Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia. masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii


Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Administratie


Index » legal » Administratie
» PRINCIPII DE BAZA ALE ACTIVITATII NOTARIALE


PRINCIPII DE BAZA ALE ACTIVITATII NOTARIALE




PRINCIPII DE BAZA ALE ACTIVITATII NOTARIALE

Principiile de baza ale activitatii notariale pot fi desprinse din chiar prevederile primului capitol al Legii nr. 36/1995. Unele din aceste principii deriva din preve¬derile constitutionale, reprezentand o aplicare particulara a acestora. Alte prin¬cipii sunt, desigur, specifice activitatii notariale. Vom examina, pe scurt, prin¬cipiile de baza ale activitatii notariale.

5.1. Principiul legalitatii

Legalitatea constituie un principiu de valoare constitutionala a carei impor¬tanta si semnificatie intr-un stat de drept nici nu trebuie sa mai fie demonstrata. Aplicarea acestui principiu1 implica, in primul rand, constituirea birourilor nota¬riale in conformitate stricta cu legea, precum si respectarea tuturor normelor de competenta statornicite de reglementarile in vigoare. Respectarea formelor pro¬cedurale este, de asemenea, deosebit de importanta in activitatea notariala, caci numai actul ce intruneste toate cerintele legale se bucura de "autoritate publica'.




O aplicatie particulara a principiului legalitatii este facuta in art. 6 din Legea nr. 36/1995. Dispozitiile inscrise in acest text sunt deosebit de sugestive pentru intreaga activitate notariala si nu doar sub aspectul analizat. Ele reprezinta si veritabile norme de deontologie notariala. De aceea le si reproducem in cele ce urmeaza: "Notarii publici si celelalte institutii prevazute la art. 5, care desfasoara activitate notariala, au obligatia sa verifice ca actele pe care le instrumenteaza sa nu cuprinda clauze contrare legii si bunelor moravuri, sa ceara si sa dea lamuriri partilor asupra continutului acestor acte spre a se convinge ca le-au inteles sensul si le-au acceptat efectele, in scopul prevenirii litigiilor.

In cazul in care actul solicitat este contrar legii si bunelor moravuri, notarul public va refuza intocmirea lui.

Daca inscrisul prezentat are un continut indoielnic, iar notarul public nu poate refuza instrumentarea actului, va atrage atentia partilor asupra consecintelor juridice la care se expun si va face mentiune expresa in act.

Daca partea se opune la inserarea mentiunii, notarul public va refuza intoc¬mirea actului'.

Asadar, textul citat consacra indatorirea notarului de a verifica legalitatea actelor pe care le instrumenteaza. in opinia noastra, art. 6 din Legea nr. 36/1995 confera notarului public si un rol activ. Aceasta regula poate fi desprinsa din indatoririle pe care textul mentionat le impune notarului public.

Respectarea legalitatii si rolul activ al notarului public sunt de natura sa infaptuiasca functia preventiva a activitatii notariale. Aceasta functie este enun¬tata, in mod expres, in art. 6 alin. (1) din Legea nr. 36/1995.

1 A se vedea, pentru amanunte: Al. Basarab-Sinc, Discutii in legatura cu interpretarea si aplicarea in practica a unor prevederi din Legea nr. 36/1995 privitoare la notarii publici si activitatile notariale, in Dreptul nr. 9/1996, p. 80-84.

5.2. Principiul egalitatii de tratament in fata organelor notariale

Potrivit art. 7 din Legea nr. 36/1995 "activitatea notariala se infaptuieste in mod egal pentru toate persoanele, fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, apartenenta politica, avere sau origine sociala'.

Consacrarea acestui principiu in Legea nr. 36/1995 este o consecinta fireas¬ca a dispozitiei constitutionale inscrise in art. 16 alin. (1) din Constitutie, privi¬toare la egalitatea cetatenilor "in fata legii si a autoritatilor publice'.

Valoarea principiului egalitatii de tratament este incontestabila. Asa fiind, un notar public nu ar putea refuza intocmirea actului notarial prezentat de parti pe vreunul din motivele enuntate in art. 6 din Legea nr. 36/1995 (rasa, nationalitate, origine etnica etc).

5.3. Activitatea notariala constituie monopol al notarilor publici

in majoritatea statelor occidentale activitatea notariala se realizeaza de catre birourile notarilor publici1. Notarii indeplinesc imensa majoritate a actelor cu ca¬racter notarial.

Situatia este similara si in sistemul legislatiei noastre. Principiul potrivit caruia activitatea notariala constituie monopol al notarilor publici comporta unele excep¬tii importante.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 36/1995: "Actele notariale pot fi efectuate si de misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei, precum si de alte institu¬tii, in conditiile si limitele prevazute de lege'. La randul sau, art. 12 din acelasi act normativ determina competenta notariala a secretarilor consiliilor locale ale comunelor si oraselor unde nu functioneaza birouri ale notarilor publici.

in considerarea acestor prevederi legale s-ar putea sustine ca notarii publici nu beneficiaza de un veritabil monopol asupra activitatii notariale. Sustinerea nu ar fi totusi, dupa parerea noastra, pertinenta. intr-adevar, art. 10 din Legea nr. 36/1995 recunoaste notarilor publici o competenta generala. Pe de alta parte, activitatea notariala a organelor administrative si a misiunilor diplomatice ori a oficiilor consulare este limitata, astfel cum rezulta chiar din prevederile art. 12-13 din Legea nr. 36/1995. De asemenea, anumite proceduri notariale pot fi realizate numai in cadrul birourilor notarilor publici (procedura succesorala notariala etc).

5.4. Principiul pastrarii secretului profesional

Activitatea notarului, ca si a avocatului, implica cunoasterea unor fapte sau imprejurari pe care partile nu doresc, din diferite motive, sa le faca publice. De

1 Institutia notariatului exista in toate tarile Uniunii Europene, cu exceptia Danemarcei si a Marii Britanii. in aceste din urma tari exista notari dar numarul lor este extrem de redus (cea. 20 la Londra si cateva sute in restul tarii), iar rolul lor este limitat cu deosebire la relatiile internationale. in Anglia exista insa peste 50.000 de solicitors, care se ocupa indeosebi de redactarea de acte, consilierea partilor etc. A se vedea, in acest sens, J. Yaigre, J. F. Pillebout, op. cit. p. 174-175.

aceea notarul este indatorat sa respecte confidentialitatea lucrarilor intocmite si sa nu divulge datele sau informatiile ce i-au fost incredintate.





Legea nr. 36/1995 consacra in mod expres obligatia notarilor publici de a pastra secretul profesional. in acest sens, art. 36 din legea mentionata anterior cantoneaza aceasta obligatie la "actele si faptele' despre care notarii au luat cunostinta "in cadrul activitatii lor'. Obligatia notarilor de a pastra secretul profe¬sional subzista si dupa incetarea functiei, cu exceptia cazurilor in care legea sau partea interesata il elibereaza pe notar de aceasta indatorire.

Potrivit art. 36 din Legea nr. 36/1995 aceeasi obligatie de a pastra secretul profesional revine si "personalului birourilor notariale'. Regulamentul de punere in aplicare a Legii notarilor publici si a activitatii notariale consacra aceasta obligatie in art. 29. Potrivit acestui text, obligatia de a pastra secretul profesional le impune notarilor "interdictia de a da informatii, precum si de a permite accesul la actele notariale altor persoane in afara partilor, succesorilor si reprezentantilor acestora, precum si acelora care justifica un drept sau un interes legitim'.

Dispozitiile legale cuprinse in art. 29 alin. (1) din Regulament au un caracter extrem de restrictiv, dar intru totul justificat. in opinia noastra un tert nu ar putea justifica, in principiu, un drept sau un interes legitim pentru cunoasterea con¬tinutului actelor intocmite de catre parti.

Obligatia de pastrare a secretului profesional functioneaza si in cazul in care notarul este chemat in fata unui organ judiciar pentru a depune marturie. in acest sens, art. 29 alin. (3) din Regulament precizeaza ca notarul chemat ca martor in fata unei instante sau a unui organ de urmarire penala poate fi scutit de pastra¬rea secretului profesional doar de cei interesati in apararea secretului.

Arhiva notarului public poate fi cercetata numai de un magistrat si pe baza delegatiei emise in acest scop de autoritatea judiciara competenta. Daca ins¬crisurile notariale sunt cercetate pentru fals, ele pot fi ridicate si raman in dosarul cauzei daca sunt declarate ca false, cu obligatia comunicarii hotararii sau a ordonantei procurorului; in caz contrar inscrisurile trebuie restituite [art. 29 alin. (4) din Regulament].

5.5. Principiul realizarii unui serviciu de interes public

Activitatea notarilor publici se materializeaza in acte si consultatii notariale. Scopul acestei activitati este, asa cum rezulta si din art. I din Legea nr. 36/1995, "constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase' ale persoa¬nelor fizice si juridice. Prin intermediul notarilor publici persoanele interesate (fizice sau juridice) isi pot satisface unele necesitati determinate de inevitabi¬litatea participarii lor la viata juridica. De aceea, activitatea notariala este organi¬zata pentru satisfacerea unor interese private.

Ordinea de drept nu poate fi indiferenta fata de modul de efectuare a operati¬ilor juridice notariale. Legea confera actului notarial forta probanta si caracterul unui act "de autoritate publica' (art. 4 din Legea nr. 36/1994).

in aceste conditii, este firesc ca activitatea notariala sa fie considerata ca intruneste caracteristicile unui serviciu de interes public. Acest principiu este consacrat, in mod expres, in art. 3 din Legea nr. 36/1995, text care dispune

explicit ca: "Notarul public este investit sa indeplineasca un serviciu de interes public si are statutul unei functii autonome'

5.6. Principiul desfasurarii activitatii notariale numai la cererea persoanelor interesate

Acest principiu este situat in Capitolul V al Legii nr. 36/1995, intitulat: "Proce¬dura actelor notariale'. Potrivit art. 43 alin. (1) din actul normativ amintit: "Toate actele notariale se indeplinesc la cerere'. Asa fiind, s-ar putea sustine ca ne aflam in fata unui principiu strict procedural.

Totusi, apreciem ca principiul enuntat are incidenta asupra intregii activitati notariale. Asadar, sesizarea reprezinta o premisa a activitatii notariale, chiar si in cazul indeplinirii altor operatii decat inscrisurile notariale, inclusiv cu prilejul acordarii de consultatii juridice. Ne aflam in prezenta unei situatii similare cu cea a disponibilitatii care guverneaza activitatea judiciara in materie civila. Prin urmare, mutatis mutandis, am putea vorbi de principiul disponibilitatii notariale.

Principiile de baza ale activitatii notariale pot fi desprinse din chiar prevederile primului capitol al Legii nr. 36/1995. Unele din aceste principii deriva din preve­derile constitutionale, reprezentand o aplicare particulara a acestora. Alte prin­cipii sunt, desigur, specifice activitatii notariale. Vom examina, pe scurt, prin­cipiile de baza ale activitatii notariale.

5.1. Principiul legalitatii

Legalitatea constituie un principiu de valoare constitutionala a carei impor­tanta si semnificatie intr-un stat de drept nici nu trebuie sa mai fie demonstrata. Aplicarea acestui principiu1 implica, in primul rand, constituirea birourilor nota­riale in conformitate stricta cu legea, precum si respectarea tuturor normelor de competenta statornicite de reglementarile in vigoare. Respectarea formelor pro­cedurale este, de asemenea, deosebit de importanta in activitatea notariala, caci numai actul ce intruneste toate cerintele legale se bucura de "autoritate publica'.




O aplicatie particulara a principiului legalitatii este facuta in art. 6 din Legea nr. 36/1995. Dispozitiile inscrise in acest text sunt deosebit de sugestive pentru intreaga activitate notariala si nu doar sub aspectul analizat. Ele reprezinta si veritabile norme de deontologie notariala. De aceea le si reproducem in cele ce urmeaza: "Notarii publici si celelalte institutii prevazute la art. 5, care desfasoara activitate notariala, au obligatia sa verifice ca actele pe care le instrumenteaza sa nu cuprinda clauze contrare legii si bunelor moravuri, sa ceara si sa dea lamuriri partilor asupra continutului acestor acte spre a se convinge ca le-au inteles sensul si le-au acceptat efectele, in scopul prevenirii litigiilor.

In cazul in care actul solicitat este contrar legii si bunelor moravuri, notarul public va refuza intocmirea lui.

Daca inscrisul prezentat are un continut indoielnic, iar notarul public nu poate refuza instrumentarea actului, va atrage atentia partilor asupra consecintelor juridice la care se expun si va face mentiune expresa in act.

Daca partea se opune la inserarea mentiunii, notarul public va refuza intoc­mirea actului'.

Asadar, textul citat consacra indatorirea notarului de a verifica legalitatea actelor pe care le instrumenteaza. in opinia noastra, art. 6 din Legea nr. 36/1995 confera notarului public si un rol activ. Aceasta regula poate fi desprinsa din indatoririle pe care textul mentionat le impune notarului public.

Respectarea legalitatii si rolul activ al notarului public sunt de natura sa infaptuiasca functia preventiva a activitatii notariale. Aceasta functie este enun­tata, in mod expres, in art. 6 alin. (1) din Legea nr. 36/1995.

1 A se vedea, pentru amanunte: Al. Basarab-Sinc, Discutii in legatura cu interpretarea si aplicarea in practica a unor prevederi din Legea nr. 36/1995 privitoare la notarii publici si activitatile notariale, in Dreptul nr. 9/1996, p. 80-84

5.2. Principiul egalitatii de tratament in fata organelor notariale

Potrivit art. 7 din Legea nr. 36/1995 "activitatea notariala se infaptuieste in mod egal pentru toate persoanele, fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, apartenenta politica, avere sau origine sociala'.

Consacrarea acestui principiu in Legea nr. 36/1995 este o consecinta fireas­ca a dispozitiei constitutionale inscrise in art. 16 alin. (1) din Constitutie, privi­toare la egalitatea cetatenilor "in fata legii si a autoritatilor publice'.

Valoarea principiului egalitatii de tratament este incontestabila. Asa fiind, un notar public nu ar putea refuza intocmirea actului notarial prezentat de parti pe vreunul din motivele enuntate in art. 6 din Legea nr. 36/1995 (rasa, nationalitate, origine etnica etc).

5.3. Activitatea notariala constituie monopol al notarilor publici

in majoritatea statelor occidentale activitatea notariala se realizeaza de catre birourile notarilor publici1. Notarii indeplinesc imensa majoritate a actelor cu ca­racter notarial.

Situatia este similara si in sistemul legislatiei noastre. Principiul potrivit caruia activitatea notariala constituie monopol al notarilor publici comporta unele excep­tii importante.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 36/1995: "Actele notariale pot fi efectuate si de misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei, precum si de alte institu­tii, in conditiile si limitele prevazute de lege'. La randul sau, art. 12 din acelasi act normativ determina competenta notariala a secretarilor consiliilor locale ale comunelor si oraselor unde nu functioneaza birouri ale notarilor publici.

in considerarea acestor prevederi legale s-ar putea sustine ca notarii publici nu beneficiaza de un veritabil monopol asupra activitatii notariale. Sustinerea nu ar fi totusi, dupa parerea noastra, pertinenta. intr-adevar, art. 10 din Legea nr. 36/1995 recunoaste notarilor publici o competenta generala. Pe de alta parte, activitatea notariala a organelor administrative si a misiunilor diplomatice ori a oficiilor consulare este limitata, astfel cum rezulta chiar din prevederile art. 12-13 din Legea nr. 36/1995. De asemenea, anumite proceduri notariale pot fi realizate numai in cadrul birourilor notarilor publici (procedura succesorala notariala etc).

5.4. Principiul pastrarii secretului profesional

Activitatea notarului, ca si a avocatului, implica cunoasterea unor fapte sau imprejurari pe care partile nu doresc, din diferite motive, sa le faca publice. De

1 Institutia notariatului exista in toate tarile Uniunii Europene, cu exceptia Danemarcei si a Marii Britanii. in aceste din urma tari exista notari dar numarul lor este extrem de redus (cea. 20 la Londra si cateva sute in restul tarii), iar rolul lor este limitat cu deosebire la relatiile internationale. in Anglia exista insa peste 50.000 de solicitors, care se ocupa indeosebi de redactarea de acte, consilierea partilor etc. A se vedea, in acest sens, J. Yaigre, J. F. Pillebout, op. cit. p. 174-175.



aceea notarul este indatorat sa respecte confidentialitatea lucrarilor intocmite si sa nu divulge datele sau informatiile ce i-au fost incredintate.

Legea nr. 36/1995 consacra in mod expres obligatia notarilor publici de a pastra secretul profesional. in acest sens, art. 36 din legea mentionata anterior cantoneaza aceasta obligatie la "actele si faptele' despre care notarii au luat cunostinta "in cadrul activitatii lor'. Obligatia notarilor de a pastra secretul profe­sional subzista si dupa incetarea functiei, cu exceptia cazurilor in care legea sau partea interesata il elibereaza pe notar de aceasta indatorire.

Potrivit art. 36 din Legea nr. 36/1995 aceeasi obligatie de a pastra secretul profesional revine si "personalului birourilor notariale'. Regulamentul de punere in aplicare a Legii notarilor publici si a activitatii notariale consacra aceasta obligatie in art. 29. Potrivit acestui text, obligatia de a pastra secretul profesional le impune notarilor "interdictia de a da informatii, precum si de a permite accesul la actele notariale altor persoane in afara partilor, succesorilor si reprezentantilor acestora, precum si acelora care justifica un drept sau un interes legitim'.

Dispozitiile legale cuprinse in art. 29 alin. (1) din Regulament au un caracter extrem de restrictiv, dar intru totul justificat. in opinia noastra un tert nu ar putea justifica, in principiu, un drept sau un interes legitim pentru cunoasterea con­tinutului actelor intocmite de catre parti.

Obligatia de pastrare a secretului profesional functioneaza si in cazul in care notarul este chemat in fata unui organ judiciar pentru a depune marturie. in acest sens, art. 29 alin. (3) din Regulament precizeaza ca notarul chemat ca martor in fata unei instante sau a unui organ de urmarire penala poate fi scutit de pastra­rea secretului profesional doar de cei interesati in apararea secretului.

Arhiva notarului public poate fi cercetata numai de un magistrat si pe baza delegatiei emise in acest scop de autoritatea judiciara competenta. Daca ins­crisurile notariale sunt cercetate pentru fals, ele pot fi ridicate si raman in dosarul cauzei daca sunt declarate ca false, cu obligatia comunicarii hotararii sau a ordonantei procurorului; in caz contrar inscrisurile trebuie restituite [art. 29 alin. (4) din Regulament].

5.5. Principiul realizarii unui serviciu de interes public

Activitatea notarilor publici se materializeaza in acte si consultatii notariale. Scopul acestei activitati este, asa cum rezulta si din art. I din Legea nr. 36/1995, "constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase' ale persoa­nelor fizice si juridice. Prin intermediul notarilor publici persoanele interesate (fizice sau juridice) isi pot satisface unele necesitati determinate de inevitabi­litatea participarii lor la viata juridica. De aceea, activitatea notariala este organi­zata pentru satisfacerea unor interese private.

Ordinea de drept nu poate fi indiferenta fata de modul de efectuare a operati­ilor juridice notariale. Legea confera actului notarial forta probanta si caracterul unui act "de autoritate publica' (art. 4 din Legea nr. 36/1994).

in aceste conditii, este firesc ca activitatea notariala sa fie considerata ca intruneste caracteristicile unui serviciu de interes public. Acest principiu este consacrat, in mod expres, in art. 3 din Legea nr. 36/1995, text care dispune

explicit ca: "Notarul public este investit sa indeplineasca un serviciu de interes public si are statutul unei functii autonome'.

5.6. Principiul desfasurarii activitatii notariale numai la cererea persoanelor interesate

Acest principiu este situat in Capitolul V al Legii nr. 36/1995, intitulat: "Proce­dura actelor notariale'. Potrivit art. 43 alin. (1) din actul normativ amintit: "Toate actele notariale se indeplinesc la cerere'. Asa fiind, s-ar putea sustine ca ne aflam in fata unui principiu strict procedural.

Totusi, apreciem ca principiul enuntat are incidenta asupra intregii activitati notariale. Asadar, sesizarea reprezinta o premisa a activitatii notariale, chiar si in cazul indeplinirii altor operatii decat inscrisurile notariale, inclusiv cu prilejul acordarii de consultatii juridice. Ne aflam in prezenta unei situatii similare cu cea a disponibilitatii care guverneaza activitatea judiciara in materie civila. Prin urmare, mutatis mutandis, am putea vorbi de principiul disponibilitatii notariale.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Administratie


Demografie
Stiinte politice


RASPUNDEREA DISCIPLINARA A FUNCTIONARILOR COMUNITARI
Aspecte Privind Organizarea Teritoriului in Municipiul Craiova
Procedura de elaborare a actelor administrative
SANATATE PUBLICA DIN REPUBLICA MOLDOVA
FINANTAREA BUGETARA EFECTUATA PRIN TREZORERIA FINANTELOR PUBLICE
CONTENCIOSUL CONTRAVENTIONAL
Formarea specialistului in Relatii Publice
POLITIZAREA FUNCTIEI PUBLICE
PLEDOARIE PENTRU O COOPERARE INSTITUTIONALA INTENSIFICATA LA NIVELUL AUTORITATILOR ADMINISTRATIEI PUBLICE LOCALE:
STRUCTURI COMUNITARE IN DOMENIUL PROTECTIEI MEDIULUI