Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Satisfactia de a face ce iti place. ascensiunea în munti, pe zapada, stânca si gheata, trasee de alpinism


Alpinism Arta cultura Diverse Divertisment Film Fotografie
Muzica Pescuit Sport

Muzica


Index » hobby » Muzica
» SISTEME INTONATIONALE NETEMPERATE


SISTEME INTONATIONALE NETEMPERATE




SISTEME INTONATIONALE NETEMPERATE

În practica artistica muzicala intalnim - in epoci diferite - doua princi­pale sisteme de intonatie netemperata (absoluta): „Pitagora” si „Zarlino”, la acestea adaugandu-se in zilele noastre si intonatia netemperata electronica.

a)  Sistemul (scara) lui Pitagora[1]



Sistemul netemperat pitagorician foloseste o scara sonora constituita din succesiuni de cvinte perfecte naturale, marimea cvintei rezultand din vibratiile treimci de coarda (valoarea acustico-matematica  3/2 sau 176.09 savarti).

În acest sistem, fiecare sunet este considerat in dubla referinta: o data ca sunet fundamental (generator al sunetului urmator), si a doua oara ca cvinta naturala (generat de sunetul precedent):

Sistemul  poate  fi  largit,  in  acelasi  mod,   fie  in  directie   ascendenta   (con­structie cu diezi), fie in cea descendenta (constructie cu bemoli):

Text Box:

Reasezand materialul sonor de mai sus in limitele unei octave, obtinem scara netemperata pitagoreica, in care rapoartele dintre sunetele componente (intervalele) sunt deduse din succesiunea lor prin cvinta naturala (3/2).

Sa analizam aceste rapoarte masurate de acustica.

Valori acustice intre treptele conjuncte  (neutilizandu-se alteratiile):

Valori acustice in contructia cu diezi a sistemului:

Valoarea in savarti


              Rapoarte acustice

              Valori acustice in contructia cu bemoli a sistemului:


            

                     Rapoate acustice

Între treptele  conjuncte ale scarii pitagoreice - neutilizand  alteratiile -exista doua feluri de intervale de marime constanta:

-   tonul = 9/8  (51,15 savarti);

-  semitonul diatonic, numit si lymma = 256/243  (22,63 savarti).

În constructia cu diezi si bemoli a sistemului apare si semitonul cromatic numit aici apotom = 2187/2046 (28,51 savarti).

În scara exista un singur fel de coma - coma pitagoreica -ce diferen­tiaza intre ele sunetele enarmonice: sunetul si diez - spre exemplu - este mai acut decat do, enarmonicul sau, cu o coma, a carei marime rezulta din relatia 74/73 (5,88 savarti).

Importanta muzicala a sistemului netemperat pitagorician

Sistemul de intonatie pitagorician a fost primul utilizat in practica artistica, acoperind intreaga dezvoltare a muzicii monodice pana la definirea stilului polifonic.

Scarile arhaice pentatonice anhemitonice sunt pitagoreice ca marimi acustice si ca ordine functionala, materialul lor putandu-se aseza din cvinta in cvinta perfecta:

        ordine pitagoreica                                         ordine succesiva dupa  inaltime


Text Box:

Scarile   medievale   hexacordice,   utilizate   pe   timpul   lui   Guido   d'Arezzo (1050), sunt de asemenea pitagoreice ca ordine functionala si marimi acustice:

            Tot astfel, scarile modale heptacordice - grecesti si medievale - pastreaza, pana la generalizarea stilului polifonic, rapoarte pitagoreice intre sunetele componente (dam numai scara modului ionic, in varianta medievala, care cuprinde pe toate celelalte):

Întrucat are tertele mari prea mari, iar cele mici prea mici, intonatia pitagoreica nu convine dezvoltarilor pe mai multe voci; ea ramane, in schimb, cea mai expresiva pentru melodie, servind si astazi in acordajul instrumentelor cu coarde si arcus, care se face din cvinta in cvinta perfecta (la vioara, viola, violoncel) sau din cvarta in cvarta perfecta - rasturnarea cvintei (la contrabas).

b)  Sistemul (scara) lui Zarlino[2]

Sistemul netemperat zarlinian foloseste o scara sonora constituita pe baza a doi factori:

-   succesiunea de cvinte perfecte naturale  (pitagoreice);

-   suprapunerea de terte mari naturale (zarliniene).

Valoarea acustico-matematica a cvintei ramane aceeasi ca si cea pitagoreica (3/2), iar a tertei mari este dedusa din seria armonicelor intre care se formeaza acest interval (5/4 sau 96,91 savarti):




Text Box:

           

            Lucrand concomitent cu ambele relatii intervalice - cvinta perfecta (3/2) si terta mare (5/4) -, Zarlino construieste un sistem netemperat deosebit de cel pitagoreic, fiecarei cvinte perfecte din succesiune adaugandu-i o terta mare, astfel:

Cu ajutorul dimensiunilor intervalice specifice rezultand din rezonanta naturala: tonul mare (valoare 9/8), tonul mic (valoare 10/9) si semitonul diatonic (valoare 16/15), se ajunge si la precizarea rapoartelor dintre celelalte su­nete ale sistemului (sunetele cu diezi si bemoli).

Sa analizam aceste rapoarte masurate de acustica.

Valori acustice intre treptele conjuncte (neutilizandu-se alteratiile):

Valori acustice in constructia cu diezi a sistemului:

Text Box:

Valori acustice in constructia cu bemoli a sistemului:

Din cauza interventiei calculului prin cvinte si terte, intre treptele conjuncte nealterate ale scarii Zarlino apar trei feluri de intervale:

- tonul   mare = 9/8   (51,15   savarti)   intre   treptele   I-II,   IV-V   si VI-VII;

              - tonul   mic = 10/9    (45,76   savarti)   intre   treptele   II-III   si   V-VI;

-  semitonul   diatonic 16/15   (28,03  savarti)   intre  treptele  III-IV si
VII-VIII.

În sistem, din aceeasi cauza, subzista mai multe feluri de come, dintre care mai importante pentru muzica sunt:

-   coma sintonica, ce diferentiaza tonul mare   (9/8)   de  tonul  mic - (10/9), valoare acustico-matematica = 81/80  (5.39 savarti), numita si coma lui Didym;

-   coma  mare,  ce  diferentiaza sunetele  enarmonice   din   acest   sistem,  valoare acustico-matematica = 128/125 (10,30 savarti).

Importanta muzicala a sistemului netemperat zarlinian

Sistemul   de   intonatie  zarlinian   -  numit   si   sistemul   natural-armonic, fiind  alcatuit  din cvinte  si  terte mari  naturale,  convine  creatiei  pe  mai  multe voci (armonice si polifonice), intrucat acordurile majore  (armonicele 4-5-6)  si acordurile minore (armonicele 10-12-15) sunt just redate, din punct de vedere intonational-armonic, numai in acest sistem.

El a fost in uz cu precadere intre secolele XVI si XVIII, fiind folosit in muzica pe mai multe voci, indeosebi in muzica corala a capella din perioada Renasterii, in prezent, este utilizat in toate calculele acustice de laborator, de unde si numele de sistemul (scara) acusticienilor.

Din cauza multor diferente ce exista intre sunetele apropiate - diezii si bemolii n-au aici valori fixe -, sistemul lui Zarlino nu convine insa modulatiei[3] si transpunerii lui pe alte sunete, intrucat la fiecare transpunere, pentru a obtine intonatia pura ceruta de valorile sale, trebuie modificate aproape toate sunetele.

a)                   in ceea ce priveste ultimul dintre sistemele netemperate aparute in creatie - sistemul intonatiei electronice - acesta nu comporta o tratare spe­ciala, de indata ce lucreaza cu toate sunetele posibile fiziceste - in combinatii utilizand cu precadere spatiul sonor microintervalic.



[1]  Se stie ca filosoful si matematicianul grec Pitagora (592-520 i.d.H.), lucrand pe monocord, a formulat principiul dupa care inaltimea unui sunet este invers proportionala cu lungimea coardei (sursei sonore). Totodata el constata ca primul sunet nou ce apare in rezonanta, dupa octava sunetului fundamental, este cvinta lui, dand astfel o baza fizico-matematica unui fenomen cu atat de ample consecinte in teoria si practica artei muzicale.

  Desi n-a construit el insusi un sistem complex ca acela care-i poarta numele, invatatul grec are meritul de a fi descoperit principiul succesiunii sunetelor prin cvinte natu­rale, ce sta la baza sistemului respectiv si a multor altor principii din teoria muzicii.

[2]   Pentru realizarea acestui sistem, Zarlino foloseste unele principii enuntate deja in antichitate de catre Aristoxene, Didym si Ptolemeu; de aceea, mai este cunoscut si sub numele de sistemul sau scara „Aristoxene-Zarlino'.

[3]              Modulatie = procesul schimbarii centrului sonor de gravitatie (tonicii) de pe un sunet pe altul, intr-o compozitie muzicala, angajand sau nu si schi,barea modului.






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Muzica




REVOLUTIE ROCKULTURALA - Propaganda si Muzica in comunism
MUZICA DANSURILOR POPULARE
Fenomene si elemente lexicale ce apar in timpul cantatului
Referat Muzica Luchian Mihalea
LUCRARE DE ADMITERE - Dansul si persoanele care intra in contact cu el
REPERTORIUL NUPTIAL
DOINA
Legatura structurala dintre vers si melodie
REPERTORIU FUNEBRU
Clasificarea repertoriului pentru copii - folclor