Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Satisfactia de a face ce iti place. ascensiunea în munti, pe zapada, stânca si gheata, trasee de alpinism


Alpinism Arta cultura Diverse Divertisment Film Fotografie
Muzica Pescuit Sport

Arta cultura


Index » hobby » Arta cultura
» Punctele de cusaturi si punctele de ornamentatie


Punctele de cusaturi si punctele de ornamentatie


PUNCTELE DE CUSATURI SI PUNCTELE DE ORNAMENTATIE

a)Punctele de cusaturi

          Pentru diferitele cusaturi exista numeroase puncte care se impart dupa importanta si intrebuintarea lor, in puncte de cusatura si altele cu ajutorul carora infrumusetam tesaturile si care se numesc puncte de ornamentatie.

b)Punctele de ornamentatie



          Punctul de ramurica. Este cel mai important punct in broderiile colorate. Cu el se lucreaza de obicei ramurile, coditele florilor si de aceea poarta aceasta denumire.

Acest punct se lucreaza de la stanga spre dreapta. Se infige acul si se fac in sens invers cateva puncte inaintea acului pentru a intari capatul atei ca sa nu se desfaca la spalat. Se scoate acul pe fata la locul fixat, apoi se infige cu cateva fire spre dreapta si se scoate pe jumatatea distantei propuse. Se infige iarasi acul la distanta fixata catre dreapta si se scoate acul la jumatatea ei. Se repeta mereu punctele pana se termina de lucrat modelul desenat.

          Lantisorul. Acest punct se numeste astfel pentru ca se aseamana cu un lant. Se tine materialul inclinat in asa fel incat sa se lucreze de sus in jos. Se scoate acul in locul unde incepe modelul, se orienteaza ata in cerc de la stanga la dreapta formand un lat pe care il tinem cu degetul mare de la mana stanga. Se infige acul in locul de unde incepe modelul si se scoate   cu cateva fire mai jos prin lat formand primul punct.

          Se continua la fel, infigand de fiecare data acul in punctul precedent, apoi scotandu-l peste cateva fire mai jos si formand de fiecare data un lat prin rotirea atei.

          Se lucreaza astfel pana se termina modelul propus. In timpul lucrului pentru ca lantisorul sa iasa egal, ata se lasa lejera, iar punctele se fac la fel de mari. Punctul de lantisor se aseamana cu un lant format din mai multe bucle.

          Punctul de feston. Se lucreaza de la stanga spre dreapta. Se fac cateva inaintea acului din sens invers. Se scoate acul in partea de jos, apoi se infige acul in partea de sus a acestuia, in linie dreapta, cu un fir catre dreapta, scotandu-l apoi in linie verticala, in jos, si in trecandu-l prin latul facut. Se trage firul si se formeaza in partea de jos a modelului nodulet(Fig. …).Se lucreaza mai departe punctele, la fel, unul langa altul, pana se termina modelul desenat.

          Acest punct se poate lucra la linii curbe, frante sau rotunde.

Modul de executie a punctului de feston
 

         

Punctul drug. Acest punct este foarte des intrebuintat si se lucreaza de la stanga spre dreapta, in linie dreapta, rotunda sau orice alta forma. Scoatem acul in partea de jos a modelului, la locul fixat il ridicam in linie dreapta si il infigem deasupra modelului, la marginea lui scotandu-l apoi langa prima impunsatura. Se trage usor firul de ata, pentru a nu-l strange prea tare. Se continua astfel, urmarindu-se motivul imprimat.

Punctul drug (a,b,c,d,e); modul de a broda petale cu punctul drug (f); bobi cu broderie plina (g); urzitul conturului (h); urzitul mijlocului(i); brodatul (j)

 

 


Punctul romanesc(cruciulita) si formarea motivelor romanesti.

Cusaturile romanesti, ca motive, se deosebesc de la un judet la altul,dar punctele cu care se lucreaza sunt aceleasi peste tot. Cusaturile romanesti au diferite puncte, dar cel mai des intalnit este punctul de cruciulita, fiind si cel mai decorativ. Modul de a se coase punctul cruciulita. Se fixeaza locul unde se plaseaza modelul dorit. Apoi se stabileste pe cate fire se lucreaza cruciulita, tinand seama de grosimea materialului, de firul cu care lucram si de  marimea motivului pe care il aplicam. Acest punct se lucreaza de la stanga la dreapta, dupa cum urmeaza : se scoate acul pe fata la locul fixat, apoi se numara in linie orizontala catre dreapta numarul de fire propus, 2-3 sau 4 fire; din acest punct, coboram in linie dreapta cu acelasi numar de fire si infigem acul, luand pe el catre stanga 2-3 sau 4 fire in linie orizontala; apoi scotand acul si tragand ata se formeaza prima linie a cruciulitei. Se numara iarasi catre dreapta pe orizontala sus, numarul de fire propus, si infigem din nou acul, scotandu-l cu 2-3 sau 4 fire catre stanga primei impunsaturi in linie orizontala, incheind cruciulita si facand totodata prima impunsatura pentru a doua cruciulita. Continuam in acest fel pana terminam modelul propus. Punctul cruciulita se lucreaza in diferite directii: orizontal, vertical sau oblic, asa cum cere modelul de pe hartia milimetrica, care trebuie respectat intocmai.

          El se mai poate executa si in alt mod, lucrand succesiv doua siruri de puncte.

Punctul cruciulita

a,b,c,d,e-punctul cruciulita cu o singura fata; f-punctul cruciulita cu doua fete.

 


Tivul cu punct de gaurele si colt drept. Tivurile se fac la marginea diferitelor obiecte, pentru a le da o terminatie frumoasa. Ele pot fi de diferite latimi: de la 0,5 cm la 10 cm. Latimea tivului se fixeaza in functie de grosimea materialului si de marimea obiectului, de exemplu la o fata de masa cu lungimea de 1 m si latimea de 1 m se face un tiv lat de 2-3 cm.

 Modul de executie al unui tiv lat de 3,5 cm: se masoara pe fiecare din cele 4 margini ale materialului (care este taiat pe fir drept) cate 7,5 cm (3,5 cm latimea tivului de pe fata, 3,5 cm latimea tivului de pe dos, iar 0,5 cm pentru indoit in interiorul tivului). Se  pune cate un semn si se scoate cate un fir in dreptul sau pe fiecare latura a fetei de masa. Atentie insa: firele nu se scot pana la capatul materialului, ci numai pana acolo unde se intalnesc cu cele scoase de pe partea cu care formeaza unghi drept. Se scot apoi 5-6 fire alaturate, dupa grosimea materialului. In punctul de intalnire, la colturi firele se taie, intarindu-se locul cu un mic festonas orientat cu noduletele spre interiorul fetei de masa(aceasta pentru rezistenta la spalat). Daca firele de urzeala (din lungimea materialului) sunt cumva mai subtiri decat cele din latime, scoatem in plus din lungime inca unul sau doua fire, pentru ca spatiile degajate prin scoaterea firelor sa fie egale pe toate laturile materialului, si deci gaurelele sa aiba aceeasi latime .     

Se indoaie apoi 0,5 cm la margine, facand o muchie cu unghia pe fir drept. Se intoarce tivul si se prinde in ace cu gamalie. Prin indoire la colt, materialul se suprapune de patru ori. Pentru ca tivul sa nu iasa in felul acesta prea gros, se taie materialul din interior in forma de dreptunghi ca in fig. urmatoare. Tivul prins in ace cu gamalie se insaileaza langa firele scoase pentru gaurele, mai intai in lungime. Se procedeaza la fel si cu celelalte doua laturi, latimile, care se aplica peste capetele tivurilor insailate. La margine si peste tiv, colturile se cos cu punctul pe muchie. Restul tivurilor se cos cu gaurele, care se executa asa cum vom vedea mai departe.    




Tivul cu gaurele si colt drept

a-taierea dreptunghiului din colt; b-taierea colturilor in aceeasi directie; c-insailarea tivurilor pe doua laturi; d-tivuri cusute cu colturi in linii drepte.

 


Executarea gaurelelor la tiv. Gaurelele se pot lucra in mai multe feluri: gaurele simple, gaurele duble drepte, gaurele in zig-zag, gaurele oarbe. De obicei, ele se fac la tivuri, dar de multe ori se pot executa si ca garnituri la bluze, rochii sau la cusaturile romanesti.

 Gaurele simple. Dupa ce sau scos firele si s-a insailat tivul la obiectul pe care-l avem de executat, se lucreaza gaurelele pe dosul acestuia. Se tine lucrul cu tivul catre noi, pe degetul aratator al mainii stangi, ajutandu-ne de degetul mare. Se lucreaza de la stanga spre dreapta, dupa ce mai intai s-a facut un nod mic la capatul atei, care se introduce dedesuptul tivului. Cu o miscare catre dreapta a acului, se formeaza o bucla din ata care se tine cu degetul mare de la mana stanga. In continuare se ia pe ac numarul de fire propus si prin tragerea firului se formeaza un nodulet langa tiv, si totodata prima gaurica. Ea se fixeaza de tiv prin luarea a doua fire din acesta, in linie verticala, in jos. Se continua astfel catre dreapta pana se termina operatia.

          Gaurele duble drepte. Acestea se executa ca si gaurelele simple numai ca se lucreaza pe ambele parti. Dupa ce s-a terminat primul rand de gaurele simple, se intoarce tivul cu marginea in sus si se lucreaza la fel si cea de-a doua parte. Se ia pe ac acelasi grup de fire ca in primul rand. Deosebirea este ca acum, nemaiavand tiv, prindem gaurelele numai de material, din care luam tot doua fire, ca si la tiv.

          Gaurele in zig-zag. In mod special la acest tip de gaurele, cand se face primul rand, trebuie sa se ia un numar egal de fire si mai ales un numar cu sot(4 sau 6 fire). Se face primul rand cu gaurele simple, ca mai sus, iar randul al doilea se lucreaza la fel ca la gaurelele duble drepte, cu deosebirea ca, atunci cand se iau firele, jumatate vor fi luate din primul manunchi, iar jumatate din urmatorul. Cand se termina firul de ata in timpul lucrului, capatul se intareste si se baga in tiv. Cand se pune alt fir in ac, se face nod, care de asemenea se ascunde sub tiv. Pe partea fara tiv, nu se face nod cand se incepe un fir, dar si la inceputul si la sfarsitul firului se fac cateva puncte inaintea acului, din sens contrar, peste care se lucreaza apoi gaurele, intarindu-se astfel capatul ca sa nu iasa la spalat si purtat.

          Gaurele oarbe. Aceste gaurele se fac la tivuri foarte inguste. Se scoate un singur fir, iar daca materialul este rar, nu e scoate nici unul. Aceste tivuri au o latime de 0,5 cm sau chiar mai putin si se lucreaza gaurele numai pe 2-3 fire. Aceste gaurele se lucreaza la fel ca si gaurelele simple cu un singur rand; dar deoarece se pot lucra si fara fir scos, se pot face si in linii curbe sau oblice. Acest tip de gaurele este in genere foarte discret, foarte fin.

Modul de a coase gaurelele

a,b-gaurele simple; c-gaurele duble drepte; d-gaurele in zig-zag;        e-gaurele oarbe.

 

Butoniera festonata 

Noi vom invata sa executam butonierele festonate care sunt necesare obiectelor vestimentare, lenjerie de pat si de corp. Se poate spune ca a sti sa confectionezi butoniere este la fel de necesar si folositor cu a sti sa cosi nasturi.

          Modul de a executa o butoniera festonata. Inainte de a face butonierele la un obiect oarecare, e bine sa procuram mai intai nasturii, deoarece de marimea acestora depinde marimea butonierei. Lungimea butonierei trebuie sa depaseasca cu 2-3 mm lungimea diametrului pe care il are nasturele, aceasta deoarece in timpul lucrului butoniera se strange, micsorandu-se.

Butoniera festonata se lucreaza pe material dublu. Se da semnul de lungime a butonierei pe fir drept peste care se coase cu punctul inaintea acului prinzandu-se ambele parti ale materialului. La capete se dau doua semne verticale. Se urzeste apoi butoniera cu punctul inaintea acului, foarte marunt, de o parte si de alta cu 2-3 mm mai sus si mai jos de semnul dat. In tot timpul lucrului trebuie sa se aiba grija sa se prinda cu acul ambele parti ale materialului, pentru ca sa nu se destrame in timpul lucrului. Cand se surfileaza nu trebuie sa se depaseasca punctele de latime dintr-o parte si alta a taieturii, pentru ca aceste puncte indica totodata si latime butonierei.

Punctul de butoniera se aseamana cu punctul de feston. El este insa mai rezistent, are noduletul dublu si se lucreaza altfel. Se aseaza intotdeauna butoniera in linie orizontala pe degetul aratator de la mana stanga sprijinind cu degetul mare materialul. Punctul pentru butoniera se lucreaza de la stanga la dreapta pe marginea dinspre noi paralela cu corpul. Se infige acul pe sub taietura in capatul din stanga si se scoate varful lui la marginea urzelii(2-3 mm mai jos de taietura). Se ia firul de la urechea acului si se trece pe dupa varful lui, de sus in jos, de la stanga spre dreapta, formandu-se o bucla: se scoate acul, se strange nodul tragandu-l in sus, la marginea taieturii. Se lucreaza apoi la fel punct langa punct pana se termina prima parte a butonierei. La capatul ei se face o cheita. Aceasta se executa astfel: se ia pe ac de 2-3 ori distanta care reprezinta latimea butonierei (capatul butonierei), se festoneaza fin cu punctul de feston, cu noduletul catre butoniera si se formeaza astfel prima cheita. Aceasta are scopul de a intari butoniera, dandu-i rezistenta necesara la spalat si la intrebuintare. Se trece apoi la festonarea celei de-a doua margini. La capatul celalalt se face a doua cheita. La o butoniera corect facuta marginile stau alipite. O butoniera care nu are marginile apropiate si drepte este foarte urata. De aceea se cere multa atentie si experienta la executarea lor. In timpul lucrului, firul trebuie tinut drept si tras bine, iar impunsaturile trebuie sa fie foarte apropiate una de alta, urmarind firul drept al materialului. Daca e posibil si materialul ne permite, e bine sa se faca cate un punct in fiecare fir al tesaturii. Ata intrebuintata la executarea butonierelor se alege  in functie de grosimea materialului. La materialele subtiri se lucreaza cu ata subtire, iar la cele groase cu ata mai groasa.

Facand mai multe exercitii, fiecare eleva poate ajunge sa lucreze corect butoniere drepte si cu puncte regulate.

Butoniera festonata

a-semnul butonierei; b-urzitul butonierei; c-surfilatul; d-modul de a coase punctul de butoniera; e-butoniera terminata.

 

Cusutul nasturilor

Nasturii se cos – asa cum s-a mai aratat – pe partea opusa celei cu butoniere si in dreptul acestora la capatul dinspre marginea fentei. Coaserea se executa cu piciorus.

Piciorusul este distanta dintre nasture si materialul pe care acesta se coase. Se scoate acul de pe dos pe fata, in locul fixat pentru prinderea nasturelui. Se trece ata prin prima gaura a acestuia, se introduce acul in gaura a doua pe deasupra, dupa care se infige in material langa prima impunsatura; cand tragem acul cu ata trebuie sa avem grija sa lasam o distanta intre nasture si material. Se repeta cateva impunsaturi(5-6).  Trebuie avut grija ca impunsaturile sa fie cat mai apropiate, deoarece altfel materialul se strange sub nasture. Se invarteste ata in jurul firelor de sub nasture, de la acesta spre material, formandu-se astfel piciorusul). Cu cat un material este mai gros cu atat piciorusul va fi mai lung. La materialul subtire se face un piciorus scurt. Acest piciorus se face pentru ca materialul pe care se coase nasturele sa nu fie tras atunci cand se incheie butoniera sau pentru ca materialul sa nu se stranga, micsorandu-se distanta dintre nasturi.




In comert se gasesc nasturi de mai multe feluri: cu 2, cu 4 gauri, sau fara gauri, cu piciorus. Acestia din urma nu se mai cos cu piciorus. Nasturii cu 4 gauri se cos la fel ca si cei cu doua gauri.

Cusutul nasturilor

a-nasture cu firele trasate prin gauri, inainte de a fixa piciorusul; b-nasture cu piciorusul vazut in profil; c-nasture cu doua gauri, cusut, vazut de deasupra; d-nasture cu patru gauri, cusut, vazut de deasupra

 


ANEXA

          Milieuri cu cusaturi si imagini covorase

 

 

 

 

 

 

 

 

Esantioane pentru punctele de cusaturi prezentate teoretic

Punctul romanesc

 

Punctul inaintea acului

 

Punctul oblic

 


Punctul tighel
 
 






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Arta-cultura


Pictura


Tabula Peutingeriana - comoara romanilor
Consecintele globalizarii culturale
Impresionismul
Istoria ceasului
Arta greaca in sec IV ien și in epoca elenismului
ARTA PRELUCRARII METALELOR PRETIOASE IN ROMANIA
Exprimare lingvistica si identificare pe siturile romanilor din afara tarii
Reabilitarea Cetatii Fagarasului
Principalele machiaje ale tipurilor de personaje Kathakali, Navarasa si cele 9 sentimente fundamentale
Cultura - Limbajul – pivotul culturii