Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
E altceva mai important decat familia? desene, planse, jocuri de copii pentru copii


Animale pasari Casa gradina Copii Personalitati Poezii Povesti

Animale pasari


Index » familie » Animale pasari
» GENUL CORYDORAS - pesti de acvariu


GENUL CORYDORAS - pesti de acvariu


GENUL CORYDORAS


Acesti pesti cu o biologie foarte interesanta sint originari din America de Sud. Se gasesc practic in toata America de Sud, de la sud de Montevideo pina in nord la Caracas si de la Quito pina pe coasta de est.

Familia Callichthyidae cuprinde mai multe genuri,

- genul Callichtys

- genul Hoplosternum

- genul Dianema

- genul Brochis

- genul Aspidoras

- genul Corydoras cuprinde aproape 190 de specii catalogate pina in prezent din care mai cunoscute sunt:

C. aeneus (Gill, 1858); cu flancurile verde metalizat si abdomenul alb galbui. In unele carti apare si C. schultzey (Holly, 1940), dar la ora actuala aceasta denumire nu mai este valabila, fiind aceiasi specie cu aeneus.

C. paleatus (Jenyns,1842); care pe un fond gri – verzui sau maroniu se disting numeroase puncte si pete inchise la culoare albastrui metalic




C. arcuatus (Elwin, 1939); cu frumoasa dunga in forma de “arc” de culoare maron inchis pina la negru, ce incepe de la bot, trece peste ochi si continua pe flancurile laterale pina pe pedunculul codal

C. caudimaculatus (Rossel, 1961); cu fondul de culoare rozalie, cu dungi oblice formate din puncte maron inchis si cu marea pata neagra de pe pedunculul codal
C. elegans (Steindahner 1876); care pe un fond galben – verzui cu desene din pete si puncte de culoare verde sau maronie

C. zygatus (Eigenmann si Allen, 1942); cu straluciri albastre, verzi si aramii
C. panda (Nijssen si Isbrucker, 1971); cu cele doua pete ale sale, una mare pe pedunculul codal, cealalta mai mica ce trece peste ochi


Deoacece foarte multe specii de Corydoras au culori si desene foarte asamanatoare, o determinare si clasificare precisa s-a putut face numai pe baza formulei inotatoarelor. (Dar despre aceasta problema, daca va fi cineva interesat in alt matterial.) Datorita obiceiului lor de a cauta permanent hrana in nisipul bazinului (viermisori, dafnii moarte, etc) poarta numele generic de sanitari. Nu trebuie tinuti in numar mare deoarece vor tulbura apa, ridicind impuritatile de pe fundul bazinului, provocind mai mult rau de cit bine.
In acvarii apar mai ales speciile C. paleatus, C. aeneus, si o forma C. sp. forma albino, care provine dupa unele opinii din specia C. aeneus. Cert este ca aceasta varietate, albino, da foarte usor metisi cu C. aeneus.

Specific acestor pesti este faptul ca ei nu se pot mentine in masa apei, in momentul incetarii inotului se scufunda imediat. Regulat se ridica la suprafata, pentru a respira, avind o dubla respiratie, atit branhiala, cit si intestinala. La fel ca si tiparul produc sunete la scoaterea din apa prin eliminarea brusca a aerului din intestine. Aceasta dubla respiratie a aparut deoarece in zonele de origine traiesc in ape putin adinci, care seaca in timpul sezonului secetos. Astfel a aparut aceasta adaptare la ape cu un continut mai scazut de oxigen. Datorita acestor conditii, sanitarii sunt foarte rezistenti la boli. Totusi in acvarii nu trebuie sa-i privam de aportul de oxigen si mai ales sa acoperim acvariul cu un geam. Acest lucru este necesar din doua motive: au tendinta sa sara din bazin, iar iarna sa moara prin inspiratia de aer rece drect din camera. In aceste conditii pestii racesc foarte repede, se decoloreaza, anusul se inroseste, in forme mai grave se inrosesc si radiile inotatoarelor si pestele moare. In conditii naturale acest lucru nu se intimpla deoarece atit apa cit si aerul au temperaturi sensibil egale. Foarte rar acesti pesti se imbolnavesc cu Saprolegnia sau Oodininum, care fage ravagii printre ceilalti pesti.
Altfel sunt nepretentiosi. Duritatea apei poate varia intre 12-16 GH, phH-ul va fi jur de 6,5 iar temperatura in limite extrem de largi 15-30 grade C. Iluminarea poate fi oricum, mai puternica sau mai slaba, naturala sau artificiala, dar respectarea unui ciclu de 12 ore lumina si 12 ore intuneric duce se pare la o reproducere mai usoara.

Prefera hrana vie tubi, dar nu trebuie sa exagram ci sa-i oferim un meniu cit mai variat. De regula consuma orice cade pe fundul bazinului.

Dimorfismul sexual este evident, masculii fiind mai mici si mai suplii decit femelele, cu radiile tari ale inotatoarelor vizibil mai dezvoltate. Ajung la maturitate pe la 1-1, 5 ani si se reproduc foarte usor. Raportul intre sexe este de 2-3 masculi la o femela bine dezvoltata. Jocul nuptial este foarte interesant. Femelele depun icrele care sunt fecundate imediat de catre masculi chiar si in bazinul comun de crestere. Masculul inoata permanent in jurul femelei, in preajma fundului. Din cind in cind femela se opreste, un mascul se aseaza in fata ei, perpendicular. Femela impinge cu botul abdomenul masculului, care lasa imediat un nor de spermatozoizi, iar femela citeva icre mari albe, pe care le tine intre inotatoarele pectorale. Dupa citeva secunde, alearga de-alungul plantelor sau geamurilor, filtrului sau a oricarui alt suport si lipeste icrele. Acestea sunt foarte adezive, tari, si nu pot fi desprinse de pe suport de pesti in timpul inotului. O femela bine dezvoltata poate depune pina la 250-300 de icre la o ponta. Daca si masculii sunt bine dezvoltati procentul icrelor nefecundate este de sub 5%.
Cum pot fi insa stimulati pestii sa se reproduca? Familia aleasa (2-3 masculi si o femela) se muta intr-un bazin cu apa veche fara substrat si fara plante. Se pot pune chiar si doua familii intr-un bazin de 35-40 de litri. Dupa cca. o saptamina in care pestii s-au acomodat cu mediul respectiv si cu ciclul zi – noapte de 12 ore, timp in care au fost hraniti bine cu tubi tocat si spalat, iar aerul si filtrul au functionat permanent, se schimba brusc apa, in prima zi ½ din volum, a doua zi din nou ½ din amestec. Se adauga apa de la robinet, statuta nu mai mult de o zi, aerata pentru a pierde clorul si la aceeasi temperatura. De obicei apa de la robinet are duritatea de 12 GH foarte convenabila pestilor pentru reproducere. In urma unui astfel de soc pestii depun in trei zile. Daca nu depun se repeta aceiasi operatie dupa o saptamina de pauza, timp in care pestii pot fi mentinuti in acelasi bazin.

Trebuie avut in vedere ca sanitarii depun cu precadere primavara si toamna. Un sezon de depunere dureaza cca. 6 saptamini, timp in care sanitarii depun de 2 ori. Pestii tineri pot depune si de trei ori dar productivitatea e redusa si cite-o data i-si maninca icrele. In perioadele de vara si iarna pestii nu trebuie fortati sa depuna.

In functie de temperatura, larvele apar dupa 5-8 zile. Pentru a impiedica infestarea cu Saprolegnia in apa se poate pune o picatura de tripaflafina la 10l de apa.
Dupa alte 2-3 zile larvele, destul de mari, incep sa inoate si sa se hraneasca activ. In aceasta perioada hrana de baza trebuie sa fie formata din nauplii de artemia, putin micro (sau mai bine deloc), si incet, incet cu tubi tocat foarte fin si spalat foarte bine. Amplasarea sub fundul bazinului a unei mici surse de lumina va face artemiile sa se striga in acel loc si sa fie gasite cu usurinta de pestisori. Spre deosebire de adultii puii sunt foarte sensibili si se imbolnavesc usor. Atentie la schimburile de apa care trebuie sa fie mai mici dar mai dese, la curatenia fundului bazinului si lafunctionarea aerului si a filtrului. Cind puii au atins 1.5cm si cind structura osoasa este bine dezvoltata, se pot muta intr-un bazin de crestere, ei fiind acum mult mai rezistenti. Pentru a creste repede au nevoie de o apa bine aerata, abia dupa 4-6 saptamini respira si intestinal, mult spatiu si o apa foarte curata.

Daca nu avem intentia sa-i reproducem intr-un bazin nu trebuie sa tinem prea multi sanitari si deasemenea nu trebuie sa pastram exemplarele ajunse la maturitate si dornice sa se reproduca. Asta nu inseamna in nici un caz sa sacrificam pestii, ci prin schimburi sa ne procuram alte exemplare.
Sunt pesti foarte pasnici si pot fi crescuti cu alte specii pe care nu le afecteaza in nici un fel.

Corydoras Chapter one


Cuvant inainte


Foarte multi ani Corydoras au fost o specia carora li s-a acordat putina atentie, si care erau considerati doar « draguti » si « practici » datorita faptului ca se multumeau cu resturile de hrana ramase de la celelalte specii, mult mai importante ;erau ca un strict necesar « sanitarii » dar nu prea se stia nimic despre ei,cu toate ca se gaseau la vanzare aproape in orice magazin de specialitate.

Insa, de cativa ani buni, oadata cu cresterea importurilor, cu noi sau chiar necunoscute pana acum specii din America de Sud, popularea acvariilor cu Corydoras cunoaste o amploare demna de luat in seama, si parca in continua crestere.Chiar la un moment dat pe la inceputul anilor ?90 « febra Corydoras » a facut ca preturile sa explodeze in westul Europei , in Japonia atingang cele mai ridicate cote, fiind uneori de neatins pentru omul de rand, unele specii, nou importate, devenind adevarate produse de lux.

Corydoras fac parte dintre cei mai « batrani » pesti exotici. Inca din 1876, primele exemplare au fost importate in Europa. Acvaristul francez Carbonnier,cel care a intretinut primele sapte exemplare in Europa, a fost foarte surprins de usurinta de adaptare si crestere a acestei specii, reusindu-i chiar in acelasi an reproducerea primilor sanitari pionieri de pe atunci. Nu se cunoaste cu exactitate despre ce specie este vorba, dar se crede, intr-un procentaj foarte mare, ca ar fi fost vorba despre Corydoras paleatus care au mai fost introdusi si sub numele de Corydoras punctatus. Ciudat este faptul ca pana astazi nu exista decat cateva exemplare conservate din aceasta specie, chiar si cei prezentati de SEUSS(1993) sub numele de C. Puncatus apartin o cu totul altei specii de Corydoras. Din Paris a inceput raspandirea, mai intai in Germania si apoi in toata Europa, insa intre cele doua razboaie nu a cunoscut o prea mare raspandire(datorita posibilitatii de transport). Intrarea pe piata europeana a C. aeneus, C. paleatus si C. trillineatus a dus la o adevarata explozie,ce se datora si faptului ca se inmulteau usor si nu aveau exigente prea mari asupra conditiilor de viata.C. trillineatus au fost importati si sub numele de C. julii dar, intradevar, adevaratii C. julii au fost importati la sfarsitul anilor ?80 si chiar si astazi sunt foarte rar de gasit pe piata.

Odata, insa cu practicarea transportului aerian, de prin anii ?70, raspandirea acestor specii nu mai conteneste, in ziua de astazi aproape nemaiexistand acvariu in care sa nu isi gaseasca locul chiar daca si in numar redus.


Date stiintifice


Ordin : Siluriforme

Familie : Callichthyidae

Subfamilie : Corydoranidae

Ramuri : Aspidoras,Brochis si Corydoras





Acesta fiind profilul stiintific, in continuare se cunosc cca. 2500 de specii diferite de Callichthyidae pana astazi, si cca. 150 din ramura Corydoras. Primul Corydoras ce a fost intradevar descris stiintific a fost C. punctatus in 1974 de catre BLOCH sub numele de Cataphractus punctatus ; ramura Corydoras fiind fondata abia in 1803 de catre Lacépè.
Caracteristici speciale ale acestei ramuri sunt liniile osoase de pe ambele parti laterale, faptul ca nu au solzi, placa osoasa a capului(de unde si denumirea germana »pazerwelse » panzer=tanc)si la unele specii, primele linii din inotatoarea dorsala si inotatoarele din fata, sunt unite intr-o adevarata arma,dub forma de lance sau spin. Mai este de spus, faptul ca la Corydoras inotatoaraea dorsala este formata din 6-8 spice,ramuri. Bineinteles ca o caracteristica importanta a acestei specii este formatul gurii cu cele patru « mustati » care folosesc atat la orientarea in intuneric cat si ca aparate de testare a hranei. Partea abdominala, aplatizata arata clar adaptarea aa stilul de viata caracteristica speciilor ce traiesc deasupra substratului. Foarte putine specii inoata liber tot timpul,in marea majorittate efectuand doar adevarate « lansari » de pe fund pentru gasirea hranii sau pentru respiratie,in momentele cand concentratia de O2 este foarte scazuta, detinand si un astfel de aparat respirator ce ii permite extragerea oxigenului direct din aer. Aerul astefel preluat este transportat intr-o regiune intestinala foarte bine irigat sanguin, unde se extrage oxigenul necesar - de aceea putem asista la ceva timp dupa preluarea aerului de la suprafata , la eliberarea de bule din branchii.Oricum daca asistam in acvariul nostru la acest gen de respiratie este deja un motiv important de a verifica calitatile apei , in general cantitatea de O2.

Ramura Corydoras care este si cea mai raspandita in acvaristica, numarand pana la 140 de nume, insa foarte multe sunt introduse pe piata sub forma de sinonime, vanzatorii incercand sa surprinda si sa atraga pe cumparator prin diferite « nicknames ».Noi descoperiri apar insa mai mult decat anual, acvaristii vorbind inca de cca. 50 de specii nedescrise inca, optimistii chiar de peste 100 ;cert este ca din cauza exploziei de importuri si suprasaturare a pietei occidentale cu fel si fel de nume si denumiri care mai de care mai ciudate , in Europa de vest s-a recurs in ultimii la cea mai avantajoasa si ambitioasa selectionare si denumire a tuturor speciilor alocate acestei ramuri : este vorba despre numerele C ; si anume, fiecarei specii din Corydoras i s-a alocat un numar ,ex Corydoras latus = C 5. Asfel, casificarea lor este mult mai usor de facut, in ciuda faptului ca exista destui « toma necredinciosul » care nu cred in asociarea unei vietati cu un numar - disputa ramane inca deschisa, de numerele C profitand din plin firmele exportatoare si importatoare,si de ce nu chiar si acvaristii inveterati.

Habitat natural


Habitatul natural al Corydoras, o stie toata lumea, este Sud-America ; incepand din estul Anzilor, nordul Columbiei pana in Uruguay in sud. Marea majoritate a speciilor provin din bazinul Amazonului cu cele peste o mie de rauri si prauri adiacente. Conditiile de viata in apa variaza foarte mult chiar si pe distante mici, intalnidu-se tot felul variatii ; in general se vorbeste despre « apa alba », care din cauza dizolvarii solului, este aproape de nepatruns cu privirea, fiind foarte tulbure si plina de aluviuni pe toata perioada anului ; »apa neagra » care este datorata dascompunerii materialului organic de materie lemnoasa ;apa, acoperind intregi ?paduri?,este colorata in diferite nuante de la maroniu deschis pana aproape de negru ;si cea care se gaseste cel mai rar in bazinul Amazonului « apa clara » sau limpede cum ii mai spunem noi. Solul poate fi nisipos, dar si malos acoperit frunze, masa lemnoasa creand adevarate jungle subacvatice ? de unde si denumirea de acvarii amazoniene.In general Corydoras nu populeaza ape adanci (dupa NIJSSEN in Surinam sunt populate doar apele sub doi matri adancime), insa aproape intotdeauna sunt gasiti in rauri incet curgatoare. Chiar daca majoritatea speciilor provin din zone unde pH-ul este in jur de 5.5 pana la neutral(7) cu o apa tare de 5°dGH , nu constitue o regula generala de habitat. C. barbatus si C. macropterus au fost gasiti chiar si in ape cu temperaturi de 18° si valori ale pH-ului de pana la 4.8 ;si chiar in zonele cu temperaturi scazute, apa de pana la 12° au cazut Corydoras in plasele pescarilor. Recordul la temperaturi scazute il detine C. paleatus , care fiind cea mai « sudica » specie gasita de la Buenos Aires pana la Montevideo, pe timpul noptii traieste intr-un habitat unde temperatura nu depaseste 10° ; cealalta extrema este acolo unde au fost pescuiti Corydoras la temperaturi de 34° ale apei,in zone unde razele soarelui patrund pana in substrat aproape ;in alta ordine de idei sunt specii ce pot fi carcterizate dupa modul de viata adaptat la raurile curgatoare, si in acelasi timp specii ce-si petrec intreaga durata a vietii in mlastini bogate in plante si vegetatie subacvatica, sau, daca nu, chiar in punctul de revarsare a raurilor care intotdeauna inbina cele doua variante,de apa curgatoare si mlastina, sub forma de mici delte.Valorile si conditiile de viata ale habitatului cunoste pe toata parioada anului are destule varitii, mai ales in timpul anotimpului ploios. Importurile se fac in mare majoritate in perioada August/Septembrie ? Aprilie pentru a evita perioadele de timp ploios cand revarsarile din albie a raurilor face aproape imposibila capturarea acestora.

Corydoras au o toleranta foarte scazuta la sare, de acea nici nu se recomanda, in cazul lor, baile cu sare etc. Sunt pesti de grup, care inoata in bancuri mari, in perioda anotimpului ploios fiind observate bancuri de pana la zeci de mii de indivizi, fiind in cele mai multe cazuri migratoare, demonstrat fiind ca isi modifica des locul in functie de perioadele anului. Atat masculii, femelele cat si puietul inoata impreuna in aceste bancuri, strans deasupra fundului apei cercetand si rascolind substratul dupa hrana, uneori fiind observati intrand cu capul pana la nivelul ochilor in respectivul substrat.In natura hrana este constituita in parte din hrana vie ca mici viermi, larve de insecte, sau insecte acvatice ce-si duc viata in substrat, si de origine vegetariana. O ciudatenie intalnita la bancurile de Corydoaras este faptul ca foarte des sunt intalnite in acelasi banc, mai tot timpul, doua specii diferite care se deosebesc foarte tare si prin colorit dar si prin faptul ca una are botul mai alungit fata de cealalta ; care ar fi axplicatia acestei coexistente inca nu se stie stiintific, specialistii cred insa ca este vorba de o simbioza ; in ce fel insa, ramane inca de cercetat?


Corydoras Chapter two


Conditii de viata in acvariu


Marimea acvariului trebuie calculata totdeauna in functie de lungimea pestelui adult ; de aceea nu se prea poate indica o recomandare generala, daca in acelasi acvariu vor fi si alte specii de pesti populate, insa doar pentru Corydoras se poarta regula urmatoare : lungimea de adult(in cm) a fiecarui peste, inmultita cu numarul de pesti, inmultita cu 1,5, ne rezulta suma de litri de apa necesara in acvariu ; aceasta regula de obicei nu trebuie incalcata ! Asta ar insemna ca sase Corydoras pygmaeus (max. 3 cm lungime) pot sa se simta deja foarte bine intr-un acvariu de 27 litri ? aici ar fi de spus insa, ca reglementarile europene privind cresterea pestilor exotici la domiciliu prevede un acvariu de dimensiuni minime 60*30*30, cca. 50 litri [comentariu personal = nu stiu daca aceasta reglementare e deja introdusa in Romania]. Bineinteles ca pe langa Corydoras mai pot fi populate si alte specii de pesti in acvariul exemplificat mai sus, insa dupa regula 1cm peste adult/1litru. Corydoras pot convietui foarte « prieteneste » cu aproape toate celelate specii de pesti exotici, chiar si de dimensiuni mult mari ; doar ca, in cazul in care sunt prea mult fugariti si atacati, devin retrasi, isi pierd apetitul si chiar intervine decesul, de cele mai multe ori din motive aparent necunoscute ; acelasi lucru se poate petrece si intr-un acvariu neprevazut cu multiple si diverse ascunzatori in care ei sa se poata retrage, Corydoras fiind o specie foarte predispusa la stres.

Valorile apei. O regula generala pentru valorile apei nu a putut fi stabilita, datorita provenientei speciilor din diferite zone care, chiar daca nu inderpartate una de alta, geografic, traiesc in coditii total diferite de viata. Insa nici nu este ceva iesit din comun si irealizabil ceea ce trebuie sa facem pentru Corydoras, astfel incat ei sa se simta bine in mediul artificial creat de noi ; trebuie doar cateva cunostine si multa atentie. Pentru speciile habitante din sud-america se stie ca taria apei nu depaseste 15°dGH, dar exista si zone unde s-a masurat 2°dGH, masura care este aproape imposibil de fi mentinuta intr-un acvariu, deoarece fiind foarte putini ioni pH-ul nu poate fi mentinut stabil. Nu este insa recomandat sa imitam conditiile de viata de acolo, deoarece majoritatea importurilor de pe piata europeana provin din sudestul-asiei, unde sunt crescuti si inmultiti in masa, in bazine de dimensiuni imense, si care sunt in general adaptati la valorile apei potabile europene stipulate prin lege. PH-ul trebuie mentinut putin sub valoarea neutrala (pH neutral = 7) , asta insemnand 6.7 ? 6.9 . Scaderea, cresterea si controlul pH-ului se poate face cu ajutorul filtrarii cu turba, introducerii cunoscutului dioxid de carbon necesar dezvoltarii plantelor si bineinteles cu produsele gasite in magazinele de specialitate, care in functie de necesitate, scad sau ridica valoarea pH-ului. Ce este de stiut aici, este faptul ca, orice acvarist ce manipuleaza valorile apei, prin orice fel de metoda, este obligat sa verifice pH-ul cel putin de doua ori pe saptamana, dar asta numai daca apa potabila folosita este prea « tare », si, in aceeasi ordine de idei, manipularea in sine este recomandata doar in cazuri de urgenta, dar strict necesara atunci cand dorim sa si inmultim specia respectiva.
Intr-un acvariu nou, nu se indrocuc din prima zi Corydoras (bineinteles ca nici vreo alta specie de pesti) ; apa trebuie sa « sa ia viata », respectiv bacteriile necesare conditiilor de viata, cat si cele care ajuta la redurea elementelor nocive (cum ar fi ionii de nitrit si nitrat ce provin din excremente), sa fie deja dezvoltate, lucru care se intampla cam intr-o saptamana, timp in care apa trebuie totusi sa circule, si sa fie aerata. Nitriti sunt o adevarata otrava pentru pesti si nu trebuie sa depaseasca o valoare mai mare de 0.5mg/l , insa uneori chiar si la acest nivel poate fi inca otravitor pentru unele specii de pesti mai sensibile. Nitratii sunt in cea mai mare masura redusi odata cu popularea acvariului cu plante, nu este prea periculos pentru pesti, dar nu trebuie sa depaseasca o concentratie de peste 100mg/l, lucru care este realizabil si daca se efectueaza un schimb de apa de 20% din volum saptamanal.
Temperatura optima pentru Corydoras, nefiind foarte ridicata, se recomanda a fi intre 23-25°C, temperatura la care majoritatea speciilor se vor simti optimal, chiar daca exista si exceptii care la 21°C o duc la fel de bine. Bineinteles ca in natura se ating temperaturi extreme minime si maxime (vezi Corydoras Part 1) , lucru datorat schimbarii de clima, anotimpuri, etc. ,insa acolo daca pestii reusesc sa treaca cu dificultate peste aceste capricii ale naturii, nu si in totolitatea membrilor grupului ; de aceea in acvariu nu este recomandata imitarea extremelor, mai ales ca si pierderea unui singur individ ne intristeaza?
O foarte mare atentie, atunci cand ne ocupam de Corydoras, trebuie sa o acordam substratului. In nici un caz nu poate fi utilizat pietris ce are la baza o roca tare ,care prin fragmentare are margini ascutite si taioase, si chiar si ornamentele din comert sau din natura, care au margini taioase, pot fi excluse, stiindu-se ca ei isi cauta hrana scormonind in substrat, asfel existand sansa de a se rani ; mai rau, daca se ajunge pana acolo sa-si taie accidental vreuna dintre « mustati », trebuie stiut faptul ca ele nu regenereaza, astel individul devenind apatic, predispus la boli, sperios. Ca substrat ideal ar fi nisipul, dar acesta are insa proasta calitate de a se « tasa » foarte repede sub presiunea apei, lucru care conduce la dezvoltarea de elemente nocive in substrat, care, evident ajung automat in apa si sunt daunatoare pestilor, dar nu numai, fiind daunator si radacinilor plantelor care nu vor mai « respira ». De aceea se recomanda pietris de rau cu un diametru a particulelor se cca. 2-3 mm, si maximum 15% nisip ;bineinteles amestecat bine cu pietrisul. O alta metoda de a lasa in voie Corydoras sa « scormoneasca » este introducerea unei « lazi » de nisip de cca 20*20cm cu o adancime de 3-4cm , care fiind introdusa in substrat le da posibilitatea de a se simti ca in natura ; nu mai e de comentat ca nisipul poate fi schimbat oridecate ori dorim, recomandat fiind odata cu schimbul partial de apa. Pentru a li se oferi posibilitati de retragere se pot folosi diverse metode si artifacte cum ar fi : mici pesteri create din lespezi cu canturile rotunjite lipite cu silicon, sau chiar jumatati de coaja de nuca de cocos sau diferite ascunzatori confectionate din argila arsa sau aratat a fi foarte practice, sau chiar radacini amazoniene (care in prealabil trebuiesc fierte pentru a nu elibera prea multi coloranti in apa).



Fiind o specie adaptata la cautarea hranei in substrat, bineinteles ca se recomanda o buna filtrare a apei, pentru evitarea propagarii a prea multor particule in suspensie,un filtru care invarte de doua, trei ori volumul acvariului pe ora este de salutat. Neaparat, materarialul care este utilizat la filtrare trebuie sa fie spalat cu regularitate,dar nu cu apa clocotita si prea mult zel pentru a nu distruge in totalite cultura de bacterii, ideal fiind folosirea unui prefiltru cu material spongios care este un mediu perfect pentru dezvoltarea respectivor bacterii.
Corydoras sunt in majoritate clasificati drept pesti de semi-intuneric, deorece in mare parte nu prea iubesc apele puternic luminate, chiar si pe cale naturala. Intr-un acvariu cu lumina adecvata, cu plante plutitoare de suprafata, proprietarul se poate bucura mai pe tot cuprinsul zilei de prezenta activa a Corydoras. Ideal pentru aceasta specie este introducerea unui sistem de luminat ce poate imita rasaritul si apusul ? aceasta se poate face cu ajutorul folosirii mai multor lampi care se aprind pe rand la intervale de cateva minute si se sting in acelasi mod, bineinteles ca exita dispozitive electronice a diminuarii si cresterii treptate a intensitatii luminii, care de fapt sunt si cele mai recomandate, dar aici depinde si de buzunarul acvaristului?.
Datorita faptului ca nu iubesc lumina foarte puternica, in acvariu este recomandata folosirea doar a plantelor ce nu necesita la randul lor o cantitate importanta de lucsi. Regula de baza : cu cat verdele plantei este mai inchis, cu atat mai putina lumina este necesara. Plantele cu o tenta rosie a frunzelor necesita o intesitate mare a luminii. In natura se gasesc rar Corydoras in medii cu foarte multe plante la un loc,desisuri acvatice,de aceea nu este obligatoriu sa avem neaparat plante ce provin din acelasi habitat, sud-america, mai toate plantele folosite in acvaristica putand fi folosite, ramanad bineinteles la aprecierea si gustul acvaristului. In general Cryptocoryne-le(sudestul-asiei) sunt cele mai indicatice, fiind si populare in acelasi timp.
Hrana. Din cercetarile de pana acum ale habitatului natural, stim ca hrana vie este meniul principal al Corydoras, ceea ce se recomanda si in acvariu. Deja de mult timp si-au pierdut renumele de « sanitari » in sensul ca ingurgita doar resturi de hrana nedorite de ceilalati locatari ai acvariului. Astazi industria acvaristica produce deja o varietate imensa de tipuri de hrana « la tinta » pentru pestii ce traiesc in imediata apropiere a substratului. Cu toate acestea, trebuie se recunoastem ca in timpul hranirii celorlate specii ce traiesc la diferite nivele ale apei ramane destula hrana ce ajunge pe substrat. Corydoras se hranesc in general foarte incet, de aceea fiind recomandata o cantitate de hrana adecvata, care insa sa nu depaseasca necesarul, resturile influentand in mod negativ calitatile apei ; hrana la « tinta » se gaseste in general sub forma de tablete comprimate, care scufundandu-se foarte repede, sunt exclusiv pentru acest gen de pesti, ceilalti neavand timpul necesar de a profita de ea ; odata ajunse pe fund se descompun relativ incet, insa pe perioada hranirii este recomandata oprirea circulatiei apei, daca aceasta este puternica. Pe langa hrana uscata , categorie in care intra si hrana sub forma de fulgi de dimensiuni mari (avand astfel timp sa ajunga pana pe substrat) se recomanda de doua, trei ori pe saptamana si hrana vie , din care fac parte : larvele de tantari albe si rosii, dafnii si tubifex, cei din urma fiind si printre cei mai mult folositi drept hrana vie.La tubi trebuie facuta o paranteza si anume ca fiecare acvarist ar trebui sa stie din ce mediu provin acesti tubi, deoarece prin natura lor absorb si substante nocive, dupa mediul din care provin, ce pot fi fatale pestilor ; este de evitat folosirea tubilor ce provin din substraturi ce se afla in apropierea canalelor de revarsare a deseurilor comunale, a fabricilor sau altor agenti economici ce dejecteaza diferite substante in ape ; daca sunt cumparati din piata se recomanda carantina lor intr-un vas cu apa rece, caruia sa i se asigure o circulatie minima a apei (un robinet din care doar sa picure un pic) pe un timp minim de 24h, iar abia dupa acest interval se pot administra, dupa ce au fost eliminati cei care au murit intre timp. Unii acvaristi folosesc si alte sorturi cum ar fi viermisori mici albi Encytrae (Enchytraeus albidus), care pot fi foarte usor crescuti si inmultiti la domiciliu, dard in pacate nu se recomanda mai mult decat o data pe saptamana ducand la depunerea de grasimi pe ficat, sau chiar Krill (Euphausia superba) si Mysis (Mysis sp.) mici crustacee marine care insa iarasi nu sunt recomandate foarte des din cauza continutului in sare ce il au. Toate tipurile de hrana de mai sus se gasesc in comertul de specialitate si sub forma de tablete inghetate ? vietatile fiind intai supuse unui soc brusc de peste -50°C,apoi fiind uscate brusc, procedeu ce duce pastrarea intr-un procentaj de aproape 80% a valorile nutritive. Hrana inghetata poate fi administrata direct in acvariu ? exista mici controverse intre specialisti cum ca nefiind in prealabil dezghetata ar putea duce la unele inbolnaviri, lucru insa care pana acum a fost doar argumentat, nu si demonstrat ? sigur este insa ca daca dezghetam hrana inainte de administrare, procedeul de alterare si petrefactie incepe si decurge foarte rapid, ceea este cu siguranta nociv. Pentru puiet hrana de baza este arhicunoscuta Artemia care la fel pot fi foarte usor produsa la domiciliu,dupa achizitionarea oualer necesare din comert, dar poate fi folosita si hrana uscata ,macinata putina inainte sau sub forma de pudra care se gaseste in comert, dau diferiti microviermi?.


Corydoras chapter three


Boli
Corydoras, la conditii de viata optime create in acvariu nu sunt o specie predispusa usor la inbolnaviri, chiar daca uneori ne pun la incercare, mai ales, la introducerea de noi pesti in acvariu, fara carantina, sau la introducerea speciei in acvarii nou create fara a fi lasat (acvariul) in prealabil sa-si faca ciclul necesar, de aceea se si recomanda evitarea unor astefel de actiuni.Cea mai raspandita boala la Corydoras este bineinteles boala « punctelor albe », Ichtyophthirius multifiliis ; inotatoarele si pielea sunt acoperite cu puncte mici albe, de pana la 1mm diametru ;spre noroc, este una din bolile ce pot fi vindecate cel mai usor, nenecesitand prea multa experienta, insa asta doar daca boala este intr-un stadiu incipient. Fiecare acvarist trebuie sa acorde acvariului sau cel putin o jumatate de ora zilnic, pentru a supraveghea comportamentul pestilor, astfel luand cunostinta de orice modificare in comportament, hranire si analizand orice siptome nelalocul lor. Trebui stiut ca la Corydoras orice medicament trebuie administrat cu grija, evitant supradozarea, find totusi sensibili la produse chimice si farmaceutice. Rar, poate aparea si Oodinium, o boala care se manifesta printr-o infectie a pielie, care este acoperita de pete intinse de culoare gri-albicioasa, la care, in general, pestii raman apatici pe substrat, sau intr-o stare de apatie in vreun colt al acvariului, singuratici. Insa, din fericire exista in comertul de specialitate destule medicamente care combat aceste doua boli, iar simpla administratie dupa prospect duce la o vindecare sigura si fara probleme ( in general mai toate firmele de renume in acvaristica, au scoase pe piata produse de acest gen).
Bolile bacteriene, pot aparea, dar aprope intotdeauna se manifesta sub forma de « paraziti slabi », care devin periculosi doar atunci cand conditiile de viata din captivitate devin critice, concurand la dezvoltarea bacteriilor care stau la baza acestor boli. Unele boli bacteriene pot fi tratate, ex. cadera sau rasfirarea inotatoarelor, cu medicamente din comert. Din pacate exista si altele care sunt aproape de nevindecat cum ar fi : atunci cand li umple abdomenul cu apa, le ies ochii din orbite, slabire puternica , toate fiind de origine bacteriana, dar cum am mai spus fara vindecare ; in cazurile prezentate mai sus este recomandata izolarea individului, in situatii critice chiar uciderea acestuia prin inghetare(singura metoda recomandata,nefiind dureroasa) deoarece aceste siptome caracterizeaza in general « tuberculoza la pesti » ; Bacteriile respective pot fi dovedite in aproape orice acvariu « sanatos » insa declansarea unei epidemii apare doar atunci cand sunt neglijate conditiile de viata impuse. Tuberculoza pestilor nu este de neglijat pentru om, nu se recomanda a umbla in acvariu daca mainile prezinta rani deschise, iar in cazul ca, dupa contactul cu un mediu infestat aveti rani care nu se vindeca normal,sau apar diferite iritatii ale zonei respective, adresati-va medicului personal. Special pentru tuberculoza pestilor transmisa la om,exista diferite tratamente cu antibiotice, pe care medicul le recomanda in functie de gravitatea infectiei. In unele cazuri extreme aceleasi antibiotice pot vindeca chiar si pestii,insa reusita tinand de rezistenta vietatilor, nefiind in general recomandata si nici prea mult utilizata.



Exista diferiti alti paraziti, care in natura sunt foarte raspanditi, dar nu creaza probleme, insa intr-un mediu restrans cum este acvariul pot crea adevarate catastrofe. Un astfel de parazit sunt viermii de tip « ancora », adica cei care se ancoreaza exterior de tegumenul pestilor in diferite zone ale corpului ; foarte ades apar odata cu indroducerea de pesti noi proveniti din mediu natural odata cu importul propriuzis ; ei pot fi indepartati sub lupa cu ajutorul unei pensete,iar rana creata astfel fiind apoi tratata cu diferiti dezinfectanti utilizati in farmaceutica veterinara.Alti viermi sunt cei « metacercarieni » ce se gasesc sub pielea individului, sub forma de noduli deschisi la culoare, care de altfel nu sunt periculosi dar este de evitat introducerea pestilor respectivi in acvarii deja populate. Pestii atacati cu paraziti intestinali, pot fi recunoscuti dupa aparenta excrementelui, de cele mai multe ori transparent si foarte subtire. Pentru combaterea acestor infectii sunt diferite tratamente care in general se administriza sub forma de hrana,sau concomitent cu aceasta .

Deosebiri la sexe

La Corydoras, femelele deja ajunse la maturitate si predispuse actului de depunerere, sunt putin mai mari decat masculii, si mai rotunde , lucru care se observa cel mai bine atunci cand privim in acvariu de deasupra lui. Tot de sus privit, observam ca daca cea mai « lata » portiune a corpului la masculi se afla in zona inotatoarelor pieptului, iar de acolo descreste relativ constant spre coada, femelele sunt la fel de « late » pana aproape de jumatatea corpului, si chiar mai grase decat masculii. Sunt foarte putine specii de Corydoras care pot fi deosebiti dupa forma inotatoarelor sau culorii pielii, ca la alte specii de pesti. Un singur lucru demn de mentionat este faptul ca la unele specii s-a observat ca inotatoarele pectorale, la masculi, au o forma mai ascutita la extremitati decat cele ale femelelor, nefiind insa o regula generala. Sunt si alte specii ? C. macropterus unde deosebim foarte usor sexele dupa lungimea « spicelor » inotatoarei dorsale, la masculi fiind mai scurte si mai rotunjite decat al femele. Trebuie stiut ca in natura numarul masculilor il depaseste mult pe cel al femelelor, lucru care este transmisibil prin importuri si in acvariile noastre, lucru care de fapt se va observa ca fiind necesar si la inmultire.

Inmultirea si conditii de depunere

Daca intradevar dorim sa inmultim Corydoras in acvariul nostru, trebuie sa ne apropiem cat mai mult posibil de conditiile necesare lor pentru a ajunge la un astfel de act, care stim cu totii ca este rasplata binemeritata a oricarui acvarist. Totul incepe pentru inceput prin alegerea indivizilor. Pestii trebuie sa fi ajuns intai la maturitatea sexuala, sa fie sanatosi, femelele sa fie mai bine « cladite » ca masculii, dupa cum am aratat mai sus, si nu in ultimul rand sa ne inarmam cu rabdare. Corydoras are au fost de-a lungul timpului inmultiti si crescuti doar in acvarii, sunt relativ mai usor de a fi inmultiti cu succes, ceva hrana vie administrata din belsug, o schimabare a unui sfert din cantitatea apei care sa produca si o racire a apei cu 3-5° fata de temperatura cu care erau obisnuiti, si deja puteti fi norocosi, asta bineinteles daca si pestii vor, pentru ca mai exista si cazuri cand nu vor numai din motive de ei stiute. Depunerea icrelor nu se intampla direct la schimbarea apei, ci intervine la un interval de o zi, doua. La unele specii, insa, intervine de abia la reincalzirea apei la temperatura initiala, lucru probabil datorat dezvoltarii icrelor la femela care se intampla optimal la o temperatura de 24°C. Acvaristilor avansati si incepatori care incep prin inmulti Corydoras le este recomandat sa ocupe doar cu specie, cel mult doua pentru inceput, astfel capatand experieta si invatand din capriciile indivizilor. O alta metoda este aceea de a influenta reproducerea in functie de ritmul anotimpurilor din natura ; in acest sens trebuie stiut in ce perioada a anului intervine anotimpul ploios, in mediul natural de unde provine respectiva specie (in general primara la noi), si incercand imitarea conditiilor naturale si cu putina atentie sa aducem pestii la « dansul nuptial ». O astfel de metoda este descrisa mai jos : la inceput Corydoras alesi pentru reproducere ( la o femela cel putin doit trei masculi), vor fi hraniti copios ,daca este posibil chiar cu vitamine specifice pentru pesti ; temperatura din acvariu va fi ridicata cu 2°C iar schimbul de apa din acvariu va fi intrerupt pe o perioada de patru-sase saptamani ; in acelasi timp nivelul apei din acvariu poate fi scazut cu pana la 15-20% ; apoi, se va trece la schimbul a 25% din volumul apei din acvariu, lucru ce se va petece intr-un interval de 24-48 de ore ; temperatura se va scade cu 2-4°C ; hranirea va fi mentinuta cu aceeasi consistenta ; daca depunerea nu intervine, se va repeta zilnic un schimb de apa de cca. 10% din volumul apei, la aceeasi teperatura ; daca totusi dupa o saptamana actul de depunerea nu are loc, se va efectua din nou un schimmb de 25% din apa, de data aceasta cu o crestere a tempereaturii cu 2-4°C. Aceasta metoda este recomandata ca fiind una dintre cele mai stimulatoare pentru depunere la Corydoras ; insa, daca nu da rezultate, dupa verificarea tuturor parametrilor din acvariu, se poate repeta inca odata de la capat ? reusita insa este intotdeauna conditionata de o multime de factori, maturitate, predispozitie, alegerea indivizilor etc. Daca totusi ramane fara rezultat se va incerca cu o alta ,care ar fi : schimbul de apa se intrerupe pe o perioada de 6- 8 saptamani ; in aceasta perioda trebuie supravegheta cu atentie activitatea filtrului, si a oxigenarii apei ; pH ul apei va fi manipulat si mentinut in aceasta perioada la o valoare de 7-7.5 ;nivelul apei va fi scazut cu o treime din inaltimea totala a apei ; pestii vor fi pe toata aceasta perioada hraniti abundent cu hrana vie, tubifex,larve rosii de tantari ; dupa aceasta perioada se vor efectua schimburi de apa de cate 10% , pe o perioada de doua saptamani , astfel incat la sfarsitul acestei perioade in acvariu sa avem o temperatura cu 3-5°C mai scazuta decat cea initiala si un pH de cca. 5.5 ; daca nici aceasta metoda nu se va transforma intr-o reusita, atunci inseamna ori ca pestii nu sunt la maturitate sexuala, sau chiar ca avem doar masculi in experimentul nostru. Bineinteles ca nu s-a reusit inca reproducerea tuturor speciilor Coydoras in conditii de captivitate, insa orice nou succes este binevenit.

Odata, imperecherea si depunerea fiind incununate de succes, munca de abia incepe. Icrele la Corydoras masoara in jur de doi milimetri diametru, ce prin depunere vor fi lipite pe diferite ornamente ale acvariului, chiar si pe sticla. Dupa depunere este recomandata scoaterea adultilor, daca acestia au fost introdusi pentru actul insine intr-un acvariu special, sau daca nu a icrelor deoarece aproape toate speciile de Corydoras isi consuma fructul actului sexual ca pe o delicatesa. Icrele lipite de sticla sau alte suporturi drepte pot fi indepartate cu ajutorul unei lame de ras, si trase apoi cu ajutorul unui furtun, intr-un acvariu de dimensiuni mici, destinat cresterii puietului. Respectivul acvariu trebuie sa aiba in jur de douazeci de litri, folosind aceeasi apa din acvariul folosit pentru depunere ; introducerea unui filtru nu este necesara, insa obligatorie administrarea de albastru de metil (pana apa se coloreaza intr-o nuanta de bleu) pentru evitarea dezvoltarii ciupercilor ce ucid icrele. Albastrul de metil poate fi insa inlocuit cu succes si cu Trypaflavin sau Acriflavin.In functie de specie, puietul iese din icre la circa trrei cinci zile, iar la temperaturi de sub 22°C poate dura ceva mai mult,dupa care vor mai dura inca doua trei zile pana vor necesita hranire, intre timp consumand nutrietii din « sacul » cu care sunt dotati la eclozare.In primele 30 de zile de viata este recomandata o schimbare deasa a apei, cca. 25% zilnic( nemaispecificand ca apa trebuie sa indeplineasca aceleasi criterii ca cea din acvariul cu puiet), hranirea efectuindu-se de la trei la sase ori pe zi, hrana constand din Artemia, Enchytrae sau hrana fina sub forma de tablete destinate pestilor ce traiesc pe substrat. Dupa puietul a depasit dimensiunea de 1 cm, puteti rasufla usurati ;greul a trecut ; de acum pot fi obisnuiti cu hrana folosita la cresterea adultilor chiar daca mai trebuie tocata sau maruntita. Trebuie stiut ca puietul nu are aceeasi culoare cu adultii, o asemanare aparand abia dupa a treia sau a patra saptamana de viata, durand pana la doua luni chiar, pana cand se vor asemana cu pariintii lor ;

Cu toate ca in genral este vorba de o specie relativ de mici dimensiuni, exista dovezi despre Corydoras care au atins varste de pana la 9 ani in captivitate, in natura varsta de doi ani fiind si media de viata. Durata, relativ lunga de viata in captivitate,dar nu numai asta, face din Corydoras o specie foarte indragita si foarte raspandita in acelasi timp in acvariile tutoror acvaristilor din lume, si care , credem ca va si ramane mult timp asa.






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Animale-pasari




VIER PFOTEN - Fundatie internationala pentru protectia animalelor
Tetrao urogallus rudolfi - cocosul de munte
Milvus migrans migrans - gaia neagra
Cainele ciobanesc german
Podiceps grisegena grisegena - corcodelul cu gat rosu
Aquila clanga - acvila tipatoare mare
Phasianus colchicus - fazanul
Locul pasarilor printre vertebrate
Modalitati practice de realizare a dresajului cainilor pregatitor
Garrulus glandarius glandarius - gaita