Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. materiale, sfaturi de constructii, amenajari, proiecte

Aeronautica Comunicatii Constructii Electronica Navigatie Tehnica mecanica

Constructii


Index » inginerie » Constructii
PARAMETRI CARACTERISTICI PENTRU EVALUAREA TERMOENERGETICA A CLADIRILOR


PARAMETRI CARACTERISTICI PENTRU EVALUAREA TERMOENERGETICA A CLADIRILOR



parametri caracteristici pentru evaluarea termoenergetica a cladirilor

1.1 Generalitati privind confortul termic

1.2 Parametri climatici exteriori

1.3 Temperaturi interioare de calcul

1.4 Numarul anual de grade- zile

1.5 Necesarul anual de caldura

1.1 Generalitati privind confortul termic din cladiri

Fiind realizate de catre oameni si destinate sa le asigure acestora conditii optime pentru desfasurarea activitatii si pentru odihna, cladirile trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte (exigente de performanta) legate de comportarea lor in exploatare, dintre care cele care se refera la confort si igiena au o importanta majora.

Exigentele de igiena si confort sunt determinate de o serie intreaga de factori, in principal de: fiziologia omului, de activitate, de nivelul vietii sociale, de varsta etc.

De foarte multe ori factorii climatici exteriori nu sunt in concordanta cu aceste cerinte, fiind necesare unele masuri care sa le diminueze actiunea perturbatoare asupra conditiilor normale: izolatii termice si acustice, incalzirea si ventilarea incaperilor, iluminatul natural sau artificial, intensificarea sau diminuarea schimbului de aer etc.

Odata cu aparitia preocuparilor pentru controlul factorilor de microclimat din spatiile interioare ale cladirilor, avand in vedere influentele negative ale mediului exterior, fizica tehnica a dezvoltat un capitol important - fizica constructiilor.

Fizica constructiilor are ca obiect studiul proceselor care au loc intre mediul exterior si cel interior, delimitat de constructie, in scopul adoptarii unor masuri care sa asigure conditii optime pentru desfasurarea activitatii omului, sau a conditiilor favorabile unor procese din incaperi. Dintre capitolele fizicii constructiilor o importanta deosebita o are higrotermica, deoarece trateaza aspecte esentiale privind igiena si sanatatea omului.

higrotermica este partea fizicii constructiilor care studiaza procesele de transfer de masa si caldura din constructii, respectiv transmisia vaporilor de apa (higro) si a caldurii (termo) prin elementele care inchid constructia fata de mediul exterior sau care separa medii cu caracteristici diferite, precum si efectele pe care acestea le pot avea asupra conditiilor de microclimat din incaperi, a conditiilor igienico-sanitare si de confort, precum si a durabilitatii si caracteristicilor fizice ale elementelor de constructie.

Intre mediul exterior si cel interior se mentine o legatura permanenta, chiar prin elementele de inchidere. In perioadele cand intre cele doua medii exista diferente de nivel ale parametrilor higrotermici, iau nastere fluxuri de caldura, de aer si de vapori de apa, orientate dinspre interior spre exterior sau invers, a caror marime este determinata atat de diferenta valorica a parametrilor respectivi cit si de capacitatea de izolare a elementelor.

Peretii exteriori, unii pereti interiori, unele plansee, precum si acoperisul constituie pentru o cladire mijloacele de separatie intre medii cu temperatura, umiditate si presiune atmosferica diferite, alcatuind asa numita anvelopa a cladirii. Aceste elemente trebuie astfel concepute incat sa protejeze interiorul impotriva variatiilor climatice din exterior, asigurand, impreuna cu instalatiile specializate, un microclimat optim in incaperi.

Microclimatul de incapere este deci rezultatul transformarii conditiilor climatice exterioare pe baza proprietatilor de izolare ale elementelor de inchidere ale cladirilor si a unor masuri speciale pentru imbunatatirea parametrilor (incalzire, ventilatie), fiind insa influentat in tot cursul anului de climatul exterior, ale carui variatii in general le urmareste, insa cu amplitudini mult mai reduse, datorita proprietatilor elementelor de inchidere.

Prin confort, in general, se intelege starea care se obtine pe baza unei relatii armonioase intre om si mediul inconjurator, natural sau artificial, rezultata fara eforturi deosebite de adaptare din partea organismului si fara o senzatie de oboseala jenanta.

Pentru un spatiu inchis, confortul reprezinta totalitatea conditiilor care determina o ambianta in care omul se simte bine. O incapere poate fi considerata confortabila numai daca parametrii ce caracterizeaza factorii microclimatului au valori optime, iar din punct de vedere subiectiv, daca efectul lor global asigura senzatia de bunastare fizica.

Factorii care determina conditiile de confort din incaperi sunt: temperatura aerului (T), temperatura suprafetelor limitatoare si radiante (Tr), umiditatea aerului (ua), viteza aerului (va). Pentru confortul general intervin si factori suplimentari: nivelul de zgomot, puritatea aerului, luminozitatea incaperii, culoarea finisajelor, proportiile elementelor s.a.

Componenta principala a confortului de ansamblu o constituie confortul termic, definit ca fiind acea stare in care mecanismul de termoreglare al organismului uman este supus doar unor solicitari reduse, la care poate face fata fara eforturi deosebite.

Confortul termic are capacitatea de a asigura mentinerea unei temperaturi constante a corpului omenesc, pe baza echilibrului dintre productia de caldura a organismului si degajarile de caldura spre mediul din jur.

Schimbul de caldura al corpului omenesc cu spatiul inconjurator are loc la nivelul pielii prin radiatie (Qr) catre suprafetele mai reci, prin convectie (Qco) datorita curentilor de aer si prin conductie (Qc) la atingerea obiectelor, constituind impreuna caldura uscata sau sensibila (Qs), la care se adauga caldura degajata prin evaporare si respiratie, numita caldura umeda sau latenta (). Din totalul pierderilor de caldura ale corpului caldura uscata reprezinta cca. 65%, iar cea umeda 30%.

w Factorul hotarator pentru senzatia de confort general il constituie temperatura aerului (Ti). Datorita diferentelor dintre senzatiile oamenilor, temperatura de confort rezulta variabila. Totusi, practic se considera urmatoarele valori ale temperaturii de confort: 18 C pentru munca usoara; 1920 C - activitate statica; 10 C - munca fizica grea.

w De mare importanta pentru senzatia de confort este, de asemenea, temperatura suprafetelor limitatoare si radiante ale unei incaperi, deoarece aceasta participa la schimbul de caldura prin radiatie cu ocupantii incaperilor. Temperatura medie a acestor suprafete trebuie astfel corelata cu temperatura aerului interior incat sa nu perturbe cedarea normala de caldura a corpului.

Pentru caracterizarea termica a ansamblului suprafetelor limitatoare si radiante ale incaperilor se defineste temperatura medie a suprafetelor (Tms) sau temperatura medie radianta (Missenard), care tine seama si de pozitia fata de partea expusa a corpului.

w Umiditatea aerului (ui sau ji) influenteaza mai putin conditiile de confort pentru limite normale de temperatura, afectand procesul de evaporare a transpiratiei. Efectul umiditatii relative ridicate a aerului (peste 70%) devine insa suparator la temperaturi ridicate, cand evaporarea transpiratiei de pe piele este diminuata, determinand senzatia de zapuseala (zaduf), sau sub 30% cand determina senzatia de uscaciune.

w viteza de miscare a aerului (v) influenteaza confortul termic din incaperi, intrucat intervine decisiv in schimbul de caldura al corpului omenesc prin fenomenul de convectie si prin evaporarea apei la suprafata pielii pe care le favorizeaza.

Efectul circulatiei aerului este neplacut la temperaturi reduse, cand apare senzatia de curent. Pentru asigurarea confortului termic viteza curentilor de aer trebuie sa fie sub 0,15 m/s, evitandu-se totodata vitezele foarte mici, care determina senzatia de aer inchis.

Considerarea combinata a factorilor de mediu a condus la o serie de marimi complexe, care pot caracteriza mai bine starea de confort din incaperi:

w temperatura aerului asociata cu temperaturile suprafetelor, cu ajutorul carora se defineste temperatura rezultanta, capabila sa exprime senzatia de frig a corpului in vecinatatea elementele reci; w temperatura aerului asociata cu umiditatea aerului, care pot defini impreuna starea de zapuseala care apare odata cu cresterea umiditatii aerului si/sau a temperaturii; w temperatura aerului asociata cu viteza aerului, care pot exprima senzatia neplacuta si nesanatoasa de curent, datorita efectului de racire prin convectie si evaporare a apei la suprafata pielii.

Daca toti parametrii mediului ambiant prezinta valori corespunzatoare capacitatii de adaptare fara efort a organismului uman, mediul se resimte ca fiind confortabil. Daca posibilitatile sistemului termoregulator sunt depasite si nu se poate asigura bilantul termic al corpului, mediul respectiv se resimte ca neconfortabil, fiind necesare masuri de aparare (imbracare, inchiderea golurilor, punerea in functie a instalatiilor de incalzire etc.).

Pentru asigurarea confortului termic este necesara reglarea optima a parametrilor microclimatului. Aceasta reglare se asigura pe baza calitatilor de izolare ale elementelor, precum si prin aportul instalatiilor, pentru suplinirea unor deficiente ale anvelopei.

In mare, pierderile de caldura ale unei cladiri obisnuite au loc astfel: 50% datorita schimbului de aer, 510% prin acoperis, 510% prin planseul de la subsol, 1520% prin elementele vitrate si 2025% prin zonele opace ale peretilor exteriori.

Pentru realizarea temperaturii de confort interior in conditiile unui consum rational de energie termica este evidenta necesitatea unor elemente de inchidere cu calitati de izolare termica ridicate, prin care sa aiba loc pierderi de caldura cat mai reduse.

Fie ca este vorba de cladiri noi, la care se pune problema dimensionarii rationale a elementelor de inchidere din punct de vedere termofizic, fie ca se urmareste evaluarea pierderilor de caldura prin elementele de inchidere ale unor cladiri existente, in vederea asigurarii confortului termic prin furnizare de energie, sau in vederea reabilitarii, este necesara efectuarea unui calcul termotehnic, (mai adecvat la constructii - higrotermic).

Deoarece fenomenele de schimb de masa si caldura se interconditioneaza iar parametrii de clima si de microclimat interior au o mare variabilitate in timp, rezolvarea exacta a problemelor este practic imposibila, fiind necesare adoptarea unor ipoteze simplificatoare rationale, care sa permita obtinerea preciziei corespunzatoare.

O ipoteza de baza o constituie regimul termic si de umiditate stationar, in conditii de temperaturi conventionale constante ale aerului din incaperi , respectiv din exterior.

1.2 Parametri climatici exteriori (STAS 6472/2)

Parametrii climatici de baza ai aerului exterior, care intervin in calculele higrotermice din constructii, sunt definiti prin STAS 6472/2, fiind urmatorii:

- Temperatura aerului exterior de calcul pentru perioada de iarna (Te).

- Temperatura aerului exterior pentru perioada de vara ().

- Temperatura conventionala de calcul de vara (Tec).

- Umiditatea relativa de calcul pentru perioada de vara ().

- Umiditatea relativa de calcul pentru perioada de iarna ().

a - Temperatura aerului exterior de calcul pentru perioada de iarna (Te)

se adopta functie de zona climatica de iarna in care este situata cladirea.

Teritoriul tarii noastre se considera impartit in patru zone climatice de iarna, fiecare fiind caracterizata de valori de calcul ale aerului conform tabelului de mai jos:

Zona climatica de iarna

I

II

III

IV

Te

- 12 ˚C

- 15 ˚C

- 18 ˚C

- 21 ˚C

Aceasta zonare este prevazuta in STAS 6472/2 pe harta tarii, pe care se face o delimitare teritoriala, care in principal se prezinta astfel:

w Zona I - zona cea mai calda - cuprinde litoralul Marii Negre, o parte din Banat (Resita, Oravita, Bazias), precum si Campia de Vest (Oradea, Arad etc).

w Zona a IV-a, cu temperatura cea mai scazuta, avand o extindere mai mica, cuprinde portiuni din regiunile montane si submontane inalte, respectiv din Nordul Moldovei, Maramures, Carpatii Orientali etc.; aceasta zona a fost introdusa mai recent.

w Zona a III-a cuprinde portiuni montane, depresiuni, Subcarpati si de deal: Muntii Apuseni (Abrud, Aiud s.a.), Carpatii Orientali (Bistrita, Borsec, Covasna), Carpatii Meridionali (Valea Prahovei, Parang, Petrosani, Caransebes, Hunedoara, Hateg) etc.

w Zona a II-a, cea mai intinsa, cuprinde restul teritoriului, respectiv zone de deal si de campie, cum este Campia Romana din sudul tarii.

Iasul, de exemplu, se situeaza in zona a III-a climatica de iarna, cu Te = -18 ˚C.

b - Temperatura aerului exterior pentru perioada de vara ()

se adopta, de asemenea, functie de zona climatica de vara a amplasamentului si reprezinta temperaturi ale aerului la ora 14 in lunile cele mai calduroase.

Functie de aceste temperaturi, teritoriul tarii este impartit in zone (care nu coincid cu cele de iarna), indicate in STAS 6472/2 pe o alta harta, valorile de calcul fiind:

Zona climatica de vara

-

I

II

III

Te

-

22 ˚C

25 ˚C

28 ˚C

w Zona I-a - zona cea mai racoroasa in perioada de vara cuprinde in prezent zonele montane si premontane din Nordul Moldovei, Carpatii Orientali si Carpatii de curbura, Carpatii meridionali, Muntii Apuseni etc

w Zona a II-a - o zona temperata in ceea ce priveste temperaturile din perioada de vara - este localizata in Subcarpati, Campia Transilvaniei, Litoral etc.

w Zona a III-a zona cu temperaturile cele mai ridicate in timpul verii - cuprinde regiunile de deal si de campie din Moldova, Muntenia, Banat etc.

w Corespunzator zonelor montane si submontane inalte, caracterizate prin temperaturi ale aerului mai coborate decat in rest si printr-o durata mai redusa a perioadei calde, este in curs de stabilire valoarea temperaturii de calcul de vara, pe baza de determinari si prelucrare statistica a datelor.

c - Temperatura conventionala de calcul de vara (Tec)

reprezinta o valoare majorata a temperaturii exterioare cu o valoare echivalenta cresterii de temperatura a aerului exterior () datorita careia in interiorul cladirii s-ar transmite tot atata caldura cata ar patrunde in realitate sub actiunea radiatiei solare. Ca urmare, temperatura conventionala de calcul de vara Tec se determina cu relatia:

Tec = + Te ech = + (1.1)

w Imed este intensitatea medie a radiatiei solare, in W/m2, functie de pozitia suprafetei elementului (orizontala sau verticala), de orientarea suprafetei (S, SE si SV, E si V, NE si NV), precum si de latitudinea geografica (40o, 45 o sau 50 o).

Valorile Imed se precizeaza in tabelul 1 din STAS, in care se dau si valorile intensitatii maxime a radiatiei solare Imax corespunzatoare pentru aceleasi conditii.

De exemplu, pentru suprafete orizontale Imed = 345335 W/m2 si corespunzator Imax = 950880 W/m2, fata de Imed = 110155 W/m2, respectiv Imax = 370510 W/m2 pentru suprafete verticale orientate spre sud, sau fata de Imed = 180200 W/m2, respectiv Imax = 715740 W/m2 pentru suprafete verticale orientate spre Est si Vest, sau 10595 W/m2, respectiv 460430 W/m2 pentru orientarea NE si NV.

In acelasi tabel se precizeaza si ora τ de maxim a radiatiei solare (ora 12 pentru suprafete orizontale si verticale orientate spre Sud, orele 8 si 16 pentru orientarea E si V, ora 17 pentru suprafete verticale indreptate spre N s.a.).

w Factorul r este coeficientul de absorbtie a radiatiei solare, functie de natura si culoarea finisajelor suprafetei expuse, valorile sale fiind precizate in tabelul 2 din STAS.

De exemplu, r = 0,65 pentru azbociment si tabla, r = 0,94 pentru folii bituminoase neprotejate (culoare neagra), r = 0,25 pentru materiale bituminoase protejate cu folie de aluminiu (cum ar fi TBAL s.a.), r = 0,8 pentru tigle, r = 0,600,65 pentru beton si b.c.a, sau r = 0,40,54 pentru sticla de geam etc.

w αe este coeficientul de schimb de caldura la suprafata exterioara a elementului de inchidere, conform STAS 6472/3 sau C107/3. Pentru vara, αe = 12 W/m2.K.

In acelasi STAS 6472/2 se indica modul de calcul a amplitudinii oscilatiei temperaturii de vara, Ae conv, tinand seama de neconcordanta temperaturii maxime a aerului exterior cu maximul radiatiei solare si de temperatura medie a celei mai calde luni de vara, precum si amplitudinea de oscilatie a Tsi, functie de indicele de amortizare (ν) a oscilatiilor de temperatura.

d - Umiditatea relativa de calcul pentru perioada de vara ()

se precizeaza in acelasi standard STAS 6472/2, fiind = 70%, alaturi de care sunt date valorile numarului anual de ore favorabile evaporarii apei formate prin condensare in structura elementelor (Nv). Sunt date, de asemenea, umiditatea relativa conventionala a aerului exterior pentru perioada rece (φe = 85%), impreuna cu valorile numarului anual de ore favorabile condensarii vaporilor de apa (Nw), toate acestea fiind necesare pentru evaluarea prin calcul a comportarii elementelor de inchidere la difuzia vaporilor de apa.

1.3 Temperaturi interioare de calcul (Ti) - STAS 1907/2-97

Valorile conventionale de calcul ale temperaturilor aerului din interiorul incaperilor sunt precizate in STAS 1907/2-97.

Valorile indicate in acest standard pot fi considerate ca temperaturi reale ale aerului din interiorul incaperilor in urmatoarele conditii:

- pentru incaperile incalzite din cladiri de locuit Ti este media temperaturilor inregistrate timp de 24 ore la o distanta de 2 m fata de peretii exteriori, la inaltimea de 0,75 m deasupra pardoselii;

- pentru incaperi ocupate temporar (cladiri administrative si social-culturale) Ti este media temperaturilor pe durata de ocupare, in aceleasi conditii ca mai sus;

- pentru hale industriale si alte spatii de productie Ti este media temperaturilor pe durata programului de lucru, in zona de stationare, la 0,75 m de la pardoseala.

Temperaturile aerului interior se masoara cu ajutorul termometrului cu glob, care inregistreaza si efectul schimbului termic prin radiatie.

In tabelul 1 din standard se dau Ti pentru spatiile interioare ale cladirilor de diferite categorii: locuinte, cladiri administrative si anexe sociale din intreprinderi industriale, cladiri culturale, scoli si facultati, crese si gradinite, hoteluri si camine; spitale, clinici, maternitati, teatre si cinematografe, bai publice, magazine, spalatorii s.a.

De remarcat: Ti = + 20 sC pentru camere de locuit si holuri in locuinte, in birouri, biblioteci, cabinete, cancelarii, in camerele principale la crese, camere de hotel etc. si 2225 sC pentru rezerve si saloane in spitale (fata de prevederile anterioare de 18 sC); 12 sC pentru intrari, 10 sC scari si coridoare exterioare apartamentului.

- Temperatura Ti a casei scarii, pentru determinarea necesarului de caldura de calcul al altor incaperi, se considera de +10 sC.

- Temperatura Ti a unei incaperi neincalzite se calculeaza pe baza de bilant termic cu relatia:

(1.2)

in care:

Ti - sunt temperaturile interioare conventionale de calcul ale incaperilor sau ale spatiilor invecinate, in sC;

A Ariile suprafetelor elementelor care delimiteaza incaperea respectiva, in m2;

R rezistentele termice corectate ale elementelor delimitatoare, in m2K/W.

In tabelul 2 din standard se dau valorile orientative ale temperaturilor interioare conventionale de calcul pentru spatiile neincalzite si pentru rosturile de dilatare ale cladirilor de locuit, social-culturale si administrative, functie de rezistenta termica a elementelor exterioare si de viteza vantului.

In continuare, standardul precizeaza modul de adoptare a temperaturilor interioare conventionale de calcul pentru incaperile de productie:

pentru incaperile de productie cu regim tehnologic cu microclimat impus temperaturile se stabilesc corespunzator acestor conditii, iar pentru incaperile de productie carora nu li se impun conditii tehnologice de microclimat, temperaturile interioare sunt date in tabelul 3, functie de categoria muncii prestate (usoara, medie sau grea) si de caracteristicile procesului tehnologic (cu sau fara degajari de caldura), fiind cuprinse intre 1815 sC in primul caz si intre 1510 sC in cazul degajarilor importante de caldura.

1.4 Numarul anual de grade-zile - (STAS 4839/97)

Valoarea numarului de grade-zile serveste la estimarea si analiza consumului de combustibil in exploatarea cladirilor si se evalueaza conform STAS 4839/97.

Numarul de grade-zile (N) reprezinta o caracteristica a corelatiei dintre clima si microclima pentru constructii, functie de specificul constructiilor si de zona geografica si climatica in care sunt amplasate acestea.

Numarul de grade-zile corespunzator unei perioade de incalzire este suma diferentelor de temperatura interior-exterior pe perioada de Z zile de incalzire si se determina cu una din relatiile:

N = (1.3)

sau

N = (Ti - Te) . Z (1.3)

in care:

Ti,x este temperatura interioara medie a incaperii sau a constructiei, pentru fiecare zi din perioada considerata;

Te,x - temperatura exterioara medie pentru fiecare zi din perioada considerata.

temperatura interioara medie a incaperii Ti,x se calculeaza cu expresia:

(1.4)

in care:

Vj este volumul fiecarei incaperi din cadrul cladirii;

Tj temperatura interioara medie a fiecarei incaperi;

n numarul incaperilor;

Temperatura medie a incaperii sau a constructiei pe perioada considerata Ti este:

(1.5)

iar temperatura medie exterioara in perioada considerata Te se determina conform relatiei:

(1.6)

Conform STAS 4839/97 gradele-zile pot fi de trei categorii, functie de temperaturile interioare si exterioare considerate, respectiv:

w grade-zile de calcul, stabilite cu valorile conventionale ale temperaturilor interioare de calcul (conform STAS 1907/2) si cu valorile temperaturii exterioare medii zilnice, care se dau pe localitati si luni in tab. 1 din standard. Gradele-zile de calcul servesc pentru evaluarea necesarului de combustibil pe perioada de incalzire;

w grade-zile de verificare, calculate cu Ti conventionale si cu valorile efective ale temperaturilor exterioare medii zilnice (de la Statia meteo sau masurate cu termografe); gradele-zile de verificare servesc ca etalon in analiza functionarii instalatiilor de incalzire;

w grade-zile efective, calculate cu valorile realizate efectiv ale Ti si Te (masurate); aceste grade-zile servesc pentru postcalculul consumului de combustibil si analiza functionarii instalatiilor de incalzire.

In standardul mentionat sunt precizate o serie de date necesare stabilirii numarului de grade-zile, respectiv:

- durata conventionala a perioadei de incalzire (Dteo) si

-         numarul anual de grade-zile de calcul pentru o serie de localitati, corespunzator temperaturii de +18 sC,

- temperatura de inceput si de sfarsit ale incalzirii Teo = 12 sC.

De asemenea, in STAS 4839/97 sunt date relatiile de calcul pentru numarul anual de grade-zile de calcul , functie de zona de corelare climatica (I sau II) a localitatii.

1.5 - Necesarul anual de caldura (conform STAS 1907/1-97)

Necesarul de caldura de calcul (Q) al unei incaperi (in W) se calculeaza cu relatia:

(1.7)

w QT este fluxul termic cedat prin transmisie, in regim termic stationar, corespunzator diferentei de temperatura intre interiorul si exteriorul elementelor care delimiteaza incaperea;

w Qi - sarcina termica pentru incalzirea aerului infiltrat prin neetanseitatile usilor si ferestrelor si a aerului patruns prin deschiderea acstora;

w A0 - adaosul pentru orientare, numai pentru elementele incaperilor cu pereti supraterani exteriori, avand valorile: +5% pentru orientarea spre N, NE si NV, de 5% pentru S, SE, SV si 0% pentru orientarea spre V si E.

w Ac - adaosul pentru compensarea efectului suprafetelor reci, necesar pentru corectarea bilantului termic al corpului omenesc la cedarea de caldura prin radiatie catre elementele cu rezistenta termica redusa (mai reci).

Fluxul termic cedat prin transmisie QT se calculeaza cu relatia:

(1.8)

w m - este coeficientul de masivitate termica a elementelor de constructii exterioare; se evalueaza cu relatia: m = 1,225 0,05 . D

w D - indicele inertiei termice a elementului: D = Σ Rk . sk

w        A - aria suprafetei fiecarui element de constructie (m2).

w        R - rezistenta termica specifica corectata a elementului (m2.K/W).

w Qs - fluxul termic cedat prin sol; se dau relatiile de calcul.

w CM - coeficient de corectie, functie de masa specifica a cladirii (0,941,00).

Adaosul pentru compensarea efectului suprafetelor reci (Ac) afecteaza numai elementele a caror rezistenta termica medie nu depaseste 10 m2.K/W, in care:

(1.9)

Valorile adaosului Ac sunt date in standard sub forma unui grafic functie de Rm.

w        AT - aria suprafetei totale a incaperii.

Sarcina termica pentru incalzirea aerului (Qi) se determina functie de numarul orar de schimburi de aer (n) si de viteza vantului (v), adoptandu-se valoarea cea mai mare:

(1.10)

(1.10)

w nao - numarul de schimburi de aer (in m3/s/m3 = 1/s)necesar in incaperi din cerinte fiziologice: 0,22.10-3 camere de locuit, 0,33.10-3 bucatarii, 0,28.10-3 bai etc;

w CM - coeficient de corectie, functie de masa specifica a constructiei (mpi):

; Se poate considera: (mpi = 0,94)

w cp - caldura specifica a aerului la temperatura Ti (in J/Kg.K); practic, cp = 0,35.

w Qu - sarcina termica pentru incalzirea aerului patruns prin usile exterioare:

Qu = 0,36 . Au . n . (Ti - Te) . CM (1.11)

- Au aria usilor exterioare care se deschid;

- n - numarul de deschideri pe ora.

w E - factor de corectie de inaltime: E = 1 pentru cladiri mai mici de 12 niveluri; pentru cladirile cu peste 12 niveluri, valorile E sunt date intr-un tabel din standard.

w i - coeficient de infiltratie prin rosturi;

w L - perimetrul elementelor mobile ale ferestrelor si usilor exterioare (lungimea totala a rosturilor dintre elementele mobile si cele fixe ale tamplariei).

Calculul necesarului de caldura pentru incalzirea cladirilor se efectueaza tabelar, conform unei sistematizari prevazuta in STAS 1907/1-97.



Constructii


Arhitectura
Cadastru
Instalatii

Predimensionare fundatie
Conditii de Contract pentru Constructii PENTRU CONSTRUCTII SI LUCRARII INGINERESTI PROIECTATE DE CATRE ANGAJATOR
Alcatuirea constructiva a elementelor anvelopei cladirii
GHID PENTRU DIMENSIONAREA PRAGURILOR DE FUND PE CURSURILE DE APA
Sa se calculeze eforturile din barele grinzii cu zabrele prin metoda izolarii nodurilor
ASPECTE LEGATE DE TEHNOLOGIA LUCRARILORSI NORMELE DE PROTECTIE A MUNCII
Principalele defecte ale lemnului
EXECUTAREA SAPATURILOR MANUALE SI MECANIZATE
STABILIREA COMPOZITIEI BETONULUI NECESAR REALIZARII PLACILOR
PROIECT DE ACTIVITATE DIDACTICA Clasa: a X a Zugraveli simple - Lista operatiilor tehnologice la executarea zugravelilor simple corelate cu materialel

















 
Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate