Corvus corone cornix - cioara griva

Corvus corone cornix - cioara griva

Descrierea. Penajul este negru, remigele secundare si tectricele supraalare cu luciu verzui; spatele, umerii, partea ventrala si penajul subcaudal sunt cenusii deschis; irisul este brun.

Specia Corvus corone prezinta rase dintre care in afara de C. corone cornix inca doua au mai fost observate clocind in tara.

- Corvus corone corone, rasa integral neagra, populeaza vestul Europei limita estica a arealului trecand prin Germania si Austria, unde s-au observat frecvent forme hibride. In pofida distantei mari fata de acest areal in Banat si Transilvania rasa a fost observata uneori clocind;

- Corvus corone sardonius, populeaza Peninsula Balcanica, posibil si sudul Romaniei si Dobrogea, seamana cu rasa C. corone cornix cenusiul fiind mai deschis.

Biologia raselor este identica.

Biotopul. Specia a preferat initial silvostepa si, probabil, malul unor ape. Astazi populeaza teren deschis cu vegetatie scunda si obligatoriu cu palcuri izolate de arbori, parcuri, marginile localitatilor urcand de la litoral pana in golul alpin in masura in care se gasesc arbori. Evita padurile inchise si abrupturi si nu este atat de urbanizata precum stancuta sau cioara de semanatura.

Hrana. Este cautata preponderent pe sol, la pas, prin cautare si mai rar decat la alte corvide prin scotocire in straturile superioare ale solului. Hrana este cautata si pe arbori sau prinsa din zbor (insecte, uneori pasari). Poate prinde animale si din apa, cu ciocul sau cu ghearele (diferite specii de scoici sau crustacei, ce pot fi deschise prin aruncare din aer pe un suport tare). Uneori a fost vazuta cautand paraziti de pe animale.

Este o specie omnivora, hrana animala sau vegetala predomina dupa anotimp si oferta specia fiind capabila sa invete sa valorifice o hrana abundenta. Uneori practica cleptoparazitismul.

Vara, in hrana speciei se gasesc intr-o masura importanta oua si pui ale altor specii de pasari si insecte, iar toamna incepe sa creasca proportia molustelor si crustaceelor acvatice.

Din toamna pana in primavara, doar ocazional in restul anului,  consuma preponderent cereale dar si verdeturi, fructe etc., care pot atinge 90% din hrana.

In tot cursul anului consuma hoituri - insa la hoiturile mai mari asteapta specii mai mari pentru deschiderea cadavrelor - precum si resturi menajere din depozite, excrementele unor animale s.a.

Uneori se comporta ca un adevarat pradator prinzand pasarele la cuib sau din zbor, mamifere mici, scoici, crustacei etc., preferand, daca poate alege, hrana animala. Puii sunt hraniti, de asemenea, preponderent cu hrana animala; prezinta gastroliti.

Prin oportunism, aparitia in stoluri si felul hranei animale (uneori de interes cinegetic sau din gospodarii) sau vegetale (din culturi) poate deveni pagubitoare.

Reproducerea. Gonadele se maturizeaza in mod exceptional dupa un an, insa de regula cuplurile se formeaza abia dupa 3-4 ani cand incepe si apararea unui teritoriu, iar reproducerea efectiva poate incepe si mai tarziu. Cuplul este monogam, de durata.

Teritoriul este unul mixt, de reproducere si trofic, si variaza intre 13,5-48,0 ha teritorialitatea fiind mult mai pregnanta decat la C. monedula sau C. frugilegus.

Cuibul se gaseste preponderent pe arbori inalti, in coroana, intr-o bifurcatie sau langa trunchi; doar exceptional in lipsa arborilor acesta apare pe arbusti, stalpi, cladiri, stancarii etc. Este construit de ambele sexe si prezinta o baza din ramuri, deasupra unui strat de liber, paie etc. care fixeaza ramurile; urmeaza un strat de iarba, de regula cu pamant, care formeaza o baza solida pentru captusirea fina din par, lana, uneori hartie, textile etc. Cuibul are diametrul extern de cca 40 cm, cel intern de cca 16 cm si adancimea de cca 12 cm; este folosit frecvent mai multi ani si poate deveni in timp voluminos.

Depune incepand cu luna aprilie pana la inceputul lunii mai, cu un maximum la mijlocul lunii aprilie, la intervale zilnice, 4-5 exceptional 3 sau 6 oua care prezinta pe un fond verzui-cenusiu, mai rar albastrui, pete brune, cenusii-maslinii si negricioase, frecvent mai dese spre capatul bont.

Doar femela cloceste timp de 17-22 zile incepand inaintea completarii pontei.

Puii sunt altriciali; stau cca 4-5 saptamani in cuib si dupa parasirea lui mai sunt hraniti inca cca 4 saptamani de parinti.

Pe an creste un singur rand de pui, dar poate depune ponte de inlocuire.

Deplasari sezoniere. Este o specie sedentara care in afara perioadei de crestere a puilor se asociaza in stoluri care exista si in timpul clocirii pe seama exemplarelor inca neimperecheate. Aceste stoluri pot efectua deplasari locale si au locuri de dormit in comun.