Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Meseria se fura, ingineria se invata. Telecomunicatii, comunicatiile la distanta, Retele de, telefonie, VOIP, TV, satelit


Aeronautica Comunicatii Constructii Electronica Navigatie Pompieri
Tehnica mecanica

Navigatie


Index » inginerie » Navigatie
Studiul geografic si de navigatie al zonei


Studiul geografic si de navigatie al zonei


STUDIUL GEOGRAFIC SI DE NAVIGATIE AL ZONEI

Voiajul Constanta - Reykjavik, din punct de vedere fizic, presupune traversarea mai multor zone de navigatie, fiecare cu specificul ei: zona Marii Negre, zona Marii Mediterane si zona Oceanului Atlantic de Nord. Trecerea de la o zona la alta se face prin stramtorile Bosfor si Dardanele si stramtoarea Gibraltar.

1 Marea Neagra.

Marea Neagra este o mare interioara continentala, reprezentand o prelungire a Marii Mediterane, de care se leaga prin stramtorile Bosfor si Dardanele, este asezata intre paralelele de 46 32' 5 ' si 40 55' 5' latitudine nordica si intre meridianele de 27 27' si 41 42' longitudine estica. Intre aceste coordonate geografice, Marea Neagra are o lungime maxima de 1.150 km si o latime de 611 km. Lungimea totala a tarmurilor este de 4.000 km, din care tarmul romanesc reprezinta 6 %. Suprafata Marii Negre este de 413.448 km2, iar volumul apelor ei este de 529.954 km3, adancimea maxima atinge 2.245 m, iar cea medie 1.197 m. De la tarm si pana la izobata de 200 m, fundul Marii Negre coboara lin, dupa care prezinta o panta foarte inclinata adancimile crescand brusc catre fund inspre nord vest izobata de 18o m se departeaza mai mult de tarm, ca rezultat al imenselor cantitati de aluviuni aduse de principalele fluvii si rauri (Dunarea, Nistrul, Bugul, Donul).



Trasatura caracteristica a Marii Negre consta in faptul ca este cuprinsa intr-o zona intinsa de uscat (masa continentala euroasiatica) ceea ce influenteaza indeosebi particularitatile ei climatice.

Natura fundului marii mai peste tot este nisipos, in unele locuri gasindu-se mal, argila, amestecate cu nisip.

2 Stramtorile Bosfor-Dardanele.

Stramtorile si regiunea Marii Marmara este zona maritima care cuprinde stramtoarea Bosfor (Istanbul) si stramtoarea Dardanele (CanakKale ), Marea Marmara si zonele de coasta ale acestei arii.

Partea de nord a intrarii in stramtoarea Bosfor este linia care uneste farul Anadolu si farul Turkeli.

Partea de sud a stramtorii Bosfor este linia care uneste farul Akirkapi si farul din capul digului Kadikoy.

Viteza de navigatie pe stramtori este de maxim 10 Nd.

Inaltimea de siguranta este de 58 m (poduri). Patronul sau armatorul navelor care vor trece prin stramtori trebuie sa prezinte informatii Adminiatratiei despre nava, marfa si cand vor trece, Administratia, luand in consideratie structura morfolagica si fizica a stramtorilor, dimensiunile navei si capacitatea de manevrabilitate, siguranta vietii, bunurilor si mediului si conditiile traficului maritim, va informa solicitantul despre rezultat.

Toate navele, exceptand navele militare, care vor trece prin stramtori, trebuie sa corespunda regulilor internationale si legislatiei statului sub al carui pavilion naviga, si din punct de vedere tehnic, conform jurnalului de bord:

- motoarele principale si auxiliare sa fie functionale si gata de manevra in timp;

-generatoarele de avarie operationale tot timpul;

-sistemul principal si de avarie, de guvernare, girocompasul si radarul sa fie operationale;

-camera de comanda, sistemul de guvernare si toti indicatorii sa fie operationali si luminati;

-echipamentul VHF (radiotelefonul) sa fie operational pe frecventele necesare pe trecere;

-proiectorul si in ultima instanta binocluri sa fie gata zi si noapte pe comanda;

-vinciurile si sistemul de ancorare sa fie pregatite si ambele ancore sa fie pregatite si echipajul pregatit;

-trebuie sa fie o lumina de siguranta prova si pupa pentru navele cu marfa periculoasa;

-cat de departe posibil, navele trebuie sa se asigure ca carma nu iese la suprafata cu mai mult de 5% din diametrul ei;

-navele trebuie asigurate si incarcate astfel incat prova navei si marea sa fie usor vizibile de pe puntea de comanda;

-fiecare nava trebuie sa aiba la bord regulamentul si hartile (dus-intors) a navigatiei pe stramtori si publicatiile nautice relevante;

-tot echipajul folosit pe nava trebuie sa fie conform ICST si STCW 78; -comandantii navelor care nu sunt in conformitate cu conditiile sus mentionate vor informa Centrul de Control Trafic si vor actiona conform instructiunilor Administratiei.

Reguli generale:

-navele navigand in stramtorile turcesti vor lua toate masurile si vor respecta schema separatiei de trafic (COLREG -Regula 10);

-navele navigand in stramtorile turcesti vor fi tot timpul in contact cu Centrul de Control Trafic si vor urma instructiunile lui;

-trecerea navelor 'nestapane pe manevra' sau a navelor cu manevrabilitate redusa depind de permisiunea speciala a Administratiei;

-daca o nava devine 'nestapana pe manevra' in cursul trecerii, comandantul navei va informa imediat Statia de Control Trafic si va urma instructiunile primite.

Proceduri de trecere:

Comandantii se vor asigura ca nici un personal neautorizat nu va intra in camera de navigatie in camera hartilor in timpul navigatiei pe stramtori. Personalul autorizat va ramane de serviciu la motorul principal pilotul automat nu este folosit. Sistemul de siguranta al carmei sa fie pregatit pentru folosirea imediata cu personal aferent.

3. Marea Marmara:

Marea Marmara ocupa o suprafata foarte mica (circa, 11000 km2) din bazinul Mediteranei la limita dintre Europa si Asia. Ea comunica cu Marea Egee prin stramtoarea Dardanele, iar prin stramtoarea Bosfor cu Marea Neagra. Are o lungime de 300 km, latimea de 100 km, adancimea medie de 357m si maxima de 1.355 m (adancimi mai mici de 100 m se gasesc in Bosfor si in Dardanele).




4. Marea Mediterana.

Marea Mediterana este cea mai importanta dintre marile interioare ale globului. Ea este inchisa intre Europa Asia si Africa. Se intinde pe o lungime de 3.800 km (masurata pe paralela de 35 N) si are o suprafata de circa 2.505.000 km2.

Marea Mediterana formeaza un vast domeniu care comunica cu Oceanul Atlantic prin ingusta strimtoare Gibraltar; legatura sa cu Marea Rosie prin Canalul de Suez influenteaza infim schimbul de ape dintre cele doua mari; este brazdata de numeroase cai maritime.

Marea Mediterana se imparte prin pragul Africano Sicilian, dintre Capul Bon si Marsala in doua bazine: Mediterana occidentala si Mediterana orientala. Bazinul oriental este mai adinc (4.594 m intre Sicilia si Creta) decat cel occidental care are 2.000 m. Insulele Corsica si Sardinia cu stramtoarea Bonifaccio dintre ele subdivid bazinul occidental in Marea Balearelor si Marea Tireniana cu golfurile Lyon si resprectiv Liguric.

In bazinul Mediteranei se includ urmatoarele marii anexe: Marea Tireniana, Marea Adriatica, Marea Egee, Marea Marmara, Marea Neagra, Marea Azov.

Vremea in Marea Mediterana este impartita pe sezoane fiind caracterizata de veri calde si uscate si vanturi moderate si ierni ploioase cu rata mare de frecventa a vanturilor puternice si furtunilor.

Situatia acestei mari, inconjurata de uscat, in mare parte munti sau deserturi, dau nastere la o multime de vanturi locale cu nume si caracteristici speciale.

Peste cea mai mare parte a Marii Mediterane vanturile cele mai frecvente sunt din nord si vest create de depresiunile care traverseaza zona. Aceste vanturi sunt puternice din noiembrie pana in martie si mai slabe din mai pana in septembrie.

Pentru o mai convenabila descriere a vanturilor si a vremii Marea Mediterana este impartita in Mediterana de vest, la vest de Canalul Sicilian si Marea Mediterana de Est, la est de Canalul Sicilian.

O zona cu frecventa mare de vanturi puternice in special in sezonul de iarna, din sector nordic este zona golfului Lyon. Pentru navele mici, in special trebuie urmarita cu atentie harta sinoptica si previziunile meteo.

Valurile mari de hula sunt mai frecvente in Mediterana de vest si predominante sunt din nord si nord vest.

In Marea Mediterana rata evaporatiei este de trei ori mai mare decat debitul raurilor care se varsa in ea. Din aceasta cauza salinitatea este mult crescuta.

Navele care se indreapta spre stramtoarea Gibraltar din Marea Egee urmeaza ruta prin pasul Siciliei.

5. Stramtoarea Gibraltar.

Navele care se apropie de Gibraltar din Oceanul Atlantic sau Marea Mediterana pe vreme rea trebuie sa faca sonde continuu pana cand sunt sigure de pozitie. Precautiunea este necesara, datorita curentilor de maree.

6. Oceanul Atlantic.

Oceanul Atlantic are urmatoarele limite: la sud, paralela de 35 latitudine (trece pe la Capul Acelor-punctul sudic al Africii), la nord, linia care uneste pragurile submarine (530 m adincime) dintre Capul Walsingham (Tara lui Baffin) si Capul Stadtland (Norvegia) prin sudul Groelandei, la vest, tarmurile celor doua Americi, la est, tarmurile Europei si Africii.

Latimea Oceanului Atlantic intre Coruna (Spania) si St.Pierre (Terra-Nova) este de circa 3.610 km, iar intre Dakar (Africa) si San Roque (Brazilia) de circa 2.940 km.Suprafata Atlanticului este de circa 93.100.000 km2 (impreuna cu toate marile secundare ). O caracteristica a Oceanului Atlantic o constituie marile si insulele sale, care in majoritate sunt situate in partea centrala si cea nord-estica. Se constata ca in acest ocean se varsa cele mai multe fluvii din lume.

Comparativ cu alte oceane, insulele din Atlantic sunt putin numeroase si de suprafete reduse. Dintre cele mai importante, sunt insulele Falkland din sud-estul Americii de Sud si insulele Cuba, Haiti, Jamaica, Porto-Rico , Bahamas din regiunea de est a golfului Mexic, Islanda, etc.

Marile si sinurile principale ale Oceanului Atlantic sunt Marea Nordului, Marea Baltica, Marea Irlandei, Marea Manecii (canalul englez), Marea Mediterana, Golful Gasconiei (Biscaya), Golful Guineei, Marea Labrador, Golful Hudson, Marea Sf.Laurentiu, Marea Mexicana (Golful Mexic), Marea Caraibilor. In nordul Oceanului Atlantic in general valurile de hula sunt frecvente, ele avand o inaltime medie de 3-4 m si o lungime de 90-180 m.




Oceanul Atlantic reprezinta un bazin oceanic foarte bine studiat din punct de vedere morfo-hidrografic precum si sub raport geologic.

Atlanticul are o forma sinuoasa, alungita larg deschisa spre S si ingusta spre N. Latimea lui intre Coruna (Spania) si Saint Pierre (Terra Nova) este de 3610 Km. Atlanticul de Nord are limitele cuprinse intre 0-60sN fiind mai ingust decat cele de S. Caracteristica acestei parti a Atlanticului este aceea ca aici sunt concentrate majoritatea insulelor si marilor ce apartin oceanului. Limita de N a Atlanticului este considerata linia ce uneste pragurile submarine dintre Capul Walnirgham (Tara lui Baffin) si Capul Stadland (Norvegia). Bazinul Atlanticului de N cuprinde atat tarmuri inalte cat si tarmuri joase. In partea estica a oceanului de la peninsula Bretagne si pana la Capul Roz tarmurile se prezinta ca un soclu granitic. Partea de W a Oceanului Atlantic prezinta tarmuri crestate, cu numeroase golfuri si stanci insirate de-a lungul lor. Spre S tarmurile devin mai putin stancoase si abrupte. Tarmurile de N ale bazinului Nord-Atlantic se caracterizeaza prin aceea ca sunt inalte cu fiorduri inguste, scobite adanc in interior.

Cunoasterea configuratiei coastelor este de o deosebita importanta atat pentru amenajarea porturilor cat si la amplasarea mijloacelor de asigurare a navigatiei costiere. Atat coastele Groenlandei cat si coastele nordice ale Canadei sunt caracterizate prin tarmuri inalte si foarte dantelate.

O alta caracteristica a acestor tarmuri o constituie calotele glaciare si zonele afectate de glaciatii.

Natura tarmurilor din aceasta zona este favorabila amplasarilor si amenajarilor portuare, insa conditiile hidrometeorologice fac ca aceste porturi sa nu poata fi folosite in intreaga perioada a anului.

Oceanul Atlantic de Nord, situat in emisfera nordica este separat printr-un prag submarin. Este diferentiat de bazinul Atlanticului de Sud prin aspectul coastelor in sensul ca tarmurile Atlanticului de Nord, caracterizat de coaste joase, sunt articulate cu un numar important de golfuri si mari fata de Atlanticul de Sud care are tarmuri inalte, rectilinii, lipsit aproape de mari si golfuri.

Relieful submarin in Atlanticul de Nord este marcat de platforme continentale (self), limitate de izobata de 200 m, foarte bine reprezentate indeosebi in nord-vest si nord-est. Accidentul submarin principal al Atlanticului de Nord este dorsala medio-atlantica, lant submarin cu seismicitate ridicata ce strabate oceanul in portiunea centrala avand forma unei cordiliere submarine cu inaltimea relativa de 3000 m, cu o falie longitudinala si o serie de falii transversale. Falia longitudinala (rift valey) este foarte activa din punct de vedere tectonico-seismic si explica expansiunea fundului Oceanului Atlantic dovedita prin cercetari relativ recente.

Din punct de vedere meteorologic prezinta importanta deosebita marile de pe coasta de vest a Europei in principal Golful Biscaya, Marea Manecii, Marea Nordului, precum si marile din vestul oceanului (coasta de est a Americii de Nord). Golful Mexic, Golful St. Lawrence, Marea Caraibilor.

Platforma continentala ocupa 8% din suprafata fundului si se intinde de la tarm sub forma de podis inclinat in partea dinspre ocean. Selful se sfarseste acolo unde limita platformei coboara brusc formand talazuri. In partea de est a Atlanticului de Nord, zona de vest a coastelor Marii Britanii, platforma se intinde pana la 300 Km, in Golful Biscaya pana la 200 Km. In partea de vest platforma are o intindere mai mare. In dreptul Insulei Newfoundland, selful inainteaza in ocean pe o latime de peste 400 Km si acesta nu scade din latime sub 200 Km.

In Atlanticul de Nord dorsala este alcatuita din doua parti cu caractere distincte.

a) Reykjanes de la sud de Insula Islanda pana la 55sN. Aici adancimile apei deasupra dorsalei au valori mici: 200-1000 m. In partea ei nordica are aspectul unui horst, iar partea sudica aspectul de relief alpin cu varfuri ascutite si vai adanci de forma literei V.

b) Dorsala Nord-Atlantica de la 55sN pana la Ecuator este separata de dorsala Sud-Atlantica prin fosa Romanche. Adancimile apei variaza de la 940 la 3600 m. In partea de sud-est a acestei dorsale este platoul Azorelor, doua insule Flores si Corvo fiind situate pe dorsala.

De o parte si de alta a celor doua dorsale se gasesc depresiuni unde adancimile depasesc 6000 m. La V sunt depresiunile Nord Americana si Braziliei, iar la E depresiunea Europeano-Africana.

In cuprinsul acestor depresiuni se gasesc campii abisale. In Oceanul Atlantic de Nord exista doua fose abisale: Fosa Puerto Rico cu lungimea de 1500 Km si adancimea 9218 m si Fosa Romanche de 7728 m. de asemenea se intalnesc un numar redus de insule cu suprafete mici. Putem aminti: Antilele Mari, Antilele Mici, Bahamas, Islanda, Insulele Britanice si Arhipelagurile Azore, Canare, Madeira si Capului Verde.






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Navigatie




EXEMPLIFICARE PRIVIND INFLUENTA AMBARCARII (DEBARCARII) ASUPRA STABILITATII INITIALE SI POZITIEI NAVEI
UTILIZAREA MATERIALELOR PIROTEHNICE
NAVIGATIA ORTODROMICA PE ELIPSOID
Adunarea la posturile de urgenta
Constructia si principalele elemente ale elicei
STABILIREA COORDONATORULUI CAUTARII DE SUPRAFATA CSS
Operatiunile de salvare cu helicopterul
Regulile si standardele comune pentru organizatiile de inspectie si supravegherea navelor
Senzori de teledetectie
NAVIGATIA ORTODROMICA