Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Satisfactia de a face ce iti place. ascensiunea în munti, pe zapada, stânca si gheata, trasee de alpinism


Alpinism Arta cultura Diverse Divertisment Film Fotografie
Muzica Pescuit Sport

Sport


Index » hobby » Sport
» LUCRARE DE LICENTA EDUCATIE FIZICA SI SPORT - Studiu statistic privind eficacitatea procedeelor de aruncare la poarta la nivelul jucatorilor specializati pe posturi la echipele de handbal juniori III


LUCRARE DE LICENTA EDUCATIE FIZICA SI SPORT - Studiu statistic privind eficacitatea procedeelor de aruncare la poarta la nivelul jucatorilor specializati pe posturi la echipele de handbal juniori III


MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII SI INOVARII  

ACADEMIA NATIONALA DE EUCATIE FIZICA SI SPORT FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT




LUCRARE  DE  LICENTA

MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII SI INOVARII 

 ACADEMIA NATIONALA DE EUCATIE FIZICA SI SPORT FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

        

TEMA :

Studiu statistic privind eficacitatea procedeelor de aruncare la poarta la nivelul jucatorilor specializati pe posturi la echipele de handbal juniori III


Capitolul 1: Introducere

            1.1. Istoric joc

            Handbalul este un joc sportiv relativ tanar, in comparatie cu alte jocuri sportive, care a aparut in Europa la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului             al XX-lea prin tranformarea unor jocuri sportive, in special al fotbalului, din a carui idee fundamentala de joc s-a inspirat cel mai mult. Parerile unor oameni de specilalitate ca handbalul isi are originea in Germania i se opun date care demonstreaza ca jocuri asemanatoare ca idee au existat inaintea handbalului in 11 in alte tari, care au fost practicate sub forma districtiva si competitionala.

1893    in Cehoslovacia este cunoscut un joc asemanator handbalului in 7 jucatori, caruia Vaclav Karas din Smichov i-a dat in anul 1905 denumirea de “hazena”, publicand si primul regulament al jocului. Exista date certe ca “hazena” s-a jucat si in tara noastra in perioada dinaintea si dupa primul razboi mondial, in special in scoli;

1989    in Danemarca, Holger Nielsen a introdus in scoli un joc asemanator handbalului in 7, caruia i-a dat denumirea de “Händbold”. Tot el tipareste in anul 1904 regulile acestui joc si stimuleaza organizarea de competitii;

1915    Max Heiser a imbinat mai multe jocuri cu mingea ca “Völkerball”, “Raffball”, “Korbball” si altele intr-unul singur, caruia i-a dat denumirea de “Torball”, pentru a fi practicat iarna in sala in cadrul societatilor germane de gimnastica;

1919    Carl Schelenz, profesor din Berlin, a adus imbunatatiri regulilor “Torball”-ului, pe care l-a mutat din sala pe terenul de fotbal, dandu-i si o denumire noua de “handbal”. Echipele erau formate din 11 jucatori. Regulile de joc tiparite de Schelenz au fost preluate in anii de debut si de alte tari in care jocul a inceput sa fie practicat;

1922    intr-un ziar din Sibiu a aparut o stire prin care se anunta ca la data de 2 mai va avea loc un joc de handbal intre doua echipe scolare din localitate;

1925    primul joc international intre echipele reprezentative ale Austriei si Germaniei, terminat cu scorul de 6:3 in favoarea echipei Austriei;

1928    la Sibiu, Brasov, Bistrita, Medias si Sighisoara se organizeaza competitii la care participa echipe de elevi si ale asociatiilor sportive;

            se infiinteaza la Reghin prima echipa feminina de handbal;

1929    in orasele amintite din Transilvania se organizeaza intalniri amicale;

1930    la congresul al doilea care a avut loc la Berlin, Romania devine membra a F.I.H.A.;

1933    au fost organizate meciuri feminine intre echipele oraselor amintite din Transilvania;

a fost consemnata infiintarea unor echipe de handbal la: Lugoj, Resita, Bucuresti, Ploiesti, Bacau, Galati si Piatra-Neamt;

1934    o echipa din Sibiu sustine primele jocuri internationale in cadrul unui turneu de 11 jucatori, intreprinse in Cehoslovacia si Germania obtinand 7 victorii;

1935    se disputa primul joc international de handbal in 7 intre Suedia si Danemarca, castigat de Suedia cu scorul de 18:12;

o echipa studenteasca din München sustine 4 jocuri in Romania; acestea sunt primele jocuri internationale care au avut loc in tara noastra;

1936    se constitue prima echipa reprezentativa a tarii, care sustine 2 jocuri cu Polonia, in deplasare. Pe primul il castiga cu scorul de 6:4 si il pierde pe cel de-al doilea cu scorul de 3:7;

1949    are loc prima editie a Cupei Romaniei la handbal in 11 – masculin;

la Timisoara, au loc primele jocuri internationale postbelice intre echipele masculine si feminine ale tarii nostre si, Ungaria, pe care le pierdem cu 7:1, respectiv 4:1;

1950    se infiinteaza Divizia A pentru echipele masculine si se desfasoara a doua editie si ultima a Cupei Romaniei la handbal masculin;

la Timisoara, se disputa prima competitie de handbal in sala intre echipele masculine din localitate;

1955    se infiinteaza Divizia A pentru echipele feminine;

1956    la Frankfurt pe Main, echipa feminina de handbal in 11 a Romaniei uimeste lumea sportului prin valoarea, prin calitatea pregatirii si a jocului prestat. In finala competitiei invinge echipa tarii gazda cu scorul de 6:5 si cucereste primul titlu mondial la handbal feminin;

incepand cu acest an istoria si dezvoltarea handbalului au fost influentate puternic de prestatiile jucatoarelor si jucatorilor romani in arena internationala, a caror performanta, obtinute pe baza unor valori sportive de necontestat si a unei pregatiri stiintifice, au determinat schimbari de ordin calitativ in conceptia de joc si de pregatire in handbalul mondial;

la Bucuresti, a avut loc primul joc international oficial de handbal in7 in cadrul Cupei Europene Interorase, in care echipa orasului Bucuresti a intecut cu scorul de 14:13 echipa orasului Belgrad;

1958    in R.D.G., echipa masculina ia parte pentru prima data la un Campionat Mondial de handbal in 7, obtinand rezultate slabe, datorita lipsei pregatirii specifice si a experientei internationale;

1959    la Campionatul Mondial de handbal in 11, organizat in Austria, echipa masculina obtine titlul de vicecampioana mondiala

1960    in Olanda, echipa feminina cucereste pentru a doua oara titlul mondial de handbal in 11 si medaliile de aur;

1961    la a doua ei participare la un Campionat Mondial, echipa masculina cucereste primul sau titlu de campioana mondiala de handbal in 7, invingand in finala de la Dortmund (R.F.G) echipa Cehoslovaciei;

echipa feminina de handbal in 7, Stiinta Bucuresti, castiga prima editie a Cupei Campionilor Europeni;

1962    Romania organizeaza Campionatul Mondial feminin de handbal in 7. In potcoava Stadionului Republicii din Capitala, in finala Competitiei, la care au asistat 17000 de spectatori, echipa tarii noastre castiga jocul cu Danemarca cu scorul de 8:5, cucerind astfel al treilea sau titlu mondial;

1964    la Campionatul Mondial de handbal masculin in 7 organizat in Cehoslovacia, echipa tarii noastre cucereste cel de-al doilea titlu mondial, scoala romaneasca de handbal fiind pe deplin recunoscuta pe plan international;

echipa feminina Rapid Bucuresti cucereste Cupa Campionilor Europeni pe plan international ;

1965    echipa masculina Dinamo Bucuresti cucereste Cupa Campionilor Europeni la handbal in 7;

1967    la Campionatul Mondial din Suedia, echipa noastra masculina ocupa locul 3;

1968    echipa Steaua Bucuresti castiga Cupa Campionilor Europeni;

1970    in Franta, s-a organizat Campionatul Mondial masculin, la care echipa noastra, facand dovada unei capacitati de performanta ridicata,a izbutit sa invinga in finala echipa R.D.G. si sa intre in posesia titlului mondial, pe care il cucereste pentru a treia oara;

1972    handbalul in 7 este prezent pentru prima data la Jocurile Olimpice de la München. Echipa tarii noastre ocupa locul 3 si obtine, astfel, medaliile de bronz;

1973    in Iugolavia, echipa feminina revine pe podiumul Campionatului Mondial, clasandu-se pe locul 2;

1974    echipa masculina de handbal a Romaniei la handbal in 7, castiga pentru a patra oara titlul mondial si medaliile de aur, invingand in finala echipa tarii organizatoare, R.D.G.;

1976    la Jocurile Olimpice de la Montreal echipa de handbal masculina a tarii ocupa locul 2 la handbal in 7;

1977    Steaua Bucuresti castiga pentru a doua oara Cupa Campionilor Europeni;

1980    la turneul Olimpic de la Moscova, echipa reprezentativa masculina urca din nou pe podium clasandu-se pe locul 3 si castigand medaliile de bronz;

1984    Cupa I.H.F. este castigata de echipa romameasca Chimistul Ramnicul Valcea;

1985    echipa Minaur Baia Mare cucereste Cupa I.H.F. care se desfasura a 4-a oara, in detrimentul echipei S.I.I. ZAPOROJE - U.R.S.S.;

1989    Stiinta Bacau cucereste prima ei cupa europeana (Cupa Campionilor Europeni)

            echipa Chimistul Ramnicul Valcea cucereste pentru a doua oara Cupa I.H.F.;

1990    la Campiomatul Mondial de handbal masculin in 7 echipa reprezentativa a Romaniei cucereste medaliile de bronz, unde in finala mica s-a luptat pentru locul 3 cu echipa Iugoslaviei  27:21 (10:12) ;

1993    echipa Rapid Bucuresti cucereste Cupa I.H.F. pentru a 2-a oara dupa cea din   1964;

1996    Silcotub Zalau cucereste Cupa Oraselor – City Cup dupa o finala pe care presa de la aceea vreme au considerat-o „nebuna” ;

1998    Campioni Europeni de Tineret la handbal feminin care s-au disputat in Germania;

1999    Campioni Mondiali de Tineret la handbal feminin cucereste medaliile de aur in China la Shongshan;

2000    Campioni Europeni de Tineret la handbal feminin care s-au disputat in Franta

2002    Universitatea Remin Deva cucereste Challenge Cup;

2003    la Campionatul Mondial de Junioare disputat in Rusia, echipa Romaniei cucereste medaliile de argint;

2005    in Rusia, la Campionatul Mondial de senioare, Romania pierde in finala in fata echipei gazda a Rusiei obtinand astfel medaliile de argint;

in Austria echipa de junioare a Romaniei obtine la Campionatul European de Juniori locul 2;

2006    Cupa Challenge Cup este castigata atat la masculin prin Steaua MFA Bucuresti, cat si la feminin prin Oltchim Ramnicul Valcea;

2007    echipa de handbal feminin Rulmentul URBAN Brasov castiga Challenge Cup, iar echipa Oltchim Ramnicul Valcea reuseste sa castige Cupa Cupelor, iar la handbal masculin Challenge Cup ramane tot in Rominia fiind castigata de UCMR Universitatea Resita;

2008    reprezentativa de handbal masculin a Romaniei s-a calificat dupa o absenta de 13 ani la Campionatul Mondial din Croatia ocupand locul 15;

calificata la Jocurile Olimpice de la Beijing reprezentativa de handbal feminin a Romaniei ocupa locul 7;

UCMR Universitate Resita castiga pentru a 2-a oara Challenge Cup;

2009  UCMR Universitate Resita castiga pentru a 3-a oara Challenge Cup ceea ce ii permite sa pastreze trofeul in vitrina clubului pentru totdeauna;

            Oltchim Ramnicul Valcea se califica in premiera dupa multi ani in semifinalele Ligii Campionilor la handbal feminin.

1.2. Palmares

P A L M A R E S    D E    O N O A R E

1936 – 2009

42 MEDALII: 19 DE AUR, 10 DE ARGINT SI 13 DE BRONZ

  S E N I O R I – 16 medalii

7 MEDALII DE AUR    CAMPIONI MONDIALI    SENIORI

4 MASCULIN - 3 FEMININ

3 MEDALII DE ARGINT    VICECAMPIONI MONDIALI – SENIORI

1 MASCULIN - 2 FEMININ

2 MEDALII DE BRONZ  LA CAMPIONATE MONDIALE – SENIORI

4 MEDALII LA JOCURILE OLIMPICE – SENIORI

ARGINT 1976, BRONZ 1972, 1980, 1984

T I N E R E T – 7 medalii

2 MEDALII DE AUR – CAMPIONI MONDIALI TINERET – FEMININ

2 MEDALII DE AUR – CAMPIONI EUROPENI – TINERET

2 MEDALII DE BRONZ – C.M. FEMININ DE TINERET

1 MEDALIE BRONZ – C.E. FEMININ - TINERET

 

 J U N I O A R E – 4 medalii

1 MEDALIE DE BRONZ LA C.M. JUNIOARE

1 MEDALIE DE AUR – CAMPIONI EUROPENI – JUNIOARE

2 MEDALIE DE ARGINT – VICECAMPIONI EUROPENI – JUNIOARE

            Echipele nationale de seniori si senioare ale Romaniei au cucerit 16 medalii.

La Jocurile Olimpice: 4 medalii din care 1 de argint, 3 de bronz.

La Campionatele Mondiale: 12 medalii din care 7 de aur, 3 de argint si de 2 de bronz.

 

S E N I O R I – 11 medalii

4 Medalii la Jocurile Olimpice 1 argint, 3 bronz

            1. 1972 MUNCHEN - bronz;                         

2. 1976 MONTREAL - argint;

3. 1980 MOSCOVA - bronz;

            4. 1984 LOS ANGELES - bronz.

4 titluri de Campioni Mondiali

            1. 1961 RF GERMANIA - Dortmund             

3. 1970 FRANTA - Paris;

            2. 1964 CEHOSLOVACIA - Praga;              

4. 1974 RD GERMANIA - Berlin

1 loc II - Vicecampioni Mondiali - Medalii de argint

            1. 1959 AUSTRIA - Finala la Viena. Handbal in 11 jucatori.

2 loc III - Medalii de bronz

            1. 1967 SUEDIA                                                        

2 1990 CEHOSLOVACIA

S E N I O A R E – 5 medalii

3 Titluri de Campioane Mondiale

            1. 1956 RF GERMANIA - Frankfurt              

            2. 1960 OLANDA – Amsterdam

            3. 3. 1962 ROMANIA - Bucuresti

2 loc II - Vicecampioane Mondiale - Medalii de argint

            1. 1973 IUGOSLAVIA - Finala la Belgrad.                 

2. 2005 RUSIA - Finala la Sankt Petersburg.

T I N E R E T – 7 medalii

Echipa nationala feminina de tineret (junioare in versiiunea E.H.F.) a cucerit: 6 medalii la Campionatele Mondiale din care 2 de aur, 3 de bronz si 2 medalii de aur la Campionatele Europene.

2 titluri de Campioane Mondiale

            1.1995 BRAZILIA - Aracaju                          

2. 1999 CHINA - Pekin

2 Medalii de bronz la Campionatele Mondiale

            1. 1977 ROMANIA - Bucuresti                                  

2. 1997 COASTA DE FILDES

2 Titluri de Campioane Europene

            1. 1998 SLOVACIA - Bratislava                    

2 2000 FRANTA - Saint Rafael

J U N I O A R E – 4 medalii

Echipa nationala feminina de junioare (YOUTH in versiunea E.H.F.) a cucurit 4 medalii:

1 la Campionatele Mondiale si 3 la Campionatele Europene: 1 de aur si 2 de argint.

1 loc III – Bronz la Campionatele Mondiale

            1. 2006 CANADA - Shebrooke

1 Titlu de Campioane Europene - Junioare

            1. 1999 GERMANIA - Finala la Rotenburg.

2 loc II - Medalie de Argint

            1. 2003 RUSIA - Finala la Togliatti.

            2. 2005 AUSTRIA - Finala la Viena

16 MEDALII LA JOCURILE OLIMPICE SI CAMPIONATELE MONDIALE

MEDALII LA JOCURILE OLIMPICE

Din care 7 de aur la Campionatele Mondiale (3 la fete, 4 la baieti), 4 argint (1 la J.O. baieti, 2 fete si 1 baieti la C.M., 5 de bronz ,3 la J.O. si 2 la C.M. - baieti).

S E N I O R I

            1. 1976            la MONTREAL                                               ARGINT

            2. 1972            la MUNCHEN                                                 BRONZ

            3. 1980            la MOSCOVA                                                 BRONZ

            4. 1984            la LOS ANGELES                               BRONZ

CAMPIONI MONDIALI S E N I O A R E

            1. 1956            in R.F. GERMANIA                            AUR

                                    Handbal in 11 jucatori

            2. 1960            in OLANDA                                        AUR

                                    Handbal in 11 jucatori

            3. 1962            in ROMANIA                                      AUR

S E N I O R I

            1. 1961            in R.F. GERMANIA                            AUR

            2. 1964            in CEHOSLOVACIA                          AUR

            3. 1970            in FRANTA                                         AUR

            4. 1974            in R.D. GERMANIA                            AUR




VICECAMPIONI MONDIALI

S E N I O A R E

            1. 1973            in YUGOSLAVIA                               ARGINT

            2. 2005            in RUSIA                                                         ARGINT

S E N I O R I

            1. 1959            in AUSTRIA                                        ARGINT

                                    Handbal in 11 jucatori

MEDALII DE BRONZ LA CAMPIONATE MONDIALE

S E N I O R I

            1. 1967            in SUEDIA                                                       BRONZ

            2. 1990            in CEHOSLOVACIA                          BRONZ

11  MEDALII LA CAMPIONATELE MONDIALE SI EUROPENE

TINERET – JUNIORI

Din care 5 de aur, 2 argint, 4 de bronz - feminin

CAMPIONI MONDIALI-TINERET

FEMININ

            1. 1995            in BRAZILIA                                                   AUR

            2. 1999            in CHINA                                                                    AUR

            -   1967            Editie experimentala - DANEMARCA AUR

MASCULIN

            -    1967           Editie experimentala - DANEMARCA AUR

2 MEDALII LA CAMPIONATELE MONDIALE-TINERET

FEMININ

            1. 1977            in ROMANIA                                                  BRONZ

            2. 1997            in COASTA DE FILDES                                 BRONZ

   

MEDALII LA CAMPIONATELE MONDIALE-JUNIOARE

            1. 2006            in CANADA                                                    BRONZ

2 TITLURI DE CAMPIOANE EUROPENE-TINERET

            1. 1998            in SLOVACIA                                                             AUR

            2. 2000            in FRANTA                                                     AUR

            1 MEDALIE LA CAMPIONATELE EUROPENE – TINERET

            1. 2007 in TURCIA                                                                 BRONZ

CAMPIOANE EUROPENE-JUNIOARE

            1. 1999            in GERMANIA                                                            AUR

VICECAMPIOANE EUROPENE-JUNIOARE

            1. 2003            in RUSIA                                                                     ARGINT

            2. 2005            in AUSTRIA                                                    ARGINT

ECHIPE DE CLUB CASTIGATOARE DE

CUPE EUROPENE 1961-2009

FEMININ

1. 1961                        Cupa Campionilor        =          STIINTA Bucuresti

2. 1964                        Cupa Campionilor        =          RAPID Bucuresti

3. 1984                        Cupa I.H.F.                  =          CHIMISTUL Rm. Valcea

4. 1989                        Cupa Cupelor   =          STIINTA Bacau

5. 1989                        Cupa I.H.F.                  =          CHIMISTUL Rm. Valcea

6. 1993                        Cupa I.H.F.                  =          RAPID Bucuresti

7. 1996                        Cupa Oraselor  =          SILCOTUB Zalau

8. 2000                        Cupa Oraselor  =          RAPID Bucuresti

9. 2002                        Cupa Challenge            =          U. REMIN Deva

10.2006                       Cupa Challenge            =          RULMENTUL Brasov

11.2007                       Cupa Cupelor  =          OLTCHIM Rm. Valcea

RAPID Bucuresti: 3 Cupe Europene (1964, 1993, 2000), CHIMISTUL (Oltchim) Rm. Valcea 3 (1984, 1989, 2007), STIINTA Univ. Bucuresti 1 (1961), STIINTA Univ. Bacau 1 (1989), Silcotub Zalau 1 (1996), Univ. Remin Deva 1 (2002), Rulmentul Brasov 1 (2006).

MASCULIN

1. 1965                        Cupa Campionilor        =          DINAMO Bucuresti

2. 1968                        Cupa Campionilor        =          STEAUA Bucuresti

3. 1977                        Cupa Campionilor        =          STEAUA Bucuresti

4. 1985                        Cupa I.H.F.                  =          MINAUR Baia Mare

5. 1988                        Cupa E.H.F.                 =          MINAUR Baia Mare

6. 2006                        Cupa Challenge            =          STEAUA Bucuresti

7. 2007                        Cupa Challenge            =          U.C.M. RESITA

8. 2008                        Cupa Challenge            =          U.C.M. RESITA

9. 2009                        Cupa Challenge     =     U.C.M. RESITA

STEAUA Bucuresti 3 Cupe Europene (1968, 1977, 2006), MINAUR Baia Mare 2 (1985, 1998), DINAMO Bucuresti 1 (1965), U.C.M. RESITA (2007,2008,2009).

            1.3. Evolutia procedeelor tehnice de aruncare la poarta

De-a lungul timpului handbalistii romani au progresat cu aruncarile la poarta, in asa fel incat aceste procedee azi le poarta numele.

            Un procedeu ar fi acela a lui Maricel Voinea „efectul Maricel Voinea”. Acest procedeu a fost o joaca la inceput dar cu timpul a prins contur si datorita celor 6-7 ore in care statea cu mingea in mana in timpul antrenamentului dar nu numai. Aceasta este o aruncare speclaculoasa si eficienta cu ajutorul careia s-au inscris foarte multe goluri de pe toate posturile dar mai ales dupa postul de exterma. Acest procedeu consta intr-o aruncare cu efect a mingii din articulatia pumnului si are rolul de a trada vigilenta portarului. Cand mingea ia contact cu solul, aceasta face un arc de cerc in sens invers aruncarii mingei pe care a impregnato jucatorul. Pentru acest procedeu jucatorul poate sa aibe un spatiu de manevrabilitate foarte mic.

            Un alt procedeu este aruncarea la poarta prin evitare care a fost executata prima data de catre Virgil Hnat. Acest procedeu consta in aruncarea la poarta din evitare, initial atacantul ameninta poarta perpendicular pe aparator, actiunea este urmata de o aplecare spre stanga sau  spre dreapta evitand astfel blocajul aparatorului finalizata de o aruncare la poarta.

            Aruncarea la poarta din saritura cu bataie pe doua picioare, a fost executata de catre Aurica Bulgaru.

            Vasile Stanga a ramas in istorie ca fiind cel care a executat pentru prima data „plutirea”. Aceasta executie consta intr-o saritura inalta, si mentinerea acesteia un timp cat mai mare realizand astfel o plutire, o iluzie optica.

Capitolul 2: Fundamentarea teoretica

2.1. Notiuni definitorii privind tehnica jocului

TENICA JOCULUI DE HANDBAL

Tehnica jocului de handbal reprezinta un ansamblu de deprinderi motrice specifice in forma si continut, care se refera la manevrarea mingii precum si la deplasariile jucatorilor in vederea acestei manevrari, care se desfasoara dupa legile activitatii nervoase superioare si ale biomecanicii, in scopul realizarii randamentului maxim in joc.

Tehnica jocului de handbal nu poate fi conceputa ca ceva de sine statator, neschimbator, sau ca un scop in sine, ci in stransa interdependenta cu tactica. Tehnica este conditionata si de regulile jocului care impun un cadru precis in executia diferitelor procedee.

Jocului de handbal ii corespund forme generale de miscare cunoscute sub denumirea de elemente tehnice, care au un caracter abstract, de notiune.

Elementele tehnicii jocului sunt urmatoarele: pozitia fundamentala, miscarea in teren, tinerea mingii, prinderea mingii, aruncarea (pasarea) mingii, driblingul, fenta, aruncarea la poarta, scoaterea mingii de la adversar, blocarea aruncarilor la poarta si elementele tehnice specifice portarului.

            Procedeele tehnice reprezinta modul concret de executie a elementelor tehnice. Acestea sunt de 2 feluri: simple si complexe.

            Procedeele tehnice simple au un caracter invariabil si sunt executate in baza unui stereotip dinamic.

            Procedeele tehnici complexe apar in jocul propriu-zis, in care datorita situatiilor de joc mereu schimbatoare , isi pierd caracterul invarilabil. Aceste situatii de joc impun schimbari de ritm, intensitate si amplitudine in miscari, intreruperi ale executiei unui procedeu tehnic si continuarea lui cu altul sau diverse inlantuiri de procedee tehnice simple.

         

2.2. Fazele jocului in atac


            Din momentul in care un jucator al echipei a intrat in posesia mingii, aceasta echipa se afla in atac. In mod normal, atacul decurge fara intreruperi si fara o deviziune clara a fazelor de joc. Dar pentru a intelege mai bine acest moment al jocului, atacul a fost impartit in patru faze distincte:

                        faza   I – contraatacul

                        faza  II – contraatacul sustinut

                        faza III – organizarea jocului

                        faza IV – atacul in sistem

FAZA I A ATACULUI – CONTRAATACUL

            Reprezinta trecerea rapida a unuia sau mai multor jucatori din aparare in atac, ca urmare a pierderii mingii de catre echipa adversa. Se foloseste cu succes impotriva oricarui sistem de aparare.

            Din punct de vedere al realizarii lui, contraatacul este direct sau intermediar. La randul lor cele doua tipuri de contraatac se realizeaza cu un varf, cu doua varfuri sau cu doua varfuri si cu incrucisare.

            Elementele tehnice:        -miscare in teren

                                                            -prindere-pasare

                                                            -dribling

            Actiuni tactice:              - incrucisarea

            Mijloace tehnico-tactice de realizare a contraatacului

            - intrarea in posesia mingii

            - startul rapid

            - alergarea de viteza

            - pasarea mingii de catre portar

            - prinderea mingii venite din urma

            - driblingul

            - aruncarea la poarta

Modalitati de realizare ale contraatacului

            a) cea mai simpla modalitate de realizare este atunci cand portarul arunca mingea direct in poarta adversa;

            b) contraatacul in care se foloseste o singura pase se numeste contraatac direct, in general pasa fiind data de portar;

            c) contraatacul direct poate fi lansat si de catre un jucator care a interceptat mingea;

            d) tot contraatac direct este si atunci cand un jucator care intercepteaza mingea  pleaca in dribling spre poarta adversa finalizand;

            e) contraatacul direct poate fi realizat cu doua varfuri si cu o pasa intre cele doua varfuri, atunci cand varful aflat in posesia mingii este atacat de un aparator;

            f) atunci cand portarul nu poate lansa o pasa direct pe catre varf, paseaza unui coechipier demarcat lateral in apropierea semicercului de 9 metri si acesta paseaza varfului, se reaseaza contraatacul intermediar.

                                   

FAZA A II-A A ATACULUI – CONTRAATACUL SUSTINUT

De multe ori varfurile de contraatac nu pot fi angajate de portar sau intermediar, deoarece sunt marcate de aparatorii care se repliaza. Acest lucru, nu inseamna ca varfurile vor renunta la ideea de a ajunge cat mai repede la semicercul advers. In astfel de situatii, jucatorii de 9 metri trebuie sa se avante inainte, incercand sa surprinda dezorganizata apararea adversa.

            In functie de modalitatea prin care se realizeaza finalizarea in faza a II-a, aceasta poate fi de doua feluri:

            - finalizata cu aruncari de la distanta, efectuate de jucatorii liniei de 9 metri

            - finalizata cu aruncari de la semicerc, efectuate de jucatorii de semicerc, in urma unor angajari.

            Elemente tehnice in faza a II-a de atac:

            - deplasarea in teren

            - prindere – pasare

            - fente

            - aruncarea la poarta

            Actiuni tactice individuale: demarcajul

           

            Actiuni tactice colective:

            - incrucisarea

            - paravanul

            - blocajul

            - plecarea din blocaj

            Mijloace tehnico-tactice de realizare a fazei a II-a a atacului

            a) plecarea varfurilor de contraatac (primul val)

            b) recuperarea mingii si plecarea in al doilea val

            c) trecerea mingii in cealalta jumatate de teren de catre jucatorii celui de-al doilea val

            d) finalizarea prin aruncari la poarta de la distanta

            e) infiltrarea jucatorilor din primul val pe semicerc si demarcarea lor

            f) angajarea jucatorului de semicerc demarcat

            g) aruncarea la poarta cu un procedeu specific

FAZA A III-A A ATACULUI – ORGANIZAREA ATACULUI

            Faza 1 si faza a II-a sunt cele mai eficiente faze ale atacului, dar apar situatii cand acestea nu se pot realiza datorita urmatoarelor cauze:

            - jucatorii echipei adverse se repliaza la timp

            - mingea intra tarziu in posesia partenerului

            - unul, doi sau trei jucatori adversi fac pressing

            - posesorul mingii considera ca nu este cazul sa forteze faza a II-a

            Dupa trecerea la faza a III-a, jucatorii isi ocupa locurile in atac iar jocul continua in una sau mai multe circulatii de minge prin care se urmareste obtinerea unei perioade de odihna pentru jucatorii proprii si hartuirea apararii adverse.

            Elemente tehnice:                                  pozitia fundamentala de atac



                                                                        prinderea-pasarea

            Actiuni tactice individuale:         patrunderea

            Actiuni tactice colective:                        circulatia de minge

           

Mjloace tehnico-tactice de realizare a fazei a III-a a atacului sunt reprezentate de circulatiile de minge in sistemul de atac cu unul sau doi pivoti. Aceste circulatii pot fi premeditate sau intamplatoare. Circulatiile intamplatoare se realizeaza in functie de sistemul de joc in aparare al adversarului.

Circulatia premeditata se realizeaza astfel:

a) pase in patrundere din om in om

b) pase in patrundere din „doi in doi”

c) sitemul de pase „1-7”  

FAZA A IV-A A ATACULUI – JOCUL IN SISTEM

            In faza a IV-a, denumita si jocul in sistem, echipa se straduieste ca prin folosirea actiunilor tactice individuale, dar mai ales colective sa infranga rezistenta opusa de aparare si sa-si creeze o situatie foarte buna de finalizare. In derularea fazei a IV-a se disting trei momente importante:

            - faza de pregatire a atacului

            - faza de construire a actiunii de finalizare

            - faza de finalizare

            Faza de pregatire a atacului se realizeaza prin circulatii active de minge si jucatori. La faza de construire a actiunii de finalizare contribuie actiunile tactice colective folosite pe fondul circulatiilor de minge si de jucatori. Faza de finalizare constitue ultima actiune a atacului in sistem, si se compune dintr-o actiune individuala mai simpla sau mai complexa prin care jucatorul se straduieste sa ajunga intr-o pozitie favorabila de aruncare la poarta.

            Elementele tehnice:

            - pozitie fundamentala

            - miscare in teren

            - prindere-pasare

            - tinerea mingii

            - dribling

            - fente

            - aruncare la poarta

            Actiunile tactice individuale:

            - patrunderea

            - demarcajul

            - pasii pivotului

            Actiuni tactice colective:

            - circulatia de minge

            - circulatia de jucatori

            - incrucisarea

            - paravan

            - blocaj

            - plecarea din blocaj

            - invaluire

            - asezarea jucatorilor la momentele fixe

           

Forme si sisteme de joc in atac

            In cadrul fazei a IV-a a atacului, sistemele de atac pot fi aplicate in doua forme: pozitional si in ciculatie.

            Atacul pozitional

            Aceasta forma de atac se utilizeaza cu precadere atunci cand apararea a avut timp suficient pentru organizare si nu poate fi depasita imediat, sau cand echipa aflata in atac urmareste sa castige timp, mentinand rezultatul care ii este favorabil.

            Atacul pozitional nu trebuie inteles ca un joc static, lent, lipsit de rigoare si dinamism. Prin miscarile rapide ale jucatorilor, in zonele lor de atac, prin pasarea rapida a mingii de la o extrema la cealalta, prin patrunderile succesive si prin pasele laterale, jocul pozitional are un aspect dinamic.

            Sistemele de joc in atac se diferentieaza prin asezarea jucatorilor in teren, considerata ca asezare de baza, in cadrul careia se formeaza linii si cupluri de jucatori, fiecare jucator avand de indeplinit anumite sarcini in timpul jocului. In functie de dispunerea jucatorilor pe teren, se diferentiaza doua sisteme de atac: atacul pozitional cu un pivot si atacul pozitional cu doi pivoti.

            a) Sistemul de joc cu un pivot. In functie de dispunerea lor in teren, in cazul sistemului de atac pozitional  cu un pivot se observa urmatoarele posturi: doua extreme (dreapta si stanga), doi interi (drept si stang), un centru si un pivot.

            In cazul acestui sistem de atac pivotul se plaseaza in general intre aparatorul lateral si cel intermediar, prin jocul sau cautand sa fixeze langa el unul sau doi aparatori pentru usurarea actiunlor jucatorilor  din linia de 9 metri.

            Extremele se plaseaza la intersectia semicercului de 9 metri cu tusa laterala a terenului si se deplaseaza in permanenta spre minge, demarcandu-se dinspre coltul terenului spre centru, dupa care paseaza si se intorc spre coltul terenului. Aceste acsiuni au menirea sa desfaca apararea adversa si sa  o mentina pe un front cat mai larg.

            Interii si centrul actioneaza in patrundere succesiva, cu amenintarea permanenta a portii. Acest sistem de atac permite si aplicarea formei de atac in circulatie.

           

            b) Sistemul de joc cu doi pivoti. In cazul sistemului de atac pozitional cu doi pivoti apar umatoarele posturi: doua extreme (stanga si dreapta), doi interi (drept si stang) si doi pivoti. In cadrul acestui sistem, interii se aproprie intre ei spre centru si acsioneaza mai aproape de semicercul de 9 metri.

            Pivotii se plaseaza intre aparatorii laterali si intermediari, de fiecare parte a apararii.

            Acest sistem de joc are doua variante de aplicare in practica: cu doua extreme specializate sau cu aruncatori de 9 metri pe posturile de extrema. In ambele situatii, rolul conducatorului de joc, este preluat de unul dintre interi.

           

            Atacul in circulatie.

            Cea de a doua forma de aplicare a sistemelor de joc in atac este reprezentata de atacul in circulatie. Acesta se realizeaza prin circulatia continua a jucatorilor si a mingii pe trasee bine cunoscute sau intamplatoare. Pentru a putea aplica cu succes atacul in circulatie, jucatorii trebuie sa beneficieze de o tehnica foarte buna, o buna pregatire fizica, de cunostinse tactice multilaterale, sa fie capabili sa actioneze eficient pe diferite posturi pe care sunt nevoiti sa le ocupe temporar din cauza circulatiei in teren.

            Cea mai des intalnita modalitate de joc in circulatie este circulatia jucatorilor de semicerc combinata cu patrunderile jucatorilor de 9 metri. Aceasta circulatie este inceputa de la extrema de pe partea careia se afla pivotul. O alta modalitate este marea circulatie, in care sunt cuprinsi toti cei sase jucatori de camp ai echipei aflate in atac.

2.3. Modelul de joc prevazut in atac pentru juniori III

Incepand cu esalonul de juniori III, modelele de joc prevad largirea treptata a ariei tehnico-tactice, o organizare si desfasurare a jocului mai riguroasa, pe baza celor patru faze de atac si aparare.

Modelul de joc in atac:
            a) faza I a atacului-contraatacul

            - startul rapid oportun si anticipat

            - alergare de viteza

            - degajarea mingii de catre portar sau intermediar

            - prinderea mingii venite din urma in alergare de viteza

            - pase in alergare de viteza oblice inainte

            - demarcajul direct

            - diribling simplu si multiplu in linie dreapta si cu schimbari de directie

            - aruncare la poarta din saritura, din alegare sau cu bolta peste portar

            b) faza a II-a a atacului – contraatacul sustinut

            - pase intre doi si trei jucatori aflati in alegare de viteza la diferite planuri

            - schimbari de directie si infiltrari printre adversari

            - demarcajul

            - angajarea jucatorilor de semicerc prin pase date de jucatorii liniei de 9 metri

            - aruncarea la poarta de la distanta din saritura, cu pas incucisat si cu pas adaugat

           

c) faza a III-a a atacului – organizarea

            - deplasare in alergare pentru ocuparea posturilor

            - pase diferite intre jucatorii care isi cauta posturile in atac

            - pase in potcoava

            - pase in patrundere succesiva cu amenintarea reala a portii

           

d) faza a IV-a a atacului – atacul in sistem

            - circulatia mingii intre jucatorii celor 2 linii de atac (lini de semicerc si linia de 9 metri)

            - circulatia de jucatori la semicerc

            - atacuri in patrundere succesiva, coroborate cu demarcajul jucatorilor de semicerc sau cu circulatiile la semicerc

            - incrucisare simpla sau dubla

            - combinatii de baza in triunghi intre inter, centru si pivot

            - angajarea la momentul oportun a jucatorilor de semicerc

            - aruncarea la poarta  de la semicerc prin saritura si plonjon

            - aruncarea la poarta de la distanta, din saritura, cu pas incrucisat sau cu pas adaugat pe langa sold

            - aruncare de la 7 metri

            - arucare libera de la 9 metri

          2.3.1. Continutul tehnico-tactic al modelului jucatorilor specializati pe linii de posturi

Continutul tehnico-tactic al modelului de joc pentru juniorul III specializat pe posturile din linia de la semicerc

            a) contraatac colectiv

            - start rapid si alergarea de viteza

            - prinderea mingii venite din urma

            - dribling multiplu executat in viteza

            - pasarea mingii din alergare de viteza altui varf de contraatac

            - alegari cu schimbari de directie, depasire in dribling

            - infiltrare la semicerc

            - aruncare la poarta din saritura, din alergare si cu bolta peste portar

            b) atacul organizat

            - pasarea mingii in patrundere succesiva din pronatie si din saritura

            - actiunea individuala de depasire a adversarului direct

            - circulatia la semicerc

            - infiltrarea printre aparatori

- aruncarea la poarta din saritura cu ducerea bratului in lateral stanga sau dreapta, in functie de unghiul de aruncare si pozitia fata de poarta (stanga sau dreapta),din saritura cu plonjon in fata sau lateral, din saritura dupa invaluire sau cu bolta peste portar

Continutul tehnico-tactic al modelului de joc pentru juniorul III specializat pe posturile liniei de 9 metri

            a) contraatacul colectiv

            - lansarea contraatacului in calitate de intermediar

            - alergare de viteza

            - alergare in dribling

- aruncare la poarta de la 9 metri, dn saritura peste aparatori sau cu elan de pas adaugat sau incrucisat

           

b) atacul organizat

            - pase in patrundere succesiva azvarlite de deasupra umarului sau din pronatie

            - pase de angajare din saritura sau speciale

- miscari inselatoare: schimbari de directie, fenta de aruncare urmata de depasire

- aruncare la poarta: din saritura, din saritura precedata de pas saltat, din sprijin pe sol pe deasupra umarului sau de la sold

           

2.4. Clasificarea procedeelor de aruncare la poarta

Procedeele de aruncare la poarta sunt de doua feluri: de la semicerc si de la distanta sau 9 metri.

          2.4.1. ARUNCARILE LA POARTA DE LA SEMICERC

            In faza a IV-a a atacului, extremele sau pivotii ajung in pozitii favorabile de aruncare la poarta, pe care sunt obligati sa le fructifice. Factorii care se opun inscrierii golurilor din apropierea portii sunt mai multi: unghiul de aruncare, unghiul de atac al portii, timpul scurt de care dispune atacantul, activitatea aparatorilor si indeosebi a portarului.

            In functie de specificul posturilor pe care le ocupa jucatorii la semicerc s-au diversificat si procedeele tehnice de aruncare la poarta. Astfel, pivotul foloseste o multitudine de aruncari bazate in principal pe aruncarea din plonjon si plonjon sarit, iar extrema diferite variante ale aruncarii din saritura.

            Aruncarea la poarta din plonjon. Majoritatea procedeelor de aruncare la poarta din plonjon sunt asemanatoare ele se diferentiaza in functie de pozitia celui care arunca la poarta dar si de pozitiile celor care se afla in aparare (aparator si portar).

            Aruncarea la poarta din plonjon cu cadere in fata.Acest procedeu de aruncare se foloseste atat pentru aruncarile de la semicerc, cat si pentru aruncarile de pedeapsa (7 metri). Jucatorul sta cu fata spre poarta, cu picioarele putin departate si genunchii usor indoiti. Mingea se tine cu ambele maini in dreptul pieptului. Atunci cand se hotareste sa arunce la poarta, jucatorul se ridica pe varfuri, impinge totodata si genunchii inainte si duce mingea deasupra umarului cu care arunca la poarta. Faza de aruncare propriu-zisa incepe prin impingerea accentuata a bazinului in fata, antrenand caderea corpului inainte. Mingea ramane si mai mult in urma, deci miscarea pregatitoare a bratului pentru aruncare se accentueaza. Cand corpul jucatorului ajunge sa faca un unghi de aproximativ 450 cu solul, bratul de aruncare efectueaza miscarea de aruncare azvarlita, imprimand astfel mingii o viteza mare de zbor.

            Dupa aruncare, corpul cade in fata. Socul produs de contactul cu solul se amortizeaza prin sprijin elastic pe brate si rulare pe coapsa piciorului din partea bratului de aruncare.

Aruncarea la poarta din plonjon cu cadere laterala. Pivotul cu spatele spre poarta este angajat de un coechipier. Observand situatia favorabila de aruncare la poarta, pivotul se decide sa foloseasca procedeul care i se pare potrivit momentului tactic respectiv, si anume aruncarea la poarta din plonjon cu cadere laterala.

            Dupa prinderea mingii, jucatorul face un mic pas pe piciorul opus mainii cu care arunca la poarta, asezandu-l paralel cu semicercul. In acelasi timp executa si o usoara ghemuire a corpului pe piciorul cu care face pasul, ducand umarul in fata deasupra semicercului.Odata cu inclinarea corpului in fata, duce mingea deasupra umarului cu care executa aruncarea, pregatita pentru aruncare,dupa care incepe si miscarea de tractine asupra mingii. Caderea este amortizata prin sprijin elastic pe brate si rularea corpului spre partea cu care a aruncat la poarta.

           

            Aruncarea la poarta din plonjon sarit. De cele mai multe ori, pivotul nu are timp necesar pentru a executa miscarile pregatitoare cu suficienta amplitudine. Necesitatea de a asigura forta aruncarii si de a se feri de adversar a determinat perfectionarea aruncarii din plonjon cu cadere laterala  prin adaugarea unei sarituri in directia portii adverse. Plonjonul sarit se executa ca urmare a impingerii puternice pe piciorul opus bratului de aruncare. Corpul jucatorului este astfel propulsat deasupra semicercului paralel cu solul, picioarele pierzand contactul cu acesta. Mingea ridicata in timp deasupra umarului de aruncare, este aruncata la poarta la momentul potrivit. Aruncarea din plonjon sarit se incheie cu rularea corpului spre partea bratului cu care a efectuat aruncarea la poarta, dupa diminuarea socului cu bratele.

            Aruncarea la poarta din plojon sarit de pe extrema dreapta. Jucatorul urmareste sa-ti mareasca unghiul de pe postul de aruncare la poarta. Venind dinspre dreapta spre stanga, jucatorul pune piciorul opus bratului de aruncare in apropierea semicercului, dupa, care sare, plonjand in directia centrului semicercului. La inceputul zborului tine mingea cu ambele maini deasupra abdomenului, apoi o duce deasupra umarului. Cand jucatorul se afla in aer deasupra semicercului intr-o buna pozitie de aruncare, trimite mingea spre poarta printr-o aruncare azvarlita. Pentru amortizarea caderii se sprijina pe bratul stang si, in cele din urma, ruleaza cu intreg corpul spre dreapta.

Aruncarea la poarta din plojon sarit de pe extrema stinga. In cazul in care extrema stana izbuteste sa primeasca mingea in patrundere spre poarta, dar unghiul de aruncare este foarte mic, foloseste plonjonul sarit, mai ales ca in felul acesta exclude interventia regulamentarala minge a aparatorilor. Extrema executa o saritura deasupra semicercului, cu corpul in zbor aproape de orizontala si razant cu solul.

Mana dreapta, in care tine mingea prin apucare, este dusa mult inainte, timp in care corpul se rasucete in aer, cu latura dreapta spre sol. La momentul oportun, arunca mingea spre poarta, de regula in coltul lung sau printre picioarele portarului, daca acesta iese in intampinarea portarului. Viteza de zbor este determinata de zvacnirea din articulatiile cotului si pumnului

  

            Aruncarea la poarta din saritura cu ducerea bratului  lateral. Este un procedeu tehnic de aruncare la poarta de pe extrema, cu ajutorul caruia se pot inscrie goluri chiar daca in momentul sariturii deasupra semicercului unghiul de aruncare nu este prea favorabil. Extrema poate folosi acest procedeu luandu-si elan fie dinspre coltul terenului, fie in patrundere pe linga ultimul aparator, venind dinspre semicercul de 9 metri. Saritura puternica se executa si in lungime, deoarece prin plutirea inainte se mareste unghiul de aruncare. In timpul sariturii, bratul de aruncare este indoit din cot, se duce deasupra capului, tinand mingea cat mai departe de adversar. Cand jucatorul a atins punctul maxim de inaltare, duce brusc bratul lateral, aproape intins, si arunca puternic la poarta. Aterizarea se face pe piciorul de bataie.

Aruncarea la poarta din saritura cu aterizare pe piciorul din partea bratului de aruncare. Extrema isi ia elan venind dinspre coltul terenului catre aparatorul lateral. Bataie se executa pe piciorul de bataie, punand talpa paralel cu semicercul. Datorita prezentei aparatorului, atacantul nu mai ridica mingea deasupra umarului, ci o duce cu ambele maini in fata. Cand jucatorul ajunge in punctul maxim al sariturii, executa aruncarea, care poate fi zvarlita pe deasupra umarului sau prin ducerea bratului lateral pe langa umar. Pe toata durata aruncarii, piciorul pe care se doreste aterizarea se afla in fata, pregatit pentru ca, in momentul aterizarii, sa amortizeze socul produs de contactul cu solul.

           

            Aruncarea la poarta din saritura cu bataie pe piciorul din partea bratului de aruncare. Acest procedeu tehnic, de mare eficacitate, presupune o foarta buna indemanare, detenta si coordonare, pe langa forta de aruncare. Extrema isi creaza o pozitie de aruncare venind dinspre semicercul de 9 metri. In mod premeditat, pentru a nu-si micsora unghiul de aruncare, extrema bate pe piciorul bratului de aruncare, ceea ce contravine cu tehnica obisnuitei aruncari din saritura. In acest timp, jucatorul tinde sa duca mingea cu ambele maini in partea opusa bratului de aruncare, departe de aparator. Din momentul batai, piciorul opus penduleaza inainte-inapoi, iar piciorul de bataie se duce inainte, indoit din genunchi. Mingea este transportata rapid deasupra umarului de aruncare si pregateste aceasta actiune, dupa care se executa aruncarea la poarta.



2.4.2. ARUNCARILE LA POARTA DE LA DISTANTA     

In handbalul modern, apararile au devenit extrem de precaute, bine organizate, astfel ca actiunile de finalizare de la semicerc sunt tot mai dificile si ocaziile tot mai rare. Echipa care beneficiaza de aportul a catorva buni aruncatori la poarta de la distanta, capabili sa araga asupra lor aparatorii, va putea sa practice un joc de atac complex, prin care sa se valorifice ambele linii ale atacului.

Aruncarile la poarta de la distanta pot fi executate din saritura sau cu sprijin pe sol. Aceste procedee tehnice sunt folosite pentru aruncarile la poarta , folosite de jucatorii liniei de 9 metri pentru finalizarea fazei a IV-a a atacului.

Aruncarea la poarta din saritura. In cadrul fazei a IV-a a atacului s-au dezvoltat mai multe procese de aruncare la poarta din saritura.

Aflandu-se la patrundere spre poarta, jucatorul se decide sa arunce. Pentru a arunca jucatorul incepe elanul inainte de primirea mingii. De regula, prinde mingea pe piciorul bratului de aruncare, dupa care mai face un pas, batand pentru saritura. Odata cu bataia duce mingea deasupra bratului de aruncare, piciorul de pe partea bratului de arucare este indoit din genunchi, se ridica printr-o pendulare energica dinapoi-inainte, contribuind la inaltarea si echilibrarea corpului in aer. Cand mingea ajunge inapoi deasupra umarului, incepe miscarea propriu-zisa de aruncare azvarlita. Piciorul de pe partea bratului de aruncae penduleaza inainte-inapoi, in timp ce bratul de aruncare trage cu putere de minge si o impinge in directia dorita. Palma executa ultima miscare, contribuind la accelerarea vitezei de zbor a mingei prin flexia pe antebrat si pronatia din finalul aruncarii. Apoi jucatorul aterizeaza pe piciorul de bataie.

Aruncarea la poarta din saritura precedata de pas saltat. Procedeul a fost adaptat pentru postul de inter, care venind oblic spre poarta, dinspre dreapta spre stanga sau invers, trebuie sa gaseasca o modalitate de aruncare la poarta din saritura.

Dupa prinderea mingii pe piciorul bratului de aruncare, urmeaza o usoara saritura, un pas saltat tot pe acelasi picior, asemanator primului pas de la triplu salt. Dupa aterizarea pe piciorul bratului de aruncare, urmeaza pasul inainte cu piciorul opus si pregatirea pentru saritura. In timpul contactului  piciorului de bataie cu solul, precum si in timpul sariturii, jucatorul se rasuceste spre partea favorita, ducand mingea deasupra umarului drept. Din aceasta pozitie, in care interul este orientat acum cu umarul in directia portii adverse, urmeaza aruncarea la poarta. 

Aruncarea la poarta din saritura precedata de pas incrucisat. Mingea este prinsa pe piciorul bratului de aruncare, dupa care urmeaza pasul cu piciorul opus si din nou cu primul picior, incrucisat, cu varful orientat in afara. In acest timp, jucatorul duce mingea in jos lasand impresia ca pregateste o aruncare pe langa sold, ceea ce il determina pe aparatorul direct sa ia masuri in vederea blocarii pe care el o banuieste ca s-ar executa pe langa sold sau pe langa genunchi. Observand reactia aparatotului la miscarea pregatitoare, atacantul se decide sa sara de pe picioarul de bataie si, ducand mingea deasupra umarului, arunca la poarta, peste bratele aparatorului surprins.

            Aruncarea la poarta din saritura cu ducerea bratului prin lateral. Miscarile pregatitoare acestei aruncari sunt identice cu cele de la aruncarea „clasica” din saritura. In timpul elanului, atacantul observa ca adversarul direct a ridicat bratele in sus pentru a bloca aruncarea. Ca urmare, in loc sa execute aruncarea zvarlita cu bratul intins in sus, acesta duce bratul prin lateral, departand mingea de aparator si trimitand-o spre poarta printr-o aruncare zvarlita lateral pe langa umar.

            Aruncari la poarta din sprijin pe sol. Jucatorii din linia de 9 metri nu au posibilitatea intotdeauna sa arunce liberi la poarta de aceea acestia trebuie de multe ori sa se demarce si sa ajunga intr-o pozitie care sa le permita aruncarea la poarta. Pentru ca o aruncare sa devina eficienta  de la o distanta de 9-11 metri, acesta trebuie sa tina cont de forta de aruncare pe care i-o imprima mingii, dar mai este nevoie si de o tehnica corespunzatoare, pentru crearea unei viteze initiale de zbor a mingii care sa-l puna in dificultate pe portar. Aruncarile la poarta din sprijin pe sol, cu pas incrucisat, pas adaugat sau pas saltat, ca elan premergator aruncarii, asigura zbor rapid mingii, fara de care nu se poate concepe inscrierea golurilor de la distanta.

            In faza a patra a atacului, elanul spre poarta adversa este mult mai scurt, de 2-3 pasi, ceea ce, echivaleaza doar cu pasii premergatori aruncarii. Este deci necesar ca, in pregatirea jucatorilor, sa se insiste asupra dezvoltarii fortei de aruncare si vitezei de executie.

Aruncarea la poarta cu pas incrucisat. Procedeul este folosit de jucatorii din linia de 9 metri, in special de cei care primesc mingea din partea bratului de aruncare. Pentru executarea corecta a acestei aruncari este bine ca mingea sa fie prinsa, in patrundere, pe piciorul bratului de aruncare. In acest caz, dupa prindere, jucatorul face un pas cu piciorul opus bratului de aruncare spre inainte. Urmeaza apoi incrucisarea piciorului care se afla pe partea bratului de aruncare prin fata celui celuilat picior si sprijinirea acestuia pe sol cu varful rasucit spre interior.

Odata cu incrucisarea piciorului, jucatorul duce mingea deasupra umarului, pe care o pregateste pentru aruncarea care o va executa, dupa ce piciorul de bataie va fi repus pe sol. Aceasta a fost faza pregatitoare aruncarii sau elanul. Dupa ce piciorul opus bratului de aruncare  a fost blocat pe sol orientat cu varful spre interior, urmeaza miscarea de aruncare propriu-zisa, cuprinsa din impingerea puternica din piciorul de pe partea bratului de aruncare, zvarlirea din bratul de arucare si trecerea greutatii corpului pe piciorul opus bratului de aruncare.

            Pentru a reduce timpul necesar executarii acestei aruncari la poarta, jucatorii experimentati incep incrucisarea cu piciorul bratului de aruncare, inca inainte ca acestia sa primeasca mingiiea,ceea ce scurteaza mult timpul necesar executarii aruncarii.

            Aruncarea la poarta cu pas incrucisat in spate. Aceasta aruncare este utilizata de jucatori pentru a-si creea un unghi mai bun de arucare la poarta sau pentru a reusi sa evite blocajul . Jucatorul porneste aproape de pe loc in directia aparatorului care-l marcheaza prin supraveghere, prinde mingea pe piciorul opus bratului de arucnare, duce apoi piciorul care este pe aceeasi parte a bratului de aruncare in spatele celuilalt si il sprijina pe sol, dupa care duce piciorul de bataie in fata, plasat de asemenea spre partea opusa directiei initiale de inaintare, ceea ce permite aruncarea pe langa aparatorul direct.

             Aruncarea la poarta cu pas adaugat. Jucatorul care se regaseste in patrundere spre poarta incerca sa prinda mingea pe piciorul opus bratului de aruncare, apoi executa pasul adaugat cu piciorul opus , iar in acelasi timp duce mingea deasupra umarului cu care executa aruncarea. In continuare jucatorul face un pas cu piciorul opus bratului de aruncare, timp in care mingea ramane si mai mult urma bratului de aruncare, piciorul opus bratului de aruncare este blocat pe sol si, azvarlind din bras executa aruncarea la poarta.

             Aruncarea la poarta cu pas saltat. In timpul elanului, jucatorul primeste mingea, pe piciorul bratului cu care se va executa aruncarea, dupa care, in loc sa ducapiciorul opus  in fata, acesta  executa un pas saltat de pe piciorul brasului de aruncare pe acelasi picior, timp in care duce mingea inapoi, pregatindu-se de aruncare. In timp ce duce piciorul de bataie in fata mingea ramane tot mai mult in urma ceea ce ii permite un control mai bun asupra.

            Piciorul opus bratului de aruncare se fixeaza pe sol, apoi se blocheaza si in continuare se executa aruncarea zvarlita pe deasupra umarului, pe langa sold sau pe langa genunchi.

            Aruncarea la poarta pe langa sold. Miscarile care pregatesc aceasta aruncare pot apartine atat celor care se executa la aruncarile la poarta cu pas saltat sau cu pas adaugat. Mingea, este tinuta cu o mana prin apucare, si este dusa pe jos-inapoi. Piciorul opus bratului de aruncare se blocheaza pentru aruncare, trunchiul se inclina spre partea de aruncare. Din aceasta pozitie deplasarea brasului aruncator se va face din lateral pe langa sold. Astfel mingea paraseste mana atacantului de la o inaltime de 0,5-1 metru, neputand astfel sa fie blocata de catre aparator care este luat prin surprindere.

            Aruncarea la poarta pe langa genunchi. Ca si la aruncarea a poarta pe langa sold, se poate folosi elanul cu pas incrucisat sau cu pas saltat, care ingaduie jucatorului sa intoarca corpul spre partea bratului de aruncare ducand in acelasi timp mingea in jos si inapoi. Pentru a executa aceasta aruncare de la genunchi jucatorul trebuie sa fandeze ceva mai mult. In faza de azvarlire a mingii se produce o ingenunchiere adica o inclinare pronuntata a trunchiului spre partea bratului de aruncare. Capul se apleaca de asemenea de partea bratului aruncator, privirea ramane in directia portii. In momentul aruncarii , bratul este orientat in jos, mingea se tine cu o mana prin apucare, iar traiectoria imprimata mingii este de obicei razanta cu solul.

            Aruncarea la poarta prin evitare. Aruncarea la poarta prin evitare se executa in felul urmator: dupa elanul de patrundere spre poarta si miscarile pregatitoare de aruncare cu pas incrucisat sau saltat, jucatorul pune piciorul opus bratului de aruncare pe sol ceva mai lateral spre stanga in afara directiei de inaintare la poarta. In felul acesta, atacantul poate evita blocajul aparatorului direct care se afla in fata sa.

            Dupa blocarea piciorului pe sol, jucatorul incepe aruncarea propriu-zisa prin impingerea puternica in piciorul drept. Aruncarea se executa prin zvarlirea pe deasupra capului sau din lateral in momentul in care trunchiul a ajuns sa fie indoit mai mult in partea preferata de aruncare

Aruncarea la poarta prin evitare cu plonjon. Pentru a-l ocoli si mai mult pe aparatorul direct in timpul aruncarii, pe langa aruncarea la poarta cu evitare jucatorul care se afla in atac poate executa si plonjon. Pentru aruncare se face tot elan cu pas incrucisat sau saltat. Dupa blocarea piciorului opus bratului de aruncare pe sol, jucatorul impinge cu mai multa putere in piciorul de pe partea bratului de aruncare, trecand greutatea pe acesta, inclina mult trunchiul in lateral spre partea in care doreste da faca evitarea si se lasa sa cada in aceasta directie. Mingea, este dusa deasupra capului sau in lateral prin aceeasi rotare ca la aruncarea prin evitare, mingea se tine cu o mana prin apucare. Cand trunchiul a ajuns la orizontala si corpul se gaseste in cadere pronuntata spre partea in care doreste sa execute aruncarea, printr-o zvarlire puternica din brat, se executa aruncarea la poarta pe langa sau pe sub bratele aruncatorului direct. In cadere, jucatorul ia contact mai intai cu partea neaindemanatica a corpului dupa care acesta isi ruleaza corpul pe partea laterala.

            Aceasta aruncare la poarta nu este greu de realizat si poate fi insusita foarte usor.Aceasta aruncare solicita in acelasi timp si o buna forta a musculaturii dar si o buna mobilitate in articulatii

          2.5. Metode de cercetare folosite

Metoda documentarii bibliografice

Pentru realizarea demersului nostru metodico-stiintific am apelat la mai multe metode si tehnici de cercetare.

In vederea studiului fundamentarii teoretice a lucrarii am studiat materiale de specialitate si din alte domenii. Am extras sursele informationale care au constituit suportul tuturor aplicatiilor practico-metodice solicitate in contextul cercetarilor aplicative.

Pentru realizarea unei cercetarii stiintifice trebuie sa se faca o documentare corespunzatoare cat mai complexa. O cercetare complexa trebuie sa cuprinda atat trecutul cat si viitorul domeniului cercetat, aratand ceea ce s-a realizat mai important in domeniul handbalului romanesc, unind noile procedee descoperite in perspectivele evolutiei ulterioare ale acestora. Alegerea surselor de informare ne-a solicitat un volum mare de timp in vederea selectarii celor mai bune surse de inspiratie pentru realizarea lucrarii.

Lucrarile de specialitate ne-au furnizat repere de ordin general. In afara lucrarilor de specialitate am studiat si lucrari de tip psiho-pedagogic si didactic pentru a putea astfel fi la curent cu particularitatile morfo functionale ale varstei pubertare. In urma acumularii acestor date am trecut apoi la studierea aruncarilor la poarta din diferite procedee ale jucatorilor

Metoda convorbirii                                  

A avut loc o serie de discutii cu specialisti si fosti sportivi din ramura sportiva handbal, referitoare la oportunitatea folosirii diferitelor procedee de aruncare la poarta la nivelul juniorilor III.

Discutiile si convorbirile au fost inglobate in continutul si desfasurarea studiului nostru.

Convorbirea furnizeaza idei pentru intelegerea motivelor interne ale conduitei, a opiniilor si convingerilor, specialistilor, fostilor handbalisti dar si cu jucatorii pe care i-am observat. Din discutiile purtate cu acestia am inteles tehnica aruncarii la poarta este una care se poate schimba in permanenta in functie de momentul aruncarii la poarta si de deciziile pe care le ia cel care arunca.

Metoda inregistrarilor

Rezultatele  inregistrarilor cu valorile variabilelor au fost centralizate prin intermediul camerei video si a foilor de meci, si expuse in aceasta lucrare cu ajutorul tabelelor, pentru fiecare meci in parte. Dar si cu ajutorul graficelor de eficienta pentru fiecare post in parte.

Metoda inregistrarilor este o alta metoda importanta folosita in lucrarea de fata. S-au inregistrat rezultatele obtinute in meciurile din turneele de juniori III ale Campionatului National de Juniori III al Romaniei cat si in Turneul Semifinal al aceleiasi competitii.

Metoda istorica

Metoda istorico-hermeneutica, m-a ajutat in demararea cercetarii pentru a cunoaste procesul aparitiei si dezvoltarii aruncarilor la poarta pe masura trecerii timpului.

Cu ajutorul acestei metode am putut sa aflam cum au tot evoluat procedeele de aruncare la poarta de la handbalul in 11 jucat de Virgil Hnat, Aurel Bulgaru, Cornel Otelea etc., pana in ziua de azi la handbalul jucat in sala practicat etape de catre Valentin Samungi, Cristian Gatu, Stefan Birtalan si cei exponentiali azi ai Romaniei Eremia Paraianu, Ionut Rudi Stanescu si Sandu Iacob. Dar speram ca jucatorii ce vin din urma (Radu Pertea, Stanescu Tudor, Stan Ioan) sa isi faca simtita prezenta cu noi procedee de aruncare la poarta.

Metoda studiului  pedagigic

De asemenea cunoscandu-se potentialul esalonului de cercetare s-a apelat la un studiu pedagogic,natural,ameliorativ cu scopul verificarii ipotezelor de lucru. Acesta s-s desfasurat in cadrul echipei Grup Scolar 1 Mai Ploiesti in cadrul Campionatului National de Juniori III masculin, anul competitional 2008-2009 in seria C.

Metoda statistico-matematica

Datele obtinute au fost intabelate si centralizate. La fiecare meci s-a stabilit numarul golurilor marcate din diferite procedee de aruncare dintr-un numar total de aruncari la poarta.

            Metoda reprezentarii grafice

            Aceasta metoda a fost folosita pentru a putea face o comparatie cat mai sugestiva intre diferentele care exista intre testarea initiala si testarea finala.

 

Capitolul 4: Concluzii si propuneri

In concluzie,in urma studiului pe care l-am efectuat la echipa de juniori III de handbal masculin Grup Scolar 1 Mai Ploiesti am observat ca s-a pus accentul pe aruncarile de la 9 metri in special al interilor dar si pe repunerile rapide din partea portarului dupa golurile primite.

Mentionez ca echipa studiata s-a calificat la turneul semifinal al Campionatului National pentru Juniori III.

Din prisma aruncarilor la poarta jucatorii au avut si aruncari bune dar si aruncari care au dezamagit.

Studiul statistic efectuat asupra celor 23 de jocuri a furnizat date despre eficienta aruncarilor la poarta ale echipei, precum si date privind „maturizarea”  jucatorilor pe intregul parcurs  al competitiei.     

Cel mai eficace jucator al echipei este B.A. cu 160 de goluri de pe postul de extrema dreapta.

Locul 2 este ocupat de P.A.  cu un total de 115 de goluri de pe postul de inter stanga.

Locul 3 este ocupat de G.C. care a marcat 87 de goluri de pe postul de inter dreapta.

In total echipa a marcat 568 de goluri avand o medie pe meci de aproximativ 24,6 goluri care reprezinta un procentaj destul de bun pentru o echipa de juniori III.

Cel mai eficient jucator este B.A. cu un procentaj de 67,79% care joaca pe postul de extrema dreapta.

Locul 2 este ocupat de P.A. cu un procentaj de 61,49% care joaca pe postul de extrema dreapta.

Locul 3 este ocupat de I.G.  cu un procentaj 60,27%care joaca pe postul inter dreapta.

Media eficientelor echipei pe toata durata desfasurarii campionatului a fost de 49,15% ceea ce este imbucuratoare deoarece tinand cont de varsta lor acestia au putut sa se depaseasca, deoarece media eficientei lor cu un an inainte a fost de 39,48%.

 As avea si anumite propuneri pentru imbunatatirea eficientei aruncarilor la poarta de pe posturi:

·        elaborarea unor exercitii specifice aruncarilor la poarta a jucatorilor de pe posturi cu stabilirea unor norme de notare a procedeelor

·        executarea aruncarilor la poarta prin principalele procedee tehnice a aruncarilor la poarta, pana la epuizare

·        in ceea ce priveste eficienta aruncarilor la poarta, putem spune ca pe perioada studiului s-au facut progrese mari si datorita pregatirii individuale in ceea ce priveste eficienta aruncarilor la poarta

·        punerea accentului pe exercitii de relatii pe posturi adica: pasare pe posturi extrema-inter-centru , centru-inter-pivot, etc

          Bibliografie:

           

Ghermanescu,I.K.

Tehnica si metodica handbalului, Editura Didactica si Pedagogica, 1983, Bucuresti

Gogaltan,V.

Tehnica si metodica handbalului, Editura Didactica si Pedagogica, 1983, Bucuresti

Hantau,C.

Handbal antrenamentul copiilor si juniorilor, Editura Printech, 2004, Bucuresti

Hantau,C.

Handbal, Editura Alpha, 2000, Bucuresti

Jianu,E.

Tehnica si metodica handbalului, Editura Didactica si Pedagogica, 1983, Bucuresti

Negulescu,I.C.

Tehnica si metodica handbalului, Editura Didactica si Pedagogica, 1983, Bucuresti

Negulescu,I.C.

Handbal Tehnica jocului, Editura ANEFS, 2000, Bucuresti

Niculescu,M.

Metode de cercetare stiintifica, Editura ANEFS, 2002, Bucuresti

Tudös,S.

Elemente de statistica aplicata, Editura ANEFS, 1993, Bucuresti

Federatia Romana de Handbal

www.frh.ro






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Sport




Inspectia Tehnica a Parapantei
EXERCITII DE DEZVOLTARE FIZICA GENERALA SI/SAU ARMONIOASA (E.D.F.G.si sau D.). Definitie. Scop. Clasificare. Cerinte metodice si recomandari in aplica
ACTIVITATI DE EDUCATIE FIZICA SI SPORTIVA IN RECUPERARE - PROGRAMA ANALITICA A CURSULUI SI A LUCRARILOR PRACTICE
Program de Stretching
Interdependenta dintre educatia fizica si sport la nivel macrosocial si aplicabilitatea selectiei in tara noastra
Performanta sportiva
ACORDUL PRIVIND PRACTICILE ANTIDUMPING
Efectul exercitiului fizic asupra organismului
DESPRE ANTRENORIAT SI COMPETITIE
Fiziologie sportiva