Izvoarele dreptului administrativ in tarile europene

IZVOARELE DREPTULUI ADMINISTRATIV IN TARILE EUROPENE

Principiile fundamentale ale dreptului administrativ sunt concretizate, chiar si in Anglia – care nu are o Constitutie scrisa – de dreptul constitutional. Suplimentar constitutiei, izvoarele dreptului administrativ includ alte norme juridice scrise, dreptul cutumiar, precum si jurisprudenta.

In ce priveste dreptul administrativ francez, acesta isi are originea in ultimii ani ai secolului al XVIII-lea. Revolutia de 1789 si Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului au marcat tranzitia de la un stat politienesc la un stat intemeiat pe reguli de drept. Aceasta a insemnat ca a fost realizata, pentru prima data, baza necesara pentru crearea unui sistem modern de drept administrativ, mai exact, administratia publica supusa statului de drept.

In ultimii ani, a existat o tendinta sporita spre codificarea regulilor specifice asa numitului “drept administrativ special”, precum Codul urbanismului, cel al mediului sau al administratiei comunale. Si dreptul cutumiar este  recunoscut ca fiind sursa a dreptului, desi el joaca doar un rol auxiliar. Pe de alta parte, jurisprudenta a reprezentat un factor important in dezvoltarea dreptului administrativ francez. Este de remarcat sa amintim doar institutiile referitoare la domeniul public si contractele administrative. Jurisprudenta este cea care a dat partea exterioara a factorului principal in dezvoltarea dreptului administrativ francez.

Printr-o interpretare liberala a legilor care nu acopereau complet cazurile dinaintea lor si prin procesul creativ de umplere a golurilor in legislatia existenta, Curtile administrative au reusit sa creeze un sistem separat de drept administrativ general.

Demarcatia intre dreptul administrativ si dreptul privat este in esenta, teoria despre diferitele forme de actiune administrativa. Astfel, actul administrativ cu particularitatile sale fata de celelalte acte juridice, contractul administrativ cu specificitatea sa fata de contractul de drept privat, civil sau comercial, precum si conditiile referitoare la substanta si forma pentru actiunea administrativa – politia administrativa si serviciul public – pot fi toate regasite in jurisprudenta franceza.

Dreptul nescris nu poate fi calificat ca o sursa de drept in adevaratul sens al cuvantului, desi a exercitat o considerabila influenta asupra Curtilor in multe domenii. din cauza exprimarii concise a hotararilor judecatoresti, adnotarile pe decizii sunt de o importanta considerabila in intelegerea variatelor orientari in dreptul administrativ[1].

In dreptul administrativ german, legislatorii, instantele si autorii de drept au fost solidari in devenirea dreptului administrativ pe baze constitutionale. In acest sens, putem semnala Legea federala privitoare la procedura administrativa din 1976, precum si legile privind procedura administrativa in landuri.

In ce priveste dreptul cutumiar, acesta prezinta in prezent relevanta numai in stadiul aplicarii la nivelul autoritatii locale. In egala masura practica si teoria administrativa se confrunta cu noi necesitati pe care dreptul pozitiv inca nu le poate satisface. Este vorba despre mai multe domenii, in special de asistenta sociala ori de ocrotirea mediului.

In Anglia, dreptul administrativ general poate fi gasit in primul rand in jurisprudenta, in precedentele judiciare.

Ca rezultat al tendintei de dezvoltarea legislatiei, dreptul originar facut de magistrati s-a deplasat in directia interpretarii legale. Chiar si principiile generale ale dreptului administrativ sunt adesea considerate ca fiind rezultatul interpretarii legale si sunt privite ca parte integranta a legislatiei administrative speciale.

Principiul de baza al dreptului administrativ englez, respectiv doctrina “ultra vires” este rezultatul logic al gandirii constitutionale britanice si poate fi privit ca  rezultatul dintr-o combinatie a suveranitatii parlamentare si conceptul de domnie a legii. In esenta, aceasta doctrina prevede faptul ca nici un corp administrativ nu poate depasi limitele autoritatii care i-a fost conferita.

Pe langa doctrina ultra vires, este legea justitiei naturale care constituie cel de al doilea principiu fundamental de drept administrativ.

Din principiile doctrinei procedurale ultra vires si din justitia naturala reiese faptul ca forma dreptului administrativ englez este conditionata in principal de consideratii de procedura administrativa.

In Italia, principiile dreptului administrativ si-au gasit izvorul mai intai in hotararile judecatoresti si scrierile teoretice, iar mai tarziu in legislatia din domeniu.

Este o realitate faptul ca pe parcursul sec. al XIX-lea, dreptul administrativ italian era deja subiectul unei extinse jurisdictii scrise. Eforturile curente s-au concretizat in efortul pentru adoptarea unei legi privitoare la procedura administrativa. Dupa cel de-al doilea razboi mondial comitete de experti au lucrat in probleme institutionale, in special pentru a introduce principiile asigurarii impartialitatii, a organizarii eficiente si functionarii corespunzatoare a administratiei.

In Belgia, jurisprudenta joaca un rol decisiv in sistemul de drept administrativ. Dreptul cutumiar este o sursa legala recunoscuta, dar joaca un rol secundar in dreptul administrativ belgian.

In Danemarca, odata cu adoptarea Legii pentru administratia publica locala din 1985, sistemul danez de drept procedural administrativ a devenit in mare masura codificat.

In Grecia, nu exista un statut care sa codifice dreptul administrativ, principiile fundamentale putand fi gasite in jurisprudenta tribunalului administrativ suprem. Formele recunoscute de actiune administrativa sunt instrumentul administrativ, care include reglementari individuale si contractul public. Sunt consacrate drept principii: egalitatea in fata legii, impartialitatea administratiei, regula ca administratia trebuie sa-si desfasoare activitatea cu buna-credinta si regula proportionalitatii. In procedura administrativa trebuie retinute obligatia motivarii pentru decizii si regula ca fiecare parte implicata trebuie sa fie ascultata.

In Olanda, pe langa Constitutie, un alt izvor de drept important al dreptului administrativ este legea referitoare la actiunile impotriva deciziilor administrative. Legea contine o definitie a conceptului deciziei administrativa si specifica o serie de motive pentru a actiona in vederea revendicarii judecatoresti, precum situatia in care decizia violeaza o prevedere care are aplicabilitate generala.

In Spania, dreptul administrativ general este in mod esential un drept scris, ceea ce determina o situatie aparte celei din majoritatea sistemelor legale europene. In general, dreptul cutumiar si jurisprudenta nu sunt recunoscute ca sursa legala. Se considera ca regulile continute in legea referitoare la statutul legal al administratiei si in legea referitoare la procedura administrativa sunt suficient de comprehensive pentru a constitui in ansamblul lor o codificare a partii generale a dreptului administrativ.