Imunitatile si privilegiile diplomatice, consulare

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE

SPECIALIZAREA: ADMINISTRATIE PUBLICA

IMUNITATILE SI PRIVILEGIILE DIPLOMATICE,  CONSULARE

IMUNITATIILE SI PRIVILEGIILE MISIUNILOR DIPLOMATICE

In analiza pe care o efectueaza asupra "Privilegiilor si imunitatilor diplomatice", Profesorul Philippe Cahier precizeaza ca fundamentul acestora se afla in"principiul general de drept, potrivit caruia statul isi exercita suveranitatea sa asupra persoanelor "care se afla sub autoritatea si competenta judiciara a sa, datorita functiilor pe care le indeplinesc.˝

In lucrarea sa "Genesi e fondamento delle immunita diplomatique", Profesorul P. Carlino atrage atentia ca imunitatiile si privilegiile diplomatice reprezinta una din"cele mai vechi institutii ale dreptului international" , solul fiind considerat "sancti habentur legati". Prin imunitati si privilegii diplomatice sunt definite drepturile de care se bucura misiunile diplomatice si personalul acestora in tara de resedinta in scopul aducerii la indeplinire a functiilor si atributiilor ce le revin. Aceste drepturi sunt recunoscute pe baza de reciprocitate gasindu-si expresia in: 1.INVIOLABILITATI; 2.IMUNITATI; 3.PRIVILEGII.

Inviolabilitatea misiunii diplomatice

Inviolabilitatea misiunii diplomatice mai este cunoscuta si sub denumirea de "imunitate de constrangere", implicand obligatia statului de resedinta de a se abtine de la orice actiune de constrangere fata de misiunea diplomatica. Mai mult, statul acreditar trebuie sa acorde protectie speciala misiunii diplomatice care isi desfasoara activitatea pe teritoriul sau."

1.1.Inviolabilitatea sediului misiunii diplomatice

In analiza pe care o face in lucrarea sa "La missione diplomatica" ,Adolfo Maresca observa ca inviolabilitatea sediului misiunii diplomatice se impune, deoarece altfel n-ar putea functiona , iar G.Perrenoud atragea atentia ca "autoritatile locale nu pot exercita nici un act de constrangere" asupra sediului unei misiuni diplomatice."

Conventia de la Viena din 1961 precizeaza ca "localurile misiunii sunt inviolabile" si ca nu este permis agentilor statului acreditar "sa patrunda in ele, decat cu consimtamantul sefului misiunii". Localurile misiunii, mobilierul, celelalte obiecte, mijloacele de transport ale misiunii "nu pot face obiectul nici unei perchezitii, rechizitii, sechestru sau masuri executorii."

La randul ei, misiunea diplomatica are obligatia sa respecte legile statului acreditar in domeniul sanitar, in cel al constructiilor etc. De asemenea, nu este admis azilul diplomatic, care -in conformitate cu hotararea Curtii Internationale de Justitie-ar implica sustragerea delicventului justitiei statului acreditar, constituind''o interventie intr-un domeniu care apartine in mod exclusiv competentei teritoriale a statului".

1.2.Inviolabilitatea arhivei misiunii diplomatice

In reglementarea Conventiei de la Viena din 1961, problema inviolabilitatii arhivei a fost solutionata cu o deosebita claritate: "Arhivele si documentele misiunii - se precizeaza in Conventie - sunt inviolabile in orice moment si in orice loc s-ar afla".

Comisia de Drept International a ajuns la concluzia ca " aceasta inviolabilitate este absoluta" si ca nu se poate accepta nici un pretext care sa vizeze incalcarea acestui principiu.

1.3.Inviolabilitatea corespondentei diplomatice

Statul acreditar are obligatia sa permita si sa protejeze "comunicarea libera a misiunii in orice scopuri oficiale".

Corespondenta oficiala a misiunii diplomatice "este inviolabila". Misiunea diplomatica are dreptul sa foloseasca corespondenta cifrata si curierii diplomatici.

Inviolabilitatea se refera si la curierii diplomatici si la valiza diplomatica. Curierul se bucura de inviolabilitatea persoanei sale "si nu poate fi supus nici unei forme de arestare sau de detentiune".

2.Privilegiile si imunitatiile personalului diplomatic

Conventia de la Viena 1961 precizeaza ca "persoana agentului diplomatic este inviolabila. El nu poate fi supus nici unei forme de arest sau detentiune. Inviolabilitatea se refera si la bunurile agentului diplomatic.

Agentul diplomatic se bucura de imunitate de jurisdictie penala si civila, precum si de imunitate de jurisdictie administrativa a statului acreditar. El nu poate fi urmarit in fata tribunalelor statului acreditar si nici sa fie anchetat de vreo autoritate judecatoreasca sau politieneasca a statului respectiv. In privinta imunitatii de jurisdictie civila sau administartiva , Conventia de la Viena stipuleaza cateva exceptii: a.cand in cauza este un imobil particular situat pe teritoriul statului acreditar, proprietate personala a diplomatului; b.in cazul unei succesiuni, in care agentul diplomatic este executor testamentar, administrator, mostenitor sau legatar cu titlu particular; c.cand agentul diplomatic desfasoara in statul acreditar o profesiune libera sau activitatii comerciale.

Conventia de la Viena stipuleaza mai multe privilegii misiunii si personalului diplomatic: scutirea misiunii diplomatice de impozite pe imobile; scutirea personalului diplomatic de impozite si taxe de orice natura; exceptarea de la prestatii personale in statul acreditar; scutirea de taxe vamale pentru bunurile destinate activitatii misiunii si pentru bunurile de folosinta personala.

Nu beneficiaza de privilegiile si imunitatile diplomatice acei membri ai personalului administrativ, tehnic si de serviciu, care sunt cetateni ai statului acreditar sau au resedinta permanenta pe teritoriul acestui stat.

Conventia de la Viena din 1961 precizeaza ca "agentul diplomatic care are nationalitatea statului acreditar sau care isi are resedinta permanenta in acest stat, nu beneficiaza de imunitatea de jurisdictie si de inviolabilitate decat pentru acte oficiale indeplinite in exercitiul functiilor sale". In acelasi timp, Conventia precizeaza ca statul acreditar" trebuie sa-si exercite jurisdictia asupra acestor persoane", in asa fel incat sa nu stanjeneasca in mod excesiv indeplinirea functiilor misiunii"^.

3.Durata privilegiilor si imunitatilor diplomatice

In baza Conventiei, orice persoana avand drept la privilegii si imunitati beneficiaza de ele "de indata ce patrunde pe teritoriul statului acreditar pentru a-si lua in primire postul sau", iar - in cazul in care se afla deja pe acest teritoriu -"de indata ce numirea sa a fost comunicata Ministerului Afacerilor Externe sau oricarui alt minister asupra caruia se va fi convenit.

Practica diplomatica a consacrat regula ca diplomatul se bucura de privilegii si imunitati in timp ce se indreapta spre postul sau, cat timp se afla pe teritoriul statului acreditar si in timp ce acesta se intoarce in statul trimitator(acreditant).

Cand functiile unei persoane care beneficiaza de privilegii si imunitati iau sfarsit, aceste privilegii si imunitati "inceteaza in mod normal in momentul in care aceasta persoana paraseste tara sau la expirarea unui termen rational care ii va fi fost acordat in acest scop, dar le continua pana in acest moment, chiar in caz de conflict armat". Daca intervine un conflict armat, privilegiile si imunitatile diplomatice pot fi restranse sau chiar desfiintate in cazul in care misiunea diplomatica se afla pe teritoriul unui stat tert care este in razboi cu statul al carui reprezentant este.

In caz de deces al unui membru al misiunii, membrii familiei sale continua sa beneficieze de privilegiile si imunitatiile de care beneficiaza "pana la expirarea unui termen potrivit care sa le permita sa paraseasca teritoriul statului acreditar".

In caz de deces al unui membru al misiunii ,care nu este cetatean al statului acreditar sau care nu-si are resedinta permanenta in acest stat sau al unui membru al familiei sale , statul acreditar permite retragerea bunurilor mobile ale defunctului , "cu exceptia acelora care vor fi fost achizitionate in aceasta tara si care fac obiectul unor interziceri de export in momentul decesului sau."

Toate aceste privilegii si imunitatii vizeaza asigurarea unui statut corespunzator Corpului diplomatic, in masura sa le permita indeplinirea in bune conditiuni a misiunilor incredintate.

IMUNITATILE SI PRIVILEGIILE CONSULARE

Pentru ca Oficiile consulare sa-si poata indeplini in bune conditiuni atributiile ce le revin trebuie sa se bucure de anumite imunitati si privilegii. Intre imunitatile si privilegiile diplomatice si cele consulare sunt asemanari, deoarece vizeaza aceleasi inviolabilitati si facilitati in vederea asigurarii conditiilor necesare pentru aducerea la indeplinire a sarcinilor si functiilor ce le revin. Spre deosebire de imunitatile si privilegiile misiunilor diplomatice, care isi au izvoarele in dreptul international cutumiar si in tratatele internationale, privilegiile si imunitatile consulare "sunt mai recente" si sunt statuate, mai ales, in tratate internationale si in practica statelor .Drepturile acordate consulilor au fost foarte largi in anumite perioade istorice. In literatura de specialitate s-a atras atentia ca "practica conventionala si legislatiile interne cunosc o diversitate de solutii in ceea ce priveste regimul drepturilor consulare."

1. Inlesniri, privilegii si imunitati acordate oficiilor consulare

Conventia de la Viena 1963 stipuleaza in mod expres ca "statul de resedinta acorda orice inlesniri pentru indeplinirea functiilor postului consular".

Aceasta obligatie generala a statului de resedinta implica mai multe imunitati si privilegii pe care Conventia le stabileste pentru oficiile consulare. Asfel, oficiile consulare se bucura de: inviolabilitatea locurilor lor; scutiri de taxe vamale pentru unele bunuri;libertatea de comunicare; libertatea de deplasare;etc.

Drepturile acordate oficiilor consulare vizeaza si relatiile lor cu autoritatile tarii de resedinta. Asfel in exercitarea funciilor lor, agentii consulari se pot adresa atat organelor locale, cat si organelor centrale competente ale statului de resedinta "daca si in masura in care acest lucru este admis de legile,regulamentele statului de resedinta", percum si de acordurile internationale existente.

2. Facilitati, privilegii si imunitati acordate personalului consular

Consulii si ceilalti membri ai Oficiului consular pentru a-si putea indeplini atributiile se bucura de facilitati, privilegii si imunitati, care "constituie statutul lor consular."

Conventia de la Viena din 1963 stipuleaza urmatoarele facilitati: privilegii si imunitati; inviolabilitatea personala a functionarilor consulari; scutiri fiscale; scutiri de taxe vamale si de control vamal. etc.

In conformitate cu normele stipulate in Conventie ,persoanele care se bucura de facilitatile, privilegiile si imulitatile enuntate au, in acelasi timp, "datoria de a respecta legile si regulamentele statului de resedinta", fara "prejudicierea privilegiilor si imunitatilor lor."

3. Inceputul si incetarea privilegiilor si imunitatilor consulare Toti membrii Oficiului consular beneficiaza de privilegiile si imunitatile stipulate in Conventia de la Viena de la intrarea lor pe teritoriul statului de resedinta pentru a ajunge la post sau, daca se gasesc deja pe acest teritoriu, din momentul preluarii functiei consulare.

Privilegiile si imunitatile unui membru al Oficiului consular, precum si acelea ale membrilor familiei sale, care locuiesc impreuna cu el, sau ale membrilor personalului sau particular, inceteaza in mod normal in momentul in care -in urma incetarii functiei la Oficiul consular-persoana in cauza paraseste teritoriul statului de resedinta sau la expirarea unui termen rezonabil care ii va fi fost acordat in acest scop.

In privinta actelor savarsite de un functionar consular sau de un angajat consular in exercitarea functiilor lor, "imunitatea de jurisdictie subzista fara limita de durata".

"In literatura de specialitate s-a relevat ca interesul pentru asigurarea conditiilor necesare in vederea exercitarii functiilor cu care sunt investiti in calitatea lor de reprezentanti oficiali ai statului trimitator este considerat ratiunea privilegiilor si imunitatilor acordate agentilor consulari. Este obligatia statului de resedinta sa asigure conditiile care se impun pentru ca "activitatea agentilor consulari sa se desfasoare in bune conditiuni" in spiritul unor relatii de incredere si respect reciproc, la promovarea carora o contributie deosebita aduc misiunile consulare si functionarii consulari. Si in acest domeniu, o importanta deosebita are aplicarea si respectarea principiului reciprocitatii, tinand seama de faptul ca prima functie consulara o constituie protectia in statul de resedinta a intereselor statului trimitator si ale cetatenilor sai, persoane fizice si juridice."[6]

Bibliografie

Prof. univ. dr. Dumitru Mazilu - Drept diplomatic si consular; Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2003;

Mircea Malita - Privilegiile si imunitatile consulare;

Adrian Nastase - Imunitatile si privilegiile misiunilor consulare si ale membrilor misiunilor consulare.