Arhitectonica ratiunii
pure
1. Sistematica filosofiei. Termenul de arhitectonica este folosit de Kant pentru a desemna "arta
sistemelor" (Immanuel Kant, Critica
ratiunii pure, ed. cit., p. 618). O asemenea "arta" vede
stiinta nu ca pe o aglomerare de cunostinte, ci ca pe un sistem, realizat pornind de la o
schema care reda diversitatea, dar si ordinea
partilor. Schema despre care este vorba aici, in cazul in care ar fi
realizata, ar furniza Ideea, conceptul a priori al stiintei cu
forma si scopul sau. Chiar daca Ideea ca atare nu este inca
realizata, schema ei nu ne este inaccesibila.
In privinta filosofiei, avem de-a face cu filosofia naturii (care se
raporteaza la ceea ce este)
si cu filosofia moravurilor
(care se raporteaza la ceea ce trebuie
sa fie). Atat filosofia naturii, cat si cea a moravurilor, pot fi
cunoasteri prin ratiunea
pura (filosofie pura) sau cunoasteri
rationale prin principii empirice (filosofie empirica).
2. Diviziunea filosofiei ratiunii pure. Filosofia
pura se imparte in propedeutica
sau critica si metafizica. Kant oscileaza
daca sa includa critica in partea propedeutica sau in cea
metafizica a filsoofiei ratiunii pure, aceasta ezitare avand
unele consecinte asupra continuatorilor gandirii sale, dintre care unii au
optat pentru includerea criticii in propedeutica (idealismul german),
altii in metafizica (neokantianismul).
Metafizica este, la randul ei, metafizica
speculativa (metafizica a naturii) si metafizica a moravurilor (metafizica folosirii practice a
ratiunii pure).
