MUZEOLOGIE GENERALA

MUZEOLOGIE GENERALA

Constituirea de colectii de obiecte diferite, cu semnificatii la fel de diferite, este

consemnata inca din antichitate. Templele, sanctuarele, alte locuri sacre, gazduiau statui, reliefuri, obiecte aduse ca ofranda, arme, daruri dintre cele mai diferite, menite a multumi sau a obtine protectia unor divinitati. Acestea se aflau, de regula, in grija unor persoane care administrau locurile respective, uneori (asa cum s-a intamplat in Grecia antica, spre exemplu) templele dispuneau chiar de incaperi speciale unde erau depozitate toate aceste ofrande. Tot din aceasta perioada unele informatii documentare semnaleaza si existenta unor colectii particulare, constituite indeosebi din minerale rare, podoabe din zone exotice, artefacte arheologice frumos ornamentate sau chiar unele raritati sau ciudatenii zoologice.

In epoca elenistica (323 i.Ch - 30 i.Ch., adica, de la moartea lui Alexandru Macedon si pana la cucerirea Egiptului de catre romani ), epoca ce se refera la aria de cultura si civilizatie a Greciei, a Orientului Apropiat si Mijlociu, in cateva dintre importantele centre din acest larg perimetru se semnaleaza initiative in ceea ce priveste constituirea de colectii de valori. Este de amintit celebrul Museion din Alexandria (Museion = lacas al muzelor ), de fapt, o veritabila institutie academica a timpului, cu numeroase colectii de carti si opere de arta (ceva mai tarziu, in vremea Renasterii florentine, Lorenzo Magnificul va da acest nume colectiei sale de arta, incetatenind astfel numele de Muzeu, pentru colectiile de valori).Tot din perioada elenistica exista informatii ca in celebra cetate Pergam (locul unde s-a inventat si fabricat, pentru prima oara.pergamentul), regele Athalos a pus bazele unei valoroase colectii de opere de arta, iar urmasul sau a dispus executarea de copii dupa acele lucrari valoroase ale timpului pe care nu le putuse achizitiona.

Din aceasta epoca elenistica, obiceiul colectionarii de opere de arta, precum si de alte obiecte care pot starni interesul si curiozitatea, a fost preluat de catre romani. Este vorba, indeosebi, de realizari ale artei grecesti - in parte lucrari originale, dar mai ales, copii - care au inceput sa se realizeze in ateliere specializate in acest scop. La Roma, Agrippa va afirma ca operele de arta sunt un bun public, idee noua care va deschide drumul , ceva mai tarziu insa, colectiilor publice de arta.

Perioada istorica imediat urmatoare - Evul mediu - nu a fost atat de interesata de colectionarea de opere de arta, considerate, prin prisma noilor orientari religioase, ca apartinand idolatriei sau lumii pacatului. Cu toate acestea, Evul mediu a contribuit la constituirea unor colectii de un alt profil tematic, nu mai putin valoroase si anume colectiile de obiecte de cult , cu semnificatie sacrala, destinate ritualurilor religioase. Este vorba de relicvarii (cultul moastelor va capata o larga raspandire), broderii si tesaturi liturgice, obiecte rituale din metale pretioase, innobilate cu pietre scumpe, manuscrise miniate, icoane, obiecte sculptate s.a.m.d. Cele mai importante colectii de acest gen se vor afla pe langa manastirile, catedralele si bisericile mai importante, precum si in unele resedinte nobiliare (spre exemplu, cele de la Aix - la-Chapelle, de la Monza, colectia Ducelui de Berry din Burgundia, si altele).

Trebuie mentionata, in acest context, importanta contributie pe care o va aduce Bizantul alaturi de cultura Occidentului medieval, la realizarea unor creatii care incorporeaza , in egala masura, semnificatii sacrale precum si exceptionale valente artistice. Constantinopolul si, mai apoi, Ravenna ,se vor constitui nu numai ca centre de prim rang ale ideologiei crestine rasaritene, ci si producatoarele (alaturi de alte importante centre) si tezaurizatoarele unor veritabile comori de arta crestina stranse si gazduite in somptuoasele lor palate. Tot de aici vor pleca spre Orientul crestin si cele mai multe din modelele ce vor sta la baza artei religioase din acest areal cultural, modele care se vor regasi si in arta religioasa din tarile romane. Dupa caderea Constantinopolului (1453), atelierele din rasaritul crestin ortodox, vor fi continuatoarele si pastratoarele acestor valoroase traditii care se vor constitui, peste timp, ca o importanta contributie la tezaurul artistic european si universal.

Se poate spune, fara teama de a gresi, ca inceputurile muzeografiei moderne se situeaza in vremea Renasterii. Stralucita perioada de cultura umanista va atrage dupa sine nu numai interesul pentru crearea de valori materiale si spirituale ci si pentru colectionarea acelora care erau considerate ca fiind de exceptie. In Italia, in primul rand, dar si in Franta, in Tarile de Jos, in Spania si in Europa Centrala, unele familii regale , princiare sau nobiliare se preocupa de achizitionarea unor valori culturale si de arta care se constituie in colectii deosebit de importante. La Florenta, Cosimo I Medici pune bazale celebrei Galerii Uffizi si tot la Florenta, rivalul familiei Medici, nobilul Lucca Pitti, va concentra in palatul omonim o alta celebra colectie de arta italiana si europeana. Trebuie sa amintim ca, tot aici, la Florenta, prin scrierile sale despre arta, Giorgio Vassari va marca inceputurile disciplinei, numita mai tarziu, istoria artelor. Multe colectii, devenite renumite si foarte valoroase, sunt constituite acum de catre importante case regale sau nobiliare. Cardinalul Alessandro Farnese ( in palatul cu acelasi nume), familiile Sforza, Barberini, sau Borgheze , regele Francisc I al Frantei, casa de Habsburg si, nu mai putin importante, renumitele colectii ale Vaticanului, sunt pana astazi (alaturi de multe altele) printre cele mai importante detinatoare de valori din lume. Dar, pana catre sfarsitul secolului al XIX-lea, cand va incepe reorganizarea stiintifica a acestora, modul de expunere a lucrarilor urmarea, mai ales, un aspect estetic-decorativ.

In secolele ce vor urma, mai toate familiile regale vor achizitiona opere de arta dintre cele mai diverse (potrivit propriului gust) pe care le vor gazdui in sali, in galerii sau in spatii special construite, ele avand statutul de colectie privata, inaccesibila publicului. Abia in secolul al XVIII-lea, odata cu marea miscare intelectuala a Iluminismului, cu aparitia noii clase a burgheziei, cu Revolutia franceza de la 1789 se pune cu insistenta problema ca aceste tezaure de valori private sa devina publice. Astfel, in anul 1737 colectia Medici este donata Florentei, devenind publica. Acelasi lucru se petrece la Roma cu Muzeul Capitolin (1734) si mai apoi, la Londra cu Britisch Museum (1753-1757), la Paris, cu renumitul Muzeu Louvre (1793), la Berlin, unde colectia familiei prusace va deveni publica (1797) s.a.m.d. Deschiderea muzeelor pentru public a insemnat democratizarea acestora si dobandirea unor valente pe care, pana atunci, nu le avusese. Muzeele devin , din acest moment, importante spatii de cultura, informatie si educatie, atribute pe care perioadele urmatoare le vor amplifica si carora, secolul al XIX-lea le va adauga calitatea de izvoare de cercetare stiintifica.

* *

Facand un scurt istoric al muzeelor din tara noastra, aflam ca inca din secolele XVI-XVII se semnaleaza prezenta unor picturi de sevalet. In anul 1562 este mentionat un portret in ulei al sotiei lui Despot Voda realizat in maniera italiana (venetiana). Doisprezece ani mai tarziu, adica in anul 1574, o marturie ne lasa sa intelegem ca, Maria Vallerga, cumnata lui Alexandru al II-lea (care traia la o manastire din Murano) ar fi intermediat, pentru acesta, realizarea unor tablouri de catre Veronese. O serie de marturii despre anumite realitati artistice din tarile romane din secolele urmatoare le avem prin intermediul insemnarilor facute de unii calatori straini care au poposit pe aceste meleaguri. Astfel, celebrul calator erudit, Martin Strygovski, afirma cum ca a vazut un portret al lui Stefan cel Mare in iatacul domnesc al lui Alexandru. Se stie, de asemenea, ca Vasile Lupu i-a trimis principelui Transilvanei Gheorghe Rakoczi, un portret al frumoasei sale fiice, Ruxandra, cu prilejul viitoarei sale casatorii cu fiul acestuia, Sigismund. In colectia Muzeului National de Arta al Romaniei se afla un foarte cunoscut portret in ulei al domnitorului Constantin Brancoveanu, realizat in anul 1696.Iluminatul domn, o veritabila figura renascentista, a adus mesteri din Italia pentru a-i impodobi palatele pe care le-a inaltat la Mogosoaia si Potlogi. In anul 1781, Franz Sulzer consemna ca la Mogosoaia a vazut o galerie de portrete ale voievozilor romani precum si o frumoasa pictura in fresca ce transpunea calatoria domnului la Constantinopol. Se stie ca, tot Brancoveanu, a trimis un grup de tineri boieri sa studieze la Venetia, deci contactul cu aceste importante centre de cultura ii erau familiare. Pe langa celebra sa biblioteca, Constantin Mavrocordat, voievod al Tarii Romanesti, avea si o colectie de curiozitati (fel de fel de mecanisme ciudate aduse din Germania) o veritabila moda a epocii

Ii revine lui Constantin Ipsilanti sa fie citat, in anul 1798, ca unul din primii colectionari din tarile romane, el cumparand de la negustorul de tablouri, Florenville, o foarte valoroasa colectie, pe care, insa, o va pierde, nereusind sa o plateasca. In anul l790 se constituie colectia baronului Brukenthal, primul muzeu din tara noastra, deschis publicului in anul l817. De altfel, secolul al XIX-lea va marca aparitia - atat in Tara Romaneasca precum si in Moldova, a mai multor colectii ce gazduiau un patrimoniul foarte divers. Carol Vallenstein (primul profesor de desen - la Liceul Sf. Sava din Bucuresti) va organiza,in anul 1833, o expozitie cu lucrarile elevilor sai iar in anul 1837 la deschide primul muzeu ce continea desene, pictura, pasari impaiate, mulaje si altele. In anul 1864, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, ia fiinta Pinacoteca Statului cu opere de arta romaneasca si copii dupa clasici europeni. In Moldova, din initiativa pictorului Panaiteanu Bardassare si a lui Mihail Kogalniceanu se infiinteaza, in anul 1860, o Pinacoteca ce avea la baza donatia colectionarului Varnav.

Desi au adapostit si continua sa adaposteasca un patrimoniu foarte valoros cu lucrari care se includ, in cea mai mare parte in categoria de clasare tezaur, muzeele sau colectiile de arta religioasa nu s-au bucurat, o buna perioada de timp, de o binemeritata cercetare si popularizare. Nu sunt inca foarte bine cunoscute istoricul aparitiei acestora, patrimoniile pe care le-au avut de-a lungul timpului, contributia pe care aceste importante depozitare de valori au adus-o la mai buna cunoastere a traditiilor artistice, istorice , culturale sau in legatura cu faptul de a fi avut un rol important in insusirea diverselor mestesuguri sau tehnici artistice. Avem informatii ca, pe langa centrele manastiresti care adaposteau in clisiarnite si in incaperi special amenajate, diferite odoare de pret, au functionat si ateliere de lucru in care realizau chiar o buna parte din aceste odoare, iesite din mana cu har a unor talentati calugari sau calugarite. Astfel ca asemenea lacasuri serveau nu numai ceremonialurilor de cult ci au fost, in egala masura, producatoarele si depozitarele unor valoroase opere de arta.

In spiritul traditiei bizantine, multe din vechile centre manastiresti detineau broderii, manuscrise, argintarii, icoane s.a., primite ca importante danii facute de boierii sau de domnii tarilor romane, pentru pomenirea lor si a membrilor lor de familie. Se cunosc cateva astfel de locuri pastratoare a unor importante valori atat din Moldova cat si din Tara Romaneasca. Parte dintre acestea exista si astazi constituite in colectii sau muzee de arta religioasa. Se cunosc mai vechile colectii care au fost gazduite de manastirile Bistrita-Valcea, Tismana, Curtea de Arges, Dealu, Caldarusani etc, din Tara Romaneasca precum si cele de la Putna, Neamt, Secu, Sucevita, Moldovita, Dragomirna, Trei Ierahi-Iasi , din Moldova sau cele de la biserica Sf. Nicolae din Scheii Brasovului sau (se presupune) de la Manastirea Sambata, ctitoria lui Constantin Brancoveanu.

Trebuie sa amintim aici si foarte valoroasa colectie-tezaur gazduita de Institutul Batthyaneum din Alba Iulia, colectie care a fost infiintata in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea din initiativa episcopului Batthyani, fiind una dintre cele mai vechi colectii ecleziale din Romania. Ea gazduieste - pe langa celebra sa biblioteca - si o valoroasa colectie de statui romane, de artefacte arheologice, de numismatica si de mineralogie

Zidurile lacaselor de cult au ocrotit si salvat o insemnata parte din bogatul fond de valori care a fost gazduit in acele locuri. Dintre numeroasele bunuri care existau in veacurile trecute ( despre care numerosi calatori straini se minunau admirandu-le frumusetea), s-a pastrat doar o mica parte, si aceea salvata mai ales de tainitele si ascunzisurile protectoare din incinta lacaselor de cult. Pentru a le ocroti si a le feri de risipire, Alexandru Odobescu le-a strans , in anul 186o (indeosebi pe cele de la manastirile din Tara Romaneasca) constituind fondul patrimonial al Muzeului National de Antichitati infiintat in anul 1864 cu sprijinul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Acest fond a stat, mai tarziu, la baza actualei sectii de arta veche romaneasca a Muzeului National de Arta din Bucuresti, constituindu-se ca cel mai valoros fond stiintific pentru istoria artei din acea perioada.

Din pacate, muzeologia romaneasca este lacunara inca la capitolul istoricul colectiilor si muzeelor de arta religioasa din Romania. Revine ca o obligatie - in egala masura stiintifica si morala - actualei generatii de muzeografi din unitatile de cult detinatoare de patrimoniu cultural national, sa efectueze cercetari istorico-documentare pentru a intocmi si publica studii monografice referitoare la istoricul colectiilor pe care le administreaza, odata cu publicarea repertoriilor sau a cataloagelor stiintifice de patrimoniu. Trebuie sa recunoastem ca, la acest capitol suntem mult in urma realizarilor din centrele ecleziale occidentale care isi fac o mandrie din a arata - atat celor interesati de informatiile stiintifice (istorici, istorici ai artei studenti s.a.m.d.) cat si vizitatorilor ocazionali, autohtoni sau straini - frumusetea si valoarea patrimoniului pe care il detin si il conserva de multe generatii.

* * *

Revenind la studiul istoric legat de aparitia muzeelor si colectiilor este necesar sa consemnam ca aparitia acestor noi tipuri de institutii culturale va genera si preocuparea pentru crearea de spatii propice pentru depozitarea patrimoniului, precum si desemnarea unor persoane care sa gestioneze si sa raspunda de patrimoniul muzeului. La inceput aceste activitati s-au desfasurat , evident, dupa principii si metode empirice dar treptat - treptat s-au instituit norme, reguli si metode din ce in ce mai stiintific elaborate. S-a format, in timp, o categorie de specialisti-cercetatori ale caror preocupari s-au indreptat catre studierea sistematica si stiintifica a patrimoniului , catre publicarea rezultatelor in lucrari de specialitate si , nu in ultimul rand, catre valorificarea patrimoniului respectiv prin metode si modalitati specifice. S-au pus, astfel, bazele acelor stiinte care, in zilele noastre se vor numi muzeologie si muzeografie.

Cum intre acesti doi termeni se creeaza, adesea, o confuzie, este necesara o explicare a lor.

Deci:

Muzeologia este o disciplina aplicativa care studiaza functiile muzeului, definind scopul, atributiile, principiile de activitate, modalitatile stiintifice prin care patrimoniul unui muzeu este pus in valoare pentru a-si putea indeplini functiile pentru care un muzeu sau o colectie, exista. Cu alte cuvinte, muzeologia este stiinta care arata cum trebuie sa fie organizat si sa functioneze un muzeu pentru ca atributiile sale principale (constituirea, ocrotirea, studierea si valorificare complexa a patrimoniului) sa fie indeplinite la cei mai inalti parametri stiintifici. Astazi, muzeologia a devenit o disciplina obligatorie pentru toti cei care lucreaza intr-o institutie de acest profil si, in acest sens, in toate tarile unde exista importante colectii muzeale se organizeaza cursuri de formare si de pregatire a intregului personal de specialitate. Este deci o disciplina cu un pronuntat caracter aplicativ, practic.

Muzeografia este o disciplina conexa muzeologiei. Ea studiaza istoria, evolutia, descrierea marilor colectii muzeale din lume, evolutia raporturilor dintre institutia muzeala si societatea - trecuta, prezenta sau viitoare. Este deci o disciplina cu un pronuntat caracter istoric. Confuzia care a existat ( si mai exista inca), poate fi usor inlaturata daca retinem ca muzeologia raspunde la intrebarea cum trebuie sa fi organizat un muzeu, iar muzeografia da raspunsuri la intrebarea ce a fost si ce este un muzeu.

Ce este un muzeu ? Cum se defineste aceasta institutie care gestioneaza tezaure de valori materiale si culturale, in cea mai mare parte, unicate?.

Definitia care astazi este unanim acceptata de catre toate institutiile muzeale din lume a fost elaborata si aprobata prin consens de catre toti specialistii, fiind oficializata de Comisia Internationala a Muzeelor - I.C.O.M.- una din comisiile specializate ale UNESCO. I.C.O.M. coordoneaza principial si metodologic, activitatea muzeelor din tarile afiliate (printre care figureaza si Romania), prin comisiile pe domenii de specialitate si prin hotararile luate in cadrul congreselor sale. Congresele se organizeaza din 4 in 4 ani in diverse mari centre culturale din lume, prilej pentru a se face o evaluare a situatiei muzeelor, asupra obiectivelor prioritare raportate la perspectivele de evolutie a societatii.Se decide, prin consens asupra modalitatilor prin care muzeele trebuie sa raspunda imperativelor dinamice ale timpului. Legea muzeelor si colectiilor publice nr. 311/2003, completata de Legea Nr. 12 / 11 ianuarie 2006, definesc muzeul astfel - "muzeul este o institutie de cultura de drept public sau de drept privat, fara scop lucrativ, aflata in serviciul societatii si al dezvoltarii sale, care colecteaza, conserva, cerceteaza, restaureaza, comunica si expune rezultatele cercetarilor, in scopul cunoasterii, educatiei si al recreerii, marturii materiale si spirituale ale existentei si evolutiei comunitatilor umane, precum si ale mediului inconjurator. ambient."

In intreaga lume, muzeele functioneaza pe baza unor legi specifice, beneficiind de un statut si un regim juridic potrivit cu scopul acestora.

Din definitia de mai sus, deducem ca muzeelor le revin o serie de atributii importante in ceea ce priveste ocrotirea patrimoniului detinut, studierea acestuia si punerea in valoare prin mijloace specifice si, nu in ultimul rand, in ceea ce priveste educatia publicului in formarea gustului, cunoasterea si respectarea valorilor nationale si universale.