Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia. masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii


Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Administratie


Index » legal » Administratie
CONTENCIOSUL CONTRAVENTIONAL


CONTENCIOSUL CONTRAVENTIONAL


CONTENCIOSUL CONTRAVENTIONAL

1. Raspunderea in dreptul administrativ. Identificarea formelor de raspundere specifice dreptului administrativ

In mod traditional, raspunderea juridica este analizata ca o institutie fundamentala care se afla in centrul atentiei dreptului, reflectand stadiul de evolutie a societatii in ansamblul acesteia, nivelul constiintei si responsabilitatii sociale.

Raspunderea juridica este o componenta a raspunderii sociale si se particularizeaza prin faptul ca intervine ori de cate ori o persoana incalca o norma de drept printr-o fapta ilicita, care poate consta intr-o actiune sau inactiune.



Raspunderea administrativa este o forma a raspunderii juridice, care este antrenata ori de cate ori sunt incalcate normele dreptului administrativ, prin savarsirea unei fapte ilicite, denumita generic abatere administrativa.

Raspunderea administrativa are in vedere repararea prejudiciilor cauzate particularilor prin activitatea culpabila a statului, autoritatilor publice, demnitarilor si functionarilor publici, pe de o parte, iar, pe de alta parte, sanctionarea celor care incalca normele dreptului administrativ.

Constitutia Romaniei a stabilit principiile raspunderii administrative, precum si formele acesteia. Dispozitiile legii fundamentale prin care este consacrata raspunderea administrativa se pot grupa in mai multe categorii, astfel:

a. Dispozitii generale privind caracterele si principiile care guverneaza statul roman (art.1 si art.4);

b. Dispozitii cu privire la garantarea dreptului de proprietate (art.44 si 136)

c. Dispozitii care reglementeaza organizarea si functionarea autoritatilor publice (Titlul III - "Autoritatile publice", art.95, 96, 109);

d. Dispozitii privind autoritatea judecatoreasca si institutia contenciosului administrativ (Capitolul VI din Titlul III, precum si art.21, 52, 53, 123 alin.4 si 126 alin.6).

Pe de alta parte, raspunderea administrativa, in diversele forme, are un multiplu suport legal. De exemplu: Legea nr. 90/2001 privind organizarea si finctionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor; Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala; Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici; Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali; Legea nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului; Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ; OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.

Datorita diversitatii normelor dreptului administrativ si, implicit, a valorilor pe care acestea le protejeaza, raspunderea administrativa nu este unica. Ea imbraca mai multe forme functie de anumite criterii de clasificare. Astfel:

- dupa natura ilicitului administrativ, exista 3 forme ale raspunderii administrative:

1        ilicitul administrativ propriu-zis (abaterea disciplinara), care antreneaza raspunderea administrativ-disciplinara

2        ilicitul contraventional (contraventia), care antreneaza raspunderea administrativ-contraventionala

3        ilicitul cauzator de prejudicii materiale si morale, care antreneaza raspunderea administrativ-patrimoniala.

- din punct de vedere al scopului urmarit prin declansarea raspunderii administrative distingem:

1        raspundere administrativa cu caracter sanctionator (raspunderea administrativ-disciplinara si raspunderea administrativ-contraventionala)

2        raspundere administrativa cu caracter reparator (raspunderea administrativ-patrimoniala).

2. Reglementarea raspunderii contraventionale potrivit dreptului intern

Dreptul comun in materia contraventiilor il constituie O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu modificari si completari prin Legea nr.180/2002, cu modificari si completari ulterioare.

Art.1 din O.G. nr. 2/2001 defineste contraventia ca fiind fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata prin lege, ordonanta, hotarare a Guvernului, a consiliului local, consiliului judetean sau Consiliului General al municipiului Bucuresti.

Noua definitie elimina prevederea expresa din Legea nr. 32/1968, potrivit careia contraventia trebuia sa prezinte un pericol social mai redus decat infractiunea. Argumentul ar consta in aceea ca, in timp, s-a dovedit ca pericolul social mai redus al faptei constituie un criteriu insuficient pentru definirea si delimitarea celor 3 fapte ilicite (infractiuni, contraventii si abateri disciplinare), motiv pentru legiuitorul a renuntat la acesta. In practica, s-a constatat ca unele fapte ilicite, calificate de legiuitor ca fiind contraventii, sunt sanctionate mai aspru decat unele infractiuni.

Pentru ca o fapta sa fie considerata contraventie este necesar a fi indeplinite urmatoarele conditii:

1. Fapta sa fie savarsita cu vinovatie

2. Fapta trebuie sa fie stabilita si sanctionata prin lege, ordonanta, hotarare a Guvernului, a consiliului local, consiliului judetean sau Consiliului General al municipiului Bucuresti.

O.G. nr. 2/2001 a adus unele aspecte novatoare cu privire la aplicarea in timp si asupra persoanelor a reglementarilor in materie contraventionala.

In ceea ce priveste aplicarea in timp a normelor contraventionale, 2 aspecte sunt avute in vedere, anume: momentul intrarii in vigoare si norma aplicabila faptei contraventionale.

Potrivit dispozitiilor art.4 din O.G. nr.2/2001, intrarea in vigoare a actelor normative prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii, prin derogare de la regulile dreptului comun, se produce, dupa caz :

- la 30 de zile de la data publicarii, termen care reprezinta regula

- la cel putin 10 zile de la data publicarii, termen care constituie exceptia si opereaza numai  in cazuri urgente .

Sub aspectul aplicarii in timp, alin.1 al art.12 din O.G. nr.2/2001 instituie principiul retroactivitatii legii mai favorabile in materie constraventionala, iar alin.2 consacra principiul ultraactivitatii, al supravietuirii reglementarii vechi in cazul in care aceasta era mai favorabila.

Referitor la aplicarea normelor contraventionale cu privire la persoane, intr-o viziune novatoare, actuala reglementare consfinteste faptul ca subiecte ale raspunderii contraventionale pot fi, deopotriva, atat persoanele fizice, cat si cele juridice.

1        Subiectele contraventiei si ale raspunderii contraventionale

Raspunderea juridica pentru contraventii isi are temeiul in savarsirea, cu vinovatie, a unei fapte contraventionale. Pentru a raspunde contraventional, in cazurile anume prevazute de lege, persoana contravenientului nu trebuie sa detina o calitate speciala sau oficiala. Raspunderea contraventionala este tipica pentru persoana fizica, in calitatea acesteia de simplu particular, de simplu cetatean. Daca s-ar cere persoanei fizice o anume calitate sau pozitie in scara ierarhiei sociale pentru a raspunde pentru vreuna dintre faptele sale antisociale ar exista si premisele necesare ca raspunderea juridica sa se circumscrie altei reglementari legale, decat celei prevazute pentru raspunderea contraventionala.




Contraventia, fiind o activitate ilicita, este atribuita unei persoane care a incalcat obligatia de conformare. Cu exceptia minorilor sub 14 ani si a iresponsabililor permanenti, toti membrii societatii sunt susceptibili de a savarsi contraventii.

In ceea ce priveste raspunderea contraventionala a minorilor, la un moment dat, s-a avansat ideea reducerii limitei varstei, probabil la 12 ani de la care se prezuma capacitatea psiho-intelectuala si volitionala a persoanei de a-si dirija intr-un anumit mod, legal sau nelegal, propriile fapte. Aceasta opinie a fost influentata de presiunea psihologica a unor fapte grave savarsite in ultimii ani in diferite tari de catre autori aflati la o varsta foarte frageda (in anul 1992, in Anglia, doi minori de 10 ani au ucis, cu premeditate, un copil in varsta de 2 ani; cei doi copii au fost gasiti vinovati, fiind ulterior inchisi; in Franta, in anul 1995, o eleva de 14 ani a fost condamnata la 9 ani inchisoare pentru ca si-a strangulat o colega; in anul 1998, in SUA, doi minori de 13 si 14 ani au fost condamnati la inchisoare pe viata dupa ce au ucis cu focuri de arma 5 persoane si ranind alte 15; in Bucuresti, un grup format din 4 minori, cu varste intre 7 si 12 ani, au spart un magazin, de unde au sustras bunuri in valoare de 700.000 lei).

Daca in ceea ce priveste raspunderea penala se va pune problema micsorarii limitei de varsta, ajungandu-se la o solutie in sensul enuntat, aceasta se va impune si pentru raspunderea contraventionala, deoarece nu exista nici o motivatie pentru adoptarea unor solutii diferite care ar presupune, in plan teoretic, un fel de dedublare a personalitatii in ce priveste existenta sau inexistenta discernamantului. Desigur, ca in orice alta problema a naturii umane care implica o multitudine de necunoscute, prezumtia existentei discernamantului in cazul minorului in varsta de 12-14 ani nu ar putea fi decat una juris tantum, cu toate consecintele ce decurg din aceasta determinare.

Chiar daca prezumtia nu ar fi rasturnata, nu inseamna ca minorul contravenient ar urma sa execute sanctiunea care ar putea fi aplicata. La fel ca pana in prezent, legea trebuie sa rezolve, in mod nunatat, problema executarii sanctiunii contraventionale in functie de anumite particularitati ale cazului, cum ar fi imprejurarea daca minorul se afla in ingrijirea si supravegherea parintilor sau a altor ocrotitori legali, daca este elev, daca executarea sanctiunii ar contribui la procesul educativ-formativ in care minorul s-ar afla sau orice alta imprejurare pe care judecatorul ar considera ca poate avea o relevanta in corecta solutionare a cazului, evitandu-se ca solutionarea acestui caz sa-l transforme pe minor intr-un adevarat "caz".

Ordonanta nr.2/2001 a pastrat insa limita de varsta de 14 ani pentru minorul care raspunde contraventional. Nu sunt obiectiuni majore impotriva acestei optiuni.

Pot avea calitatea de subiect activ al contraventiei nu numai persoanele fizice, ci si persoanele juridice. Pe de alta parte, toate subiectele de drept sunt titulare de valori sociale care pot fi vatamate prin contraventii. Asadar, fie activ, fie pasiv, toate subiectele de drept pot fi angrenate in savarsirea unei contraventii.

Subiectii contraventiei sunt contravenientul (subiectul activ) si persoana vatamata (titularul valorii sociale ocrotite, subiectul pasiv sau victima). Subiectii contraventiei sunt factori preexistenti comiterii contraventiei pentru ca subiectul activ si cel pasiv erau in fiinta inaintea savarsirii acesteia.

Notiunea de subiect al contraventiei nu trebuie confundata cu cea de subiect de drept contraventional, deoarece aceasta din urma constituie genul proxim al speciei subiect al contraventiei. Duferenta specifica o reprezinta subiectele raporturilor contraventionale de conformare.

1        Subiectul activ (contravenientul) persoana fizica

Este subiect activ al contraventiei persoana fizica ce savarseste o fapta prevazuta de legea contraventionala, prin acte de executare, de determinare sau de complicitate. Deci, contravenientul este persoana fizica ce participa la savarsirea unei contraventii in calitate de autor, instigator sau complice, daca aceasta fapta este consumata.

Persoana fizica poate fi un cetatean roman, un cetatean strain sau apatrid, fara a interesa domiciliul acestuia. De la principiul generalitatii raspunderii contraventionale, legea face doua exceptii, anume:

- militarii in termen, carora nu li se aplica sanctiuni contraventionale, ci sanctiuni administrative-disciplinare, in cazul in care au savarsit contraventii. Astfel, conform art.44 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de constatare se trimite comandantului unitatii din care face parte contravenientul pentru a i se aplica, daca procesul-verbal este intemeiat, masuri disciplinare.

- minorii intre 14-18 ani au capacitate de exercitiu restransa, care se rasfrange si in domeniul raspunderii lor contraventionale. Ei raspund contraventional pe jumatate, in sensul ca minimul si maximul amenzii se reduc la jumatate din minimul si maximul amenzii stabilite in actul normativ pentru fapta savarsita.

Subiectul activ al contraventiei nu se confunda cu faptuitorul, deoarece calitatea de faptuitor este data de imprejurarea comiterii unei fapte prevazute si sanctionata de legea contraventionala, care poate sau nu sa fie contraventie. Faptuitorul devine contravenient numai daca fapta pe care a comis-o realizeaza toate conditiile obiective si subiective de existenta a contraventiei. Corelatia intre notiunea de faptuitor si contravenient este una gen-specie.

Prin art.10 alin.1 din actul normativ-cadru se prevede ca daca aceeasi persoana a savarsit mai multe contraventii, sanctiunea se aplica pentru fiecare contraventie in parte. Astfel, se reglementeaza pluralitatea de contraventii, atunci cand o persoana a savarsit mai multe fapte de acelasi gen, in acelasi timp si constatate de agentul constatator in acelasi timp.

O contraventie poate fi comisa si de mai multe persoane, fiind vorba despre institutia participatiei, a pluralitatii de contravenienti. Art.10 alin.3 stabileste ca atunci cand au luat parte mai multe persoane, sanctiunea urmeaza sa se aplice fiecarei persoane in mod separat.

Conditiile generale ale subiectului activ persoana fizica

a. Capacitatea juridica a contravenientului. Pentru ca o fapta prevazuta de legea contraventionala sa fie contraventie este necesar ca faptuitorul sa fi implinit varsta de 14 ani si sa aiba discernamant.

b. Responsabilitatea contravenientului. Aceasta conditie reprezinta starea psihofizica a unei persoane de a avea capacitatea reprezentarii conduitei sale periculoase si a urmarilor acesteia, orientandu-si in mod voit energia sa fizica in raport cu aceasta conduita. Persoanele carora le lipsesc aceste insusiri nu pot fi considerate contravenienti, deoarece faptele lor nu oglindesc o pozitie constienta, iar sanctiunea nu ar fi in masura sa le corijeze conduita, sa-si realizeze astfel nu doar scopul represiv, ci si pe cel preventiv.

Din perspectiva dreptului, responsabilitatea exista sau nu, dar din punct de vedere medical ea poate avea mai multe grade de intensitate. Omul perfect normal fiind o exceptie, cvasitotalitatea oamenilor au unele deficiente psihofizice. Eventualele alterari ale facultatilor mintale ale contravenientului vor fi apreciate cu ocazia individualizarii sanctiunilor aplicabile, dar ele nu produc nici un efect referitor la existenta responsabilitatii sale. Sunt anumite legislatii care considera diminuarea responsabilitatii o cauza de atenuare a raspunderii. Responsabilitatea - conditie a subiectului activ al contraventiei - nu se confunda cu responsabilitatea juridica sau raspunderea juridica, deoarece prima este o categorie psihologica ce vizeaza capacitatea psihofizica a omului de a realiza semnificatia actiunilor sau inactiunilor sale si consecintelor acestora, asupra carora el are controlul. In aceasta acceptiune, responsabilitatea este opusa iresponsabilitatii, caracterizare ce reiese din interpretarea art.48 C. pen.

Existenta discernamantului, a starii de responsabilitate se prezuma, iresponsabilitatea fiind o exceptie care trebuie dovedita si care, ca orice exceptie, este de stricta interpretare.




c. Libertatea de decizie si de actiune. Responsabilitatea si capacitatea faptuitorului persoana fizica sunt conditii necesare pentru dobandirea calitatii de contravenient, dar ele nu sunt insa si suficiente. Pe langa cerinta responsabilitatii si conditia capacitatii juridice, mai trebuie indeplinita si cerinta libertatii de decizie si de actiune.

Potrivit acesteia, o persoana, pentru a avea calitatea de subiect al unei contraventii, trebuie sa fi avut libertatea de a actiona si de a transpune, deci, in practica o decizie pe care a luat-o in mod constient si liber. In cazul in care este constransa de o forta exterioara, de natura fizica sau psihica, sa faca acest lucru, ea neputandu-se opune, fapta nu va fi caracterizata ca si contraventie. Art.11 alin.2 din O.G. nr.2/2001 reglementeaza constrangerea fizica si morala drept cauze care inlatura caracterul contraventional al faptei si care duce, implicit, la exonerarea de raspundere a persoanelor aflate intr-o asemenea situatie.

Conditiile speciale ale subiectului activ

Legiuitorul, uneori din ratiuni de politica juridica sau datorita particularitatilor unor categorii de subiecti activi ai contraventiei, impune si indeplinirea unor conditii speciale referitoare la subiectul activ al acesteia. Calitatea respectiva este fie o cerinta speciala, fie un element circumstantial de calificare (de pilda, conducator auto, gestionar etc.).

De exemplu, subiect activ al contraventiei poate fi functionarul public, in cazul cand, in exercitiul functiei sale, savarseste o contraventie. Astfel, potrivit art.71 alin.1 din Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici, raspunderea contraventionala a functionarilor publici se angajeaza in cazul in care acestia au savarsit o contraventie in timpul si in legatura cu sarcinile de serviciu.

2        Subiectul activ (contravenientul) persoana juridica

Potrivit unui punct de vedere exprimat in doctrina recenta, din conceptia gresita privind natura juridica a raspunderii contraventionale s-a ajuns la raspunderea contraventionala a persoanei juridice, desi fosta lege cadru in materia contraventiilor - Legea nr. 32/1968 - nu instituia o astfel de raspundere. Dispozitia care a permis o astfel de abordare a fost art.5 alin.3 din Legea nr. 32/1968, care stabilea ca amenda pentru contraventii poate fi aplicata si persoanei juridice, daca se prevede astfel intr-un act normativ de nivelul legii. Ratiunea textului, de natura exclusiv procedurala, a fost supralicitata, adoptandu-se acte normative care fac din persoana juridica subiect activ al contraventiei. Aceasta "trecere" de la aspectul procedural al aplicarii amenzii contraventionale persoanei juridice la aspectul de fond, specific Dreptului contraventional, s-a operat expres prin O.G. nr.23/1992 privind modificarea unor sanctiuni contraventionale care, modificand Legea nr.12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite, a introdus in art.20 alin.1 ipotezele unor fapte noi (literele d, e, f), sanctionandu-le in cazul in care au fost savarsite de persoane juridice.

Un pas mai departe in abordarea gresita a problemei a fost facut prin actele normative, cu precadere din perioada post-decembrista, in care amenzile contraventionale aplicabile persoanelor juridice au fost fixate in cuantum sensibil majorat fata de cele prevazute pentru persoana fizica, fara sa se abroge textul care prevedea ca in cazul aplicarii amenzii persoanei juridice, aceasta trebuie sa recupereze suma prin decizie de imputatie emisa impotriva persoanei fizice vinovate de savarsirea contraventiei. In acest mod, contrar oricarei logici, persoana fizica putea fi sanctionata contraventional cu amenda, de exemplu, pana la 50.000 lei, daca sanctiunea i se aplica in mod direct, sau pana la 5 milioane lei, daca sanctiunea era aplicata prin intermediul persoanei juridice. Astfel, prin H.G. nr.127/1994 privind stabilirea si sanctionarea unor contraventii la normele pentru protectia mediului inconjurator s-a distins de plano intre limitele amenzilor prevazute pentru persoanele fizice si cele prevazute pentru persoanele juridice, cele din urma fiind sensibil mai mari fata de cele dintai, iar H.G. nr. 922/1995 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor in domeniul imbunatatirilor funciare s-a referit in art.4 la persoanele juridice vinovate de savarsirea faptelor contraventionale.

Un exemplu pregnant il ofera Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr.18/1991, prin care modificandu-se art.90, s-a prevazut ca sanctiunile contraventionale pot fi aplicate si persoanelor juridice, dar in cuantum majorat (?) de 10 ori fata de cele aplicabile persoanelor fizice (!). Legea modificatoare necuprinzand insa nicio dispozitie cu privire la art.5 alin.3 din Legea nr. 32/1968 referitor la actiunea in regres a persoanei juridice impotriva persoanei fizice vinovate, limitele maxime, astfel majorate, ale amenzii pentru persoanele juridice erau, in fapt, aplicabile persoanei fizice.

De altfel, trebuie mentionat si faptul ca sub legea cadru anterioara persista si o anumita confuzie intre autorul contraventiei - persoana fizica si autorul contraventiei - persoana juridica. Astfel, Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor (abrogata in prezent) prevedea in art.38 ca amenzile contraventionale pot fi aplicate atat persoanelor fizice, cat si persoanelor juridice, parand a reglementa un fel de coautorat al acestora in savarsirea contraventiei. O dispozitie similara a fost inserata in O.U.G. nr. 60/2001 privind achizitiile publice (abrogata in prezent), in art.99 alin.2. In O.G. nr.47/2000 privind stabilirea unor masuri de protectie a monumentelor istorice care fac parte din Lista patrimoniului mondial s-a distins insa intre persoana fizica si cea juridica, prevazandu-se in art.12 alin.3 ca sanctiunile contraventionale se aplica persoanelor fizice si persoanelor juridice, dupa caz, potrivit legii, ceea ce trebuie apreciat ca fiind mai aproape de sensul juridic al raspunderii contraventionale.

Toate aceste observatii, pe deplin intemeiate in opinia noastra, sunt acum de domeniul istoriei legislatiei. Prin art.3 alin.2 al O.G. nr.2/2001 a fost instituita raspunderea contraventionala a persoanei juridice.

Conditiile raspunderii contraventionale a persoanei juridice

a. Capacitatea juridica a persoanei juridice.

Conform art.35 din Decretul nr. 31/1954, "persoana juridica isi exercita drepturile si isi indeplineste obligatiile prin organele sale. Actele juridice facute de organele persoanei juridice, in limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice insasi. Faptele ilicite savarsite de organele sale obliga insasi persoana juridica cada au fost indeplinite cu prilejul exercitarii functiei lor. Faptele ilicite atrag si raspunderea personala a celui ce le-a savarsit, atat fata de persoana juridica, cat si fata de cel de-al treilea".

Persoanele juridice care sunt supuse inregistrarii au capacitatea de a avea drepturi si obligatii de la data inregistrarii lor. Celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea drepturi si obligatii, dupa caz, de la data actului de dispozitie care le infiinteaza, de la data recunoasterii ori a autorizarii infiintarii lor sau de la data indeplinirii oricarei alte cerinte prevazute de legea care reglementeaza persoana juridica in cauza.

Raspunderea contraventionala a persoanei juridice este directa si personala. Prima consecinta, derivand din aceasta conceptie, este de natura patrimoniala: persoana juridica trebuie sa dispuna in bugetul propriu de sumele necesare pentru achitarea amenzilor contraventionale pe care ar fi, eventual, condamnata sa le plateasca sub forma amenzii contraventionale. Noua reglementare nu face nicio referire la faptul ca persoana juridica ar urma sa recupereze in vreun mod anume suma platita cu titlu de amenda contraventionala. In consecinta, trebuie concluzionat ca eventualul drept de regres al persoanei juridice impotriva prepusului sau excede raportului juridic contraventional de conflict. Dreptul de regres al persoanei juridice impotriva persoanei fizice care este raspunzatoare de comiterea contraventiei este exercitabil in temeiul raspunderii civile delictuale.

b. Prevederea in lege a raspunderii contraventionale a persoanei juridice

Conform art.3 alin.2 din O.G. nr. 2/2001, persoana juridica raspunde contraventional in cazurile si in conditiile prevazute de actele normative prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii.

3        Subiectul pasiv al contraventiei (victima)



Notiunea subiectului pasiv al contraventiei

Subiectul pasiv al contraventiei este persoana fizica sau juridica titulara a valorii sociale vatamate prin contraventie. Altfel spus, victima contraventiei este persoana vatamata. Spre deosebire de contravenient, victima nu trebuie sa indeplineasca nicio conditie generala, decat aceea de a i se fi cauzat o vatamare materiala sau morala prin savarsirea contraventiei. Nu trebuie insa sa se confunde, chiar daca de cele mai multe ori asa este, persoana vatamata prin contraventie cu persoana prejudiciata prin aceasta. Persoana prejudiciata este cea care a suferit un prejudiciu material sau moral prin contraventie. Aceasta persoana este subiect de drept civil, adica titulara actiunii civile ce rezulta din ssvarsirea contraventiei. De exemplu, in cazul contraventiilor prevazute de art.83 din Legea nr. 137/1995 privind protectia mediului, subiectul pasiv al contraventiei este statul, iar subiectul de drept civil este persoana fizica sau juridica prejudiciata prin activitatea contraventionala.

In cazul contraventiilor la care nu identificam un subiect de drept lezat, altul decat statul, acesta din urma are calitatea de subiect pasiv al contraventiei (de exemplu, in cazul unor fapte contraventionale constand in nesocotirea regulilor de circulatie).

Conditiile speciale ale subiectului pasiv

Asa cum am precizat, subiectul pasiv al contraventiei nu trebuie sa indeplineasca conditii generale, dar unele norme de stabilire si sanctionare a contraventiilor impun, pentru existenta contraventiei sau a unei variante calificate a acesteia, ca subiectul pasiv sa aiba anumite calitati sau insusiri. De pilda, pentru existenta contraventiei prevazuta de art. 276 alin.1 lit.c din Codul muncii, subiectul pasiv trebuie sa aiba calitatea de salariat.

Asa cum am vazut, subiectul activ al unei contraventii poate fi orice persoana fizica sau juridica (regula), iar subiect pasiv o persoana fizica, o persoana juridica sau statul. In cazul raspunderii contraventionale, subiectele acestei forme de raspundere administrativa sunt persoanele fizice si juridice.

Sanctiunile contraventionale se aplica persoanelor fizice sau juridice care au savarsit contraventii. Persoana fizica sau persoana juridica sunt socotite subiect pasiv al raspunderii, adica cel asupra caruia se aplica sanctiunea juridica de catre subiectul activ.

Subiectul activ al raspunderii contraventionale este, de regula, o autoritate a administratiei publice centrale sau locale, adica fie o autoritate de stat, fie o autoritate a comunitatii locale. S-a aratat ca subiectul activ al raspunderii contraventionale poate fi, in conditiile legii, si o persoana juridica de drept privat, daca este implicata in realizarea unui serviciu public.

Potrivit aceleiasi opinii, daca pe baza fostei reglementari, persoana fizica era, de regula, subiectul pasiv al contraventiei, conform actualei legi-cadru, calitatea de subiect pasiv poate sa o aiba si o organizatie nestatala sau chiar cu caracter statal, un agent public, in functie de subiectul nemijlocit al contraventiei.

A se studia O.G. nr.2/2001 cu privire la urmatoarele chestiuni:

- sanctiunile contraventionale principale si complementare

- cauzele care inlatura raspunderea contraventionala

- prescriptia in materia contraventiilor (prescriptia aplicarii sanctiunilor contraventionale si prescriptia executarii lor).

3. Procedura contraventionala potrivit reglementarii cadru

Procedura contraventionala cuprinde 4 faze (etape):

- constatarea contraventiei

- aplicarea sanctiunilor contraventionale

- caile de atac

- executarea sanctiunilor contraventionale

A se studia:

4        Cuprinsul procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei

5        Plangerea contraventionala si judecarea acesteia

Unele critici aduse reglementarilor in materia contraventiilor

a. Regimul juridic aplicabil in materia contraventiilor este mai putin favorabil celui care reglementeaza infractiunile, in conditiile in care primele sunt considerate de legiuitor ca fiind mai putin grave decat urmatoarele. Argumente:

1        Contravenientul nu beneficiaza de prezumtia de nevinovatie in timpul fazei administrative, in care i se aplica o sanctiune de catre un agent constatator;

2        Chiar daca procedura deschisa in urma plangerii contravenientului respecta cerintele unui proces echitabil, ea pleaca de la principiul ca petentul este vinovat in conditiile in care nu s-a stabilit nimic in cadrul unui proces echitabil;

3        Simplul fapt ca persoana contravenienta decide, dintr-un motiv oarecare, sa nu uzeze calea plangerii contraventionale echivaleaza cu recunoasterea definitiva a vinovatiei sale pe baza unui proces verbal intocmit de un agent care nu prezinta garantii de independenta si impartialitate.

b. In practica, unele autoritati administrative au interpretat suspendarea executarii sanctiunii contraventionale, ca urmare a formularii plangerii contraventionale de catre contravenient, doar cu privire la sanctiunea principala, nu si in ceea ce priveste sanctiunea complementara. Or, plangerea suspenda executarea, cf. art.32 alin.3 din O.G. nr.2/2001, deopotriva, atat in privinta sanctiunii principale, cat si a celei complementare (a se vedea pentru detalii Marius Vasile, Reflectii asupra executarii sanctiunilor contraventionale complementare prevazute de Legea nr.50/1991, republicata, privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, in Revista de Drept Public nr. 4/2006, p.106-108).

c. Procedura contraventionala romana poate fi considerata ca apartinand notiunii autonome de "materie penala" din perspectiva jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului ? (vezi Curierul Judiciar nr.2/2008, p.77-82).






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Administratie


Demografie
Stiinte politice


Clasificarea actelor administrative
Suspendarea actelor administrative
Principalii precursori ai stiintei administrative
Scurt istoric si aspecte de drept comparat
Aspecte Privind Organizarea Teritoriului in Municipiul Craiova
FUNDAMENTAREA CHELTUIELILOR INSTITUTIILOR PUBLICE
Management in administratia publica
CAILE DE ATAC IMPOTRIVA SANCTIUNILOR ADMINISTRATIV DISCIPLINARE
STRATEGIA DE MODERNIZARE A ADMINISTRATIEI PUBLICE LOCALE
Formarea specialistului in Relatii Publice