este o misiune de lupta si nu este permis esecul; ordinele referitoare la toate aspectele distrugerilor trebuie sa fie simple, clare si usor de inteles.

Art.929. - Pentru scopuri tactice, distrugerile sunt definite ca:

a)      distrugeri preliminare, cand obiectivul care este pregatit pentru distrugere poate fi distrus imediat dupa pregatire, cu conditia ca aprobarea sa fi fost acordata anterior;

b)      distrugeri la ordin cand obiectivul a carui distrugere trebuie sa fie controlata la un anumit nivel de comanda, pentru ca el joaca un rol important in plan tactic sau strategic sau din cauza importantei lui structurale.

Art.930. - (1) Planificarea si clasificarea distrugerilor ca preliminare sau la ordin, sunt decizii ale comandantului adoptate pe baza propunerilor facute de consilierul sau pe probleme genistice; selectarea obiectivelor care urmeaza sa fie distruse la ordin se face pe baza factorilor tactici si a dificultatilor tehnice de pregatire si executare a distrugerilor.

(2) In unele zone de operatii sunt impuse constrangeri in acordurile incheiate cu tarile gazda, care solicita un grad sporit al controlului, care sa fie impus asupra declansarii distrugerilor, aceste constrangeri sunt cunoscute si aplicate de toti cei implicati in planificarea si executarea distrugerilor in acele zone.

Art.931. - (1) Distrugerile preliminare; selectarea obiectivelor pentru distrugerile preliminare este o responsabilitate de comanda, dar intrucat, rareori poate fi asigurata paza obiectivului pregatit pentru distrugere, autoritatea pentru declansare este delegata, in mod normal, ofiterului de geniu responsabil cu pregatirea distrugerilor; distrugerile preliminare trebuie organizate in concordanta cu planurile existente sau stabilite; astfel de distrugeri sunt realizate imediat ce situatia permite si este data aprobarea pentru executarea lor.

(2) Distrugerile la ordin; pentru ca declansarea acestora sa fie controlata nemijlocit de o autoritate militara specifica, ele trebuie sa fie pazite pana la realizarea distrugerilor; autoritatea de declansare a procesului de distrugere revine comandantului autorizat sau este delegata de acesta unui ofiter numit in acest sens;  distrugerile la ordin sunt organizate in defilee si la punctele de trecere de pe itinerarele de retragere care nu pot fi rapid ocolite; acestea sunt aparate prin instalarea pazei obiectivului pregatit pentru distrugere, intrucat esecul asigurarii pazei ar putea conduce la esecul total al actiunii.

(3) Comandantul autorizat este ofiterul imputernicit sa ordone declansarea distrugerii, autoritatea de declansare a distrugerii la ordin este posibil sa fie limitata la comandantii de mari unitati, in etapele initiale ale actiunii de efectuat; totusi, pe masura ce actiunea se desfasoara, autoritatea poate fi delegata unui comandant inferior, care apoi devine comandant autorizat; este esential sa existe comunicatii sigure si stabile intre comandantul autorizat si comandantul fortei care executa paza distrugerii, de asemenea, comandantul autorizat este obligat sa precizeze daca autorizeaza pe comandantul pazei distrugerii sa ordone declansarea distrugerii din proprie initiativa, in cazul in care inamicul este pe punctul de-al captura; ordinele in acest sens, trebuie sa fie emise de comandantul autorizat catre comandantul pazei distrugerii si catre comandantul grupei de declansare a distrugerii.

(4) Paza distrugerii; este o forta amplasata in vederea prevenirii distrugerii, capturarii sau sabotarii distrugerii de catre inamic inainte ca obiectivul sa fie distrus cu succes; comandantul fortei de paza este responsabil de comanda operationala a tuturor fortelor din locul de distrugere, inclusiv a grupei de declansare a distrugerii, el este responsabil pentru transmiterea ordinului scris de declansare catre grupa de executare a distrugerii; de asemenea, el este responsabil pentru raportarea despre eficienta distrugerii catre comandantul autorizat si pentru mentinerea informarii acestuia asupra situatiei operative la locul distrugerii.

(5) Grupa de declansare a distrugerii reprezinta responsabilul tehnic pentru realizarea distrugerii, fiind, de regula, o grupa de geniu comandata de un subofiter; grupele de declansare a distrugerilor sunt stabilite atat pentru distrugerile preliminare cat si pentru cele la ordin.

Art.932. - Fiecare unitate sau subunitate care urmeaza sa treaca printr-un culoar din obstacolul pregatit pentru inchidere prin declansarea distrugerii, trimite elemente de legatura inainte de sosirea fortelor, in cazul in care trecerea este executata in apropierea inamicului; sarcinile elementelor de legatura sunt:

a)      sa raporteze punctului de control al pazei distrugerii, detalii referitoare la tipul, efectivele si echipamentul fortei;

b)      sa mentina contactul prin radio cu formatiunile sau unitatile lor pentru a putea asigura informatii corecte si autorizate despre inaintarea lor; informatiile sunt transmise comandantului grupei de distrugere prin comandantul punctului de control;

c)      sa ajute la stabilirea faptului ca vehiculele sau fortele care se apropie sunt aliate sau inamice;

d)     sa verifice toate fortele sau vehiculele pe masura ce acestea trec prin punctul control si sa raporteze comandantului pazei distrugerii, prin comandantul punctului de control, cand unitatea si-a incheiat trecerea.







Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate