Transportul gazelor naturale - Proiect de infiintare Statie de Reglare-Masurare

Transportul gazelor naturale II

Proiect de infiintare Statie de Reglare-Masurare

Cuprins

1. Tema de proiectat

2. Necesitatea si oportunitatea dezvoltari temei

3. Scurt istoric al domeniului ce constituie obiectul proiectului

4. Notiuni teoretice

4.1 Filtre

4.2 Contoare

4.3 Separatoare

4.4 Regulatoare de presiune

4.5 Necesitatea si oportunitatea incalzirii gazelor

5.Brevier de calcul

5.1 Dimensionarea diametrului nominal la intrarea si iesirea din SRM

5.2 Calculul si alegerea tipului de separator

5.3 Calculul si alegerea filtrului

5.4 Calculul si alegerea contorului

5.5 Calculul si alegerea regulatorului

5.6 Caculul si alegerea necesitatii incalzirii gazuluii

1. Tema de proiectat

Sa se calculeze sis a se dimensioneze o statie de reglare si masurare a gazelor naturale cu un debit initial Q=10000 m3/h, cu o presiune de intoarcere p₁=24 bar si o presiune de iesire de p₂=6 bar.

Se mai cunosc :

-diametrul separatorului de 1000 mm

- temperature gazelor la intrare (10 grd C)

- temperature gazelor impusa la iesirea din regulator (5 grd C) - temperature critica a gazelor naturale T_c= 191 K

-presiunea critica a gazelor p_c= 46 bar

-densitatea normala a gazului 0, 717 kg/mc

. Necesitatea si oportunitatea dezvoltari temei

Pentru ca gazele naturale sa poata fi utilizate de consumator, acestea trebuie sa aiba anumiti parametri de stare referitor la : presiune; continut de impuritati solide si lichide; miros specific introdus prin odorizare si sa fie asigurat debitul necesar. Toti acesti parametri sunt realizati de catre statiile de reglare masurare.

In cadrul activitatii de transport gaze naturale un rol foarte important il ocupa activitatea de reglare si masurare. Aceasta activitate se realizeaza prin intermediul statiilor de reglare si masurare care sunt amplasate in anumite locuri de unde gazele sunt predate spre consumatori.

Gazele naturale sunt transportate prin conductele de transport la presiuni cuprinse de regula intre 664 bar, in unele situatii presiunea poate cobori si mai jos.

Din sistemul de transport, gazele sunt predate distributiei de gaze care mai departe le livreaza consumatorilor. Sunt si unele situatii cand gazele naturale se livreaza din reteaua de transport direct la consumatori, acestia fiind de regula consumatori industriali.

Intrucat in reteaua de distributie se lucreaza cu presiuni cuprinse intre 26 bar (in unele situatii se lucreaza si cu presiuni mai mici), se impune necesitatea reducerii presiunii gazelor de la presiunea la care se afla in conducta de transport la presiunea solicitata de distributia de gaze.

Reglarea presiunii gazelor si masurarea debitelor se face cu ajutorul unor statii de reglare masurare, statii in care mai au loc si alte operatii cum ar fi separarea si filtrarea. La iesirea din statia de reglare are loc operatia de odorizare, operatie foarte importanta pentru utilizator in vederea eliminarii unor accidente prin perceptia mirosului specific emanat de substantele odorizante.

In functie de valorile presiunilor de intrare si de iesire se pot folosi una sau mai multe trepte de reglare iar in functie de debitul de gaze care trebuie vehiculat, statiile de reglare pot fi construite cu una sau mai multe linii de reglare.

3. Scurt istoric al domeniului ce constituie obiectul proiectului

Romania este prima tara din lume care a extras, transportat si utilizat gazele naturale.

Istoria gazelor naturale incepe cu eruptia de gaze naturale din Transilvania mai precis in localitatea Sarmasel jud. Mures, care a avut loc in primii ani ai secolului XX.

Gazele naturale au fost utilizate mai intai in plan local pentru actionarea motoarelor cu ardere interna si a cazanelor de abur necesare forajului sondelor, apoi gazele au fost utilizate pentru incalzire, iluminat si in industrie in unele orase din centrul Transilvaniei (Turda, Tarnaveni, Medias, Cluj, Sighisoara).

Utilizarea gazelor naturale atat pentru industrie cat si pentru populatie presupune reducerea de la presiunea cu care gazul iese din sonda la presiunea necesara pentru transport, care se face prin duze sau ventile coltare, iar apoi pentru a putea fi predate distributiei de gaze sunt utilizate Statiile de Reglare Masurare.

Statiile de Reglare Masurare de la aparitia lor au avut in componenta in principal aceleasi elemente (separare, filtrare, reglare, masurare etc.), elemente care pe parcursul anilor au fost modernizate atat din punct de vedere constructiv cat si din punct de vedere al performantelor tehnice.

De la separatoare orizontale ingropate s-a trecut la separatoare verticale performante cu demister si cu posibilitatea de automatizare a evacuarii lichidelor acumulate.

Instalatiile de filtrare au fost imbunatatite in decursul anilor prin utilizarea elementelor filtrante de plasa de iuta la plasa de sarma cu finete de filtrare de 160m iar in prezent se utilizeaza ca element filtrant viledonul care poate asigura o finete de filtrare de pana la 10m, chiar si mai buna.

Regulatoarele de presiune utilizate in prima faza fiind cele produse de SONAMETAN de tip RPA1 si RPA2, mai tarziu in ani 60 aceste regulatoare au fost inlocuite cu regulatoarele tip RPA3 si tot atunci au aparut si regulatoarele tip RPA5, aceste din urma fiind utilizate pentru presiuni de intrare mai mari de 16 bar.

Tot in domeniul reglarii a aparut in anii 90 regulatoarele de presiune tip RPA6, care pot sa inlocuiasca atat regulatoarele tip RPA3 cat si cele de tip RPA5, avand fata de acestea performante tehnice superioare, comparabile cu cele produse de firme de prestigiu din lume.

Exista statii de reglare care sunt echipate cu regulatoare de import care au incorporate dispozitive de blocare la sub si suprapresiune.

Statiile de Reglare-Masurare aparute dupa anul 90 sunt dotate cu dispozitive de blocare la sub si suprapresiune gaz. Echiparea statiilor cu aceste dispozitive asigura un grad minim de automatizare prin faptul ca la scaderea sau cresterea presiunii sub sau peste valorile impuse, se inchide complet trecerea gazelor spre consumator. Acest grad minim de automatizare permite functionarea acestor statii fara a fi deservita permanent de personal, fiind suficienta o inspectare o data pe saptamana, iar la statiile la care masurarea se face cu contor diferential unde este necesar inlocuirea diagramei, inspectarea se face in fiecare zi.

Pe langa aceste dispozitive de blocare, ca elemente de siguranta, Statiile de Reglare Masurare sunt echipate cu supape de siguranta care protejeaza instalatia la depasirea presiunii maxime admise si care actioneaza inainte de intra dispozitivul de blocare in functiune la cresterea presiunii.

Contorizarea gazelor se face prin metoda de masurare indirecta cu element deprimogen si inregistrare cu contor diferential. Aceasta metoda este inlocuita tot mai mult prin masurarea cu contoare cu turbina, a caror precizie de masurare este mult mai buna, iar citirea se face o data pe luna.

Noile statii de reglare pot fi echipate cu elemente care sa asigure automatizarea, achizitionarea, monitorizarea si transmiterea la distanta a datelor care vor fi colectate de catre sisteme de dispecerizare pe zone si toate acestea pot fi conectate un dispecerat la nivel national.

Dotarea cu sisteme de supraveghere si transmitere a datelor la distanta, inlocuieste complet munca de supraveghere a statiei de care personalul de serviciu, iar echipa de interventie va interveni acolo unde se semnalizeaza defecte ce sunt inregistrate la dispeceratul zonal.

4. Notiuni teoretice

Filtre

Gazele naturale contin pe langa CH₄ si hidrocarburi grele (C₂H₆ , C₃H₈, etc), si fractii gazoase inerte, acide, nepurtatoare de energie ca (CO₂, N₂, H₂S), vapori de apa, particule solide din roca magazine, nisip patruns accidental si a alte corpuri solide intrate accidental (electrozi de sudura, diferite scule uitate, etc).

Retinerea impuritatilor solide se realizeaza prin filter. Filtrele pot fi de mai multe tipuri:

-filtre mecanice - cu cartuse filtrante, cu site metalice, cu ochiuri de diferite marimi functie de eficienta retinerii dorite, respective ochiuri mai mari pentru particule mai mari si ochiuri mai mici pentru filtrare fina

- filtre ceramice - poroase sau din metale poroase pentru diltrari fine, sunt utilizate de obicei in activitatea de transport, adica la presiuni mai mari de 6 bar

- filtre cu cartus filtrant format din tesaturi de panza, pasla, impletituri de fibra de sticla, sunt pentru presiuni si debite relative reduse, caracteristice activitatii de distributie; un caz specila la acest tip il constituie cartusul filtrant cilindric din fetru, cu viteze mari cuprinse intre 2,5-15 m/s si o diferenta de presiune de sub 0,01 bar, nu se recomanda la gaze cu particule lichide antrenate deoarece se colmateaza foarte rapid; in acest caz se recomanda utilizarea filtrelor ceramice sai din materiale metalice (inele) expandate

- filtre cu separare in camp electric - prin ionizarea particulelor solide si a celor de gaz (ionizeaza diferit), au tendinta de aglomerare ceea ce usureaza foarte mult desprinderea lor din fluxul de gaze,se lucreaza cu diferente de potential de 30 000 V-160 000 V, pentru filtrari deosebit de fine, pentru presiuni si debite mici

-filtre cu coalescenta - sau cu aerosoli care sub influenta unor vibratii acustice ultrasonice cu frecventa mare produce aglomerarea particulelor din suspensie, de asemeni cu randamente deosebite folosite la presiuni si debite mici, sunt foarte scumpe

Majoritatea filtrelor se folosesc de diferenta de greutate specifica intre moleculele de gaz si celelalte particule. Aceste particule tind sa se separe sub actiunea fortei gravitationale din fluxul de gaze dar pentru aceasta este necesar ca viteza fluxului de gaze in filtre sa scada foarte mult, respectiv viteza de antrebare a particulelor , ceea ce se realizeaza prin diferenta intre sectiunea de intrare in filtru si corpul filtrului propriu-zis.

Teoria e foarte complicata incepand de la definirea fortei de antrenare a particulelor , regimul de curgere, de anularea vitezei de curgere la contactul cu suprafata stationara, etc.

Cele mai des folosite filtre sunt cele cu cartuse filtrante din panza de sarma sau fibre textile. In acest caz separarea particulelor solide se bazeaza pe diferenta de greutate specifica (pentru particulele solide cat si pentru lichide). Particulele tind sa se separe sub actiunea fortei gravitationale, dar pentru aceasta trebuie ca viteza fluxului de gaze sa scada foarte mult, respectiv viteza de antrenare a particulelor, ceea ce se realizeaza prin diferenta intre sectiunea de intreare si corpul filtrului propriu-zis.

In constructiile moderne filtre cu plasa de sarma , cu ceramica poroasa, cu tesatura din fibra de sticla se monteaza intr-un amsamblu comun cu separatoarele de lichide libere.

Pentru toate tipurile de filtre alegerea acestora este redata si in nomograme functie de diametru, viteza de filtrare si presiune.

In anexa 1 este prezentata schema unui filtru de gaze naturale cu cartus filtrant.

4.2 Contoare

Masurarea gazelor naturale este o activitate extrem de importanta in extractie, transport, distributie, in tranzitul international si in activitatea de import-export deoarece ea detremina eficienta activitatilor in toate domeniile gazeifere si in acelasi timp detremina obligatiile financiar-fiscale catre stat (TVA, redeverente, etc)

O simpla masurare fizica nu este suficienta, gazele naturale trebuind incadrate si din punct de vedere calitativ prin continutul energetic- putere calorica sau transformarea in Kilowatti. De aceeia la masurarea fizica, la punctele importante ca debit trebuie aditionat un sistem de detreminare prin cromatrografiere a puritatii gazului natural (procentul exact de CH₄).

Exista 2 metode de masurare fizica a gazulelor naturale:

-masurarea indirecta (detreminarea vitezei gazelor prin conducta)

-masurarea directa (determinarea volumului de gaze)

Masurarea indirecta este cea mai veche metoda de masurare si cea mai precisa, in prezent peste 60% din cantitatea masurata de gaze naturale pe plan mondial. Are o baza teoretica foarte bine dezvoltata si complexa (teoriile lui Bernoulli, Touricelli, s. a.). Se axeaza pe producera unei caderi de presiune cu ajutorul diafragmelor si a ajutajelor, cadere de presiune inregistrata amonte si aval cu ajutorul manometrelor. Este o metoda mai exacta decat masurarea directa datorita calculul complex a unor coeficienti de curgere, etalonarii la micron a diafragmelor (in general folosite in detrimentrul ajutajelor), datorita usurintei masurarii temperaturii gazelor si a mediului ambiant, etc. Masurarea indirecta prezinta si o serie de dezavantaje, cu toate acestea se foloseste in special la debite si presiuni mari (magistrale de trasport gaze naturale, tranzit international, etc). Tipurile de contoare folosite sunt : contoare cu ultrasunete, contoare cu turbina, contoare cu vortex, contoare cu burduf, etc.

Masuraea directa se utilizeaza in cazul consumatorilor casnici sau celor afiliati lor (spitale, scoli, unitati administrative, etc), bransati la retele de distributie de presiune joasa sau redusa. Tipurile de contoare contin spatii etalonate ce se umplu si se golesc alternativ cu gaze si printr-un sistem de parghii si mecanisme afiseaza valoarea instantanee a debitului. Ca avantaje ele nu necesita distante de montare amonte-aval, sunt relativ usor de fabricat, intretinut, verificat si etalonat. Ca dezavantaje am putea numi faptul ca in ele caderea de presiune e realtiv mare, ca trebuiesc precedate de regulatoare de presiune pentru a mentine valoarea acesteia constanta la intrarea in contor si necesita corectori pTZ. Aceste siteme de contoare pot fi : contoare cu burduf, contoare cu pistoate rotative, contoare masice cu palete, etc.

Ca urmare a experientei din aplicatiile induatriale , din date statistice, din experimente se iau in considerare pentru selectia tipului de masurare urmatoarele:

Consideratii de performata

Natura fluidului

Costuri si complexitatea instalarii si intretinerii

Conditii de mediu ambiant

Consideratii economice, etc

Functie de acestea s-au creat tabele pentru fiecare criteriu, pentru fiecare domeniu de presiune, debit si natura lichidului, pentru costuri etc. Ca precizie a mijloacelor de masurare se analizeaza eroarea fata de valoarea teoretica a perfomantei urmarindu-se:

-repetabilitate- modul de comportare la diferitele variatii de Q, p, T, vascozitate si alte proprietati

-plaja variatiei parametrilor- determina plaja de utilizare, in general functie de Q si p traduse in viteza (indicat 0-10 m/s, admis dar neindicat 10-20 m/s)

-caderea de presiune in aparatul de masura

-incertitudinea in metoda de masura- influentata de experientele anterioare

-posibilitatea blocarii trecerii gazelor naturale prin blocarea aparatului.

4.3 Separatoare de lichide

Rolul separatoarelor este de a retine lichidele libere antrenate de fluxul de gaze: ape dulci, ape sarate, hidrocarburi grele condensate, ulei de la statiile de comprimare. Acestea trebuiesc retinute si evacuate deoarece cauzeaza probleme in conducta de transport, precum:

- pierderi de presiune datorate depozitarilor locale a lichidelor libere;

- ajunse la utilizatorii cu flacara directa sau chimizare scade randamentul gazelor naturale, si compromiterea acestor procese;

- evacuate accidental din conducte sau instalatii acestea provoaca poluarea solului, a apelor de suprafata, a culturilor din zona de refulare;

- prin refularea lor impreuna cu gazele pot provoca incendieri, explozii si accidente umane.

Diferenta de greutate intre moleculele de gaz si cele de lichide libere sta la baza separarii. Indiferent de tipul de separator, mai mult sau mai putin combinate, actioneaza urmatoarele forte: forta gravitationala, forta centrifugala (care tinde sa scoata moleculele mai grele ale lichidelor libere din fluxul de gaze pe baza diferentei de greutati specifice),forta de inertie (actioneaza la schimbarea de directie a fluxului de gaze),forta de aderenta(la contactul cu o suprafata libera moleculele de lichide libere adera mai puternic la aceasta decat moleculele de gaz)

Scurgerea lichidelor separate si acumulate trebuie sa se faca in circuit inchis cu instalatii de transport adecvate pentru a se evita poluarea mediului inconjurator (solul sau apele de suprafata).

Separatoarele de lichide libere se pot clasifica:

- orizontale;

- verticale;

- montate in firul current al conductei - subterane;

- supraterane;

- cu aglomeratoare de particule lichide - cu demister;

- cu coalescenta;

- fara aglomeratoare de particule;

- cu diverse forme constructive interioare care provoaca schimbarea de directie a fluxului de gaze pentru a intari efectul fortei de inertie;

- cu efect centrifugal (separator ciclon) - cu un ciclon;

- cu mai multe cicloane;

Separatoarele orizontale pot fi montate in firul curent al conductei, subteran sau suprateran, prin intercalarea acestuia in firul conductei.Separatorul are un diametru mai mare decat cel al conductei.Generatoarea separatorului subteran trebuie sa fie la 1.2 m sub suprafata terestra pentru a se evita zona de inghet.

Lungimea sa trebuie sa fie suficient de mare pentru ca timpul in care particulele de lichide libere se separa din fluxul de gaze sa permita separarea sub actiunea fortei gravitationale. Daca nu se respecta aceasta conditie se realizeaza o separare insuficienta.

Lichidele separate se acumuleaza intr-un rezervor tip conducta montat sub separator, care este dotat cu o teava de refulare, si care de obicei nu este evacuat, automatizarea fiind greu de realizat si periculos de aplicat.

Separatoarele verticale functioneaza pe acelasi principiu si acelasi mod de calcul ca si separatoarele orizontale.

Utilizarea separatoarelor verticale sau orizontale se alege in functie de spatiul disponibil. In spatii compacte, la intrarea in SRM si in statii de comprimare se folosesc separatoare verticale pentru retinerea particulelor de ulei din fluxul de gaze de la compresoare, iar acolo unde spatiul permite, in statii de comprimare pe claviatura de intrare, la intrarea in statii de uscare sau la intrarea in panourile de masurare se utilizeaza cele orizontale, data fiind eficienta lor.

Separatoarele verticale permit o viteza mai mica de separare decat cele orizontale,cea ce inseamna ca la acelasi diametru, aceeasi presiune si acelasi debit este necesar un numar aproape dublu de separatoare verticale fata de cel al separatoarelor orizontale.

Demisterul se foloseste atat la separatoare verticale cat si la cele orizontale. El este realizat dintr-o impletitura de lamele metalice sau materiale rezistente la coroziune sau eroziune. Impletitura are rolul de a aglomera particulele de lichid pentru a se forma particule mai grele,de a imparti fluxul de gaze in mai multe fasii, schimba repetat directia de curgere a fluxului de gaze pentru crearea fortelor de inertie.

Demisterul se poate imbiba, in cazul in care pe langa particule lichide exista si particule solide, de aceea se recomanda curatirea frecventa a demisterului.

Separatoarele ciclon utilizeaza forta gravitationala,care prin schimbarea diametrului reduce viteza. Separatoarele ciclon centrifugale au in interiorul lor un dispozitiv spiralat ce imprima fluxului de gaze o miscare de rotatie, realizandu-se astfel separarea particulelor lichide de cele de gaz. Cele multiciclon au mai multe dispozitive spiralate in interiorul, fiind mai eficiente.

Separatoarele moderne sunt separatoare de lichide libere ce au inglobate si filtre pentru retinerea impuritatilor solide.Gazele intra printr-o parte de separator de tip vertical cu demister, dupa aceasta separare ele sunt dirijate catre partea superioara echipata cu cartuse de filtrare de tip textil sau ceramica expandata.

4.4 Regulatoare de presiune

Gazele naturale circula in sistemul de transport national la presiuni intre 25÷30 at. , la plecare, si 6÷10 at. in punctele finale ale conductelor. In reteaua de distributie presiunea caracteristica este de 2÷6 at. Procesul de reglare a gazelor naturale are loc in urmatoarele situatii : presiunea amonte de regulator si debitele de gaze reglate variaza in limite largi, presiunea aval de regulator trebuie sa fie constanta, indiferent de variatia debitului si de presiunea amonte.

Mentinerea presiunii constante si reducerea acesteia functie de necesitate se realizeaza cu ajutorul regulatoarelor de gaze. Functionarea unui regulator are la baza urmatoarele principii:

-presiunea de reglat este redusa prin strangularea in orificiu de catre organul de executie, la valoarea P₂

-marimea valorii de iesire a presiunii este comparata continuu cu valoarea presiunii impuse, data de un resort (P_r)

-din compararea celor 2 presiuni (P₂ si P_r) rezulta o deplasare a ventilului in orificiul de scurgere a gazelor, care modifica sectiunea, debitul de gaze fiind functie de aceste elemente

Indiferent de tipul constructiv al regulatoarelor ele se pot imparti in 2 categorii:

a) regulatoare proportionale(P)- care asigura o proportionalitate directa intre valoarea prescrisa si cea de iesire, avantajul acestor regulatoare este constructia lor simpla, dezavantajul este ca tot timpul va exista o diferenta intre valoarea prescrisa si cea asigurata pentru presiunea de iesire

b) regulatoare proportionale integrative(PI)- ele elimina deviatia statica prin intermediul unui element de integrare, care asigura o reactie pozitiva fata de reactia negativa obtinuta de la elementul de proportionalitate (burduf, membrana, etc); dezavantajul este ca variatiile bruste de parametrii nu pot fi compensate

Regulatoarele proportionale au fost realizate pentru a face fata variatiilor bruste de parametrii, iar la regulatoarele PI s-a adaugat un element de anticipare care conduce la stabilirea mai rapida a procesului cand presiunea reglata variaza rapid.

Deoarece in realitate regulatoarele nu pot face face integral domeniilor de debite si presiuni, ele se monteaza fie in serie , fie in paralel. Astfel montarea in serie e necesara atunci cand presiunea de iesire este cu mult inferioara presiunii critice, pentru ca reglarea sa se faca pentru fiecare regulator in vecinatatea presiunii critice, mai ales la presiuni inalte. Montarea in paralel, pe aceiasi treapta de reglare, este conditionata de debitul de reglat. Functionarea regulatoarelor in paralel este dificila datorita curbelor caracteristice, a pulsatiilor, a fenomenenlor de vibratii si de rezonanta ce pot apare. Pentru evitarea acestor fenomene regulatoarele se regleaza diferentiat, functie de clasa de precizie.

Schema de principiu pentru un regulator proportional cu actionare indirecta se regaseste in Anexa 2.

4.5 Necesitatea si oportunitatea incalzirii gazelor

Incalzirea gazelor naturale apare ca o necesitate a reducerii sau a eliminarii efectelor cauzate de catre laminarea gazelor; laminarea este insotita de scaderea brusca a temperaturii care ajunge uneori la valoarea de formare a ghetii si hidratilor. De asemenea, exista pericolul de inghetare a apei libere din gaze in conductele de impuls ale regulatoarelor conducand la scoaterea lor din functionarea normala, afectand si buna functionare a aparatelor din instalatiile de extractie, transport, distributie, inmagazinare, conducand la obturarea sectiunii de curgere.

Pentru a combate aceste fenomene nedorite se impune incalzirea gazelor inainte de laminarea acestora.

Temperatura gazului la iesirea din schimbatorul de caldura (T₁^l) va fi impusa atat de temperatura, debitul si presiunea gazului care intra in instalatii cat si de factorii climatici. Este recomandabil ca temperatura la iesirea din schimbatorul de caldura sa fie mai mare cu 2⁰C decat temperatura indicata in diagrama de functionare a schimbatorului si se va urmari ca temperatura, dupa ultima laminare sa nu fie mai mica de +5⁰C.

Prin schimbator de caldura se intelege un aparat sau o instalatie care are drept scop realizarea unui transfer de caldura de la un corp mai cald la un corp mai rece. Cele doua corpuri intre care are loc transferul de caldura sunt denumiti agenti termici (purtatori de caldura); corpul mai cald care cedeaza caldura si se raceste se numeste agent primar, iar corpul mai rece, care preia caldura cedata de primul se numeste agent secundar. Dupa modul de transfer al caldurii de la agentul primar la cel secundar rezulta:

a)      schimbator de amestec, in care cei doi agenti vin in contact unul cu altul

b)      schimbatoare de suprafata, transferul de caldura se face prin intermediul unui perete

c)      schimbatoare cu tuburi termice in care transferul de caldura se face prin intermediul unui fluid de lucru.

Anexa 1

FILTRU DE GAZE NATURALE

1- Racord de intrare

2- Racord de curatare

3- Fund elipsoidal

4- Corp filtru

5- Racord de iesire

6- Suport cartus

7- Tija de sustinere

8- Cartus filtrant

9- Flansa oarba

10- Racord aerisire