Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. Navigația maritimă, oceanică, navigația radioelectrică, GPS

Aeronautica Comunicatii Constructii Electronica Navigatie Tehnica mecanica

Navigatie


Index » inginerie » Navigatie
» Situatii de urgenta - nava


Situatii de urgenta - nava



Operatiunile speciale

Compania a identificat acele operatiuni speciale la bordul navei, pentru care o eroare umana poate fi sesizata numai dupa ce ea a produs o situatie periculoasa sau dupa ce s-a intamplat un accident. Procedurile si instructiunile cuprinse in sistemul de management al sigurantei includ o serie de verificari care sa corecteze actiunile sub-standard, inainte de aparitia unor accidente sau situatii periculoase, din procedura companiei – Elaborarea planurilor si instructiunilor pentru operatiunile esentiale de la bord.

Operatiunile critice

Compania a identificat acele operatiuni critice la bordul navei, pentru care o eroare umana poate cauza imediat un accident important sau o situatie periculoasa cu urmari grave asupra oamenilor, navei sau mediului marin, din procedura companiei – Elaborarea planurilor si instructiunilor pentru operatiunile esentiale de la bord.

Pregatirea pentru situatii de urgenta

Compania trebuie sa stabileasca proceduri pentru identificarea si descrierea situatiilor de urgenta ce pot surveni la bordul navelor, precum si masurile ce trebuie luate pentru a face fata acestora.

Compania trebuie sa stabileasca programe de exercitii de pregatire a masurilor ce trebuie luate in caz de urgenta.

Sistemul de management al sigurantei trebuie sa prevada masuri adecvate care sa asigure ca prin modul sau de organizare compania este capabila sa faca fata, in orice moment, la pericolele, accidentele si situatiile de urgenta ce ar putea surveni la navele sale.

Planurile de urgenta

Sistemul de management al sigurantei include organizarea necesara pentru a se garanta ca compania este pregatita permanent sa faca fata oricand si in mod eficient unor situatii de urgenta, accidente sau pericole care implica nava sa sau mediul marin.

Procedurile de identificare, descriere si interventie in cazul pericolelor potentiale si ale situatiilor de urgenta care pot surveni la bordul navei sunt prezentate in procedura companiei  – Pregatirea pentru situatiile de urgenta.

Nava detine un Plan de urgenta in caz de poluare cu hidrocarburi la bord, o serie de Planuri de contingenta ale navei si un Manual de pregatire SOLAS, care contin indicatii si instructiuni pentru comandantul navei si pentru personalul cu functii de raspundere de la bord despre modul in care trebuie sa actioneze in cazul unor situatii identificate de urgenta. Totodata, la sediul companiei exista un Plan de contingenta al companiei care detaliaza echipa de urgenta de la uscat si modul ei de actiune atunci cand nava este implicata intr-o situatie de urgenta.

Exercitiile de urgenta

Scopul exercitiilor de urgenta este de a forma si mentine la bordul navei o echipa bine antrenata care sa intervina eficient in orice situatii de urgenta.

Efectuarea exercitiilor de urgenta este consemnata in Jurnalul de bord si in alte evidente tinute la nava, este raportata la companie si analizata in sedintele comitetului de siguranta de la bordul navei.

Cerintele minime privind frecventa exercitiilor de urgenta la bordul navei sunt stabilite de companie, in conformitate cu prevederile conventiilor internationale relevante si cu reglementarile nationale in domeniu. Cu toate acestea, comandantul navei poate sa decida o frecventa mai mare sau exercitii suplimentare, in functie de aprecierea sa asupra eficacitatii, increderii si motivatiei echipajului sau, facand o programare prealabila a tuturor acestor exercitii.

Planul de contingenta al companiei va fi exersat prin simularea unei situatii de urgenta la bordul navei, fie dupa o programare prealabila facuta de catre directorul departamentului Nave de cercetare, fie printr-o alarma inopinata decisa de conducerea companiei. In orice caz, se va face cel putin un exercitiu pe an, la el trebuind sa participe, intr-un fel sau altul, toate persoanele implicate in sistemul de mangement al sigurantei.

Analiza rezultatelor acestor exercitii va fi facuta in prima sedinta a comitetului de siguranta al companiei. Orice neconformitate depistata va fi corectata in cel mai scurt timp. Evidenta efectuarii exercitiilor, atat a celor de la nava, cat si a celui de la uscat, va fi verificata de catre persoana desemnata de la uscat.

Adunarea la posturile de urgenta

Semnalele de urgenta

 Pe nava se dau urmatoarele semnale de urgenta cu soneriile de alarma:

SITUATIA DE URGENTA

SEMNALUL SONOR

DESCRIEREA SEMNALULUI

INCENDIU

------------------

Un sunet continuu foarte lung

GAURA DE APA

OM LA APA

ABANDON

-  -  -  -  -  -  -  ----

Sapte sunete scurte si unul lung

POLUARE

INCETAREA ALARMEI

-  -  -

Trei sunete scurte (S)

Semnalele transmise prin soneriile de alarma se pot confirma verbal prin statia de amplificare, de catre ofiterul maritim de cart. Semnalele se pot repeta de mai multe ori, lasand intre ele un timp suficient pentru a nu se crea confuzii.

Semnalul de abandon trebuie sa fie neaparat dublat de ordinul verbal dat de comandant sau de inlocuitorul lui.

Instructiuni generale

Tot echipajul trebuie sa se familiarizeze imediat dupa ambarcare cu locurile de adunare si cu sarcinile individuale in caz de urgenta reiesite din rolurile navei.

Pe nava, in locurile de adunare in caz de urgenta, in punctele de comanda, la locurile de munca, in salile de mese etc. trebuie sa fie afisate in mod vizibil rolurile de urgenta si instructiuni privind:

·                 semnalele de urgenta;

·                 caile de acces catre locurile de adunare in caz de urgenta;

·                 metodele de imbracare a vestelor de salvare sau a costumelor de supravietuire.

Fiecare membru al echipajului trebuie sa primeasca o fisa individuala de rol in care sa-i fie descrise in detaliu sarcinile pe care trebuie sa le indeplineasca in fiecare caz de urgenta.

Persoane care merg cu nava pentru prima data, inclusiv cele care se ambarca temporar, trebuie sa fie instruite de catre un ofiter responsabil in mod corespunzator, imediat dupa ce au urcat la bord, cu privire la urmatoarele probleme:

·                 Necesitatea de a fi pregatiti pentru situatii de urgenta;

·                 Necesitatea respectarii cu strictete a cerintelor din rolurile de urgenta ale navei si mai ales pe cele care se refera la:

Ø               Comportamentul individual in fiecare situatie de urgenta;

Ø               Locul de adunare si pluta de salvare care i-au fost repartizate fiecaruia dintre ei;

Ø               Semnalele de urgenta;

Ø               Procedurile de abandon ale navei.

·                 Necesitatea de a raspunde prompt la semnalele de urgenta;

·                 Cunoasterea locului in care se afla vestele de salvare sau costumele de supravietuire, ca si a metodelor de imbracare a lor;

·                 Pericolele si metodele de a sari in apa de la inaltime, mai ales atunci cand se poarta vesta de salvare;

·                 Amplasarea la bord a plutelor de salvare si caile de acces catre ele;

·                 Necesitatea participarii la orice exercitii efectuate la bord pe durata cat se afla pe nava;

·                 Masurile de prevenire a incendiilor.

Fiecare persoana care participa la un exercitiu de abandon trebuie sa fie echipata corespunzator conditiilor exterioare si sa poarte vesta de salvare sau costumul de supravietuire.

Persoana care a descoperit un incendiu trebuie sa anunte imediat ofiterul de cart si sa lupte impotriva focului cu mijloacele disponibile.

In imediata apropiere a plutelor de salvare, se vor afisa instructiunile de manevrare a acestora. Pe timpul noptii, puntea va fi iluminata in mod corespunzator cerintelor internationale in vigoare.

Pe coridoarele si scarile navei se vor marca in mod clar traseele care duc spre plutele de salvare. Marcajele trebuie sa fie vizibile chiar si in conditii slabe ale iluminatului de avarie. Marcajele vor fi intretinute in mod corespunzator si nu vor fi mascate de afise, panouri sau alte obiecte care sa le acopere.

Actiunile corespunzatoare atributiilor stabilite in rolurile de urgenta ale navei incep in momentul darii semnalelor de alarma si se termina la semnalul de incetare a starii de urgenta.

Personalul care nu este cuprins in rolurile de urgenta ale navei va ramane ca rezerva la locurile de adunare si nu va pleca de acolo decat cu permisiunea responsabilului desemnat sau la incetarea alarmei.

Toate comunicarile dintre echipele de urgenta se fac numai prin intermediul puntii de comanda. In cazul imposibilitatii de comunicare, se vor folosi mesageri.

Exercitiile de urgenta

Pentru insusirea atributiilor cuprinse in rolurile de urgenta ale navei, pentru familiarizarea cu echipamentele si mijloacele de salvare individuale si colective, ca si pentru deprinderea de a actiona rapid si eficient in fiecare situatie de urgenta, comandantul va organiza periodic exercitii de urgenta, simuland diferite cazuri de sinistru, atat in timpul marsului, cat si cu nava stationand in port sau in rada, ziua si noaptea, astfel incat fiecare membru al echipajului sa participe lunar la cel putin un exercitiu de abandon si unul de incendiu.

Exercitiile cu tot echipajul se vor executa in primele 24 de ore de la plecarea navei din port, daca mai mult de un sfert din echipaj nu a mai participat la un exercitiu de salvare pe nava in luna precedenta.Datele la care au loc exercitiile, detaliile despre modul lor de desfasurare, observatiile privind comportarea oamenilor si a echipamentelor navei, nivelul de pregatire, incadrarea in baremuri etc. vor fi consemnate in Jurnalul de bord si intr-un registru special al exercitiilor de urgenta.

Fiecare exercitiu de abandon trebuie sa includa:

·        Mobilizarea personalului la locurile de adunare si asigurarea ca ei au receptionat in mod corect semnalul de abandon;

·        Mentinerea ordinii pe coridoare, scari si celelalte cai de acces;

·        Verificarea prezentei integrale a personalului si pregatirea pentru executarea sarcinilor din rolul de abandon;

·        Verificarea echiparii corespunzatoare a fiecarei persoane;

·        Simularea lansarii la apa a cel putin uneia dintre plutele de salvare.

Ce trebuie luat de pe nava in caz de abandon

Chiar daca a fost dat semnalul de abandon, nimeni nu va parasi nava pana cand comandantul sau inlocuitorul lui nu a dat si un ordin verbal in acest sens.

In cazul cand nava trebuie efectiv abandonata, fiecare membru al echipajului trebuie sa stie bine dinainte ce obiecte, echipamente sau documente trebuie sa ia cu sine in pluta de salvare. Pe cat posibil, n-ar trebui uitate:

·        statiile portabile radio VHF, EPIRB-ul si SART-urile;

·        hartile cu zona in care a survenit naufragiul;

·        documentele navei, inclusiv Jurnalul de bord, Jurnalul de masini, Jurnalul statiei radio si certificatele de clasa;

·        documentele individuale ale personalului ambarcat (carnetele de marinar, pasapoartele), inclusiv lista de echipaj;

Desi actiunile trebuie facute in graba, nu trebuie sa se intre in panica, ci se va proceda cu calm si in ordine.

Afisarea planurilor cu amplasarea echipamentelor de salvare

Planurile navei privind amplasarea la bord a echipamentelor si mijloacelor de salvare individuale si colective trebuie afisate in locurile cele mai frecventate de echipaj: coridoare, puntea de comanda, careuri, saloane etc.

La locurile de adunare in caz de urgenta se vor afisa instructiunile de lansare la apa a plutelor de salvare, de utilizare ale echipamentelor aflate la locurile respective sau alte proceduri adecvate.

Rolurile navei trebuie reactualizate cu ocazia fiecarei schimbari in componenta echipajului. Ele vor fi intocmite conform unui model aprobat si vor fi afisate in principalele locuri frecventate de echipaj. Extrase dupa rolurile navei vor fi afisate si in cabinele membrilor echipajului care sunt cuprinsi in roluri.

Este foarte important ca rolurile de urgenta sa fie alcatuite de asa maniera incat:

·        toate persoanele sa fie cuprinse in roluri;

·        fiecare persoana sa aiba sarcini principale numai pentru o singura situatie de urgenta, iar pentru celelalte sa fie de rezerva;

·        sa fie prevazute mijloacele de comunicatii intre puntea de comanda si sefii echipelor de interventie operativa.

Utilizarea echipamentelor individuale de salvare

colacii de salvare

Pe nava exista un numar de doisprezece colaci de salvare tip ARECA, in conformitate cu cerintele SOLAS si ale societatii de clasificare. In fiecare bord exista doi colaci prevazuti cu saula (mai lunga decat de doua ori inaltimea la care este dispus colacul deasupra liniei de plutire dar cel putin 27,5 m). Sase colaci de salvare (jumatate din numarul total) sunt echipati cu cate o geamandura luminoasa cu autoaprindere legata cu o saula de 2,5 m.

Lampile cu autoaprindere trebuie sa arda continuu cu o intensitate luminoasa de cel putin 2 candele in toate directiile emisferei superioare sau sa emita descarcari luminoase cu o frecventa de cel putin 50 descarcari pe minut. Sursele de alimentare cu energie electrica trebuie sa le permita functionarea pe o durata de cel putin 2 ore.

Lampile cu autoaprindere se activeaza automat in momentul contactului cu apa. Ele nu necesita operatiuni de intretinere pe durata de viata a colacului, de obicei de trei ani.

Doi dintre colacii de salvare prevazuti cu lampi cu autoaprindere, amplasati cate unul in fiecare bord in exteriorul aripilor puntii de comanda, sunt echipati si cu semnale fumigene cu functionare automata, legate cu o saula adecvata de colacii respectivi (geamanduri combinate MOB).

Semnalele fumigene se declanseaza automat la desprinderea geamandurii de nava si contactul cu apa, emitand un fum dens, de culoare oranj, la un debit constant, pe durata de cel putin 15 minute, atunci cand plutesc pe apa calma. Ele nu trebuie sa arda intr-o maniera exploziva sau sa produca flacari si sa nu poata fi scufundate de valuri.

Geamandurile combinate dispuse in exteriorul aripilor puntii de comanda sunt folosite cu precadere pentru semnalizarea cazurilor de “om la apa” (Man Over Board).


Atunci cand s-a dat alarma de “om la apa”, procedura este urmatoarea:

·                 Se opresc de urgenta masinile navei, avand grija ca omul din apa sa nu ajunga in zona elicei;

·                 Se bandeaza carma in bordul in care a fost semnalat omul in apa, executandu-se in continuare o manevra adecvata (Butakov sau Williamson);

·                 Se arunca geamandura combinata din bordul respectiv;

·                 Se posteaza oameni pe locurile inalte ale navei, pentru localizarea si pastrarea contactului vizual cu cel din apa;

·                 Se pregateste barca de serviciu pentru recuperarea omului cazut in apa.

Vestele de salvare

Vestele de salvare sunt destinate sa-i mentina pe cei care le poarta intr-o pozitie sigura de plutire, sustinandu-le capul deasupra apei, chiar daca sunt in stare de inconstienta. Pentru a atrage atentia salvatorilor sau a celorlalti sinistrati aflati in apa, fiecare vesta are atasate in permanenta un fluier si o lampa de semnalizare.

La bord se afla 55 veste de salvare, suficiente pentru toti cercetatorii, membrii echipajului si pentru personalul de cart, dispuse in cabine, saloane si la locurile de munca. Vestele de salvare sunt de tip ARECA VTY-2.1 (vezi figurile de mai jos).

Ordinea in care trebuie imbracata vesta de salvare este urmatoarea:

1.               Se pune vesta in jurul gatului, cu gulerul in sus si pe spate;

2.               Se prind pieptii intre ei prin suprapunerea velcroului;

3.               Se prind chingile cu carabinierele rapide in jurul corpului si se inchid prin cataramele de reglare;

4.               Se prinde chinga ce porneste de la partea inferioara printre picioare si se inchide printr-o carabiniera rapida, dupa ce in prealabil s-a facut reglajul acesteia.

Pe timpul imbracarii, utilizarii sau dezbracarii este interzis contactul cu corpuri ascutite sau taioase, care pot duce la perforarea vestei si la deteriorarea umpluturii flotabile, facand-o neutilizabila.

Dupa fiecare utilizare, vesta de salvare se controleaza si se curata de murdarii cu jet de apa dulce. Nu se vor folosi solventi organici. Uscarea vestei se va face pe un umeras, in incaperi aerisite, departe de surse de caldura sau de razele directe ale soarelui.

Vestele de salvare trebuie pastrate in conditii corespunzatoare, evitandu-se contactul cu corpuri ascutite sau taioase, care le pot deteriora.

Eventualele deteriorari minore ale vestei in timpul utilizarii se pot remedia prin coasere. Daca se constata deteriorari importante ale vestei de salvare (taieturi, intepaturi, rupturi etc.) sau modificari ale greutatii lor la scoaterea din apa, ele nu se vor mai folosi.

Costumele de supravietuire

Costumele de supravietuire (de protectie hidrotermica) sunt destinate sa-i mentina pe cei care le poarta intr-o pozitie sigura de plutire, protejandu-i totodata si impotriva racelii apei. In caz de incendiu, costumul poate proteja pentru scurt timp si impotriva flacarilor si caldurii. La bord exista 50 costume de tip ARECA – CEPAM, confectionate din neopren alveolar dublat cu jerseu pe ambele fete.

Costumul de supravietuire trebuie sa poata fi imbracat fara ajutorul cuiva in mai putin de doua minute. Se recomanda ca imbracarea lui sa se faca afara si nu in cabine. El permite sarituri in apa de la cel mult 4,5 m si asigura o protectie termica suficienta pentru a se putea rezista minim 6 ore intr-o apa cu temperatura de 00 – 20 C.

Datorita flotabilitatii sale pozitive si volumului important, cotumul de supravietuire poate impiedica iesirea din spatiile inchise inundate. De aceea, el se va imbraca de preferinta pe puntile deschise ale navei.


Costumul de supravietuire se imbraca pe deasupra hainelor. Pantofii se vor descalta in prealabil. Pe sub gluga costumului se poate purta o boneta sau un fes; daca se considera necesar, se mai pot pune pantaloni si tricouri suplimentare. Fazele imbracarii costumului de imersiune sunt urmatoarele:

1.      Se deschid toate fermoarele etanse si de ajustare ale costumului;

2.      Se introduce piciorul drept prin deschizatura fermoarului, in cracul respectiv;

3.      Se introduce si piciorul stang in cracul celalalt;

4.      Se ridica pe corp costumul;

5.      Se introduce mana dreapta prin deschizatura fermoarului in maneca respectiva, dupa ce, in prealabil, a fost suflecata manseta; apoi se intoarce manseta la loc;

6.      Se introduce umarul drept in costum;

7.      Se introduce si cealalta mana in maneca respectiva, dupa ce, in prealabil, a fost suflecata manseta; apoi se intoarce manseta la loc;

8.      Se introduce capul in cagula costumului;

9.      Se inchide fermoarul etans;

10.  Se umfla pernuta de sustinere a capului;

11.  Se inchid fermoarele de ajustare;

12.  Se pun manusile in maini.

Intretinerea costumelor necesita numai spalarea cu apa dulce si uscarea lor, dupa o eventuala folosire, precum si ungerea fermoarului cu sapun sau cu o unsoare neutra. Nu se vor folosi solventi sau alte chimicale pentru curatarea lui, care pot deteriora materialul sau lipiturile.

O data pe luna, costumul se va despacheta si aerisi, pentru a se preveni mucegairea lui. Costumul nu se va tine langa surse de caldura sau la soare.

Mijloacele de protectie termica

Mijloacele de protectie termica sunt destinate sa protejeze impotriva frigului persoanele slabite aflate in ambarcatiunile de salvare. Ele asigura protectia termica numai inpotriva aerului rece si sunt suficiente pentru cel putin 10 % din capacitatea plutelor de salvare, fiind depozitate in pungi etanse din interiorul acestora.

Ele sunt confectionate astfel incat sa reduca pierderile calorice ale corpului uman prin convectie si evaporare. Ele trebuie sa poata fi imbracate sau dezbracate cu usurinta intr-o barca de salvare de persoane echipate deja cu vestele de salvare; ele mai trebuie sa poata fi scoase in apa in mai putin de doua minute, daca ii impiedica pe cei care le poarta sa inoate.

Mijloacele de protectie termica sunt de tip TYRO si au o croiala specifica, asemanatoare unui sac de dormit.

Pentru a fi imbracate (vezi figurile alaturate), ele trebuie mai intai sa fie scoase din punga de plastic si sa le se deschida fermoarul; din pozitie sezanda se introduc mai intai picioarele in sac, apoi se trag marginile acestuia pana in dreptul pieptului si se introduc bratele, dupa care se trage de cagula pana se acopera si capul. In final, se trage fermoarul, se strange si se leaga snurul cagulei, facandu-se cateva miscari de ajustare.

Pentru a le dezbraca in apa, se deschide fermoarul si se desface snurul de strangere, se scoate cagula, se elibereaza bratele si se scoate sacul dand din picioare si inotand.

Folosirea mijloacelor de semnalizare pirotehnice si fumigene

Generalitati

In scopul observarii eventualelor nave sau aeronave care ar trece prin apropiere, se va mentine o veghe continua, zi si noapte, iar pentru atragerea atentiei acestora se vor folosi mijloacele de semnalizare din dotare.

Pe timpul zilei se vor folosi geamandurile fumigene plutitoare, oglinda de semnalizare si fluierul.

Pe timpul noptii se vor folosi rachetele de semnalizare cu sau fara parasuta, faclele de mana, lanterna, proiectorul si fluierul.

Rachetele de semnalizare si tortele pot fi folosite si ziua, insa nu pe lumina puternica si cu soarele in spate.

Fiecare membru al echipajului trebuie sa cunoasca amplasarea si modul de utilizare al mijloacelor de semnalizare pirotehnice si fumigene.

Semnalele pirotehnice si fumigene se folosesc numai la comanda sefului plutei de salvare.

Ele se folosesc numai daca se stie ca operatiunea de cautare s-a pornit sau pentru atragerea atentiei vreunei nave sau aeronave care trece prin apropiere.

Ele nu se vor folosi daca conditiile de vizibilitate fac improbabila observarea lor.

Daca s-a auzit un zgomot de avion sau helicopter, se vor folosi cu precadere semnalele fumigene care sunt zarite cel mai bine din aer.

Nu se vor folosi mijloacele de semnalizare daca nu exista siguranta ca acestea pot fi vazute. In zilele insorite, se va folosi cu precadere oglinda de semnalizare.

Rachetele de semnalizare cu parasuta

Rachetele de semnalizare cu parasuta sunt alcatuite dintr-o racheta care se lanseaza la mare inaltime, o substanta care arde producand o lumina rosie puternica si o parasuta care incetineste caderea. Lumina trebuie sa persiste cel putin 30 secunde si trebuie sa fie vizibila de la cel putin 25 Mm. La bordul navei exista 24 de rachete rosii de tip COMET 1231, care ard cca. 40 secunde, au o intensitate luminoasa de 30.000 cd si sunt lansate la aproximativ 300 m inaltime.

Rachetele sunt dispuse intr-un tub din material plastic, iar fiecare racheta este inchisa etans cu niste capacele care trebuie indepartate inainte de folosire. La lansare, reculul este foarte mic. Se va avea grija ca in apropiere sa nu se gaseasca materiale inflamabile.

Pentru a fi lansata corect, racheta trebuie tinuta ferm in pozitie verticala, cat mai departe de corp, cu mana intinsa. Se desurubeaza capacul inferior, apoi se trage cu putere de sarma atasata de acesta, ferind fata. Racheta se aprinde si pleaca. Daca lansarea esueaza, racheta se va arunca imediat peste bord.

Faclele de mana

Facla luminoasa de mana este alcatuita dintr-o substanta combustibila care arde cu o flacara rosie sau alba foarte puternica si care este fixata pe un maner din lemn sau din plastic. Durata de ardere este de cca. un minut. La bordul navei exista 24 facle rosii de tip COMET 1328, care ard cca. 60 secunde cu o intensitate luminoasa de 15.000 cd.

Faclele sunt dispuse intr-un tub din material plastic si au un maner rabatabil din sarma de otel; dupa rabaterea acestuia se va desuruba capacelul de la capatul opus si se va initia aprinderea prin frecare de scaparatoarea atasata de capacel. Aprinderea este intarziata cu cca. 2 secunde pentru ca flacara sa nu izbucneasca in fata purtatorului.

Faclele se vor tine de manerul din sarma cu o mana cat mai sus, in bordul de sub vant si, pe cat posibil, in afara lui, pentru ca scanteile si fumul sa nu patrunda in nteriorul plutei.

Geamandurile fumigene plutitoare

Geamanadurile fumigene plutitoare se compun dintr-o cutie metalica inchisa cu un capac, care contine o substanta combustibila speciala, si un mecanism de aprindere. Ele produc un fum oranj foarte dens, fara flacara, timp de cateva minute. Geamandurile fumigene ale navei sunt de tip COMET, arzand cca. 4 minute.

Geamandurile fumigene au forma unor cutii cilindrice metalice prevazute la un capat cu un capac. Declansarea mecanismului de aprindere se face prin desurubarea capacului si tragerea de inelul de care este legata o coarda.

Dupa aprindere, geamandura fumigena trebuie aruncata in apa in bordul de sub vant, pentru ca fumul sa fie dus de vant cat mai departe. Ele pot fi aruncate fara nici o grija chiar daca apa este acoperita cu o pelicula de petrol.

Masuri de precautie

Inainte de folosirea mijloacelor de semnalizare pirotehnice si fumigene, se vor citi cu atentie instructiunile lor de utilizare, respectandu-le intocmai.

Mijloacele pirotehnice nu se vor lansa niciodata de pe puntea superioara a navei daca pe ea se afla vagoane sau autovehicule care transporta materiale inflamabile sau explozive; daca se lanseaza de pe puntile suprastructurii se va avea grija ca directia lor de lansare sau vantul sa nu le aduca accidental spre aceasta.

Se vor identifica cu precizie pozitiile in care trebuie tinute in mana aceste mijloace de semnalizare.

Se vor feri celelalte persoane din apropiere atunci cand se declanseaza semnalele.

Dupa actionarea dispozitivelor de aprindere, se va astepta timp de cateva secunde pana la declansarea aprinderii lor. In nici un caz, nu se va privi in interiorul rachetei de semnalizare, daca aceasta nu a pornit imediat, ci se va arunca in apa cat mai departe.

Folosirea aruncatorului de bandula comet 250

Nava este prevazuta cu patru aruncatoare de bandula capabile sa arunce o bandula cu suficienta precizie la o departare de cca.  250 m. Sarcina de rupere a saulei trebuie sa fie de cel putin 2 kN.

Aruncatorul de bandula COMET 250 este constituit dintr-un dispozitiv de aruncare, o saula de cca. 275 m si o racheta. Aruncatorul de bandula trebuie pastrat intr-un loc usor accesibil in caz de urgenta, ferit de intemperii.

Inainte de folosirea aruncatorului de bandula, se vor citi cu atentie descrierea si instructiunile lui de utilizare, pentru a se asigura o functionare corecta a acestuia si a se evita unele accidente. Este interzisa lansarea rachetei fara ca saula sa fie legata intre racheta si nava. Se va folosi numai saula furnizata de COMET, care este introdusa in compartimentul special al lansatorului. Nu se vor lansa rachete avand termenul de valabilitate – marcat pe ele – expirat. Rachetele expirate nu vor fi inlocuite decat cu altele originale si de acelasi tip, furnizate de COMET. Daca aruncatorul de bandula prezinta urme vizibile de lovituri, nu va fi folosit sub nici un motiv.

Pentru lansarea bandulei, se va proceda in felul urmator:

1.               Se scoate capacul frontal al cutiei in care se afla saula; se leaga capatul verde al saulei de un punct fix si rezistent al navei, iar capatul rosu de racheta;

2.               Se scoate inelul rosu de siguranta de pe manerul rotativ;

3.               Se orienteaza lansatorul spre tinta, inclinandu-l in sus la cca. 300, avand grija ca pe directia de lansare sa nu existe vreun obstacol sau vreo persoana;

4.               Se tine bine lansatorul cu o mana pe manerul fix, iar cu cealalta se invarte manerul rotativ al lansatorului spre stanga sau spre dreapta, pana cand racheta porneste.

La folosirea aruncatoarelor de bandula, se vor avea in vedere urmatoarele precautii:

·        se va alege cu grija locul de lansare, astfel ca racheta sa nu se loveasca si sa ricoseze de eventualele obstacole;

·        se va tine cont de actiunea vantului asupra traiectoriei rachetei si asupra saulei desfasurate.

·                 nu se va lansa bandula cu racheta asupra unui tanc petrolier (acesta trebuie sa aiba arborat in varful catargului pavilionul nr. 3 din Codul international de semnale, pe timp de zi, iar noaptea sa aiba o lumina rosie in varful catargului) sau atunci cand zboara prin apropiere helicoptere!

·                 pe cat posibil, nava care arunca bandula trebuie sa vina in bordul din vant al navei care o primeste.

In caz de rateu, se va mentine inca cel putin 30 s aruncatorul de bandula orientat spre directia obiectivului, dupa care se va scoate racheta din el tragand de cablul de otel al acesteia, avand grija ca operatorul sa stea mereu in spatele lansatorului.

In nici un caz, nu se va indrepta aruncatorul de bandula catre persoane, chiar daca racheta este scoasa sau folosita. Rachetele de bandula nu se vor folosi cu alte tipuri de lansatoare si nici cu alte tipuri de bandula. Ele nu se vor folosi fara bandula sau cu bandule vechi ori stricate.

Manevrarea plutelor de salvare

Nava este prevazuta cu 6 plute de salvare pentru 25 de persoane, 4  de tip SURVIVA si 2 de tip ZODIAC, dotate cu inventar complet de urgenta tip A, in conformitate cu cerintele SOLAS si ale societatilor de clasificare. Toate plutele au dispozitive hidrostatice de declansare automata model HAMMAR H-20 care asigura eliberarea lor din postamente, in cazul scufundarii navei, atunci cand adancimea apei depaseste 4 m.

Lansarea manuala

Lansarea manuala se foloseste numai atunci cand se dispune de suficient timp pentru manevrarea containerului plutei.

Inainte de operare, se verifica daca capatul barbetei este legat bine de postamentul plutei sau de dispozitivul hidrostatic de declansare automata. Se desface piedica alunecatoare a carligului chingilor de legare a plutei pe postament, apoi pluta este aruncata peste bord. In timpul caderii, barbeta se intinde si actioneaza dispozitivuil de umflare rapida cu bioxid de carbon. Pluta va ramane legata de nava cu barbeta, pana cand aceasta din urma va fi taiata.

Lansarea automata

Lansarea automata se foloseste atunci cand nu mai este suficient timp pentru a desface piedica si a arunca manual containerul peste bord. In astfel de situatii, pluta se desprinde singura si in mod sigur de nava.

In momentul cand nava se scufunda si atinge o adancime de aproximativ 3 – 4 m, presiunea apei actioneaza asupra membranei mecanismului dispozitivului hidrostatic de eliberare, smulgand boltul de siguranta si eliberand containerul care va tinde sa pluteasca datorita flotabilitatii sale pozitive.

In acest caz, deoarece postamentul containerului se scufunda odata cu nava, barbeta se intinde si actioneaza dispozitivul de umflare cu bioxid de carbon. Desi nava si pluta sunt legate temporar cu barbeta, o saula subtire de siguranta este prevazuta la capatul barbetei si care se va rupe la o forta de 70 -100 kg. In nici un caz, barbeta nu trebuie taiata.

Indreptarea plutei rasturnate


Daca pluta este rasturnata, ea se poate intoarce foarte usor apucand de parama de indreptare si, punand picioarele pe marginea plutei in dreptul buteliilor de bioxid de carbon, se va trage printr-o balansare pe spate.

Urcarea pe pluta

Dupa ce pluta este umflata pe jumatate, se poate incepe urcarea pe ea a persoanelor aflate in apa, una cate una. La urcarea pe pluta, tenda de la intrare se da la o parte permitand accesul usor in interior.

Persoanele care au urcat deja le vor ajuta sa urce pe cele aflate in apa, mai ales in cazul celor ranite sau epuizate.

Umflarea cu pompa

Fiecare tub de aer al plutei, inclusiv cele din podea, sunt prevazute cu o valvula din cauciuc astupata cu un dop. In cazul unor pierderi de presiune intr-un tronson, se va cupla pompa manuala de aer la valvula tronsonului respectiv. Pentru a se preveni pierderile de aer la cuplarea pompei, valvula se va indoi stranguland tubul acesteia. Se va pompa pana la atingerea presiunii dorite.

Daca presiunea este prea mare intr-un tronson, se va desface dopul valvei tronsonului respectiv, scazand presiunea la valoarea dorita.

Reparatii de urgenta

Fiecare pluta are o trusa pentru reparatii de urgenta care se pot face si atunci cand pluta este umflata si se afla pe mare. Pentru repararea unor mici intepaturi, taieturi sau gauri in peretele de cauciuc al plutei, se va proceda in felul urmator:

·        Se astupa gaura folosind cel mai potrivit dintre dopurile conice de lemn;

·        Se curata si se usuca perfect suprafata din jurul gaurii;

·        Se aplica un strat subtire de adeziv de cauciuc pe suprafata din jurul gaurii si pe peticul de cauciuc, croit in prealabil cu foarfeca in mod corespunzator;

·        Dupa uscarea primului strat de adeziv, se repeta operatiunea inca de doua ori, asteptatnd uscarea completa a stratului precedent;

·        Se scoate dopul de lemn si se aplica rapid peticul pe zona de reparat, apasand uniform si cu putere;

·        Daca marginile peticului nu s-au lipit de jur imprejur, se va introduce putin adeziv cu o spatula sub conturul peticului si se va definitiva lipirea dupa procedura descrisa mai sus.

Utilizarea accesoriilor din plutele de salvare

Inventarul plutelor de salvare

Plutele de salvare sunt dotate cu echipamentele cerute de reglementarile SOLAS 1974 si cele ale societatilor de clasificare.

De cele mai multe ori, toate obiectele sunt introduse in doi saci, unul pentru apa potabila, celalalt pentru accesorii.

Echipamentul minim al plutelor de salvare pentru 25 de persoane, conform inventarului de tip A, este prezentat in tabelul urmator.

NNr. crt.

Cantit.

Caracteristici principale

Denumirea

articolului

1

1

Minicolac de salvare cu parama plutitoare de30 m

2

1

Cutit plutitor

3

1

Ispol plutitor

4

2

Bureti

5

2

Ancore plutitoare cu parama de 30 m

6

2

Padele plutitoare

7

3

Deschizatoare de conserve

8

1 set

Trusa medicala de prim ajutor

9

1

Fluier de semnalizare

1

4

Rachete de semnalizare cu parasuta

1

6

Facle de mana pentru semnalizare

2

Geamanduri fumigene

1

Lanterna electrica etansa cu piese de rezerva

1

Reflector radar

1

Oglinda de semnalizare

1

Tabela impermeabila cu semnalele de salvare

1

Trusa de pescuit

25

10.000 J/pers.

Ratii de hrana

40 l

1,5 l /pers.

Apa potabila imbuteliata in cutii

1

Vas gradat

125

 / pers.

Doze de pastile impotriva raului de mare

3

Mijloace de protectie termica pentru 10% din pers.

1

Trusa de reparatii

1

Pompa manuala

1

Manual de supravietuire

1

Manual cu procedurile de urgenta

Instructiuni de utilizare  a unor accesorii

Cutitul plutitor

Cutitul plutitor este amplasat la intrarea in barca sau in pluta de salvare. Ele este folosit pentru a taia barbetele sau paramele de legatura cu nava. Pentru a nu fi pierdut, ele este legat cu o saula.

Ispolul si buretii

Ispolul si buretii sunt destinati golirii apei din interiorul plutei. Daca cantitatea de apa este mare, se foloseste ispolul, iar daca este mica, buretii.

Colacul de salvare cu parama

Este folosit pentru a ajuta persoanele in dificultate aflate in apa in apropierea plutei de salvare sa ajunga la pluta.

Bateriile cu amorsare in apa de mare

In imediata vecinatate a intrarii pe pluta, intr-un buzunar special se afla un set de baterii care trebuie scufundate in apa de mare pentru a produce curent electric. Ele alimenteaza lampa pilot de deasupra plutei si lampa de iluminare din interior. Ele asigura alimentarea celor doua lampi timp de minim 12 ore.

Oglinda de semnalizare

Este folosita pentru semnalizare pe timpul zilei, atunci cand este soare. Cu ajutorul ei se  directioneaza razele solare catre o nava sau aeronava. Se tine vizorul cu mana stanga, se intinde cordonul, iar cu mana dreapta se tine oglinda astfel incat, privind prin orificiul din mijlocul ei, sa se localizeze tinta. Se orienteaza oglinzile in asa fel incat pe vizor sa apara striurile de pe fata oglinzii, iar razele soarelui sa fie indreptate catre tinta. Pe timp senin, lumina reflectata de oglinda poate fi zarita de la 30 km.

Ancora de furtuna

Este folosita pentru incetinirea derivei ambarcatiunii de salvare sau pentru ca aceasta sa tina la capa pe timp de furtuna. Ancora de furtuna se compune dintr-un fel de parasuta patrata sau tronconica, confectionata din tenda sau dintr-o alta tesatura rezistenta, care se leaga cu o saula lunga de 25-30 m de un punct rezistent al ambarcatiunii de salvare.

Prin legarea ancorei de furtuna de diferite puncte ale plutei, se poate realiza o pozitionare variabila a deschiderii plutei de salvare fata de vant, asigurandu-se fie o protectie sporita, fie o ventilatie sporita.

De ancora de furtuna se poate atasa o punga speciala care se umple cu ulei, permitand scurgerea controlata a acestuia, imprastierea lui de vant in jurul plutei si calmarea relativa a valurilor. Pentru un efect optim, se va regla distanta la care se leaga ancora de furtuna fata de pluta.

 


Folosirea epirb-ului si sart-urilor

Generalitati

                    
Radiobalizele de indicare a pozitiei in caz de urgenta (Emergency Position Indicating Radio Beacon – EPIRB) sunt destinate pentru situatiile de primejdie pe mare, in vederea declansarii immediate a operatiunilor de cautare si salvare (Search and Rescue – SAR). Ele functioneaza in conjunctie cu un sistem de sateliti si de statii specializate de pe uscat, ca parte esentiala a sistemului GMDSS.

Transponderele radar pentru cautare si salvare (Search and Rescue Radar Transponder – SART) emit un semnal de raspuns numai atunci cand intra in raza de actiune a unui radar, in cadrul aceluiasi sistem GMDSS. Ele apar distinct pe ecranul radarului navelor sau aeronavelor care cauta urmele sinistrului.

EPIRB-ul si cele doua SART-uri ale navei intrunesc toate cerintele constructive si functionale ale SOLAS si ale societatilor de clasificare, ca si toate reglementarile IMO in materie (GMDSS). Amplasarea si montarea balizelor pe nava respecta atat cerintele de mai sus, cat si pe cele ale producatorilor respectivi.

In momentul scufundarii navei, radiobaliza EPIRB se detaseaza automat din suportul ei, se ridica la suprafata apei si transmite o serie de semnale radio de primejdie. Radiobaliza poate fi desprinsa si manual din suportul ei pentru a fi aruncata in apa sau luata intr-o pluta de salvare. O saula lunga de 8 m permite legarea radiobalizei de pluta de salvare sau de o persoana aflata in apa. Daca situatia de primejdie a navei nu implica scufundarea ei, radiobaliza poate fi activata si pe suportul ei.

In aceleasi circumstante, transponderele SART se desprind manual din suportii lor si se iau in ambarcatiunile de salvare.

In momentul activarii sale automate sau manuale, radiobaliza EPIRB emite un semnal radio de primejdie pe frecventa de 406 MHz, pentru identificare si localizare prin sistemul de sateliti, precum si un semnal pe frecventa de 121,5 MHz, pentru localizarea prin radarele fortelor aero-navale de cautare si salvare. O lumina intermitenta, care trebuie sa dureze cca. 48 de ore, confirma functionarea corecta a radiobalizei.

In mod similar, transponderele SART, care pot fi activate insa numai manual, sunt pregatite pentru a sesiza orice fascicol radar pentru a emite semnalul de raspuns. O lumina intermitenta arata functionarea lor in asteptare, iar un semnal sonor (beep) fapul ca au fost deja descoperite.

Montarea, intretinerea, testarea si utilizarea EPIRB-urilor si SART-urilor se vor face in conformitate cu manualele sau instructiunile producatorilor respectivi. Se va avea o grija deosebita la remontarea lor corecta dupa o eventuala folosire sau testare, pentru a se evita alarmele false.

Folosirea epirb-ului in caz de urgenta

Radiobaliza EPIRB cu care este prevazuta nava este de tip SAILOR 406 si are instructiuni de operare clar afisate pe corpul ei. Radiobaliza este amplasata in aripa exterioara Tb a puntii de comanda.

ATENTIE: Activarea si transmisia semnalelor este permisa numai in cazuri de pericole grave si iminente!

Exista doua moduri de operare a radiobalizei:

1.      operarea automata;

2.      operarea manuala.

Operarea automata se foloseste atunci cand nava se scufunda rapid si nu mai este timp pentru a  desprinde radiobaliza din suportul ei si a o lua intr-una din plutele de salvare. Odata cu scufundarea navei, presiunea apei actioneaza un dispozitiv hidrostatic care taie cuiul de siguranta confectionat din material plastic, avand drept consecinta deschiderea capacului si ejectarea radiobalizei din suport datorita unui arc. Flotabilitatea pozitiva a acesteia face ca ea sa pluteasca liber si sa se ridice la suprafata apei. Suportul din plastic este prevazut la partea sa inferioara cu un stift cu magnet. In momentul cand radiobaliza scapa din suport, absenta magnetului declanseaza transmisia radio. Emisia pe frecventa de 121,5 MHz porneste imediat, iar cea pe frecventa de 406 MHz dupa cca. 50 secunde, timp necesar pentru incalzirea cristalului. In acest timp, o lampa stroboscopica de culoare rosie clipeste intermitent cu o frecventa de 23 sclipiri pe minut aratand ca radiobaliza emite pe 121,5 MHz, urmata de o iluminare continua de 2 secunde la fiecare 50 secunde, atunci cand ea emite pe 406 MHz.

Transmisia poate fi oprita prin scoaterea radiobalizei din apa, dupa care se asteapta cel putin 8 secunde pentru uscarea contactelor de apa; daca lampa rosie continua sa clipeasca, se va deplasa cursorul de activare spre dreapta, apoi se va apasa si elibera butonul READY aflat pe spatele radiobalizei; daca si atunci lampa mai clipeste, insemna ca exista un defect al radiobalizei.

Operarea manuala se foloseste atunci cand exista o situatie de urgenta care necesita salvare imediata, dar care nu implica neaparat scufundarea navei. Operarea manuala se produce odata cu scoaterea radiobalizei din suportul ei, dupa care se rupe eticheta care sigileaza contactul manual de pe spatele acesteia, se comuta cursorul de activare spre stanga si se apasa butonul ON, avand drept consecinte toate secventele aratate la operarea automata.

Radiobaliza trebuie scoasa complet din suportul sau si se recomanda ca antena ei sa fie tinuta cat mai departe de obiectele metalice care ar putea sa o ecraneze.

Pe cat posibil, se recomanda ca radiobaliza sa fie activata manual si luata intr-una din plutele de salvare, intrucat ea semnalizeaza locul in care se afla sinistratii si nu locul accidentului. Pentru aceasta, radiobaliza este prevazuta cu o saula prinsa de ea, cu care poate fi legata de pluta de salvare, in stare de plutire.

Si in acest caz, transmisia radio poate fi oprita ca in cazul precedent sau prin reasezarea radiobalizei in suportul ei.

Intretinerea epirb-ului

Dezarmarea si dezactivarea EPIRB-ului, dupa ce si numai daca nu mai este nevoie de el, se va face numai in conformitate cu instructiunile producatorului respectiv.

Lunar, se recomanda sa se efectueze cate un autotest al radiobalizei pentru a exista garantia ca ea functioneaza corect. Se va avea o grija deosebita ca testarea radiobalizei sa nu produca alarme false. La fiecare cinci ani se vor schimba bateriile, tinand cont de termenul lor de valabilitate marcat spatele domului transparent.

Radiobaliza defecta sau avariata va fi trimisa pentru reparatii numai la producatorul ei sau la un centru autorizat pentru reparatii si service. Pentru prevenirea alarmelor false, EPIRB-ul trebuie sa fie mai intai dezarmat si apoi scos din suportul lui. Daca se considera ca un mesaj de primejdie a fost transmis din greseala, el trebuie imediat anulat contactand cea mai apropiata statie MRCC, prin radio sau prin radiotelefon, iar apoi alarma falsa trebuind confirmata si in scris, prin fax, atat catre statia MRCC, cat si catre companie.

Folosirea sart-urilor in caz de urgenta

Nava este prevazuta cu doua transpondere radar de tip SAILOR SART.

Transponderele lucreaza in banda de 9 GHz, au o autonomie de 96 ore in asteptare plus inca cel putin 8 ore de transmisie atunci cand sunt interogate, sunt etanse, plutesc si au o scurta saula (infasurata pe o naveta) cu care pot fi legate de pluta de salvare, astfel ca pot fi usor recuperate in cazul caderii lor accidentale in apa. Ele sunt amplasate pe puntea de comanda in doi suporti speciali montati pe perete, in timonierie.

In caz de urgenta, transponderele vor fi desprinse din suportii lor si vor fi luate in ambarcatiunile de salvare. Operarea lor este foarte simpla si nu depinde de locul in care ele se afla. Cu toate acestea, deoarece este necesara o inaltime de cel putin 1 m deasupra nivelului apei pentru a putea lucra corect, ele se vor suspenda in pozitie verticala de cel mai inalt punct al plutei de salvare, cu ajutorul catargului atasat la partea superioara a SART-ului.

Pentru operare, se activeaza SART-ul conform instructiunilor de pe el, apoi se scoate capacul negru superior de pe catargul telescopic, care se aduce la lungimea maxima si se blocheaza prin rasucire, dupa care se scoate prin orificiul special din tavanul barcii de salvare, iar catargul se fixeaza la baza intr-un buzunar special si se leaga de suportul tavanului plutei de salvare. Functionarea corecta este atestata de o lampa rosie de control care clipeste la fiecare 2 secunde, amplasata deasupra comutatorului. Daca la un moment dat lampa incepe sa arda continuu si se mai aude si un semnal sonor intermitent (beep) la fiecare 2 secunde, inseamna ca transponderul a intrat in raza de actiune a unui radar.

Pentru a testa periodic starea de functionare a transponderului, el se va amplasa in bataia unei antene radar in functiune. Se introduce proba test cu grija in orificiul din centrul butonului de activare, avand grija ca sa nu se rupa eticheta de siguranta. Prin apasarea probei test, se activeaza ciclul de testare, iar pe ecranul radarului trebuie sa apara semnalul caracteristic; lampa rosie de control a SART-ului trebuie sa clipeasca intermitent fara ca sa se auda si semnalul sonor; in caz contrar, exista o defectiune sau bateriile sunt epuizate. Dupa testare, se reintroduce proba test in orificiul din spatele butonului de activare si se impinge pana cand lampa se stinge, dupa care se reaseaza transponderul in suportul sau.

Ca lucrari de intretinere, se prevede doar inlocuirea periodica a bateriilor, la intervalele si dupa procedurile prescrise de producator (5 ani).

Comunicatiile de primejdie si folosirea radiotelefoanelor vhf portabile

Comunicatiile de primejdie

Comunicatiile de primejdie se refera la acele radiocomunicatii care, dupa ce a fost transmis apelul de sinistru, sunt efectuate prin statiile radio existente la bord atunci cand asupra navei planeaza un pericol grav si urgent. Ele consta in toate mesajele necesare pentru salvarea imediata a celor aflati in primejdie.

Statia de radio-coasta sau statia mobila care receptioneaza un apel de primejdie trebuie sa raspunda in conformitate cu procedurile regulamentare. Statia mobila cea mai apropiata si situata intr-o pozitie convenabila pentru acordarea imediata a asistentei de salvare pentru statia mobila aflata in primejdie, va informa direct sau indirect statia in primejdie despre indicativul sau, pozitia si viteza cu care de indreapta spre ea, precum si timpul aproximativ in care va ajunge la locul sinistrului.

Procedurile de comunicatii

Apelul de primejdie si mesajele ulterioare vor fi transmise numai la ordinul expres al comandantului sau al persoanei care il inlocuieste la comanda.

Semnalul de primejdie

Semnalul de primejdie emis de statiile radio ale navei va fi folosit numai atunci cand nava se afla intr-un pericol grav si iminent si cere salvare imediata. Semnalul de primejdie transmis prin radiotelefon va fi sub forma cuvantului MAYDAY.

Apelul de primejdie

Apelul de primejdie are prioritate absoluta de transmitere fata de toate celelalte comunicatii radio. In consecinta, toate statiile radio care urmaresc apelurile de primejdie trebuie sa intrerupa imediat orice alte comunicari ce ar putea sa interfereze cu apelul de primejdie si sa-si continue urmarirea pe frecventa folosita pentru emisie. De notat ca apelul de primejdie nu se face catre o statie radio anumita, ci catre toate statiile care pot receptiona chemarea.

Apelul de primejdie transmis prin radiotelefon se va face in secventele urmatoare:

·                            Semnalul de primejdie MAYDAY                                de trei ori

·                            Cuvintele THIS IS (acesta este)                         o data

·                            de Indicativul statiei care cheama                                 de trei ori

Informatiile primejdie

Pentru informarea celor care au receptionat apelul de primejdie si pregatirea adecvata a actiunilor de salvare, se vor mai transmise si unele date strict necesare.

Informatiile de primejdie transmise prin radiotelefon:

·                            Semnalul de primejdie MAYDAY;

·                            Indicativul de apel al statiei radio a navei sau codul de identificare;

·                 Pozitia statiei, natura primejdiei si starea navei, tipul salvarii cerute si orice alta informatie strict necesara.

De notat faptul ca pozitia statiei trebuie sa fie data in conformitate cu regulile internationale[1], specificand latitudinea si longitudinea. Cu toate acestea, daca circumstantele permit, ea mai poate fi data si sub forma relevmentului adevarat si a distantei fata de repere fixe identificabile pe harta.

Ordinea de transmisie

Prin radiotelefon:

1.               Semnalul de primejdie;

2.               Apelul de primejdie;

3.               Informatiile de primejdie.

Daca situatia nu permite pierderea timpului, in comunicatiile de primejdie prin radiotelefon se poate omite pozitia intaia.

Comunicatiile de urgenta trabuie sa fie facute incet si clar, prin pronuntarea distincta a fiecarui cuvant, in scopul usurarii dictarii.

Operarea radiotelefoanelor vhf

Pentru efectuarea comunicatiilor de urgenta, in ambarcatiunile de salvare se vor lua cele trei radiotelefoane portabile VHF de tip SRH-250 NAVICO cu care este prevazuta nava.

Pentru operare, se va proceda in felul urmator:

·                 Se pune aparatul in functiune apasand butonul ON (1);

·                 Se selecteaza canalul 16 apasand butonul de selectare (9) pana cand pe ecran apare cifra respectiva;

·                 Se alege puterea de transmisie cu butonul (4);

·                 Se regleaza nivelul sonor cu butoanele de volum (5 mai tare si 6 mai incet));

·                 Se regleaza nivelul zgomotului de fond cu butoanele de squelch (8 si 11), daca este cazul, pana la valoarea minima; se va avea grija ca nivelul de squelch sa nu fie prea mare, caci se inrautateste receptia semnalelor slabe;

·                 Pentru transmisia apelului de primejdie, se apasa tasta (2) PTT (Push To Talk) si se repeta cuvantul MAYDAY de trei ori, apoi cuvintele THIS IS, o data, dupa care se spune indicativul de apel al navei, numele navei sau alt cod de identificare a statiei in primejdie, repetat de trei ori; in final se elibereaza tasta PTT, asteptand un raspuns.

Daca nu se primeste nici un raspuns in primele minute, se repeta apelul de primejdie. Daca nu se primeste vreun raspuns nici dupa mai multe apeluri, se poate incerca si pe alte canale, de obicei 6 sau 13, actionand butoanele de cautare (10 in sus si 13 in jos)pana cand canalul dorit este afisat pe ecran. Daca s-a receptionat un mesaj de confirmare a primirii apelului de primejdie, se vor transmite informatiile de primejdie:

·        Se apasa tasta PTT si se spune cuvantul MAYDAY;

·        Se da indicativul de apel al navei, numele navei sau alt cod de identificare a statiei in primejdie;

·        Se indica pozitia;

·        Se specifica tipul situatiei de urgenta;

·        Se precizeaza felul asistentei solicitate;

·        Se dau orice alte informatii care ar putea usura operatiunile de salvare;

·        In final, se elibereaza tasta PTT.

Daca s-a intrat pe un canal comercial sau de control de trafic, se va folosi semnalul MAYDAY la inceputul mesajului radio.

Daca se cere tacere in eter, se vor folosi cuvintele SILENCE MAYDAY.



[1] In conformitate cu Rezolutia A.851(20) General principles for ship reporting systems and ship reporting requirements, including guidelines for reporting incidents involving dangerous goods, harmful substances and/or marine polutants, din 27.11.1997.



Navigatie



NAVA MARITIMA DE TRANSPORT
GUVERNAREA DE AVARIE
STATIA DE BARCA
MESAJUL DE PERICOL RTF
MANEVRA DE ANCORARE, ANCORARE IN BARBA, AFURCARE , AMBOSARE
PREGATIREA PENTRU ACORDAREA ASISTENTEI SI INTERPRETAREA INFORMATIILOR PRIMITE
TINEREA LA CAPA
Situatii de urgenta - nava
EXAMEN SCRIS SPECIALIST CLASA – NAVIGATOR - PROBLEMA COMPLEXA DE NAVIGATIE
MANEVRA NAVEI IN CICLON IN EMISFERA N SI S

















 
Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate