Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Satisfactia de a face ce iti place. ascensiunea īn munti, pe zapada, stānca si gheata, trasee de alpinism


Alpinism Arta cultura Diverse Divertisment Film Fotografie
Muzica Pescuit Sport

Alpinism


Index » hobby » Alpinism
» Zapezi si avalanse


Zapezi si avalanse


Zapezi si avalanse

Art.244. - (1) Avalansele sunt fenomene reprezentate de deplasarea prin alunecarea sau curgerea pe pantele muntilor a unor mase de zapada, generate de pierderea echilibrului tensional al acesteia, care antreneaza uneori in miscare si pietre, stanci, arbusti etc.

(2) Declansarea avalanselor este conditionata de factori externi si are loc aproape sigur dupa ninsori abundente, cu crestere rapida a straturilor proaspete de zapada. Acestea avand coeziunea scazuta - intre cristaluri - dezechilibreaza tensiunea, determinand o miscare a masei de zapada prin rostogolire.



(3) Pericolul avalanselor consta in faptul ca ele surprind fulgerator pe alpinistul aflat pe un traseu alpin in traversarea unui jgheab, o valcea sau in escaladarea unui horn, datorita vitezei de deplasare a zapezii pe suprafata de 13-14 m/s, iar praful de avalanse - cristale - de 15-18 m/s. Greutatea ninsorilor inghetate - pulbere - pana la -10 grade, formeaza avalanse cu o greutate intre 10-15 kg/mc. Antrenat in aval de o asemenea avalansa, alpinistul risca in primul rand sa sucombe, ingerand pe caile respiratorii cristalele de zapada, respectiv praful de avalansa, care in doua minute poate aduce moartea prin sufocare. Apoi, viteza excesiva de lunecare, il proiecteaza pe stancile laterale ale valcelului sau cele iesite din sinuozitatile lui.

(4) Pentru a nu fi surprins de avalanse sau pentru a nu declansa una, trebuie luate o serie de precautii specifice legate de alegerea itinerarului si planificarea temporala a turei, pentru a nu ajunge intr-un loc nepotrivit sau la un moment nepotrivit. In plus, echipa trebuie sa aiba un anumit comportament in zona de pericol si trebuie sa fie cat mai bine pregatita pentru situatia cea mai nedorita, astfel ca sansele de a scapa cu bine dintr-o eventuala  avalansa sa fie cat mai mari.

(5) Pericolul de avalansa este extrem de mare in urmatoarele situatii:

a)     dupa ninsori abundente, in primele 2 - 3 zile;

b)     dupa incalzirea accentuata a vremii;

c)     dupa ninsori reduse cantitativ, dar insotite de vant.

(6) Cativa metri pot insemna enorm: trecere de la o zona sigura, la una de pericol maxim. Acelasi traseu poate fi parcurs in siguranta la un moment dat iar dupa numai 1-2 ore sa devina o capcana. O zona periculoasa poate fi trecuta cu bine de unii si apoi sa plece cu urmatorii. Nu in ultimul rand, modul detaliat cum pregatim si utilizam echipamentul vizavi de riscul de avalansa poate avea o influenta majora.

Art.245. - Studiul straturilor de zapada. Zapada care acopera solul are mai multe straturi, diferite ca vechime, consistenta, structura, legatura intre ele. Studierea, cunoasterea lor e mult mai importanta decat starea suprafetei zapezii. Pentru a aprecia riscul de avalansa - in afara de a tine seama de conditiile meteo, e foarte important a studia/cunoaste straturile zapezii.

Art.246. - Testul cu batul - este imprecis, dar usor si rapid de executat si ofera unele date. Se infunda energic batul de schi in zapada, cu manerul sau cu rondela si se simte diferenta de rezistenta intre diferite straturi. Depistarea unuia mai moale, sub unele dure, e semn de alarma.

Art.247. - (1) Studiul pe blocuri de zapada/testul cu lopata. Mai cunoscute sunt: conul elvetian, blocul norvegian, blocul canadian. Timpul estimat probei de catre doua persoane - 10-30 minute, in functie de experienta si de felul zapezii.

(2) Tehnica: se detaseaza - pe laturile verticale - un bloc de zapada si apoi se incearca/provoaca rezistenta lui la compresie, desprindere, alunecare prin solicitare progresiva.

Art.248. - (1) Testul de compresie. Se face un sant larg, orizontal in zapada cu peretele dinspre amonte vertical. In el se fac cu lopata sau schiul doua santuri laterale la 30 cm intre ele. Apoi pe suprafata superioara a acestei "coloane" de zapada, se executa - apasand/lovind pe lopata presiuni progresive cu degetele, pumnul. O metoda mai exacta, este a lasa sa cada pe lopata un saculet plin cu zapada in greutate de 4, 5 kg si de la inaltimi tot mai mari (10, 20, , 30 cm), indicate de gradatiile de pe cordelina saculetului.

(2) Rezultate: Sub 20 cm = foarte instabila, intre 30-40 = moderat, 50 cm si mai mult = stabila.

Art.249. - Conul elvetian este o metoda folosita de armata elvetiana. Blocul predecupat are la suprafata zapezii forma de triunghi echilateral cu laturile de 2, 5m.

Art.250. - (1) Blocul norvegian. Forma bazei blocului e trapezoidala, cu latura mare de 60 cm si cea mica de 20 cm. Inaltimea blocului - 60 cm.

(2) E importanta alegerea judicioasa a locului unde se face testul. Sa fie reprezentativ ca orientare si altitudine, similar cu zona ce va trebui traversata/folosita pentru schi. Se face pe pante cu inclinare de cel putin 30s si in zone fara risc pentru cei care fac testul, zone ne-expuse, protejate. Se incepe cu realizarea unui transeu de 2-3 m lungime, orizontal si de 1,50 m adancime. Trei sau patru sonde de avalansa, vergele de 2-3 m, infipte in zapada, vertical, nu perpendicular pe panta/sol, ne permit sa delimitam forma blocului. Apoi, o cordelina ghidata de sonde permite predecuparea blocului, folosind-o ca pe un fierastrau. Trebuie largite putin taieturile de pe laturile blocului, cu schiul, cu lopata, pentru a evita efectul de intepenire cand il vom desprinde.

(3) Ultima faza este solicitarea/supraincarcarea blocului. Un militar, cu bocanci sau cu schiuri, se aseaza cu grija pe bloc, deasupra centrului de greutate, adica la 80 cm de baza la conul elvetian si la 1m de baza mare la blocul norvegian. Daca schiurile depasesc blocul ca lungime, asta nu are importanta.

(4) Se solicita progresiv blocul prin flexiuni, apoi prin sarituri - 4 din fiecare, una dupa alta, intai de pe loc, apoi de deasupra blocului.


Gradul de incarcare

Declansarea

Concluzii

a.

spontana

in timpul taierii

nu se traverseaza

b.

incarcare partiala

in timpul asezarii schiorului

nu se traverseaza

c.

incarcare totala

cand schiorul s-a instalat pe bloc

nu se traverseaza

d.

la flexiuni

la flexiuni energice

de evitat

e.

saritura

in timpul unor sarituri usoare

precautii!

f.

sarituri de sus

saritura de pe loc, apoi de sus

solida

g.

nu se rupe

nu se intampla nimic

foarte sigura

Text Box: Figura nr. 84
Rezultate la  testul

(5) Primele trei situatii - a, b, c- corespund unei paturi de zapada instabila, periculoasa; d si e - se trece prin zona doar daca nu e alta solutie si cu masuri de precautie; f si g - riscurile sunt foarte mici, dar nu excluse - figura nr. 84.

(6) Un test facut pe o panta de 30s se poate extrapola la pante mai mari: riscul creste cu 1 grad - ex. de la e la d cand panta e de 35-40 s.

Art.251. - Nu se fac teste:

a)     cand situatia e clara: este pericol! Adica in oricare din cele 3 situatii pe care le-am repetat la inceputul acestui capitol, e inutil a face teste! Se renunta la tura, la trasee in zone de risc.

b)     nu se fac teste in zone irelevante - ex. pe placi de vant.




Art.252. - Se fac teste:

a)     cand exista incertitudini, suspiciuni;

b)     pe pante netede de 30s sau mai mult, mai ales daca se vrea sa se schieze pe acea panta, sau cand se vrea doar sa se traverseze;

c)     la retrageri cvasi-obligatorii de pe munte in caz de dubii.

Art.253. - Erori posibile:

a)     pe zapada inmuiata;

b)     cand e un strat de pulver sub 40 cm., mai ales daca se sare cu bocancii;

c)     cand se face test cu schiurile si acestea ajung la mai putin de 5 cm de "suprafata de glisare" etc.

Art.254. - (1) Studiul manual al straturilor - figura nr. 85; dupa ce s-a realizat santul/transeul pentru blocul de zapada in peretele acestuia - fata dinspre aval a blocului creat, inainte de testul de incarcare a blocului - putem efectua un studiu "nestiintific", manual, al straturilor, incercand pe rand cat de depresibil e fiecare strat, si cu ce "obiect", depistand astfel straturile mai groase si "duritatea" lor.


Consistenta,    gradul

Testul manual

Echivalent cu instrumente

Foarte moale

pumnul

0-2 kgf

Moale

4 degete

2-15 kgf

Dura

1 deget

15-50kgf

Foarte dura

creion

50-100 kgf

Compacta

cutit

> 100 kgf

Text Box: Figura nr. 65
Studiul manual al straturilor

                                               

(2) Cel mai favorabil este cel in care duritatea straturilor descreste dinspre sol spre suprafata zapezii - tipul A. Profilul F e invers ca A si favorizeaza "avalansele de fund". B-D- sunt alte tipuri de succesiune a straturilor.

(3) Un strat "moale" sub unul dur, poate indica riscul de avalansa. Insa exista straturi de grosime mica, care nu se pot depista manual, unele foarte periculoase. Se pot depista cu testul de alunecare a blocului.

(4) Pe aceeasi panta, stratul de zapada ce pare uniform, poate varia ca si grosime, calitate si structura. Asa ca aceste teste nu pot fi considerate ca exacte, ci avand mai mult o valoare informativa.

Art.255. - (1) Precautii legate de planificarea temporala - alegerea momentului turei. Perioada calendaristica. In muntii nostri in general cea mai putin periculoasa perioada e luna martie In caz de ierni mai blande: sfarsit de februarie si inceput de martie.

(2) Momentul zilei. Primavara, mai ales in zile insorite, sunt mai sigure orele de dimineata devreme sau de seara, deoarece la amiaza zapada se 'inmoaie' si creste substantial riscul de avalansa.

Art.256. - (1) Precautii legate de planificarea spatiala - alegerea traseului exact al turei. Orientarea versantului. In lunile decembrie - ianuarie - februarie - fetele sudice, unde soarele contribuie la stabilizarea straturilor, sunt mai putin periculoase ca cele nordice. In lunile aprilie - mai, este invers: fetele nordice, mai umbrite - versantii din umbra, sunt de regula mai sigure ca cele sudice - batute de soarele puternic.

(2) Utilizarea reliefului. Pentru urcare sau coborare se folosesc crestele, muchiile, spinarile, fetele/zonele cu denivelari. Nu se folosesc valcelele, culoarele, fetele netede, ierboase. Vaile largi se parcurg pe firul lor, nu pe versanti. Acestia sunt periculosi, mai ales la baza unor culoare ce coboara din crestele vecine vaii. Daca o avalansa porneste spontan dinspre creasta, militarii aflati pe fundul vaii au timp s-o evite, mai ales daca e avalansa de primavara, care este mai "lenta". In zonele suspecte, mai ales pantele, pe cat posibil nu se traverseaza, nu se urca si nu se coboara in diagonala sau in serpentine ci direct, pe linia de cea mai mare panta. Daca totusi trebuie traversata o zona potential periculoasa, putem diminua cu ceva riscul astfel: traversarea pantei suspecte se va face pe cat mai sus posibil, pe sub stanci daca sunt, dar nu pe sub cornise. O vale e mai sigur a fi traversata peste valcelele de obarsie decat in partea inferioara, dupa confluenta acestora.

Art.257. - Precautii legate de atitudinea membrilor echipei. Tehnica de inaintare. In zone de risc se calca cu pasi mari in aceeasi urma. Nu se taie poteca/transee in zapada. Daca se taie zapada cu schiurile sau chiar fara ele dar tarand picioarele prin zapada, creste enorm riscul declansarii avalansei. Pe schiuri, o coborare directa sau in viraje fine, serpuite, poate sa nu declanseze o avalansa care insa sa porneasca la primul viraj brusc, larg sau la o cazatura.

Art.258. - Dispunerea si atitudinea membrilor echipei. In zonele periculoase se pastreaza o distanta de 10 - 15 pasi, sau chiar mai mare, intre coechipieri. Un culoar periculos se traverseaza pe rand, cate unul, restul stand la loc sigur, gata de interventie la nevoie. Se inainteaza in liniste, cu atentie pentru a nu cadea. Un militar din grup ramane mai la distanta, ca observator.

Art.259. - Problema legarii in coarda. Legarea in coarda nu este indicata, ea fiind chiar periculoasa de cele mai multe ori. Poate fi utila cand se traverseaza un culoar ingust si cel din afara zonei periculoase - secundul in prima faza, capul de coarda in faza a 2-a - e autoasigurat. Se mai poate folosi  legarea in coarda la traversari pe langa pereti de stanca unde militarii se pot asigura in pitoane.

Art.260. - Masuri privind echipamentul. La intrarea in zona periculoasa se inchid toate fermoarele, scaiurile, capsele etc. Se pune gluga pe cap. Cand zapada e tip "pulver", se protejeaza gura si nasul cu masca de tifon, cu un guler inalt, fular, batista, esarfa, iar la mijloc se va lega un snur de avalanse lung de 10 - 15 m, de culoare rosie, verde sau galbena. Aceasta pentru ca in caz de declansare a avalansei sa nu ingeram particule de cristale-praf, iar in caz de rostogolire sa fim usor de localizat dupa bucata de snur. Un brat se scoate din cureaua rucsacului. Mainile se scot din curelele betelor de schi si se desfac si chingile de siguranta de la schiurile de tura. Se deschid aparatele de emisie-receptie de depistare a victimelor pentru salvare din avalansa -"Ortovox", "Pieps" - figura nr. 86 -  "ARVA" etc. - fixandu-le pe pozitia "emitere".

Figura nr. 86

Ortovox                                     Pieps

 


Art.261. - (1) Comportarea celui prins in avalansa. Daca, in ciuda masurilor preventive, militarii au fost prinsi intr-o avalansa, sansele de supravietuire depind semnificativ si de atitudinea acestora. Calmul si luciditatea sunt elemente necesare pentru a face fata situatiei.

(2) In cazul in care militarii au fost acoperiti de avalansa, acestia vor  cauta sa determine - in masura in care este posibil - pozitia corpului, fiindca in zapada ne gasim in stare de imponderabilitate. Aceasta o putem face daca reusim sa lasam sa ne cada din mana o manusa sau alt obiect, care datorita fortei de gravitatie ne va ghida in ce sens vom cauta sa ne autosalvam prin miscare, pentru a iesi la suprafata, tinand cont ca zapada uscata este afanata si nu opune o rezistenta prea mare. Ca sa aflam incotro e suprafata, se recomanda sa scuipam sau chiar sa urinam.

(3) Cand avalansa se opreste, daca suntem sub zapada, ne ghemuim pentru ca din aceasta pozitie, numai din aceasta, spun specialistii ca e posibil  sa facem o detenta brusca pentru a ne crea cu bratele un spatiu cat mai mare de rezerva de aer in jurul capului.

(4) Zapada este destul de fonoizolanta, dar gradul in care absoarbe sunetele este diferit, de aceea este bine sa incercam a ne face auziti de salvatori prin strigate scurte si pe ton inalt.

(5) Uneori zapada se "betoneaza", alteori lasa celui ingropat sansa de a intreprinde ceva pentru a se degaja.

(6) Martorii avalansei trebuie sa urmareasca si sa-si memoreze: de unde a fost luata victima initial, cum s-a comportat in avalansa.




Art.262. - Factorii care contribuie la declansarea avalanselor. Acestia sunt factori naturali, multipli, fiecare dintre ei avand, de la caz la caz, o contributie mai mare sau mai mica, cumulandu-se progresiv, pana la declansarea avalansei.

Art.263. - Relieful este cel care reprezinta "patul" pe care se asterne patura de zapada. Deplasarea zapezii, prin alunecare sau rostogolire, pe acest pat, deci ruperea stabilitatii/aderentei la sol, a echilibrului, depinde de zapada, de unele conditii meteo, dar bineinteles si de relief.

Art.264. -  Inclinarea pantei. Avalansele se declanseaza pe pante cu inclinatia intre 20s si 55s. Pe pantele cu inclinatie mai mare, zapada nu se aseaza dar, dupa caz, acestea pot fi 'maturate' de avalanse venite de mai sus - plecarea "caciulii" de pe varf sau ruperea corniselor. Pantele mai mici de 20s pot fi si ele periculoase cand sunt continuarea unor pante mai inclinate, sau la baza unor valcele/culoare inclinate. In functie de forta unei avalanse - cantitatea zapezii, viteza de deplasare - chiar si zone plate, nu prea apropiate de panta respectiva, sau chiar contrapantele ei pot fi periclitate.

Art.265. - Morfologia suprafetei solului. Pantele lungi, plane, convexe sau concave, sunt mai periculoase ca cele in trepte. Placile stancoase si fetele inierbate sunt mai favorabile avalanselor. Chiar si o patura de ienupar pitic, afinis, smardar etc. poate deveni un pat propice glisarii zapezii. Pantele cu copaci, jnepenisuri, tufisuri, blocuri de stanca, denivelari, sunt mai putin periculoase, 'retinand' zapada. Dar uneori ele sunt acoperite, 'netezite' de zapada mai veche, care poate deveni ea insasi un pat de avalansa pentru noul strat de zapada.

Art.266. - (1) Zapada.  Este desigur principala conditie pentru declansarea avalanselor.

(2) Grosimea stratului: Se considera ca, in medie, grosimea de peste 30 de cm este periculoasa. Depunerile uniforme permit o corecta apreciere a straturilor pe o sectiune realizata in acest scop, pe cand ninsorile cu vant produc depuneri neuniforme, extrem de periculoase. Acestea din urma produc cele mai multe victime.

(3) Densitatea: Pe langa grosimea stratului, conteaza mult si densitatea, caci variatia ei e foarte mare: 1 metru cub de zapada "pulver" are sub 50 kg, in schimb 1 metru cub de gheata are peste 900 kg. Prin urmare, un strat de zapada "fin" echivaleaza ca si masa cu un strat de "pulver" de peste 10 ori mai gros!

(4) Structura microscopica - forma cristalelor, procentul de apa in stare lichida si gazoasa, variatia lor in cadrul aceleeasi paturi de zapada - are rol determinant. Ea variaza in functie de conditiile meteo din timpul ninsorii si in plus sufera transformari importante in timp. Periculoase sunt ninsorile abundente cu zapada uscata, 'pulver', cand stratul nou nu s-a tasat si nu s-a 'sudat' de baza. Periculoasa e zapada uscata granuloasa, aparuta prin transformarea in timp, in anumite conditii, a celei 'pulver'. Uneori insa, mai ales primavara, ninge direct cu zapada "uscata" granuloasa. La ninsorile cu zapada umeda, grea, cazute pe o suprafata inghetata, zapada proaspata se solidarizeaza cu aceasta. Cazuta insa pe o suprafata cu solul neinghetat, umed, desi ramane compacta, zapada proaspata nu adera, riscand 'sa plece'. Periculoasa e si zapada devenita umeda, grea, prin incalzirea brusca a vremii.

Art.267. - (1) Conditiile meteo influenteaza structura intima a zapezii, a fiecarui strat, relatia dintre straturi si adeziunea zapada-sol.

(2) Temperatura. Frigul sub 0sC nu permite realizarea unei coeziuni intre fulgii de zapada si nici cu stratul anterior sau cu solul. Zapada e "uscata", "prafoasa" sau "pudroasa". E caracteristica avalanselor "tip pulver" din plina iarna. Incalzirea vremii, cand se produce moderat, progresiv, favorizeaza tasarea stratului nou de zapada si marirea coeziunii interne a lui precum si 'sudarea' cu stratul mai vechi, reducandu-se riscul de avalansa pe interfete. Cand incalzirea se produce brusc si puternic, cu vant, front cald sau cu ploaie, zapada se inmoaie, devine apoasa, "grea", putand usor aluneca pe straturile mai vechi sau pe "pat" - stanca, iarba. Aceasta este si cauza avalanselor "de primavara" din zilele insorite.

(3) Vantul - asociat ninsorii - produce depuneri inegale, dar deseori continua transportul zapezii de la suprafata si dupa oprirea ninsorii. Valcelele, culoarele, vor fi umplute cu zapada, iar crestele / muchiile vor ramane de obicei libere sau doar cu stratul vechi. In plus, vantul depune zapada si in alte locuri decat adanciturile reliefului, sub forma de "placi de vant". Acumularea de zapada astfel adusa si depozitata in valcele sau sub forma de placi de vant este foarte periculoasa, fiind de obicei mai instabila decat cea depusa obisnuit, prin ninsoare linistita si de asemenea fiind mai greu de recunoscut. Vantul actioneaza si prin faptul ca formeaza cornise pe creste care, prin rupere, pot declansa avalanse, prin "spargerea" placii de vant de sub cornisa.

Art.268. - Tipuri de avalanse: 

a)     avalanse cu zapada uscata - cu trei subtipuri, in ordine crescanda a densitatii zapezii:

b)     avalansa pudroasa - cu nor;

c)     avalansa granuloasa - fara nor;

d)     avalansa cu placi de vant.

e)     avalanse cu zapada umeda - cu trei subtipuri, in ordine crescanda a umiditatii:

f)      avalanse cu placi umede;

g)     avalanse cu bulgari si rulouri.

Art.269. - (1) Avalansa cu zapada pudroasa. Aceste avalanse se produc cu zapada pudroasa, numita uneori si prafoasa sau pulver.

(2) Acest tip de avalanse se produc dupa ninsori abundente cazute pe timp friguros. Ele se declanseaza spontan, la orice ora din zi sau din noapte, nefiind legate de temperatura si neimplicand o modificare calitativa a stratului de zapada.

(3) O avalansa cu zapada "pulver" are doua componente distincte: avalansa propriu-zisa si norul ei. Avalansa propriu-zisa este masa de zapada care aluneca pe panta. Sau mai corect spus "zboara" paralel cu panta, atingand viteze de 200-300 km/h.

(3) "Norul" este format din microcristale de gheata, aerosoli. El insoteste avalansa propriu-zisa si este in sine foarte periculos.

(4) Zapada fiind foarte usoara si fragila, "zboara", pe o "perna de aer". Acest tip de avalansa este insotit de un zgomot "ca un tunet" iar frontul lor si norul antrenat creeaza "efectul de suflu". Suflul este o veritabila unda de soc care, prin presiunea imensa, provoaca distrugeri impresionante in zona. Asupra oamenilor intalniti, suflul avalansei poate produce barotraume, ce pot merge uneori pana la "explozia" plamanilor!

(5) "Norul" avalansei cu zapada pudroasa poate fi ucigas chiar si cand avalansa e foarte mica si efectul de suflu e prea slab ca sa produca leziuni mecanice prin presiunea sa - barotraume: daca victima are caile respiratorii neprotejate, ea poate inspira acele microcristale de gheata, sau "norul" intra involuntar in plamani, din cauza presiunii.

(6) Moartea victimei survine prin doua mecanisme - unul reflex, ce produce o blocare involuntara prelungita a miscarilor respiratorii si celalalt analog inecului.

Art.270. - Avalanse cu zapada granuloasa. Avalansele cu zapada granuloasa se comporta ca un covor rulant. Zapada curge pe panta. Particulele de zapada fiind mai grele, nu se formeaza nor. Avalansa curge lipita de panta. E o avalansa silentioasa si fara suflu. Cei ingropati de ea, daca nu e o avalansa imensa, au sanse mai mari de supravietuire, deoarece ea, spre deosebire de celelalte tipuri, in final se taseaza mai putin, mai lent.

 Art.271. - (1) Avalansele cu placi  de vant. Dupa cum arata denumirea, aceste avalanse sunt produse de "placi de zapada". Acestea sunt mase lenticulare de zapada compacta, tasata, adesea dura, de dimensiuni diferite. Ele se formeaza de regula sub actiunea vantului, care, la ninsorile viscolite, determina depunerea unui strat de zapada inegal, cu acumulari in culoare, valcele si in partea superioara a celor doi versanti ai crestei, de o parte si de alta a acesteia, insotind de obicei cornisele. Vantul poate transporta ulterior si zapada uscata cazuta initial in grosime uniforma prin ninsori linistite, fara vant.

(2) Una din placi se depune in zona batuta de vant si se taseaza mai rapid, sub bataia acestuia. Cealalta placa, este plasata in zona adapostita de vant sub cornisa - care prin rupere, prabusire poate declansa avalansa, rupand placa de sub ea. Placile au de obicei o anumita duritate, dar sunt extrem de fragile!

(3) Se formeaza uneori placi mai intinse, dar mai subtiri, si in alte zone, prin "imbatranirea" zapezii cu intarirea numai a stratului superior - "crusta". Acestea insa nu sunt "placi de vant", dar si ele pot pleca, caci vantul si variatiile de temperatura nu produc o coeziune suficienta cu stratul de dedesubt. Uneori se aud zgomote surde cand se prabusesc placile in micile goluri formate sub ele, fara sa plece - asta se intampla in zone plate sau pe pantele putin inclinate.  In zone mai inclinate, cand se produce ruptura placii de zapada, se aude un zgomot sec si se vede crapatura produsa, care uneori e doar un avertisment, nu pleaca avalansa.

(4) Avalansele cu placi de zapada sunt greu de prevazut. Uneori, privind cu atentie, se pot observa diferente de culoare: placile de vant sunt mai albe -zapada mai proaspata decat in rest. In zonele cu crusta e invers: ea e mai gri, mai mata.

(5) Avalansele cu placi sunt de obicei "avalanse de strat", alunecand pe un strat mai vechi. Fragmentele mai mari de placi aluneca incalecandu-se si spargandu-se.

(6) Pericolul de a fi ingropat intr-o astfel de avalansa e mai mic ca la alte tipuri, dar exista pericolul de a fi ranit de ele. Aceasta depinde de grosimea placii, de lungimea si inclinatia pantei. In cazuri fericite, alpinistul se deplaseaza cu ele, ca pe un covor rulant, pana la o zona plata unde se opresc.

(7) Majoritatea avalanselor cu placi sunt provocate de alpinisti, care "taie" placa. La ruperea placii se aude un pocnet scurt si, uneori, placa nu porneste.

Art.272. - (1) Avalansele umede in placa. Aceste avalanse se numesc in mod curent avalanse cu zapada umeda sau "avalanse de fund" caci intereseaza adesea tot stratul de zapada, lasand solul dezgolit, antrenand bolovani, vegetatie etc.

(2) Aceste avalanse sunt corelate cu ridicarea accentuata a temperaturii, cu "inmuierea" gerului. Zapada e moale, grea, uda si aderenta ei la 'pat' se reduce prin aparitia unei pelicule lichide, cu efect lubrefiant. De aceea se declanseaza mai ales pe culoare, dar si pe fete.Traseul lor e cam acelasi, an de an, la fel si perioadele de declansare. Viteza de curgere e mult mai lenta  - 40-100 km/h - si nu produc efecte de suflu. Aceste avalanse sunt de obicei autodeclansate, "curgand" la ore fixe, orele cele mai calde ale zilei si putand face victime intre cei care, in mod imprudent, se afla in calea lor. Dar pot fi declansate si de oameni.

(3) Sunt foarte periculoase pentru cei pe care ii antreneaza cu ele si ii acopera, deoarece zapada lor are densitate mare - poate "sfarama" cu presiunea ei pe cel prins in avalansa -, iar la oprire se taseaza foarte tare, se "betoneaza", fiind extrem de greu de degajat.

(4) Spre deosebire de avalansele cu zapada uscata, care au viteza foarte mare, cele umede sunt mai lente si lasa celor implicati o anumita sansa de a scapa din calea lor prin fuga.

Art.273. -  (1) Avalansele cu bulgari si rulouri. Aceste avalanse sunt denumite "cu bulgari" si sunt tot avalanse de primavara, cu zapada uda, moale. Ele pornesc in mici fragmente la vale, prin rostogolire, sub forma de bulgari, ca niste cochilii de melci. Multe din aceste avalanse sunt nepericuloase, striind pantele insorite si culoarele.

(2) Uneori insa, bulgarii se maresc, adunand progresiv, prin rostogolire, toata zapada din culoarul respectiv, inclusiv pamant si pietre, devenind periculoase. Pe pante iau uneori forma de covor rulat, putandu-se sparge si apoi declansa alte avalanse.

(3) Avalansele pot fi si atipice, in prezenta unor anumiti factori meteo si de teren. O avalansa in placi poate deveni "de fund", una tip "pulver" se poate produce si in aprilie sau mai, iar una "umeda" poate porni nu ziua, din cauza soarelui, ci noaptea, de la foehn/front cald.

Art.274. - (1) Sanse de supravietuire in avalansa si factorii care o determina. Din cei antrenati in avalansa, o parte sunt ingropati. Pentru ei, sansele de supravietuire - daca nu au murit prin traumatisme - depind de mai multi factori:

a)     rapiditatea degajarii;

b)     profunzimea acoperirii;

c)     calitatea zapezii acoperitoare si punga de aer pastrata;

d)     alti factori.

(2) Timpul scurs. Probabilitatea de supravietuire descreste rapid cu trecerea timpului. In momentul opririi avalansei, marea majoritate a celor acoperiti sunt vii. Dupa o jumatate de ora sansele scad la 50%, iar dupa 4 ore din cei dezgropati mai traiesc numai 5 - 10 %. Asta arata importanta cautarii imediate dar si rolul spatierii intre coechipieri in zonele periculoase si al dotarii fiecaruia cu cele necesare cautarii/degajarii, pentru a interveni rapid.



(3) Profunzimea acoperirii. Mai mult de jumatate din cei ingropati au fost gasiti la mai putin de 1 m sub zapada, 1/3 din cei ingropati erau la adancime mai mare de 1,50 m si doar 18% la mai mult de 2 m.

(4) Profunzimea influenteaza sansele de supravietuire: din cei acoperiti de mai putin de 1 m de zapada, 75% erau inca vii la o ora dupa accident, ceea ce arata importanta actiunii rapide de cautare - degajare de catre cei scapati teferi din avalansa sau ramasi in afara ei.

(5) Calitatea zapezii acoperitoare. Zapada contine mai mult sau mai putin aer si este mai mult sau mai putin permeabila pentru aerul de deasupra, in functie de structura ei si de densitate. Zapada pudroasa si cea granuloasa e mai bogata in aer si mai permeabila decat cea umeda, grea, care se si "betoneaza" rapid dupa oprire, astfel ca cea "usoara" duce mult mai lent la asfixie.

(6) Punga de aer pastrata de cel in cauza in momentul opririi avalansei permite desigur "impingerea" mai departe in timp a momentului asfixiei lente posibile chiar daca zapada e putin permeabila pentru aer si, in plus, ii cresc sansele de a se degaja singur sau de a fi gasit viu.

(7) Alti factori: imbracamintea, incaltamintea - daca sunt uscate, riscul de a muri prin hipotermie e mai mic, starea de sanatate, antrenamentul fizic si psihic, starea de constienta sau inconstienta in momentul opririi avalansei, rapiditatea transportului la spital etc.

(8) Cauzele decesului in avalansa. Este adevarat ca lipsa de aer este cauza cea mai frecventa, dar nu este singura.

Art.275. - Traumatismele se produc prin mai multe mecanisme. Traumatisme mecanice. Avalansa poate lovi victima de stanci, de copaci etc. De asemenea, in avalansele cu placi de zapada inghetata, acestea pot produce traumatisme mortale.

Art.276. - (1) Barotraume. Si in lipsa lovirii cu/de corpuri dure, pot aparea traume grave, prin presiune. In functie de configuratia terenului, unele avalanse se desfac si se opresc sub forma de evantai, dar in cele care sunt "stranse" intre doi versanti apropiati, ca intr-un gat de palnie, apare o presiune imensa, ce poate fi mortala. Avalansele "umede" pot provoca traume grave fara a fi "stranse" de configuratia terenului, prin greutatea mare a maselor de zapada, ce au astfel o mare forta de izbire/presiune chiar si la viteza mica.

(2) Chiar oprite pe loc, avalansele cu zapada uda, grea, pot "zdrobi" victimele ingropate, prin greutatea zapezii ce le acopera, aproape 1 tona/metru cub la zapada umeda tasata.

Art.277. - (1) Asfixia imediata - se poate produce prin mai multe mecanisme. Poate aparea obstructia cailor respiratorii superioare cu zapada sau continut gastric. Avalansele "grele" pot si ele produce asfixie imediata prin compresia toracelui si/sau abdomenului, impiedicand miscarile respiratorii si amorsand alte reactii nedorite in organism.

(2) Asfixie imediata pot produce si avalansele pudroase cu nor. Microparticulele de zapada inspirate pot produce fie o blocare a miscarilor respiratorii, oprirea respiratiei, prin bronhospasm reflex, fie un fel de inec la nivelul alveolelor pulmonare.

Art.278. - Asfixia lenta  este cea mai frecventa cauza de deces in avalanse, prin insuficienta oxigenului din aerul inspirat, care nu se reimprospateaza suficient si deci se viciaza treptat, in functie de rata de consum si mai ales si de factorii anterior amintiti - distanta fata de suprafata, "punga de aer" creata la oprire, continutul de aer al zapezii, permeabilitatea stratului de zapada acoperitor etc. Nu atat lipsa de oxigen, ci mai ales acumularea de bioxid de carbon in fata gurii si nasului si reinspirarea lui este cauza asfixiei lente.

Art.279. - (1) Hipotermia. Moartea celui ingropat de avalansa se produce rar prin acest mecanism. Apare la cei ce nu sunt grav afectati de celelalte mecanisme - asfixie, traumatisme, dar nu sunt degajati rapid, mai ales daca au imbracamintea de pe piele umeda. Zapada izoleaza de frig asa ca putini ajung sa moara in acest fel.

(2) Hipotermia in avalansa se produce lent. Se reduc functiile vitale, nevoile organismului in oxigen si energie, similar cu hibernarea.

Art.280. - Socul psihic. Constientizarea perspectivei iminente a mortii in momentul antrenarii de catre o avalansa poate produce o reactie psihica atat de puternica incat se ajunge la deces. Este insa o cauza foarte rara de moarte in avalansa (2%).

Art.281. - (1) Cautarea si degajarea din avalansa. Cautarea si degajarea din avalansa trebuie organizata si executata rapid, sansele de supravietuire scazand odata cu trecerea timpului. Se constata cati lipsesc la apel. Daca exista mai multi supravietuitori valizi, 1-2 dintre ei pleaca sa dea alarma si sa aduca ajutoare, in caz ca nu exista o metoda mai rapida: radio - telefon, telefon celular, semnale vizuale.

(2) Cei ingropati partial trebuie degajati rapid, cel putin capul, cu grija, fiind posibila existenta unei fracturi de coloana cervicala, dar si toracele.

(3) Se face rapid si atent examinarea starii celui in cauza  si se incepe concomitent sau apoi, cautarea celorlalti. Se asculta daca nu se aud gemete, strigate de sub zapada. Este recomandabil a se plasa intr-un loc relativ sigur un observator, care sa dea alarma daca porneste de sus o noua avalansa.

(4) Cautarea se face mai intai in apropierea obiectelor ramase la suprafata, pe linia directiei lor, mai sus si mai jos. Sansele de oprire/gasire a victimei sunt mai ridicate la racordul pantelor, unde se termina panta mai abrupta si incepe zona mai lina, sau in adanciturile terenului: denivelari, trepte, gropi, valcele. Victima poate fi gasita si in frontul/varful avalansei - dusa de "primul val".

(5) Martorii avalansei trebuie sa dispuna de cele necesare cautarii/sondarii. Clasic, cautarea se facea cu betele de schi eliberate de rondele, cu atentie de a nu/perfora victima, sau mai bine cu batul intors invers. Salvatorii vin cu sonde speciale de avalansa, tije metalice de 2-3 m. Cei care abordeaza zone de risc, trebuie sa aiba fiecare sonda, emitator- receptor si lopata.

Art.282. - (1) Sondarea sumara, rapida. Aceasta e indicata pentru inceput, in zona cea mai probabila, cu distanta de 50 cm. intre punctele de sondare sau 2-3 puncte/m², la adancimea de 2 m. Cautatorii se aliniaza umar la umar. La comanda 'sondati', introduc toti sondele intre varful bocancilor, apoi, tot la comanda, fac un "pas inainte" si repeta ciclul.

(2) Eficienta: pentru 20 de oameni sunt necesare 4 ore pentru un hectar.

(3) Cautatorii se pot alinia si la distanta de o mana intinsa la umarul vecinului si fiecare, la comanda, face cate doua sondari la 50 cm orizontal: "stanga, dreapta" apoi "pas inainte" pentru cei 50 cm vertical.

(4) O alta metoda recomanda ca, inainte de a pasi, sondele sa fie tinute oblic, prin sprijinirea lor pe umarul drept al fiecaruia din sirul "sondorilor". Cel care supravegheaza si da comenzile, poate controla/dirija mai bine alinierea /paralelismul sondelor. Varful sondelor ramanand fixate pe/in zapada, prin pasire, ele devin verticale, pozitia de sondare la comanda urmatoare.

Art.283. - (1) Sondarea minutioasa se face cand victima nu e gasita prin sondarea sumara, sau cand au sosit mai multe ajutoare si mai ales cand a trecut mult timp de la producerea avalansei si nu se mai spera gasirea in viata a victimelor.

(2) Sondarea se face la 25-30 cm. intre punctele de sondare, medie 13 puncte/m² la adancimea de 2-3 m. Fiecare cautator va face la fiecare pas trei sondaje, tot la comenzile unuia: cate un sondaj la varful fiecarui bocanc si unul la mijloc. Comenzile sunt: "stanga, mijloc, dreapta, pas inainte."

(3) Eficienta: 20 de oameni cerceteaza 1 ha in 20 de ore. Sondele trebuie introduse strict vertical, altfel se trece pe langa victima, mai ales cand aceasta e situata mai adanc.

(4) Orice rezistenta la sondare e suspecta. Dar avalansele cu placi/crusta sunt derutante.

Art.284. - Cainii de avalansa  sunt foarte utili. Se estimeaza ca mirosul victimei traverseaza 1 m de zapada in aproximativ 15 minute. Cautarea cu caini special antrenati se estimeaza ca fiind de 8-10 ori mai eficienta decat cautarea prin sondare.

Art.285. - (1) Aparatele electronice de depistare a victimelor din avalansa/A.D.A. Cea mai moderna si eficienta metoda de localizare a celor acopetiti de avalanse este utilizarea emitatoarelor speciale - Ortovox, ARVA, Pieps etc. -, cu care trebuie sa fie dotati toti cei care intra in zone potential periculoase. Utilizarea lor trebuie invatata si exersata, conform instructiunilor fiecarui aparat. Starea bateriilor si functionarea acestor aparate trebuie verificate inainte de fiecare tura si purtate in asa fel incat sa ramana pe cel antrenat in avalansa.

(2) Aparatul emitator- receptor individual de tip ARVA, transceiver, e cel mai folosit si eficient. Cantareste 200-300 g, are volum mic. Functioneaza pe 457 kHz. Aparatele celor ramasi afara din avalanse se trec imediat in pozitia 'receptie' si acestea anunta existenta in zona a unui ARVA-emitator prin semnale sonore - bip- si vizuale. Apoi se localizeaza exact victima cu sonde de avalansa si se degajeaza cu lopeti.

(3) Emitatorul simplu - e un subprodus ARVA. El poate doar emite, deci cei dotati cu el si ramasi afara din avalansa nu-l pot folosi la cautarea celor acoperiti.

(4) Recco - e un sistem compus din doua piese: - "reflectorul"- piesa pasiva, reflectorizanta, 3 g greutate, aflata la purtator. Sunt incorporate in imbracamintea de munte sau in bocanci. Ele sunt utile doar in apropierea partiilor, ca sa poata interveni rapid salvatorii specializati. "Detectorul" - mai voluminos si cantarind 1.6 kg emite unde electro-magnetice pe 917 MHz- care anunta sonor cand depisteaza 'oglinda' reflectorizanta purtata de victima. Cu el sunt dotate echipele de salvare. Uneori semnalul e reflectat si de alte aparate electronice: telefoane mobile, cartele de autostrada, ceasuri. Recco nu depisteaza emitatoare tip ARVA.

(5) Fiecare militar dintr-un grup trebuie sa aiba emitator-receptor, sonda si lopata. Avand fiecare si Recco-reflector- cresc sansele de a fi depistat rapid de echipele de salvare, mai ales cand accidentul nu e departe de partii sau salvatorii vin rapid cu elicopterul.

Art.286. - (1) Primul ajutor. Transportul. Cel scos din avalansa trebuie considerat un socat, politraumatizat, asfixiat/hipooxigenat si hipoterm si tratat ca atare. 1-2 salvatori/coechipieri se ocupa de el, ceilalti cauta celelalte victime.

(2) Protejare - instalarea celui degajat intr-o zona sigura, sa nu vina o alta avalansa.

(3) Alertare - chemarea de ajutoare prin tel mobil, radio-telefon, curier, etc.

(4) Salvare - sunt dati urmatorii "pasi" in examinarea victimei, in inventarierea leziunilor:

a)     vorbeste?

b)     respira?

c)     exista hemoragii?

d)     isi poate misca membrele?

e)     are leziuni evidente, rani, fracturi?

f)      a cauta pulsul nu e necesar/concludent.

(5) Daca victima e inconstienta, se controleaza si se elibereaza la nevoie caile respiratorii superioare. Cu un deget se scoate zapada sau continutul gastric din gura; din nas se poate aspira. Se scot - daca are - protezele dentare mobile. Uneori avem surpriza sa reinceapa a respira printr-o inspiratie profunda. Eventual se aplica o "pipa Guedel", sa nu se sufoce cu propria limba. Abia apoi se face degajarea completa.

(6) Daca nu au reaparut miscarile respiratorii, se face respiratie artificiala gura la gura, singura permisa.

(7) La nevoie se face si masaj cardiac extern, posibil de fapt numai dupa degajarea completa a victimei si plasarea in pozitia intins pe spate. Atentie: daca are fractura de coloana, manevre neglijente pot duce la leziuni medulare ireversibile - paralizie. Reanimarea nu trebuie intrerupta caci au fost cazuri de victime ale avalanselor salvate dupa 5 ore de reanimare. Caci aparentul decedat poate fi doar in hipotermie profunda, cu functiile vitale la limita supravietuirii.

a)     se panseaza ranile.

b)     se imobilizeaza fracturile.

c)     se protejeaza victima de frig: nu o asezam direct pe zapada.

(8) Daca victima se afla in stare de hipotermie si este inconstienta, se pun pungi cu apa fierbinte - am avut primus sau ceai din termos - pe abdomen si torace, dar nu pe membre. Daca e constient, i se dau pe rand inghitituri de lichide calde. Il introducem/impachetam in 1-2 saci de dormit si/sau folie "de supravietuire".

(9) Nu se mobilizeaza, nu-l punem sa mearga "pentru a se incalzi". Nu se fac frectii! In timpul transportului trebuie supravegheat continuu. Transportul e de dorit a se face rapid, de preferat cu elicopterul, mai ales daca e hipoterm, nu la cel mai apropiat spital, ci la unul foarte bine dotat. Daca nu, cu sanie Akija. In unele cazuri se face adapost in zapada pana vin salvatorii.






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Alpinism




CADERILE
Noduri de amarare/ancorare
Noduri de legare in coarda
Bivuacul in munti
Mijloace tehnice din inzestrarea echipelor militare salvamont destinate scoaterii si transportului bolnavilor, accidentatilor si ranitilor in munte
Noduri de urcare pe coarda
Materiale de alpinism
Catararea artificiala
Echipamentul de munte
Noduri de legare a doua corzi