Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. materiale, sfaturi de constructii, amenajari, proiecte

Aeronautica Comunicatii Constructii Electronica Navigatie Tehnica mecanica

Constructii


Index » inginerie » Constructii
» Faianta si gresia - montare


Faianta si gresia - montare



-        Suprafata amorsata nu trebuie sa se zgarie; in caz contrar se mai da un strat.

-        Se pune in galeata cantitatea de apa masurata apoi se toarna treptat adezivul si se amesteca incet cu rotatorul cu paleti pentru a nu face cocoloase. Nu se pune apa peste adeziv.

-        Gletiera zimtata se alege in functie de grosimea placii.

-        Daca se pune adeziv doar pe perete sau pe pardoseala se foloseste gletiera cu zimti de 10 mm, daca se pune si pe placa ceramica se foloseste cea de 5mm. La gresie se pune doar pe pardoseala adeziv.

-        Daca tencuiala nu este rezistenta sau peretele este vopsit cu vopsea in ulei se gaureste din loc in loc pana la caramida si se aplica amorsa din ciment cu aracet. Dupa uscare se aplica faianta.

-        Pentru a asigura o continuitate a rosturilor gresiei pe perete se poate opta pentru montarea faiantei pe orizontala atat timp cat inaltimea ei este egala cu latimea placii de gresie. Sau se continua placarea cu gresie si pe perete.

 

FAIANTA

 

 

·       Pentru a fi in ton cu gresia se poate folosi gresie in loc de faianta.

·       Pregatirea stratului suport

Mai intai trebuie inlaturate, cu ajutorul unui ciocan, vechile finisaje de faianta (in cazul in care au existat unele)  sau vopseaua veche si gletul. Daca tencuiala peretilor este deteriorata, este nevoie de retencuirea lor pentru a

asigura un suport superior calitativ pentru noul finisaj ceramic.  Este indicat sa recurgeti la acest procedeu in ciuda faptului ca la prima vedere   nu   pare   solutia   cea   mai economica, insa consumul de materiale pentru noul strat de tencuiala nu este mare, iar in final exista garantia unor pereti perfect drepti si, deci, a unor finisaje de calitate foarte buna.

Totusi, in conditiile in care nu exista diferente de nivel majore, reten­cuirea se poate face si partial, doar pe portiunile degradate. In caz contrar, daca peretii sunt relativ drepti si tencuiala este in buna stare, puteti trece direct la placarea cu faianta, nu inainte de a repara totusi micile fisuri si denivelari. Daca exista diferente de nivel mici, acestea vor fi acoperite pur si simplu prin incarcarea placilor cu adeziv, acolo unde este necesar.

§       Amorsarea:

Inainte de placare se verifica rezistenta stratului suport si se amorseaza. Se amorseaza  peretii cu un grund de profunzime care are rolul de a intari stratul suport si de a reduce absorbtia de apa. Se lasa sa se usuce circa patru ore. Se verifica suprafata amorsata cu un spaclu, daca suprafata se zgarie se mai amorseaza o data. Daca suprafata a fost hidroizolata nu se mai amorseaza.

§       Placarea:

Se monteaza mai intai faianta fara randul de jos, apoi gresia si randul de jos de faianta.

Se masoara de la podea inaltimea unei placi de faianta si se traseaza o linie pe perete cu polobocul apoi inca una mai sus la aceasi inaltime. Montarea se face incepand dintre cele doua linii pentru a asigura planeitatea montajului. Sub placi se prinde in suruburi un profil de metal folosit la gips-carton. Dupa uscare se scoate si se monteaza si randul de jos.

Se prepara adezivul conform in­structiunilor pana la obtinerea unei paste omogene, consistente. Atentie, daca nu aveti deloc experienta, prepara­ti adeziv cat sa va ajunga pentru o por­tiune de perete, pentru a nu se intari. Montajul placilor ceramice incepe de jos in sus, de la un colt al camerei. Se intinde in zona de lucru, cu ajutorul unei gletiere cu zimti, un strat subtire de 3-5 mm de adeziv pentru faianta.

Se aplica totodata un strat de adeziv si pe placa de faianta. Pentru o cat mai buna aderenta, si acesta a fost intins cu pieptanul cu zimti. Aceasta unealta realizeaza niste striuri in stratul de adeziv care prin presare se vor umple, eliminand totodata aerul de sub placa.

Pentru o fixare cat mai buna a pla­cilor si o uniformizare impecabila a acestora, se foloseste un ciocan de cauciuc cu care „se bate' fiecare placa montata astfel incat sa nu ramana goluri de aer sub faianta. Intre placi se asaza distantiere de 2, 3 sau 4 mm de rosturi, pentru ca aces­tea sa iasa egale. Ele se chituiesc ulterior cu chit de rosturi pentru finisat - colorat dupa preferinte.

Dupa montarea fiecarei placi cera­mice, se verifica planeitatea, atat pe verticala, cat si pe orizontala, cu aju­torul unui poloboc. Corectiile se fac atat timp cat adezivul nu s-a uscat inca.

Acolo unde e necesar (la colturi etc.), placile ceramice se taie la dimensiune cu ajutorul unei masini speciale de taiat ceramica, pe care o puteti inchiria din marile magazine cu produse pentru casa. Pentru micile ajustari de cativa mi­limetri (in zona prizelor - spre exem­plu) se foloseste un cleste tip „cioc de papagal' sau un flex.

§       Coltarele:  Pentru un finisaj de calitate, la imbinarile pe colt si la marginea superi­oara se pot monta coltare din PVC (interioare sau exterioare), respectiv bagheta de PVC. Marginea traforata a acesteia se fixeaza sub placile ceramice ale ultimului rand. Dupa montarea placilor pe una dintre suprafete, se monteaza coltarul pentru faianta, vezi foto, se continua placarea celei de-a doua suprafete.

Placarea zonelor circulare (vezi foto cu barul) se face folosind placi de faianta flexibile. Se umezeste cu pensula hartia inainte de a o dezlipi. Sau se taie bucati de faianta ca in imagine.

§       Chituirea rosturilor: Dupa uscarea adezivului (24 de ore) se curata rosturile cu spaclul, se aspira si se chituiesc. Se foloseste gletiera de cauciuc. Dupa 10 minute se fasoneaza cu o gletiera cu burete umezita in apa.

§       Lacuirea rosturilor:  dupa 5 min. se sterge cu o carpa.

 

Placarea pe suprafete neabsorbante: acoperite cu vopsea alchidica se gaureste peretele cu ciocanul si se aplica un strat  cu gletiera metalica fara dinti de adeziv aditivat (CM11 aditivat cu CC83 Ceresit). Dupa uscare se placheaza in mod obisnuit.

Placarea peste alta faianta cu adeziv flexibil CM 17. Se aplica adezivul cu o gletiera fara zimti, iar dupa uscare se aplica faianta in mod normal. Inainte se curata de praf si substante grase iar apoi se foloseste un adeziv cu un grad mare de aderenta la suprafetele neabsorbabile.

GRESIA

§       Antiderapanta:  gresia trebuie sa fie mata, sau cu modele in relief pentru a nu aluneca.

§       Amorsarea: inainte de placare se verifica rezistenta stratului suport si se amorseaza. Se amorseaza  peretii cu un grund de profunzime care are rolul de a intari stratul suport si de a reduce absorbtia de apa. Se lasa sa se usuce circa patru ore. Se verifica suprafata amorsata cu un spaclu, daca suprafata se zgarie se mai amorseaza o data. Daca suprafata a fost hidroizolata nu se mai amorseaza.

§        Montarea gresiei:

Scule necesare:  In functie de marimea lucrarii, calitatea marginilor obtinute si formele decupajelor, puteti opta intre un taietor cu maneta (dotat cu rola din carbura de tungsten sau alt material dur), un ac de trasat sau o masina electrica cu disc diamantat. Noi v-o recoman­dam pe ultima dintre ele deoa­rece riscul ciobirii marginilor este minim.

Pentru decupaje curbe sau aflate in mijlocul placii, cel mai potrivit este un ferastrau spe­cial cu burghiu. Din dotarea dumneavoastra nu trebuie sa lipseasca o gletiera cu dinti (numita mala) cu ajutorul careia aplicati adezivul uniform si in cantitati bine dozate. Celelalte instrumente necesare sunt ciocanul din cauciuc, uti­lizat la fixarea gresiei pe adeziv, o nivela cu bula de aer pentru verificarea planeitatii si o rigla de circa 2 m cu ajutorul

careia sa tineti sub observatie alinierea placilor.

N-ar strica sa aveti prin preajma o mistrie pentru apli­carea adezivului in zonele mai greu accesibile, o scandurica pe care sa o asezati peste gresie cand o loviti cu ciocanul (ate­nueaza socurile si pozitioneaza mai bine elementele ceramice) si un vas pentru pregatirea materialului. Desi la aplicarea chitului unii folosesc tot felul de improvizatii, noi va sfatuim sa utilizati o gletiera cauciucata, care va ajuta sa faceti economie de material.

Reguli de montare   O data cumparaturile aduse acasa, va puteti apuca de treaba trasand pe sapa linii orientative. Mesterii au diferite metode de  „abordare' a lucrarii, care depind de forma camerei, lumina si orientarea axelor de placare (paralele  sau oblice  fata de ziduri), in caz ca podeaua necesita o  scurgere,  unghiul  de inclinare trebuie sa fie insesi­zabil (de 1-2 grade). De regula, punctul de pornire este zona usii, astfel incat la intrare sa ne intampine placile intregi. Nici pardoseala dinspre o fereastra intens  luminata  nu  este  de neglijat, putand fi aleasa si ea pentru inceperea executiei.

Dupa rezolvarea acestei dileme, pot fi montate in sfarsit randurile de gresie unul dupa altul, intr-o acoperire continua. Inconvenientul metodei este ca, pe masura ce se avanseaza, tre­buie asigurata o cale de eva­dare, in nici un caz nu trebuie calcat peste placile proaspat asezate, pentru ca la cea mai mica atingere se pot deplasa.

Mortarul-adeziv, achizitionat sub forma de pulbere ambalata in saci, va fi amestecat cu apa curata pana cand pasta va avea o consistenta cremoasa, capa­bila sa sustina placile. Calitatea acestor produse este standardizata si nu exista riscuri in ceea ce priveste rezistenta lor, decat atunci cand sunt folositi adezivi pentru interior la terasa din curte. Totusi, mai exista mes­teri care prefera sa-si prepare singuri mortarul, din conside­rente economice. Nu procedati asa, pentru ca nu aveti experi­enta necesara si, oricum, rezul­tatele nu sunt nici pe departe in avantajul dumneavoastra.

De asemenea, va avertizam inca o data asupra curateniei la locul de munca! O piatra, un instrument sau orice alt obiect dur ramas sub gresie poate avea drept rezultat craparea ei, in momentul in care deasupra acelui loc veti exercita o apa­sare puternica. Aplicarea adezi­vului trebuie realizata cu o gletiera zimtata, care va dis­tribui materialul astfel incat sa nu apara in el goluri de aer. Surplusul de material va fi urgent indepartat, deoarece mortarul si chitul, dupa intarire, au o duritate deosebita. Daca nu pot fi achizitionate ca atare, plintele pot fi obtinute prin taierea placilor ceramice in­tregi. Montarea lor e asemana­toare cu aceea de la acoperirea  suprafetei orizontale, cu mentiunea ca mortarul este aplicat nu pe suport, ci direct pe placa.

Placare cu panta de scurgere: Daca se doreste scurgere la sifon placile din jurul sifonului se incarca cu adeziv mai putin, incarcand treptat celelalte placi si verificandu-se cu polobocul inclinatia. Placile se bat cu un ciocan de cauciuc pentru a nu ramane aer sub placi. In caz contrar cu timpul placile vor crapa.


§       Chituirea rosturilor:  Dupa uscarea adezivului (24 de ore) se curata rosturile cu spaclul, se aspira si se chituiesc. Se foloseste gletiera de cauciuc. Dupa 10 minute se fasoneaza cu o gletiera cu burete umezita in apa. Chitul preparat se varsa pe gresie si se intinde.

TIPURI DE GRESIE

q      Gresia portelanata – se foloseste la exterior

Pentru interior puteti folosi orice tip de gresie ceramica, fara sa va temeti ca ar putea crapa din cauza inghetului. Asta daca nu cumva locuiti la Polul Nord. Nu acelasi lucru se petrece cand e vorba despre alei, terase in aer liber sau alte spatii in care temperatura poate cobori frecvent sub 0°C. in aceste conditii, orice material poros, imbibat cu apa, se dete­rioreaza sau chiar se sparge in urma inevitabilului proces de inghet/dezghet. De aceea, pla­cile slabe calitativ, cele arse la mai putin de 1.000°C, sunt recomandate numai la interior. Pentru a le face mai rezistente la umiditate, sunt acoperite cu un strat protector de glazura. Adaugarea caolinului in proce­sul de fabricatie, pe langa argila, nisip de diverse tipuri, fondanti si coloranti, are ca re­zultat asa-numita gresie portelanata, cu un aspect si o imper­meabilitate deosebite.

Produs cera­mic din categoria pietrelor artificiale, are multiple utilizari, datorita caracteristicilor tehnice si estetice deosebite. Calitatile produsului finit sunt reprezentate de: absorbtia de apa aproape nula, rezistenta mare la flexiune si abraziune profunda, rezistenta la pastrare, la inghet-dezghet.

Gresia portelanata poate fi de doua feluri: normala si glazurata, destinata traficului intens. Aspectul acesteia variaza: mat, lucios, rustic si antiderapant. Cel mai frecvent, gresia portelanata este comparata, din punct de vedere al proprieta­tilor tehnice, cu pietrele natu­rale ca marmura si granitul.

De ce gresie portelanata? Pentru ca:

- este   dura   si   rezistenta   la abraziune;

- rezista la variatiile de temperatura;

- este destinata cu precadere spatiilor cu trafic intens;

- este neabsorbanta.

q      Simboluri utile

Caracteristicile placilor ce­ramice sunt reflectate de simboluri recunoscute in toa­ta lumea si aplicate pe ambalajele acestora.

La inceput va sfatuim sa verificati daca placa aleasa este potrivita pentru podea (faianta e mai subtire, fragila si putin rezistenta la uzura).

In cazul suprafetelor exte­rioare, e bine sa folositi placi rezistente la inghet/dezghet. Tineti cont de faptul ca acelea glazurate sunt rezistente la uzura, zgarieturi si tempera­turi extreme.

Pentru locuri precum vesti­bulurile, tocurile usilor si co­ridoarele, adica spatii expuse traficului intens, va recoman­dam sa alegeti placi rezis­tente la uzura.



Constructii


Arhitectura
Cadastru
Instalatii

SCARI
TAMPLARII
PLAN GENERAL AL SANTIERULUI DE CONSTRUCTII
Fose septice
Calculul grinzilor
PROIECTAREA EXIGENTELOR DE PERFORMANTA HIGROTERMICA SI A CIRTERIILOR ASOCIATE, IN REGIM STATIONAR
STRUCTURI CU PERETI PORTANTI DIN ZIDARIE
APORTUL DE CALDURA INTERNA
PROIECT CONSTRUIRE LOCUINTA DEMISOL PARTIAL, PARTER SI MANSARDA, IMPREJMUIRE TEREN PROPRIETATE
Calculul unei dale mixte otel-beton











 
Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate