Fosfor rosu P

Fosfor rosu P

Se utilizeaza la fabricarea chibriturilor, in metalurgie, pirotehnie. Se gaseste in natura numai combinat sub forma de fosforite, de apatit. De asemenea, in regnul vegetal si in cel animal, intrand in compozitia lecitinelor, a fitinei, a nucleoproteidelor. Se prepara industria prin incalzire, in cupor electric, a unui amestec de fosfat tricalcic, nisip si carbuna.

Pericol de:

-incendiu: fosforul rosu se prezinta sub forma de pulbere combustibila de culoare rosie, inchisa. La temperatura ridicata se transforma in fosfor galben. Densitatea 2,200. Punctul de fierbere 280 ^oC. Fosforul rosu se aprinde chiar la temperatura cameriei, cand este fin divizat. Lumineaza la intuneric, datorita oxidarii sale lente cu O₂ din aer. Nu se dizolva in sulfura de carbon, benzina si in alti solventi, in care se dizolva fosforul galben. Temperatura de aprindere 210-260 ^oC. Are tendinta la autoaprindere chimica, in contact cu oxidantii.

-explozie: fosforul rosu este exploziv atunci cand este amestecat cu substante oxidante.

-toxicitate: vaporii de fosfor rosu sunt foarte iritanti, insa poseda o toxicitate slaba.

Masuri de:

-prevenire: fosforul rosu se va depozita intr-un loc rece, prevazut cu o ventilatie adecvata, se vor evita supraincarcarile. Se va pastra sub apa pentru a-l feri de contactul cu aerul.

-stingere: fosforul aprins se inunda cu apa, iar atunci cand focul este stins, se acopera locul respectiv cu nisip umed. In recursul operatiilor de curatenie este recomandabil sa se protejeze cu prudenta deoarece poate avea loc reaprindere. In anumita conditii, la temperaturi ridicate, fosforul rosu se tranforma in fosfor alb care este mai periculos. Incendiile se mai pot stinge cu pulberi stingatoare, gaze inerte, spuma. Protectia se asigura cu costume de protectie complete si aparate izolante.