Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Satisfactia de a face ce iti place. ascensiunea în munti, pe zapada, stânca si gheata, trasee de alpinism


Alpinism Arta cultura Diverse Divertisment Film Fotografie
Muzica Pescuit Sport

Sport


Index » hobby » Sport
» Atletism: alergarea de viteza-100m


Atletism: alergarea de viteza-100m




 

                          ATLETISM: ALERGAREA DE VITEZA-100m

ALERGAREA DE VITEZA-PROBA DE 100m

              Atletismul este o ramura a educatiei fizice si sportului care,prin numarul mare de exercitii,diferite unele de altele,vizeaza intrecerea ,dar si dezvoltarea armonioasa a organismului-exterioara (musculara) si interioara (marile functii si unele calitati psihice),avand din acest punct de vedere,valoare sociala.

              Intrecereile (concursurile) atletice care cuprind probe,au caracteristici specifice in functie de cele trei categorii de exercitii :alergari,sarituri si aruncari :



-in probele de alergari si mars se urmareste obtinerea unui timp cat mai bun (scurt) pe o distanta precizata ;

-in probele de aruncari se urmareste trimiterea prin aer a unor obiecte speciale (greutate,disc,sulita,ciocan) la o distanta cat mai mare ;

-in probele de sarituri se urmareste obtinerea unui zbor cat mai lung la saritura in lungime si la triplusalt si un zbor cat mai inalt la saritura in inaltime si la saritura cu prajina.

               In toate probele se impune respectarea unor conditii speciale,precizate prin “Regulamentul concursurilor de atletism”. Regulile sunt exacte,departajand clar valoarea sportive a fiecarui atlet (a) in raport cu ceilalti competitori sau in raport cu spatial si timpul.

              

               Proba de alergare de viteza pe 100m este o proba clasica.Aceasta nu trebuie sa lipseasca din concursurile de mare amploare :campionate nationale,concursuri regionale, Campionate Europene, Campionate Mondiale, Jocuri Olimpice.

               Proba de 100m apare in programul primei editii a Jocurilor Olimpice-Atena 1896, numai pentru barbate si a fost castigate de americanul T.E. Burke cu rezultatul de 12 secunde. Acesta a plecat dintr-o pozitie  « incomoda ».luand astfel primul start de jos.

               De la prima editie a Jocurilor Olimpice pana in prezent alergarile de viteza au fost nelipsite din programul intrecerilor atletice.Performantele au atins valori foarte mari,ajungandu-se la recorduei impresionante.

                In alergarea de viteza o tehnica buna se remarca prin corectitudine in miscari,prin relaxare relativa care presupune o succesiune intre contractia si relaxarea musculaturii,aspecte care creeaza senzatia de usurinta in deplasare si dau aspect de simplitate.

                 Alergarea de viteza se executa cu intensitate maxima,ajungand la valori de peste 12m /sec. (Carl Lewis, Linford Christie,etc.)

                 Aproape de viteza maxima pe 100m se ajunge dupa 25-30m. Majoritatea alergatorilor obtin viteza maxima intre 50-60 m de la start,iar mentinerea ei se face oscilant,avand 2-4 momente de varf pana la 80-90,dupa care are tendinta de scadere.

                  Timpul obtinut intr-o alergare de viteza depinde de :

-capacitatea de reactie la pocnetul pistolului ;

-capacitatea lansarii din start ;

-valoarea vitezei de deplasare ;

-capacitatea de a mentine viteza maxima cat mai mult.

          

             Tehnica alergarii de viteza poate fi analizata tinand seama de cele trei faze ale acesteia :

1.      startul de jos si lansarea dupa start ;

2.      alergarea pe parcurs ;

3.      sosirea.

                   STARTUL DE JOS SI LANSAREA DUPA START

           Startul de jos reprezinta o pozitie grupata care permite o plecare rapida,foarte importanta  la inceperea alergarii de viteza.

           Un start corect depinde si de modul in care se aseaza blocurile de start.Astfel,blocul din fata va fi inclinat la aproximativ 45 grade,iar cel din spate,la aproximativ 75 grade,inclinari corespunzatoare flexiei gleznelor in pozitia de plecare din blocuri.Blocurile se aseaza pe mijlocul culoarului la alergarile in linie dreapta,sau in exteriorul culoarului,cand se pleaca din turnanta.Distantele dintre blocuri in directia alergari determina trei variante :startul clasic,starul apropiat si startul departat.

           La startul clasic,primul bloc se aseaza la 35-50 cm fata de linia de plecare iar blocul din spate la 5-8 cm fata de primul bloc.Pentru startul apropiat,blocul din spate se apropie  la 15-20 cm fata de blocul din fata,iar pentru startul departat,primul bloc se deplaseaza pana la o distanta de 15-20 cm fata de blocul din spate.

            Startul de jos are trei comenzi :

  I. PE LOCURI-la auzirea acestei comenzi,alergatorul se aseaza in blocuri,fixand mai intai primul picior si apoi piciorul din spate  care se sprijina pe sol si cu genunchiul ;mainile se afla inapoia liniei de plecare,bratele fiind perpendiculare pe sol si paralele,la latimea umerilor ;

Trunchiul va avea o pozitie normala,fara flexie sau extensie,gatul fiind in prelungirea trunchiului-din aceasta pozitie alergatorul priveste in fata la 2-3 m.

  II. GATA-dupa auzirea acestei comenzi,alergatorul ridica bazinul incet,pana la nivelul umerilor ;trunchiul se deplaseaza usor inainte,bratele preluand o parte din greutatea corpului ;spatele este drept,centrul de greutate al corpuluiu va fi plasat foarte aproape de linia de start.Aceasta pozitie se caracterizeaza prin incordare maxima,favorabila plecarii rapide.Tot in aceasta pozitie se realizeaza unghiurile favorabile intre coapse si gambe.





  III.LANSAREA DE LA START-In pozitia « gata » prin ridicarea mainilor de pe sol,dupa receptionarea pocnetului pistolului,corpul atletului are tendinta de a cadea,dar apare primul pas care schimba aceasta tendinta si proiecteaza corpul inainte ;miscarea picioarelor este simultana (impingerea din primul picior si tragerea celui din spate),fiind ajutata si de lucrul activ al bratelor,care prin pendulare impreuna cu piciorul din spate,maresc  reactia sprijinului ; lansarea in continuare se face prin pasi de accelerare,primii 2-3 pasi  neavand momente de amortizare ;pasii se lungesc in mod progresiv,iar urmele lor,la inceput departate,se apropie de axa alergarii,dupa 8-10 pasi.

       Viteza creste treptat,ajungand la valori aproape maxime,dupa 25-30 m cresteri mici in continuare,inregistrandu-se pana la 50-60m, dupa care se urmareste mentinerea alergarii lansate si,implicit,a vitezei obtinute.

          INVATAREA STARTULUI DE JOS SI A LANSARII DUPA START :

-plecare din stand prin dezechilibrare ;

-plecari rapide din pozitii diferite:din ghemuit,din fandat,din sezand,din culcat dorsal si facial,din stand cu spatele la directia de alergare;

-plecari (startuti) la comanda dupa 2-3 treceri de la comanda “pe locuri” la comanda “gata”;

-plecari cu pauze diferite ca timp, de la comanda « gata » la pocnet pe distante scurte de 5-10m ;

-plecari cu treceri pe sub o stinghie  tinuta orizontal la inaltimea de cca 1,5m si la distanta de 5-6m.

ALERGAREA PE PARCURS

            Specific acestei alergari este pasul lansat de viteza. Important este ca lungimea pasilor sa fie egala,iar viteza cat mai constanta.

            Contactul piciorului cu solul la alergarile de viteza se face pe pingea si foarte aproape de proiectia centrului de greutate al corpuluui,in scopul reducerii reactiunii care apare in momentul amortizarii.

            Extensia rapida in articulatia gleznei favorizeaza viteza de alergare.

            Scaderea lungimii pasului micsoreaza forta de impulsie si viteza piciorului pendulant.

            In fiecare pas se urmareste transferul bazinului cat mai rapid peste punctul vertical de sprijin,fapt usurat de piciorul pendulant,care in faza de pendulare anterioara,antreneaza si bazinul,proiectandu-l spre inainte,determinand o pozitie usor arcuita a corpului din articulatia coxo-femurala. Acest lucru obliga si trunchiul la o pozitie verticala,favorabila succesiunii de contractie si relaxare. Bratele se misca amplu,sub un unghi de 90 de grade cand sunt pendulate inainte si circa 140 de grade cand sunt pendulate inspre inapoi.

         Alergarea nu se invata,ci se perfectioneaza,avand in vedere ca miscarile sunt naturale,cunoscute si deprinse din copilarie.

         In procesul de insusire a tehnicii de alergare,se urmareste corectirudinea in miscari si cresterea eficientei alergarii,concomitent cu dezvoltarea celorlalte calitati motrice.Se vor urmari :

-contactul cu solul sa se fac ape pingea ;

-gambele sa nu penduleze prea amplu inspre inainte ;

-trunchiul sa se pastreze vertical sau usor inclinat inainte ;

-pendularea bratelor,suficient de ampla,sa degajeze umerii si sa nu angreneze in miscarea de rotatie trunchiul.

           INVATAREA ALERGARII ACCELERATE :

-alergare cu cresterea treptata a vitezei pe 30m ;distanta aceasta va fi impartita in trei portiuni de cate 10m fiecare ;

Pe primii 10m se va urmari o viteza redusa,de angrenare,care sa creasca treptatat pana la 25% din posibilitati ;pe urmatorii 10m se mareste viteza,ajungandu-se in finalul acestei portiuni la 50%din posibilitati si in continuare se accelereaza pana in finalul ultimilor 10m spre o viteza mare,in jur de 70 % din posibilitati ;

-alergare cu cresterea treptat a vitezei pana aproape de 100 % din posibilitati ;

-alergare cu cresterea treptata a vitezei,pe 60m ;

-alergare accelerata,fara marcaje,cu atingerea vitezei maxime dupa 30-40-50-60m ;

-alergare accelerata in turnanta,vizand intrarea si iesirea din turnanta.

          INVATAREA ALERGARII LANSATE:

-alergare accelerata cu atingerea vitezei propuse,urmata de alergare libera (din inertie) in linie dreapta;

-alergare accelerate cu atingerea vitezei maxime si mentinerea ei pe 10-20-30m;

-alergare accelerate cu atingerea vitezei propuse in dreptul unui reper si mentinerea ei pana la alt reper;

-alergare cu start lansat,cronometrata pe 10 pana la 50m;

-alergari cu start lansat in turnanta,vizand atat intrarea, cat si iesirea din turnanta.




SOSIREA

           Alergarea se termina atunci cand alergatorul atinge cu pieptul (nu cu capul,gatul,mainile sau picioarele) firul sau planul vertical dus prin aplecarea trunchiului energic inainte,pe ultimul pas,cel mult pe ultimii doi pasi,fapt care nu stanjeneste viteza de alergare.

ALERGAREA IN TURNANTA

           La alergarea in turnanta consumul de energie este mai mare pentru a invinge forta centrifuga.Pentru a contracara aceasta forta,alergatorul se inclina spre interior,intensificand in acelasi timp si impingerea din piciorul drept,opunandu-se prin acesteactiuni fortei centrifuge ;cu cat raza este mai mica,forta centrifuga este mai mare la aceeasi viteza.

          Blocurile de plecare se aseaza in exteriorul culoarului,cand startul de jos are loc din interiorul turnantei,conform avansului de turnanta pe care il primeste fiecare alergator incepand de la culoarul doi. Asezarea blocurilor in exterior permite o lansare din start aproape in linie dreapta,tangenrta la linia interioara a culoarului respectiv.

PREVEDERI ALE REGULAMENTULUI CONCURSURILOR DE ATLETISM PENTRU PROBA DE 100 m

                  In proba de 100 m fiecare alergator este obligate sa alerge pe culoarul lui.Culoarul are latimea de 1,22m,maxim 1,25m , iar in sala min. 0,90m si max. 1,10m si este delimitat de linii (de obicei albe),late de 5cm. Linia interioara (din stanga alergatorului) nu intra in latimea culoarului.

                  Cand alergarea se desfasoara in linie dreapta si un concurent se abate pe moment de la culoarul sau,aceasta nu se considera o infractiune, daca,concurentul in cauza nu a jenat alt concurent. Cand alergarea se desfasoara in turnanta,calcarea liniei din stanga aleregatorului se considera infractiune si concurentul respectiv poate fi descalificat,considerandu-se ca prin aceasta si-a creat avantaj (a alergat o distanta mai scurta decat adversarii).

                  Locurile de plecare si sosire intr-o cursa vor fi marcate prin linii late de 5 cm.

Linia de plecare intra in distanta de alergare,dar linia de sosire nu intra in distanta de alergare.

                  In alergarea de viteza de 100m,la comanda « pe locuri », concurentii se vor aseza in blocurile de plecare si vor astepta nemiscati comanda « gata ». Daca unul sau mai multi concurenti se misca in mod voit,acestia vor fi avertizati de catre starter,dupa ce s-a ordonat concurentilor sa se ridice.

                  La comanda « gata » toti concurentii vor lua imediat pozitia lor finala asteptand nemiscati pocnetul pistolului.

                  Daca nu se respecta aceasta prevedere dupa scurgerea unui timp rational si unul sau mai multi concurenti se misca ,li se va considera « start gresit ».

                  Cand plecarea este neregulamentara,concurentii vor fi rechemati,tragandu-se al doilea foc de pistol. Daca plecarea neregulamentara s-a datorat unuia sau mai multor concurenti,acestia vor primi un avertisment pentru startul gresit (furat).Dupa doua starturi « furate »,concurentul respectiv este descalificat.

                   Starterul are control asupra tuturor concurentilor aflati la linia de plecare.El trebuie sa se aseze intr-un loc de unde sa poata vedeatoti concurentii. Comenzile verbale pe care le da starterul sunt : « pe locuri » , « gata », urmate de pocnetul pistolului.Tot starterul este acela care,inaintea disputarii cursei va face tragerea la sorti a culoarelor.

                    Fiecare alergator este cronometrat de catre trei cronometrori-timpul inregistrat intre cele doua extreme este timpul oficial.

                    Pe linia de sosire concurentii vor fi clasati in ordinea in care o parte a trunchiului atinge marginea cea mai apropiata a liniei de sosire.

                    Declansarea cronometrului se face in momentul cand se observa fumul pistolului iar oprirea se face in momentul in care o parte a trunchiului atinge marginea liniei de sosire,cea mai apropiata de plecare.

                     Clasamentul se alcatuieste in ordinea in care sosesc concurentii,inscriindu-se in dreptul fiecaruia timpul obtinut.

                     Intr-o finala sau intr-o serie exista dese cazuri cand concurentii au acelasi timp dar sunt clasati pe locuri diferite. Acest lucru se intampla atunci cand concurentii sosesc foarte aproape unii de altii si sunt departajati abia dupa developarea fotografiei.Pentru acestia,in afara de cronometrori,mai exista si judecatori de sosire care se afla in partea opusa cronometrorilor. Ei au misiunea de a observa ordinea sosirii in cursa si chiar distanta la care concurentii se gasesc unii fata de altii in acel moment.






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Sport




Inotul la elevii cu nevoi speciale
FORMA SPORTIVA SI POSIBILITATI DE INFLUENTARE A FORMEI SPORTIVE
Performanta sportiva
OBIECTUL TEORIEI SI METODICII JOCULUI DE HANDBAL
ADAPTAREA IN ANTRENAMENTUL SPORTIV
Sinteza principalelor afectiuni respiratorii la sportivi
Factorii care conditioneaza practicarea sportului in randul oamenilor din Romania
PROIECT DE LECTIE Sport - Deprinderi aplicativ-utilitare-Echilibru. Escaladare
Miscarile intermediare ale inotului
Jocul de tenis - Relatiile de interdependenta intre tehnica si tactica