Rezistenta vopsirilor

REZISTENTA VOPSIRILOR

1. Generalitati

a. Rezistenta de fabricatie si rezistente de intrebuintare. Cand un material textil colorant este spalat, calcat si purtat un timp mai indelungat fara ca nuanta, stralucirea si intensitatea culorii lui sa se modifice in mod sensibil, se spune ca vopsirea este rezistenta.

Vopsirile trebuie sa fie rezistente la actiunea unor agenti fizici si chimici atat in cursul prelucrarilor ulterioare vopsirii, cat si in timpul folosirii materialului textil de catre consumator.

Dupa vopsire, materialele textile pot fi supuse in procesul de fabricatie actiunii alcaliilor, acizilor, substantelor oxidante etc.

La consumator materialele textile sunt supuse la actiunea luminii zilei, la apa, spalare, transpiratie etc., agenti care pot influenta negativ vopsirea.

Tinand seama de cele aratate, colorantul se alege in functie de distanta materialului textil si de solicitarile la care este supus ulterior.

Rezistentele vopsirilor pe materialele textile se pot grupa astfel :

rezistente de fabricatie ( Rf ) ;

rezistente de uzura ( Ru ).

In prima categorie ( Rf ) se pot grupa rezistentele la : fibre alcaline, albire cu apa oxigenata sau cu hipocloriti, la mercerizare, piuare alcalina etc.

In categoria a doua ( Ru ) intra rezistentele la : lumina zilei, apa, spalare la 40 C, la fierbere, frecare, calcat, transpiratie.

b. Rezistentele vopsirii la lumina zilei. Sunt de asemenea foarte importante si depind de mai multi factori ca : intensitatea vopsirii, natura materialului textil, temperatura si umiditatea in timpul expuneri la lumina, influenta unor substante straine aflate pe materialul textil.

Fabricile producatoare de coloranti intocmesc cartile de culori, pe clase de coloranti in care se dau mostre de materiale textile vopsite ( la concentratii indicate in cartela) pentru a se vedea nuanta colorantilor.

Pentru fiecare colorant se dau rezistentele vopsirilor la lumina, tratemente ude, transpiratie, calcat, frecare etc.

Aceste cartele de culori folosesc mult finisorului textil la alegerea colorantului potrivit materialului pe care trebuie sa-l vopseasca.

Presupunand ca finisorul trebuie sa vopseasca fire de bumbac din care se vor tese fete de mese cu lungi colorate, el va alege un colorant care sa reziste la fierbere alcalina si la actiunile hipocloritului de sodiu. Aceste rezistente sunt deosebit de importanta in acest caz, deoarece tesatura pentru fete de mese va fi fiarta si albita, iar dungile colorate trebuie sa nu murdareasca portiunile albe si sa-si pastreze intensitatea si nuanta culorii.

2. Determinarea rezistentelor vopsirilor in conformitate cu standardele de stat

Rezistentele vopsirilor se determina dupa indicatiile cuprinse in standardele de stat, numele obisnuit STAS si care sunt obligatorii pentru toate intreprinderile.

Lund ca exemplu determinarea rezistentei la spalat, dupa STAS 5707 - 64, principalul metodei este urmatorul :

Se supune actiuni de spalare, in anumite conditii, in solutie de sapun, o epruveta (mostra) compusa, care este alcatuita dintr-o epruveta din materialul textil vopsit si din doua epruvete din materiale nevopsite. Dupa anumit timp se apreciaza modificarea culorii epruvetei vopsite si gradul de cedare a colorantului pe materialele nevopsite. Pentru aceasta sunt necesare doua scari de gri : o scara de gri pentru evaluarea schimbarii de culoare pe materialul vopsit si a doua scara de gri pentru evaluarea cedarii, colorantului pe materialele nevopsite.

Scara de gri pentru evaluarea schimbarii de culoare este compusa din 5 perechi de benzi etalon, fiecare din ele alcatuind un contrast de intensitati de gri numerotate de la 1 la 5. Cu 5 este notat contrastul cel mai mic, care indica vopsirea cea mai rezistenta, iar cu 1 este notat contrastul cel mai mare, corespunzator vopsirii cu rezistenta minima.

Se apreciaza schimbarea de culoare a epruvetei vopsite supuse la incercare, in comparatie cu o epruveta identica, dar nesupusa la incercare. Se compara apoi cu scara de gri si se stabileste carui contrast de pe scara corespunde contractul dintre cele 2 epruvete si se noteaza cu cifra corespunzatoare

Scarile de gri sunt foarte folositoare deoarece contrastele culorile acromatice sunt percepute cu mai multa precizie de ochiul omenesc

Determinarea rezistentei la transpiratie are un principiu asemanator.

Astfel se supune la actiunea unei solutii de efecte asemanatoare transpiratiei o epruveta compusa, alcatuita din materialul textil vopsit si 2 materiale nevopsite . Se apreciaza modificarea culorii epruvetei vopsite si gradul de cedare a colorantului pe materialelor nevopsite si in acest caz se recurge la compararea mostrelor cu scara de gri.

Determinarea rezistentei la lumina zilei se executa de asemenea dupa metoda descrisa in STAS-ul in vigoare. Pentru aceasta este nevoie de o scara de etaloane albastre pe tesatura de lana. Etaloanele sunt vopsite cu diferiti coloranti. Vopsirile au rezistente diferite. Rezistenta ce mai mica este notata cu 1, iar rezistenta cea mai buna este notata cu cifra 8.

Din materialul textil se ia o mostra care expune in anumite conditii la lumina zilei, in acelasi timp cu scara de etalonare.

Se compara apoi degradarea vopsirii mostrei expuse cu degradarea etaloanelor, stabilindu-se rezistenta. Scara de gri este utila si in acest caz pentru evaluarea schimbarii de culoare.

Rezistenta la calcat si rezistenta la frecare se determina dupa STAS-urile in vigoare.

Procedee si utilaje folosite pentru vopsirea materialelor textile

A. CLASIFICAREA PROCEDEELOR DE VOPSIRE

Procedee de vopsire. La alegerea procedeelor de vopsire a materialelor textile, trebuie sa se tina seama de o serie de elemente.

Astfel trebuie sa se cunoasca : natura fibrelor care intra in compozitia materialului de vopsit ; modul de prezentare a materialului (puf, semifilate, fire, tesaturi etc.) ; destinatia materialului, adica ce va deveni el (tesatura pentru rochii, tesatura pentru lenjerie, stofa pentru mobila etc.)

Cunoscand destinatia materialelor se poate sti ce fel de rezistenta si stralucire trebuie sa aiba vopsirile care urmeaza sa fie realizate pe materialele respective. In functie de aceste elemente se aleg clasele de coloranti necesare vopsirii.

Un element important este si cantitatea materialului ce urmeaza sa fie vopsit. De asemenea trebuie cunoscut daca aceasta cantitate urmeaza sa fie vopsita intr-o singura culoare sau in mai multe culori si ce intensitate vor avea culorile (deschise, medii, inchise).

Cunoscand toate aceste elemente, se analizeaza ce fel de utilaje exista in sectia de vopsitorie unde urmeaza sa fie vopsite materialele respective si se alege utilajul cel mai potrivit scopul urmarit.

Clasificarea procedeelor de vopsire. In functie de durata in care materialul este in contact cu flota de vopsire, procedeele de vopsire se impart in procedee discontinue si procedee continue.

Procedee discontinue. In timpul aplicari acestor procedee, ,aterialul dextil este in contact cu solutia sau dispersia de colorant. Colorantul din solutie trece treptat pe fibre pana la epuizare baii de vopsire. Din aceasta cauza procedeele discontinue se mai numesc si procedee de epuizare.

Prin aceste procedee se vopsesc materiale textile sub forma de fibre, pale, fire, tesaturi si tricoturi. Utilajele folosite la aplicarea acestora procedeele ofera in functie de forma materialului de vopsit. Astfel exista utilaje pentru fibre, pale, fire,tesaturi, tricoturi. Ele lucreaza periodic.

Procedeele discontinui se pot clasifica din punctul de vedere al marimi temperaturi de lucru in :

procedeele de vopsire la temperatura pana la 100 C .

procedeele de vopsire la temperatura peste 100 C

procedeele continue ( in flux continuu ) . In timpul aplicarii acestor procedee materialul textil ramane un timp scurt in contact cu solutia sau dispersia de colorant. Deoarece colorantul este adus din solutie de fibra prin impregnare materialului cu solutie, procedeele se mai numesc si procedee din impregnare . Dupa impregnare urmeaza alte operatii pe care se produce vopsirea propriu-zisa .

Procedeele continue se aplica in special tesaturilor si tricoturilor.

Unele procedee al caror flux tehnologic este partial continuu se numesc procedee semicontinue.

B. UTILAJE FOLOSITE PENTRU VOPSIRE

1. Utilajele folosite pentru vopsirea fibrelor prin procedee discontinue

Materialele textile sub forma de fibre se vopsesc pe aparate construite pe principiul "vopsirii prin impachetare".

Aparatele au forma cilindrica sau paralelipipedica.

a. Aparate de forma cilindrica . Se compune din urmatoarele parti mai importante :

- Partea cilindrica 1 din otel inoxidabil prevazuta la partea inferioara cu o teava pentru incalzirea flotei cu abur direct, iar cand este nevoie au abur indirect sau apa calda.

- Pompa centrifugala 2 pentru circulatia flotei, cuplata la motorul electric 3 .

- Cosul pentru material 4 (fibre) care are pereti perforati, iar la mijloc este strabatut de sus pana jos de la coloana 5 de distributie a flotei. Aceasta are de asemenea pereti perforati. Cosul este demontabil, permitand o descarcare si o incarcare rapida a aparatului. De asemenea este prevazut cu o palarie metalica a care-i marime variaza in functie de marimea partizii de vopsire. La partea superioara, cosul este prevazut cu o presa centrala 6 care prin insurubare apasa materialul si un carlig 7, care poate fi agatat la o macara pentru transportarea cosului.

Aparatul functioneaza in modul urmator : se pregatesc partizi cantarite, din fibre de bumbac, a caror greutate variaza in functie de capacitatea aparatului. Aparatele de forma cilindrica, in mod obisnuit au capacitatea de vopsire cuprinsa intre 25 si 300 kg fibre de bumbac si 370 - 3700 l solutie de vopsire.

Fibrele se umezesc cu apa calda pentru a ocupa un volum mai mic si se incarca in cos. Se preseaza materialul, iar cosul incarcat se transporta cu macaraua si se introduce in cada aparatului. Solutia de vopsit se pregateste in rezervorul 8 si apoi se aduce in aparat prin conducta 2.

Dupa aceasta se circula flota dinauntru in afara timp de 15 min. Se schimba apoi sensul de circulatie de mai multe ori pana la terminarea procesului de vopsire. Flota epuizata, daca se refoloseste la vopsirea altei partizii de fibre se trimite prin conducta in rezervor. Materialul se spala in aparat si apoi impreuna cu cosul se transporta la o centrifuga speciala al care-i cos este inlocuit de cosul aparatului de vopsit .

Dotarea sectiei de vopsitorie cu centrifuga speciala fara cos mareste productivitatea, deoarece se elimina doua operati

ii, aceea descarcare a cosului aparatului si cea de incarcare a cosului centrifugei.

De asemenea este nevoie ca aparatul sa fie dotat cu trei cosuri, fapt care permite producerea anumitor operatii in acelasi timp. Un cos se afla in aparat, in timpul vopsirii, cosul al doilea se afla la centrifuga , iar al treilea la incarcat cu fibre. In acest fel aparatul de vopsit poate functiona cu timp de oprire foarte redusi.

Aparatele de acest tip se folosesc in special pentru vopsirea fibrelor celulozice, dar se pot folosi si pentru fibre de lana.

b. Aparate de forma paralelipipedica

Aparatele de acest tip se folosesc in special la vopsirea fibrelor de lana. Uneori pot fi folosite si la vopsirea fibrelor celulozice.

Cosul, in care se incarca fibrele, are forma paralelipipedica. El poate fi introdus pe la partea superioara, la unele tipuri de aparate, iar la altele se introduce lateral.

Circulatia flotei (cu ajutorul agitatoarelor cu elice) in aparatele de aceasta forma se produce mai putin uniform fata de cea care se realizeaza la aparatele de forma cilindrica. Din aceasta cauza apar mai frecvent vopsiri neuniforme

Notiuni introductive despre vopsirea produselor de texstile

A.NOTIUNI DESPRE CULOARE SI AMESTECURI DE CULOARE

Culoarea este impresia pe care o produce lumina reflectata de diferite corpuri asupra ochiului.

Pentru a intelege mai bine ce este culoarea trebuie sa se studieze compozitia lumini.

Din punct de vedere fizic,lumina este o oscilatie electromagnetica a carei principala caracteristica este lungimea de unda.

O raza de lumina alba (cea mijlocie a zilei) poate fi descompusa cu ajutorul unei prisme de sticla (fig.60) in radiatii,pe care ochiul omenesc le vede colorate .Totalitatea acestor radiati colorate formeaza spectrul vizibil. Fiecare radiatie are o anumita lungime de unda si corespunde unei culori spectrale. Prin descompunerea lumini albe se obtin sapte grupe de radiatii, datorita refractiei diferite a acestor raze la trecerea lor prin prisma. Aceste grupe de radiati sunt: rosu,portocaliu,(oranj),galben,verde,albastru,indigo si violet.Ele sant cuprinse intre lungimile de unda de 760 mu si 400 mu *.    Lungimea de unda cea mai mare (760m u) corespunde limitei de radiati rosii care desparte spectrul vizibil(fig.61) de grupele de radiati infrarosii (lungimi de unda peste 760m u).Lungimea de unda cea mai mica (400m u) corespunde grupei de radiati violet,care desparte spectrul vizibil de grupele de radiatii ultraviolete (lungimi de unda sub 400m u).

Radiatiile infrarosi si cele ultraviolete nu pot fi vazute de ochiul omenesc si formeaza spectrul invizibil.

Suprapunind radiatile spectrului vizibil, se obtine lumina alba.

O radiatie din spectrul vizibil care corespunde unei lungimi de unda determinate se numeste radiatie monocromatica.

-transparent, daca este stabatut de lumina,:

-opac daca reflecta total sau partial lumina.

Corpuri opace pot aparea:

-albe, cand reflecta toate radiatiile spectrului vizibil,:

-negre, cand a, orb in intregime radiatile spectrului vizibil:

Corpul care reflecta o anumita radiatie, absorbindu-le pe celelalte apare colorat in culorea radiatiei reflectate.

Astfel un corp care are culoarea violet ai readiatiile violet absorbindu-le in intregime.

Propietatea corpurilor de a absorbi unele radiati ale spectrului vizibil nmeste absortie selectiva a lumini.

Datorita acestei propietati, corpurile apar colorate, iar culorile rezultate se numesc culori colorate sau culori cromate .

Un corp apare cenusiu cand absoarbe cantitati egale din fiecare radiatie, pe toata intinderea spectrului vizibil.In acelasi tim corpul reflecta cantitati egale din toate radiatile spectrului.

Cand corpul absoarbe cantitati mici (si egale) de pe intinderea a spectrului vizibil, apare cenusiu deschis.Corpul apare colorat in cenusiu inchis cand cantitatile absoarbite sint mari.

Important de retinut este faptul ca in practica industriala nu se pot obtine produsele textile de un alb perfect care sa reflecte toate radiatiile spectrului vizibil.Practic se obtine produse de un cenusiu foarte deschis.

Asemanator este cazul produselor de culoare neagra. Cand se obtine negru, acesta este de fapt un cenusiu foarte inchis, produsul neasorbind in intregime radiatiile spectrului vizibil

Gama de culori cenusiu poarta si numele de culori necolorate sau culori acromatice.

Culori complementare. Radiatiile din spectrul vizibil pot da prin suprapunere lumina alba si in acest caz se numesc complementare.

Lumina alba se poate obtine si prin suprapunere a trei radiatii din spectrul vizibil, care sant considerate culori primare sau culori de baza.

Prin suprapunere a doua culori primare se obtin culori secundare.

Astfel din rosu si galben se obtine violet.

Culorile rezultate din suprapunere: portocaliu, verde, si violet se numesc culori secundare.

Vopsind un material textil alb cu un colorant albastru, el va deveni albastru. Rezulta ca de unde materialul alb avea insusirea de a reflecta toate radiatiile, dupa vopsirea colorantului a redus din aceasta insusire, materialul vopsit reflectand numai o parte din radiatii. Colorantul deci a sustras lumina alba. Aducand pe material doi colorantii, fiecare va sustrage selectiv din radiati, vor scadea lumina alba, iar culoarea obtinuta va fi mai inchisa.