Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
E altceva mai important decat familia? arta, cultura, picturi, idei artistice

Alpinism Arta cultura Diverse Divertisment Film Fotografie
Muzica Pescuit Sport

Arta cultura


Index » hobby » Arta cultura
» OBICEIURI SI TRADITII DE NUNTA ÎN ZONA ROSIA-SOHODOL


OBICEIURI SI TRADITII DE NUNTA ÎN ZONA ROSIA-SOHODOL



OBICEIURI  SI  TRADITII DE NUNTA  ÎN ZONA ROSIA-SOHODOL

I.      Nunta – perspective teoretice

            Este cunoscut faptul ca orice activitate desfasurata in comun, face posibila si inevitabila

,,aparitia modelelor, crearea unor tipare, a unor sabloane comportamentale si chiar afective”[1]. Pentru a deveni mai usor transmisibile, acestea sunt incorporate in obiceiuri, datini, etc. În ceea ce priveste colectivitatea sateasca, aceasta ajunge sa posede, in timp, o experienta comuna, valori, si isi manifesta tendinta de tezaurizare a acestora, ajungandu-se astfel la ceea ce se numeste traditie. În opinia lui Vasile Vetisanu, traditia este perceputa ca ,,sistem de valori (…) ce prelungeste experienta umanitatii, ii confera durata si permanenta”[2].

            Un rol important in formarea si perpetuarea traditiei il au obiceiurile, socotite drept ,,traditie vie”, prin intermediul lor colectivitatea prelungindu-se in timp. Obiceiul actualizat cu regularitate va avea urmari asupra procesului de integrare a unei colectivitati, conservand formele de viata traditionala. Un astfel de obicei, actualizat cu regularitate si pe care colectivitatea l-a mentinut de foarte mult timp, este nunta.

Nunta este, alaturi de nastere si moarte, unul dintre evenimentele fundamentale din viata omului, incadrandu-se din punct de vedere tipologic, ,,la ceea ce etnologii numesc sarbatorile si obiceiurile ciclului familial”[3].

            Ideea de continuitate, avand drept scop perpetuarea prin procreatie, l-a preocupat dintotdeauna  pe om. În acest sens, casatoria a fost considerata o sansa (daca nu unica) pentru ca perpetuarea sa fie posibila. În spatiul romanesc, se credea ca acest pas trebuie facut pentru ca tanarul sa poata intra ,,in rand cu oamenii”[4]. De altfel, insasi etimologia cuvantului nunta face trimitere la acest fapt. Originea sa se afla in grecescul ,,gamos,, si latinescul ,,nuptiae,, care desemneaza unirea fizica dintre un barbat si o femeie, lege de baza a naturii. Nunta puncteaza un moment de intemeiere, de inceput al unui nou mod de a trai in viata colectiva, cand doua destine individuale se unesc pentru a forma o familie si implicit un nou neam.

            Nunta este inteleasa ca o etapa absolut necesara in existenta unei persoane, un ritual ce trebuie neaparat implinit pentru ca omul sa se realizeze si prin care sa asigure continuitatea speciei. Ea reprezinta ,,un complex de practici, de rituri si manifestari, altfel spus, de obiceiuri care ceremonializeaza casatoria”[5]. Nunta va fi deci, modalitatea prin care casatoria se va duce la indeplinire. Ion Seuleanu, in lucrarea sa ,,Poezia populara de nunta”, se refera la nunta ca fiind ,, un organism multifunctional” compus din rituri, practici folclorice si totodata din elemente care tin de arta spectacolului. Ceremonialul nuptial a fost considerat de catre multi sociologi si etnologi, drept cel mai insemnat dintre manifestarile artistice populare. Mihai Pop si Dumitru Pop au sustinut si ei acesta idee, afirmand ca ,,(…) nunta este o manifestare folclorica sarbatoreasca, in cadrul careia momentele solemne si tragice se topesc in cele de petrecere, de joc si voie buna”[6]. 

I.1 Nunta ca ritual de trecere

            Sintagma ,,rituri de trecere” apartine etnologului francez Arnold van Gennep. În cercetarea pe care o efectueaza , el se fixeaza asupra spatiilor incerte, aflate la confluenta a doua perioade, cand omul, depasind o faza, este pe cale sa intre intr-una noua, si in acelasi timp, inevitabila. Are loc deci, o trecere intre doua conditii umane, sau precum afirma etnologul, intre doua stari, cu efecte in plan biologic, socio-cultural, psihic etc[7].

            Functia fundamentala a acestor rituri care insotesc si mijlocesc aceste treceri, este aceea de a face ca iesirea din vechea etapa si intrarea in cea urmatoare, sa se faca in limitele impuse de sistemul de reprezentari al colectivitatii respective. Respectarea obiceiurilor din perspectiva riturilor de trecere, intareste convingerea ca ele sunt intr-adevar niste modele comportamentale si culturale pe care colectivitatile etnice si le-au creat, veghind asupra respectarii lor.

            Omul strabate de la nastere pana la nefiinta un itinerar exprimat in cicluri existentiale, parcurgand succesiv fazele copilariei, adolescentei, casatoriei, maturitatii, senectutii (batranetei).

            Referindu-ne la etapa casatoriei, se poate observa ca obiectivul principal al obiceiurilor legate de nunta este acela de a asigura trecerea celor doi tineri de la starea de fata si flacau, la categoria oamenilor maturi, a celor insurati. Cu alte cuvinte, nunta este ,,scenariul ritual prin care tinerii necasatoriti patrund din lumea profana in cea divina, prin ceremonia cununiei religioase, pentru a redeveni oameni obisnuiti, gospodari ai satului”[8]. Casatoria, legata direct de aparitia familiei, reprezinta o alternativa pe care colectivitatile etnice au adoptat-o pentru a regla mecanismele biologice si a le subordona ideii de continuitate, de dainuire. Astfel, ,,trecerea pasagera de la profan la sacru, le da putinta” (tinerilor proaspat casatoriti) ,,sa creeze si ei prin actul nuptial din noaptea nuntii, omul”[9].

            Trecerea tinerilor in categoria oamenilor maturi, a gospodarilor, presupune, dupa cum afirma Ion Seuleanu, ,,acceptarea deliberata a unui alt modus vivendi ce se va desfasura pe alte coordonate decat cele ale varstei parcurse pana acum. În conceptia lui Arnold van Gennep, ceremonialul nuptial are o finalitate precisa: de a-i uni pe cei doi tineri si de a apropia familiile acestora. Unirea se realizeaza progresiv, in etape pregatitoare, succesive, de la tatonarile initiale (intalnirile, petitul), pana la consacrarea noii celule sociale si apoi la integrarea ei in colectivitate[10].

Riturile de trecere intalnite in cadrul cereminialului nuptial sunt similare trecerilor din natura, avand in  finalitatea lor trei secvente: despartirea, asteptarea si integrarea in noul loc. Din aceasta perspectiva nunta este o imbinare de elemente si forme spirituale, religioase si magice, de elemente si forme estetice, juridice si economice la care participa intreaga comunitate[11].

            Ceremonialul nuptial, ca orice rit de trecere, se desfasoara pe faze conturate si structurate precis, iar in interiorul acestora pe secvente. Se admite deci, existenta unor reguli ale ceremonialului, institutionalizate prin traditie.

 

I. 2 Desfasurarea ceremonialului nuptial

                       

            Urmarit de la o zona folclorica la alta, pe toata intinderea teritoriului romanesc, ceremonialul nuptial popular prezinta asemanari de-a dreptul surprinzatoare. Nunta, indiferent de zona la care ne-am referi, are un dublu caracter. Pe de-o parte, ea se confunda ca structura de ansamblu, functie si semnificatii, cu ceremonialul general romanesc, iar pe de alta parte, nunta evidentiaza particularitati care-i imprima un profil specific in contextul acestui ceremonial.

            Cele de mai sus, pot fi ilustrate cu obiceiurile de nunta din Bihor. Se cunosc si aici cele trei faze proprii riturilor de trecere, adica separarea, trecerea propriu-zisa si integrarea in noua stare. Din etapa pregatitoare pot fi mentionate ca secvente mai importante: cunoasterea tinerilor, petitul, ,,darea brancii”, ,,credintarea”, chemarea la nunta, petrecerea de ramas bun, impodobirea steagului.

            a.Cunoasterea tinerilor.

             Cu ani in urma, fetele si baietii, rar gaseau prilejul de a se intalni si de a se cunoaste mai bine. Doar cu ocazia anumitor sarbatori religioase tinerii se puteau intalni la biserica, organizandu-se, la marginea cimitirului, diferite jocuri distractive. Alte imprejurari in care tinerii se puteau intalni erau la claca, la sezatoare, la joc. Dupa ce fetele si baietii reuseau sa se cunoasca, vorbeau cu parintii, dandu-le de inteles ca se placeau, insa nu indrazneau sa le spuna ca vor sa se casatoreasca.

            b.Petitul

            Petitul reprezinta momentul prin care flacaul ,,o cere,, pe viitoarea sa sotie de la parintii acesteia. În trecut, momentul era decis de parintii baiatului, care stabileau cand si cu cine ar trebui sa se casatoreasca fiul lor. Daca feciorul era de acord, parintii cautau ,,un om mai bun de gura”, care nu facea parte din familie, pentru a-l trimite la casa fetei. Barbatul mergea la casa fetei, dar nu dezvaluia acestora, de la inceput, motivul prezentei sale in casa lor. Din vorba in vorba, barbatul dezvaluia rostul venirii sale: ,, Iaca, ma, prietenu’ meu, Ioane, ar veni la tine dupa fata daca v-ati intelege. Pruncu ii libarat, prunc fain si ’nalt ca bradu”[12]. Daca parintii fetei erau de acord, se stabilea o data cand parintii baiatului puteau sa vina pentru la petit.

            Mama, tata, baiatul si graitorul, se duceau sa peteasca duminica, lunea sau joia, celelate zile find considerate ,,fara noroc”. La casa fetei, erau asteptati de parintii acesteia si omul lor de incredere. Graitorul din partea fetei intreba oaspetii de unde unde au venit, insa raspunsul era unul evaziv. În timpul discutiilor, graitorul baiatului ii intreba pe parintii fetei daca vor sa ,,o dea” dupa acel baiat, iar acestia raspundeau in functie de dorinta fetei.

            Apoi, se facea aluzie la zestre, se targuiau, si daca se ajungea la un acord, tinerii ,,prindeau branca”: baiatul isi punea o batista in mana, iar fata, zadia, pentru a avea noroc in casatorie. Se spunea o rugaciune, toti dadeau, pe rand, mana, iar apoi beau toata palinca din sticla. Tinerii beau din acelasi pahar, semn ca de acum vor alcatui o familie si vor lua decizii comune.

            c. Încredintarea (Credintarea)

            De obicei, credintarea are loc odata cu petitul, sau uneori se fixeaza peste o saptamana de la petit. Locul de intalnire este tot la casa fetei, unde graitorul baiatului intreaba gazdele daca se tin de promisiunea facuta la petit. De cele mai multe ori raspunsul este ,,da”, se strang de maini si se bea palinca. În acest timp, fata nu este inca in casa si cand mirele trimite dupa ea, i se aduc niste femei batrane, care provoaca hazul. Pana la urma, fata este adusa si se aseaza in stanga mirelui, dupa masa, spunandu-se credintele: doua basmale de culoare deschisa in care sunt legati bani, busuioc, tamaie si fir de grau. Tinerii sunt intrebati daca se casatoresc cu voia lor si apoi li se ureaza noroc in viata.

            Încredintarea o fac nasii si apoi se fixeaza data nuntii, numarul de invitati si modul in care se va face nunta, cu sau fara cinste[13].

            d. Chemarea la nunta

            De cele mai multe ori, nunta are loc la 2-3 saptamani dupa credintare, cand ,,ies cartile” (actele sunt depuse cu 15 zile inainte de nunta pentru incheierea cununiei civile). Momentul este realizat de chematori, doi la numar, baieti care au ambii parinti, in viata si casatoriti, si au o statura asemanatoare. Ei iau cate o sticla de palinca legata la gat cu batiste si prime, iar in mana poarta un ,,paltau” (bat), sau ,,tov” impodobit cu panglici si legat in partea de sus cu batiste si alte prime. Avand o lista a invitatilor, chematorii incep sa “umble” de vineri dimineata pana seara sau duminica. Atunci cand chemarea invitatilor se finaliza vineri, in dimineata zilei de duminica, pe la ora 8-9, chematorii merg cu o caruta dupa nanasi si ii aduc la casa mirelui. Pe drum, chematorii horesc, anticipand astfel petrecerea de la nunta.

            e. Împodobirea lazlaului (steagului)

            Steagul sau lazlaul este ,,simbolul masculinitatii si virilitatii mirelui in ceremonialul nuptial”[14]. Este confectionat dintr-o bata lunga de 2.5 m pe care sunt prinse un cearsaf alb cu biti, o carpa neagra de par, batiste, prime, iar in varful lazlaului se leaga un busuioc si un ,,tangalau” (clopotel). Steagul era purtat de un baiat, ruda cu mirele, care se numea lazlaus. Alaturi de chematori, lazlausul are rolul de a inveseli nunta, cantand, jucand si descantand. Lazlaul ,,era respectat de nuntasi, pazit atent si purtat in fruntea alaiurilor nuptiale”[15], are oratii si dansuri speciale. De asemenea, lazlaul initiaza mirele in momentele semnificative ale nuntii, pentru actul nuptial: in Bihor se sparge talerul miresei, dintr-o singura lovitura cu coada lemnoasa a steagului.

            Ziua nuntii

            Mai demult, nuntile incepeau toamna, dar cele mai multe casatorii se incheiau dupa Sfantul Ion, in perioada chislegilor. În ziua nuntii, mireasa se trezeste in zori pentru a face ultimele pregatiri. Batranele ii pun la san busuioc si usturoi pentru a alunga duhurile rele, si bani, pentru a avea copii.

            Mireasa se imbraca intr-un costum alcatuit dintr-un spatoi alb, poale tesute in casa si brodate sau cusute de mana miresei. Parul este impletit in doua coade pe spate, impodobite cu panglici colorate, iar pe piept purta barsonul cu bani (un fel de salba) si la gat, un sirag cu margele colorate sau “zgarda”. Peste spatoi purta un cojoc fara maneci, iar daca era frig purta o sumenita, iar in picioare opinci sau ghete.

            Mirele purta in ziua nuntii camasa alba, gaci sau cioareci, cizme in picioare, cojoc – vara, si suman – iarna. Pe cap purta un clop in care avea un manunchi de flori si un ,,stolor” (zgarduta din margele colorate cu ciucur).

            Cand chematorii ajung cu caruta cu nasii la casa mirelui, unde nuntasii sunt adunati, graitorul le da sfaturi cum sa se comporte si pornesc la drum: lazlausul este primul, urmat de cei doi chematori, muzicantii, mirele cu nasii si nuntasii. În drum spre casa fetei, alaiul mirelui canta si joaca, purtand fiecare o ,,iaga”  de palinca si un colac. Lazlaul nu se arunca in sus decat atunci cand alaiul se intoarce cu mireasa. Putin inainte de casa miresei, graitorul mirelui opreste alaiul si porneste o discutie cu graitorul miresei aflat la poarta, in curte. În timpul dialogului, nuntasii incearca sa sara gardul in curte si daca reusesc acest lucru, incing o hora. Ajunsi in casa, mirele si nanasii se aseaza in jurul mesei. Graitorul mirelui incepe cerutul miresei:

                        ,,- Noi suntem o oaste – imparatie,

                           Dumnezeu sfantu’ va taie

                           Tati venim din Rasarit de Soare

                           Tati tropotind pe cale

                           Tati cu cizme si cojoace

                           Cum si dumneavoastra va place! (…..)

                           Dar noi cautam pe la dumneavoastra

                           A noastra craiasa in port fetesc

                           Daca sa gaseste aici

                           Pa loc sa ni-o aduceti!”[16]

            Dupa mai multe targuieli, graitorul miresei vine cu o baba urat imbracata, apoi cu o fetita, provocandu-se voie buna. În cele din urma este adusa mireasa care poarta un colac pe cap si o sticla cu palinca pentru a-si cinsti viitoarea familie .

            Mirii incearca sa se calce reciproc pe picioare, deoarece exista si astazi credinta ca cel care este calcat intai pe picior este supus celuilalt sot toata viata. Mirele incepe petrecerea invitand mireasa la joc, in timp ce nuntasii sunt spectatori pentru a vedea potrivirea dintre cei doi. Pe urma pornesc si invitatii la joc, apoi se aseaza toti la masa pentru ospat. Dupa masa, alaiul mirelui primeste o paine mare pentru drum.

a. Aleruitul miresei

            Acest ritual se refera la cantecul pe care nasii si nuntasii il rostesc inainte ca alaiul sa plece de la casa miresei. Prin acest cantec, mirele este certat ca a intrat in gradina, simbol al casei fetei si a rupt ,,floarea cea mai rosioara” ,mireasa :

                         ,,Noi mire te-am slobozatu

                           În gradina cea cu flori.

                           Si-ti iei floarea care-ai vrutu

                           Si tu, mire, ti-ai alesu

                           Floarea cea mai rosioara

         Momentul plecarii fetei din casa parinteasca este unul foarte trist, mireasa luandu-si ramas bun de la parinti, cu lacrimi in ochi.

         b. Portile sau Nevesteasca                  

          Acest ritual are loc in momentul in care alaiul mirelui si mirele vor sa plece cu mireasa din casa parinteasca a fetei, iar nuntasii miresei se impotrivesc si inchid portile. Începe o disputa voiniceasca intre graitori, cumetri sau ,,oameni mai buni de gura”, cei din partea fetei spunandu-i mirelui ca ii va incredinta mireasa doar daca dovedeste istetime si inteligenta. Astfel, mirele este supus unor incercari legate de proverbe si zicatori. (vezi Anexa)

         Multumiti de raspunsurile date, alaiul miresei mai supune mirele unei ultime incercari. Acesta trebuie sa aduca un ,,hinteu ferecat”. Lazlausul vine in fata cu lazlaul si il joaca, graitorul mirelui sugerand ca lazlaul este simbol al ,,hinteului ferecat”. Trecand cu bine peste ultima sarcina, mirele este lasat sa plece cu mireasa, nu inainte de a i se aduce un colac impanat de jur imprejur cu crengi de tufa si salcie, pus intr-un varf de bat si invelit in panglici colorate, urandu-li-se ca viata lor sa fie precum acest colac.        

            c. Hora miresei

         În momentul plecarii, mireasa este trecuta peste prag, de obicei de catre tatal sau, in timp ce nuntasii canta ,,hora miresei”, prin care fata isi ia ramas bun de la tata, de la mama, frați și surori. Mireasa anticipeaza dorul de cei apropiați, dar se resemneaza, sperand ca socrii ii vor deveni parinti, iar cumnatele si cumnatii vor fi pentru ea frati si surori. (pentru textul cantat cu acest prilej, vezi Anexa).     

            d. Cununia civila si religioasa.

             Dupa hora miresei, nuntasii, in frunte cu lazlausul si chematorii, pornesc la cununie: ,,Noi merem la cununie / Dumnezeu cu noi sa fie!”[17], cantand si dansand. La consiliul local, primarul si secretarul ii cununa pe cei doi tineri, alaiul indreptandu-se apoi spre biserica, pentru oficierea cununiei religioase.              

            În urma ceremonialului religios, alaiul nuptial porneste spre casa mirelui unde va avea loc ospatul. Aici se afla o masa pe care sunt puse un colac, o farfurie cu grau, un vas cu apa sfintita si busuioc. Nuntasii trebuie sa prinda din graul pe care il arunca graitorul pentru ca ,,mirii sa aiba noroc.”, iar apoi sunt stropiti cu apa sfintita. Graitorul le ureaza mirilor noroc si arunca colacul, ce va fi impartit prima data la miri si la nasi, iar apoi si cerlorlalti.Urmeaza momentul in care soacra si nora se accepta reciproc si conditionat prin savarsirea unui ritual care presupune interogatii adresate nurorii, raspunsuri ale acesteia si mutarea comuna a mesei, simbol al trecerii si acceptarii in noul spatiu si in noua familie. Dupa savarsirea acestui ritual, nuntasii intra in casa si incep jocul si voia buna.(vezi Anexa)

e. Învelitul miresei

În timp ce mirele ramane cu invitatii, mireasa, insotita de nasa si de prietenele mai apropiate se duc intr-o camera la invelit. Acolo ea este asezata pe un scaun avand sub ea o camasa barbateasca. În brate tine un copil si un colac iar picioarele ii sunt asezate intr-un ciur. O femeie ii face ,,conciul”, iar celelate ii dau sfaturi referitoare la viata de familie. Dupa ce ,,conciul” este gata, mirele vine si ,,inveleste mireasa” cu o carpa neagra cu flori, peste care pune cununa de mireasa. În acest timp, se canta o parte din ,,Nevesteasca”. În timp ce mirele o inveleste, lazlausul flutura lazlaul peste miri, apoi acestia se aseaza langa nanasi la masa dar nu pentru mult timp deoarece mireasa este foarte des invitata la joc.

f. Cinstirea miresei

Dupa invelitul miresei, graitorul face liniste si anunta:

                          ,,Cine joaca, bani plateste

                            O’ mireasa hodineste!”

 Cu acest anunt incepe ,,dantul miresei”. Mireasa este jucata prima data de catre rude, platita pentru a dansa cu ele, si apoi de ceilalti nuntasi, pe rand. Dansul miresei are sensul integrarii ei in noul neam, mireasa fiind jucata mai ales de rudele mirelui. De la acest joc nu lipsesc nici batranii, toti oferind o suma de bani “precum ii lasa inima si punga”, invartind mireasa de 4-5 ori.

           În acest timp, incep sa vina nuntasii miresei, care sunt intampinati in curte de catre oaspetii din partea mirelui. Alaiul miresei cere sa li se aduca mireasa in port nevestesc, dar prima data, li se aduc babe imbracate urat. În cele din urma este adusa mireasa, tinandu-se de mana cu mirele si primind cinstea data de catre nuntasii ei.

            Dupa dansul miresei, toata lumea petrece pana luni dimineata, cand se duc la casele lor pentru a se odihni. Luni la amiaza, nunta incepe din nou si dureaza pana noaptea tarziu, cand graitorul multumeste nuntasilor pentru cinste, ureaza tinerilor viata fericita, iar apoi declara nunta inchisa.

 Stersul mainilor ( nanasia sau iertaciunile)

       Face parte din categoria riturilor postliminarii, care trebuie sa favorizeze intrarea celor doi tineri in noul ciclu vital. Acest ritual se realizeaza la o saptamana sau doua de la nunta, cand mirii, insotiti de parinti,  se duc la nasi cu un colac mare, o ,,iaga” de palinca si un metru sau doi de panza alba. Nasii pregatesc si ei un colac asemanator, il schimba cu cel al finilor si apoi se ,,sterg mainile”, spunandu-se:         Nasul: ,,- Iarta-ma, finule!”        

                                  Finul: ,,- Iertu-te, nasule!”

                                  Nasa: ,,-Iarta-ma, fina!”

                                  Fina: ,,Iertu-te, nanase!”22       

Numele acestui ritual, ,,stersul mainilor”, este simbolic, deoarece nasul spala mana finului cu apa sfintita si busuioc, iar nasa spala mana finei. Mainele spalate sunt sterse cu o ,,feliga” (un prosop mare, tesut in razboi), iar apoi incepe un ospat la care participa si muzicanti. Acest obicei se mai numeste la Rosia ,,nanasia,, sau ,,nunta mica”.

Concluzionand, s-ar putea afirma ca ,,fara ceremonialul nuntii, deschiderea unui nou ciclu vital s-ar reduce la o imperechere obisnuita, comuna tutror vietuitoarelor bisexuate. Nunta transcede spectacolul, spectaculosul, fiind o pregatire pas cu pas a actului nuptial situat la limita dintre natura si cultura, care deschide un nou ciclu vital”[18].

I.3 Nunta ca sarbatoare

Cuvantul sarbatoare isi are originea in verbul latin – a serba (servare)- care include atat

semnificatii laice cat si religioase. Din perspectiva laica este legat de o evocare, de omagiere a ceea

ce s-a intamplat la un moment dat, reamintind de un timp concret, real. Din punct de vedere religios, sarbatoarea exprima un timp mitic, sacru al evenimentelor revelate[19].

            Nunta este o sarbatoare traita a carei magie e data de profunzimea practicilor si riturilor magico-religioase, in oratii, cantece, strigaturi, alaiuri, daruri, ospete, dansuri rituale care ii dau sens si semnificatie. Aceasta sarbatoare este incarcata de dramatismul unificarii contrariilor, cu tensiunile si starile conflictuale ce preced si insotesc armonizarea celor doua principii complementare, la inceput candidati la insuratoare, apoi logodnici, miri si, in sfarsit, soti. Sarbatoarea nuntii ne apare declarata solemn ca ratiune a vietii, ca scop al existentei noastre, deschizand un nou ciclu vital, dand putinta omului sa creeze el insusi om[20].

            În decursul timpului, ceremonialul nuptial a suferit o serie de mutatii, atat in structura, in modul de desfasurare a secventelor, cat si in continut. De cele mai multe ori aceste mutatii au determinat saracirea schemei ceremoniale, saracire care desacralizeaza ceremonialul, il goleste de sens, astfel incat unele acte se mentin doar prin forta traditiei ca niste sedimentari ale acesteia. De exemplu, in derularea ceremonialului nuptial se constata:a. abandonarea rolului determinant al parintilor in alegerea partenerului de viata;  b. eliminarea incredintarii sau a “targului”, a invelitului miresei, dantului miresei, aleruitului miresei, nevesteasca; c. mutarea spatiului de desfasurare a petrecerii nuptiale din casa parinteasca in locatii precum cortul, caminul cultural, discoteca, restaurantul; d. renuntarea la vestimentia traditionala confectionata in casa, in favoarea rochiei albe de mireasa si a costumului negru de mire; e. simplificarea rolului chematorilor care nu mai spun nicio oratie, ci doar invita oamenii la nunta; f. deplasarea nuntasilor se face cu masini impodobite; g. instrumentele traditionale, ,,higheghea cu goarna” si ,,doba”, sunt inlocuite cu muzica inregistrata. Obiceiuri pastrate, dar alterate prin insertii ale modernitatii sunt: 1. petitul limitat la cunoasterea familiilor puse la a consimti alegeri deja facute de tineri; 2. tovurile chematorilor sunt de cele mai multe ori duse la o florarie din ,,Bins” pentru a fi impodobite, renuntandu-se la cele trei baticuri de culoare alba, rosie si neagra, simboluri ale celor trei etape importante din viata omului, care altadata constituiau elementele de baza ale acestora; 3. mentinerea graitorilor, insa cuvintele rostite de ei sunt cel mai adesea improvizatii, ce au la baza texte sedimentate mnezic si transmise pe cale orala.

            Complexitatea si profunzimea sarbatorii nuntii este sporita de prezenta si impletirea elementelor de spiritualitate precrestina si crestina. Cele crestine se regasesc in ceremonialul cununiei religioase si respectarea interdictiei de a oficia si celebra nunti in zilele de post. Ca atare, alaturi de nastere si moarte nunta este o “taina” la care omul participa constient in “ceasul de floare, de amiaza al vietii”. Sensul absolutei amiezi este momentul ungerii cu MYROV ( mireasma, slava si curatenia launtrica ), de unde vin si denumirile de mire si mireasa. În acest moment omul incheie un pact pecetluit, cu “acel ochi de aur nevazut deschis in palma pamantenului”[21], angajandu-se in istorie, luand partea trudei comunitare, intr-o rodnicie si viata echilibrata.

            Prin cele doua sparturi, inelul pus pe dreapta, simbol al logodnei, si cununa de pe cap, simbolul cununiei, omul se retrage in univers degustand nemarginitul. “ La lumina mintii “omul” se adevereste un intelept”, intelegand taina existentei inchisa in taina nuntii[22].

           Prejudecatile si superstitiile, care insotesc aproape toatele “ritmurile” nuntii, se origineaza in practicile si mentalitatile precrestine. Astfel, sunt purtatoare de nenoroc zilele de marti, miercuri, vineri si sambata, cand nu se mergea la petit. O serie de obiecte sunt incluse in ritual cu scop purificator, alungatoare de duhuri rele, ori investite cu puterea de a influenta norocul si cursul vietii de familie. În scop ilustrativ se pot aminti:a.batista din mana baiatului si zadia fetei aduc noroc daca sunt folosite la sfarsitul petitului, atunci cand tinerii s-au inteles asupra detaliilor economice ale viitoarei vieti de familie si ,,prind branca”; b. chematorii sunt flacai cu ambii parinti in viata si casatoriti, fapt ce are menirea de a influenta pozitiv trainicia cuplului; c. busuiocul si usturoiul alunga duhurile rele, iar banii primiti de mireasa vor asigura aparitia copiilor, procreerea si prosperitatea fiind influentate si  de graul si colacul gasite pe masa din casa mirelui la intoarcerea de la biserica; d. ciurul de la picioarele miresei si camasa barbateasca de sub ea in timpul invelitului au menirea de a-i asigura o nastere usoara; e. calcatul pe picioare se leaga de incercarea fiecaruia dintre miri de a-si impune autoritatea in interiorul cuplului.

            Obiceiurile si ritualurile de nunta sunt departe de a fi simple ,,pietrificari si automatisme aduse in viata in chip mecanic. Poporul le savarseste sub impulsul vital al existentei lui, din dorinta de mai bine. Nimic facut de prisos si fara semnificatie, fie ca de cele mai multe ori ele se incorporeaza in simpla inclinare de a rade cu totii impreuna”.

            În zona Rosia-Sohodol, in pragul ritului de trecere de la starea de fata la cea de nevasta, de la cea de fecior la aceea de barbat au avut si au loc si azi o serie de practici legate direct de cunostintele oamenilor despre natura, de incercarile lor spre a o determina sa le fie favorabila in toate ciclurile vietii. Nunta este si ea un elogiu al muncii, al harniciei si cuminteniei, al respectului pentru semeni, al optimismului robust ce caracterizeaza dintotdeauna profilul taranului bihorean, chiar daca adesea greu incercat de conditiile vitrege de viata. Într-o atmosfera aureolata de ceremonial si veselie se inscrie deopotriva seriozitatea si raspunderea actului social pe care il praznuieste o intreaga comunitate.

II.   Metodologia cercetarii intreprinse asupra sarbatorii nuntii

Cercetarile recente in domeniu indica necesitatea abordarii ceremonialului nuptial dintr-o pers-pectiva interdisciplinara. Se impune astfel ceea ce Gabriel Liiceanu numeste politropia stiintelor socioumane adica ,,capacitatea intoarcerii in multe directii,,.Putem astfel detasa perspective istorice, lingvistice, geografice, sociologice, economice si ale psihologiei sociale si cu toate acestea complexitatea acestei sarbatori ar mai lasa cu siguranta loc de interpretari si analize.

            Abordarea interdisciplinara sporeste bogatia informationala dar poate reduce rigurozitatea investigatiei , metodologia aferenta unei multitudini de abordari servind mai degraba functiei descriptive decat celei explicative , aceasta limita fiind una din cele pe care ni le asumam prin prezenta lucrare.

Principiile teoretico-metodologice care au stat la baza cercetarii:

a.      Neutralitatea axiologica – prioritatea faptelor in raport cu opiniile in timpul formularii conținutului faptului social

b.     Utilizarea unui set de tehnici si instrumente de cercetare

c.      Formarea unei echipe interdisciplinare (istorici, geografi,sociologi, psihologi)

Etapele cercetarii:

I. Precizarea tematicii cercetarii: Obiceiuri si traditii de nunta in zona Rosia-Sohodol

II. Documentarea prin consultarea literaturii de specialitate (anexe)

III. Stabilirea obiectivelor si formularea ipotezelor de lucru

O1:Descrierea ceremonialului nuptial, stadialitatea ceremoniei si surprinderea elementelor de  specificic zonal

O2:Culegerea elementelor de folclor : strigaturi, descantece, etc

Ipoteze :

   a. elementele nuntii traditionale se regasesc si azi atat la nivelul ceremonialului cat si in mentalitatea rurala dovedind astfel caracterul de fapt etnologic al nuntii

               b. schimbarea sociala si elementele de modernitate induc mutatii in structura unor practici rituale si ceremoniale

IV. Precizarea universului cercetarii

Localitatile Rosia si Sohodol se includ zonei etnografice Beius, situat in nord-vestul Romaniei, nu departe de granita care ne desparte, dar ne si apropie de popoarele Europei centrale și apusene.Majoritatea celor peste 100 de localitati care compun aceasta unitate geografico-istorico-etnografica sunt dispuse de-a lungul vailor si paraielor care coboara din Muntii Bihorului spre matca hidrografica a vaii Crisului Negru. O alta grupa de asezari o formeaza cele situate pe dealurile ce subdivid zona, orientate in general pe directia est-vest. Doar cateva sate, cu un indice demografic mai mare, se insira pe ingusta fasie de pamant neted situata de o parte si de alta a Crisului Negru.

            Spatiul nostru de referinta se inscrie din punct de vedere administrativ comunelor Cabesti si Rosia. Localitatea Sohodol este asezata in piemontul Padurea Craiului, o zona carstica tipica. Dispune de 395 de locuitori fiind strabatut de valea cu acelasi nume, afluent al vaii Rosiei. Numele localitatii si arterei hidrografice care o tranziteaza fac trimitere directa la forma orografica sohodol, albie sau vale seaca, abrupta, formata in urma pierderii apei in adanc prin fisuri, ponoare, etc.

            Rosia, sat al comunei omonime este localizata pe versantii dealurilor Rosiei la o altitudine de circa 1050 m. Zona deluroasa este fragmentata de cursurile si afluentii a numeroase paraie si vai: Sodoleti, paraul Soimusurilor, Toplita, Stramtura, valea Pietrei Albe care formeaza un relief carstic de un pitoresc deosebit.

                        Fisier:Comuna Cabesti.png

Harta comunelor Rosia si Cabesti

                       

Selectia subiectilor investigati: de tip semi-dirijat fiind vizate urmatoarele categorii sociale:

            1.lideri formali (preot,cadre didactice ,primar)

            2.lideri informali (initiatori de activitati culturale)

            3. persoane care nu fac parte din categoria liderilor (locuitori ai comunei)

V.        Alegerea metodelor si instrumentelor de cercetare

Au fost utilizate metode calitative neavand posibilitatea esantionarii probabiliste si aplicarii chestionarelor.

Am recurs la ancheta sociologica bazata pe interviul semi-structurat (ghid de interviu pe care l-am inclus in anexe), ancheta directa sau orala

Alte tehnici de cercetare: observatia participativa si analiza documentelor

Resurse: aparatura audio-video

Operatorii de ancheta: elevi Anca Bugariu, Ioana Seuche (cls XI),Tudor Avram(cls X);

                                        profesori : Ana Dolhan, Daniela Duma, Livia Muntean

VI. Colectarea datelor

VII. Prelucrarea datelor, elaborarea si prezentarea concluziilor

REZUMAT

 „Veacul de om”, cu bucurii si necazuri, cu impliniri si esecuri, cu nevoi si trebuinte, cu lipsuri si realizari sta sub semnul emblematicei triade: inceputul (nasterea), mijlocul (puterea vietii) si sfarsitul (moartea). Cele trei dimensiuni: preexistenta, existenta si postexistenta, marcate de tot atatea fenomene de natura biologica, conceptia, nasterea si moartea formeaza intregul la care se raporteaza orice eveniment din viata umana, marcand definitoriu drumului omului in „existenta”.

            Cercetarea noastra s-a oprit asupra momentului de mijloc, acela al „amiezii vietii”, cand „madularele nepereche” s-au intalnit dupa cautari spre a intra in „zodia rodniciei”. Resortul acestei alegeri sta deopotriva in existenta unui bogat si complex material, descriptiv si interpretativ, elaborat de etnografi, sociologi, demografi, folcloristi, etc., cat si in semnificatiile profunde ale nuntii ca ritual de „trecere” a mirilor in categoria maturilor, fapt ce conincide cu „intrarea lor in randul lumii”, in ceea ce le este harazit prin insesi traditiile de viata ale comunitatii in care traiesc; ca scenariu ritual de patrundere pasagera in sfera sacrului, unde deveniti imparati si imparatese tinerii primesc putinta cerarii de om; nunta ca sarbatoare la care participa o mare parte a comunitatii animata de o gama diversa de trairi si sentimente.

           Cercetarea noastra asupra Obiceiurilor si traditiilor de nunta in zona Rosia – Sohodol s-a structurat astfel:

  1. documentarea prin consultarea literaturii de specialitate; in urma selectarii si parcurgerii acesteia am stabilit clar obiectivele cercetarii si am formulat ipotezele de lucru;
  2. obiective si ipoteze

O1:Descrierea ceremonialului nuptial, stadialitatea ceremoniei si surprinderea elementelor de  specificic zonal

O2:Culegerea elementelor de folclor : strigaturi, descantece, etc

                      Ipoteze :

   a. elementele nuntii traditionale se regasesc si azi atat la nivelul ceremonialului cat si in mentalitatea rurala dovedind astfel caracterul de fapt etnologic al nuntii

                  b. schimbarea sociala si elementele de modernitate induc mutatii in structura unor practici rituale si ceremoniale

      3.  universului cercetarii a fost stabilit plecand de la

  • bogatia zonei etnografice situata pe cursul superior al Crisului Negru, una dintre cele mai conservatoare, care pastreaza traditiile si obiceiurile stravechi in forme destul de nealterate
  • un factor de ordin emotional, o parte din profesorii si elevii implicati in acest demers s-au nascut si au copilarit in aceasta zona. Au avut astfel prilejul sa „traiasca” nunta atunci, sa se reracordeze, fie si doar pentru cateva zile, la universul satului traditional si sa se raporteze azi, de pe alte pozitii si cu alte mijloace, la semnificatiile ceremonialului nuptial.
  • Am restrans cercetarea la un areal bine delimitat, satele Sohodol si Rosia, pentru a surprinde mai bine particularitatile zonei si pentru ca resursele de care  dispunem ( avand in vedere faptul ca e un proiect scolar) nu permit o cercetare de amploare bazata pe metode cantitative. În atari conditii am optat pentru metodele calitative.
  1. Munca pe teren a constat in aplicarea metodelor cantitative, respectiv:
  • Ancheta orala, directa bazata pe interviul semistructurat (vezi Anexa), desfasurata in perioada 29. 01 – 5. 02. 2009, in localitatile Rosia si Sohodol
  • Observatia participativa si analiza documentelor ( colectiile etnografice particulare si cele ale muzeului beiusan, gospodariile taranesti )

         Am folosit ca resurse aparatura audio-video , iar interviul a fost realizat asupra unei populatii in care au fost vizate urmatoarele categorii: lideri formali (preot, cadre didactice ,primar), lideri informali (initiatori de activitati culturale),  persoane care nu fac parte din categoria liderilor (locuitori ai comunei), iar operatorii de ancheta a au fost elevi Anca Bugariu, Ioana Seuche (cls a XI-a),Tudor Avram(cls a X-a) si profesori : Ana Dolhan, Daniela Duma, Livia Muntean.

Pe baza anchetei au fost colectate o serie de informatii sintetizate in prezentarea teoretica a obiceiurilor si traditiilor de nunta si in bogatul material imagistic si audio-vizual atasat in anexele lucrarii.

Cercetarea noastra s-a fundamentat pe urmatoarele principii: neutralitatea axiologica, prioritatea faptelor in raport cu opiniile; utilizarea unui set de instrumente si metode de cercetare; cercetarea a fost realizata de o echipa interdisciplinara, compusa din profesori de stiinte sociale, istorie si geografie, care a exersat, credem eficient, un real parteneriat profesor – elev.

5. „Facerea”, elaborarea studiului

         Prezentarea teoretica a nuntii, ca moment esential al vietii omului, se incadreaza din punct de vedere tipologic la ceea ce etnologii numesc „sarbatorile si obiceiurile ciclului familial”. Ideea de continuitate, avand drept scop perpetuarea prin procreatie, l-a preocupat dintotdeauna  pe om. În acest sens, casatoria a fost considerata o sansa (daca nu unica) pentru ca perpetuarea sa fie posibila. În spatiul romanesc, se credea ca acest pas trebuie facut pentru ca tanarul sa poata intra ,,in rand cu oamenii”. Nunta puncteaza un moment de intemeiere, de inceput al unui nou mod de a trai in viața colectiva, cand doua destine individuale se unesc pentru a forma o familie si implicit un nou neam.

         Nunta in dubla sa ipostaza de ritual de trecere si sarbatoare apare ca un veritabil spectacol presarat cu rituri, practici mitico-magice, menite a marca deschiderea unui nou ciclu vital in viata umana. Omul strabate de la nastere pana la nefiinta un itinerar exprimat in cicluri existentiale, parcurgand succesiv fazele copilariei, adolescentei, casatoriei, maturitatii, senectutii (batranetei). Referindu-ne la etapa casatoriei, se poate observa ca obiectivul principal al obiceiurilor legate de nunta este acela de a asigura trecerea celor doi tineri de la starea de fata si flacau, la categoria oamenilor maturi, a celor insurati.

              Urmarit de la o zona folclorica la alta, pe toata intinderea teritoriului romanesc, ceremonialul nuptial popular prezinta asemanari de-a dreptul surprinzatoare. Nunta, indiferent de zona la care ne-am referi, are un dublu caracter. Pe de-o parte, ea se confunda ca structura de ansamblu, functie si semnificatii, cu ceremonialul general romanesc; pe de alta parte, nunta evidentiaza particularitati care-i imprima un profil specific in contextul acestui ceremonial. În arealul nostru de referinta etapele ceremonialului de nunta sunt: cunoasterea tinerilor, petitul, ,,darea brancii”, ,,credintarea”, chemarea, petrecerea de ramas bun, impodobirea steagului, urmate de desfasurarea proriu – zisa a nuntii in care pricipalele momente sunt: aleruitul miresei, Portile sau Nevesteasca, hora miresei, cununia, invelitul miresei, cinstirea mirilor si stersul mainilor.

  1. Concluziile care vizeaza ipotezele studiului nostru

                a. Ambele ipoteze s-au confirmat, in sensul ca ceremonialul nuptial este un fapt etnologic, fiind prezent atat in existenta obiectiva, dar si drept componenta a mentalitatii rurale. El prezinta o anumita stadialitate si ingemaneaza componente sociale, economice, religioase, chiar filosofice, realitate ce impune abordarea interdisciplinara. Cea de-a doua ipoteza a fost evidentiata de faptul ca datorita elementelor de modernitate si schimbarilor sociale, practicile rituale si ceremoniale specifice nuntii au suferit modificari. În decursul timpului ,,ceremonialul nuptial a suferit o serie de mutasii, atat in structura, in modul de desfasurare a secventelor, cat si in continut. De cele mai multe ori aceste mutatii au determinat saracirea schemei ceremoniale, saracire care desacralizeaza ceremonialul, il goleste de sens, astfel unele acte se mentin doar prin forta traditiei ca niste sedimentari ale acesteia. De exemplu, in derularea ceremonialului nuptial se constata:a. abandonarea rolului determinant al parintilor in alegerea partenerului de viata, b. eliminarea incredintarii sau ,,targului,,,a invelitului miresei, dantului miresei, aleruitului miresei, nevesteasca c. mutarea spatiului de desfasurare a petrecerii nuptiale din casa parinteasca in locatii precum caminul cultural, discoteca, restaurant,d. renuntarea la vestimentia traditionala confectionata in casa, in favoarea rochiei albe de mireasa si a costumului negru de mire.e. simplificarea rolului chematorilor care nu mai spun nicio oratie ci doar invita oamenii la nunta, f.deplasarea nuntasilor se face cu masini impodobite, g. instrumentele traditionale, ,,higheghea,, si ,,doba,, sunt inlocuite cu muzica inregistrata. Obiceiuri pastrate dar alterate prin insertii ale modernitatii sunt: 1. petitul limitat la cunoasterea familiilor puse la a consimti alegeri deja facute de tineri; 2. Tovurile chematorilor sunt de cele mai multe ori duse la o florarie din ,,Bint”pentru a fi impodobite, renuntandu-se la cele trei baticuri de culoare alba, rochie si neagra, simboluri ale celor trei etape importante din viata omului.

          b. in cadrul sarbatorii nuntii putem detasa prezenta elementelor de spiritualitate precrestina si crestina, care justifica interdictiile, superstitiile si prejudecatile. Cele crestine se regasesc in ceremonialul cununiei religioase si respectarea interdictiei de a oficia si celebra nunti in zilele de post, in timp ce o serie de prejudecati si superstitii se origineaza in practicile si mentalitatile precrestine.Astfel, sunt purtatoare de nenoroc zilele de marti, miercuri,vineri si sambata cand nu se mergea la petit. O serie de obiecte sunt incluse in ritual cu scop purificator, alungatoare de duhuri rele, ori investite cu purea de a influenta norocul si cursul vietii de familie. În scop ilustrativ se pot aminti:a.batista din mana baiatului si zadia fetei aduc noroc daca sunt folosite la sfarsitul petiitului atunci cand tinerii s-au inteles asupra detaliilor economice ale viitoarei vieti de familie si ,,prind branca,,; b. chematorii sunt flacai cu ambii parinti in viata si casatoriti, fapt ce are menirea de a influenta pozitiv trainicia cuplului;c. busuiocul si usturoiul alunga duhurile rele iar banii primiti de mireasa vor asigura aparitia copiilor, procreerea si prosperitatea fiind influentate  de graul si colacul gasite pe masa din casa mirelui la intoarcerea de la biserica.d. ciurul de la picioarele miresei si camasa barbateasca de sub ea in timpul invelitului au menirea de a-I asigura o nastere usoara.e. calcatul pe picioare se leaga de incercarea fiecaruia dintre miri de a-si impune autoritatea in interiorul cuplului.

         c. aspecte lingvistice

În  timpul cercetarii am urmarit particularitatile de limbaj, care, in urma prelucrarii datelor, s-au materializat in alcatuirea unui glosar, prezent in anexe. Analiza lingvistica pune in evidenta o serie de  influente patrunse pe filiera maghiara in limbajul regional, gratie indelungatei convietuiri romano-maghiare din avalul vaii Rosiei, in zona Remetea.

        d. factori ai schimbarii

Geografia locului are o dubla valenta atunci cand avem in vedere conservarea a ceea ce numim traditie si traditional. Pe de o parte scolile liceale si cele universitare de la Oradea si Beius determina tinerii sa paraseasca, de multe ori definitiv, ruralitatea vaii Rosiei si astfel contactul cu traditia este sectionat. Se adauga resursele limitate, mai ales din sfera forestiera si agricola, care-i determina pe multi sa se incadreze intr-o forma de activitate economica la Beius sau chiar la Oradea, ceea ce explica indepartarea de ruralitate, contaminarea cu „valorile urbane”, interiorizarea elementelor de modernitate la care devin receptivi.

             Pe de alta parte, caracterul izolat al acestei zone premontane explica ceremonialul nuptial mai conservator, mai putin afectat de influenta elementelor moderne, cu cat ne apropiem de centrul urban polarizator al zonei, orasul Beius, cu atat se simte mai mult influenta elementelor moderne in structura si formele de manifestare a acestuia. Astfel, in aceasta coborare, ceremonialul nuptial, sarbatoarea nuntii e „ca un tren rapid, din care calatorii nu au timp sa coboare, devine o amintire inainte sa fi venit”. Atat ceremonialul cat si sarbatoarea se desfasoara pe parcursul catorva ceasuri, nu zile. Cu cat „venim din timp”, cu cat coboram mai mult din locurile izolate, cu atat afectiunea este mai mare pentru bani si nu pentru implinirea „secventelor” ceremonialului nuptial. Si, preferam sa incheiem intrebandu-ne, alaturi de sociologul oradean Vasile Todinca :

         „Oare chiar asistam la „declinul sarbatorii” nuntii? Sau fiecare timp isi are practicile, miturile si ritualurile sale?”



[1] Vasile Vetisanu, Progresul uman si traditiile culturii, Bucuresti, 1971, p. 58, apud  Ion Seuleanu, Poezia populara de nunta, Editura Minerva, Bucuresti, 1985, p. 48

[2] Cf. Traian Herseni, Prolegomene la teoria sociologica, Bucuresti, 1969, pag. 155, apud Ion Seuleanu, op. cit, p. 45

[3]Academia Romana, Institutul de Etnografie si Folclor ,,C. Brailoiu”, Sarbatori si obiceiuri, vol. II., Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2002, p. XV - XX  

[4] Vasile Todinca, Campuri socio-antropologice, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2008, p.110

[5] Ion Seuleanu, op. cit.  p. 54

[6]  Academia Romana, Institutul de Etnografie si Folclor ,,C. Brailoiu”, op.cit., p. XV -XX

[7] Vasile Todinca, op. cit., p.65

[8] Academia Romana, Institutul de Etnografie si Folclor ,,C. Brailoiu”, op.cit., p. XV -XVI

[9] Ibidem

[10] Arnold von Gennep, Riturile de trecere, Editura Polirom, Iasi, 1996, p. 25 - 26

[11] Ernest Bernea, Nunta in Tara Oltului, in vol. Studii de folclor si literatura, Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1967, p. 53

[12] Teodor Ciuhandru, Monografia satului Rosia (manuscris), 1935, p. 37

[13] Ibidem, p.40

[14] Academia Romana, Institutul de Etnografie si Folclor ,,C. Brailoiu”, op.cit., p. XVII

[15] Ibidem

[16] Cules de la Rosia de la Ciuhandru Victor

[17] Ibidem

[18] Academia Romana, Institutul de Etnografie si Folclor ,,C. Brailoiu”, op.cit., p. XIII

[19] Vasile Todinca, Sarbatoarea nuntii, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2006, p. 36

[20] Ion Ghinoiu, Lumea de aici, lumea de dincolo, Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1999, p.115

[21] *** Nunta la romani, Editura Minerva, Bucuresti, 1989, p.5

[22] Vasile Todinca, Campuri socio-antropologice, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2008, p.108



Arta cultura


Pictura

PRINCIPII GENERALE PRIVIND CONSERVAREA PREVENTIVA A PATRIMONIULUI CULTURAL MOBIL
TEZAUR AL LUCRARILOR STATISTICE ROMANESTI
Identitate culturala si globalizare
Traditii si mestesuguri autentice din Bihor
LEGENDELE PARISULUI
NOTIUNI FUNDAMENTALE DE TEHNICA ILUMINATULUI IN MUZEE
Arta Islamului
„Folclorul transfrontalier – elemente si valori comune
Tabula Peutingeriana - comoara romanilor
Viata satului romanesc

















 
Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate