Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Sociologie


Index » educatie » » psihologie » Sociologie
» Pachetul B - UTILIZAREA METODELOR DE CULEGERE A DATELOR CALITATIVE


Pachetul B - UTILIZAREA METODELOR DE CULEGERE A DATELOR CALITATIVE


Pachetul B - UTILIZAREA METODELOR DE CULEGERE A DATELOR CALITATIVE

Curs

Interviul:

Etapele unui interviu



Pregatirea interviului. Tehnici de realizare a interviului. Elaborarea ghidului de interviu; tipuri de intrebari.

Bibliografie (O - obligatorie, R - recomandata)

O. Tutty, Leslie M.; Rothery, Michael A.; Grinnell, Richard M. (2005) Cercetarea calitativa in asistenta sociala. Faze, etape si sarcini, Iasi: Polirom, pp. 70-76.

O. Blanchet, Alain; Gotman, Anne (1998) "Interviul de producere a datelor", in De Singly, François; Blanchet, Alain; Gotman, Anne; Kaufmann, Jean-Claude, Ancheta si metodele ei: chestionarul, interviul de producere a datelor, interviul comprehensiv, Iasi: Polirom, pp. 152-154.

R. Agabrian, Mircea (2004) Cercetarea calitativa a socialului, Iasi: Institutul European, pp.73-74 si 96-98.

R. Bryman, Alan (2001) Social Research Methods, Oxford: Oxford University Press, pp. 317-325.

R. Kvale, Steinar (1996) InterViews: An Introduction to Qualitative Research Interviewing, London: Sage Publications, pp. 81-105.

Etapele desfasurarii unei cercetari pe baza de interviu

1. Pregatirea interviului

2. Alegerea metodei de inregistrare

3. Desfasurarea interviului

4. Reflectia asupra convorbirii

5. Incheierea procesului de culegere a informatiilor si transcrierea convorbirii

Etapa 1: Pregatirea interviului

Etapa de pregatire a interviului urmeaza, in mod firesc, etapei de construire a obiectului cercetarii, care se considera deja realizata anterior - atunci cand s-a realizat planificarea detaliata a intregii cercetari .

In faza de planificare a studiului s-a realizat construirea obiectului cercetarii (formularea temei si a interogatiilor de cercetare, identificarea populatiei de studiat, stabilirea locatiei sau "terenului", stabilirea metodelor si a tehnicilor de culegere a datelor). Dupa aceasta activitate, cercetatorul trece la desfasurarea propriu-zisa a cercetarii de teren.

In situatia de fata, cercetarea de teren se bazeaza pe culegerea datelor prin metoda interviului calitativ. Asadar, pregatirea interviului reprezinta prima etapa a cercetarii propriu-zise de teren, in care se realizeaza urmatoarele activitati practice: pregatirea cercetatorului, pregatirea terenului si pregatirea subiectilor.

1a. Propria pregatire a intervievatorului

In etapa de pregatire a cercetatorului pentru desfasurarea unui interviu, se recomanda ca acesta sa parcurga urmatoarele activitati:

- intalniri cu cercetatori experimentati pentru a obtine sugestii privind conducerea unui interviu

- consultarea unor lucrari privitoare la tehnicile de intervievare

- realizarea de exercitii de tip joc de rol (de cercetator si de respondent)

- desfasurarea de interviuri-pilot (exploratorii)

- alegerea unei tehnici de interfviu si elaborarea unui plan al convorbirii (ghid de interviu)

Unii cercetatori cu experienta (vezi Bryman, 2001) recomanda ca, inainte de plecarea pe teren, sa acordam atentie unor aspecte practice, precum:

- sa ne asiguram ca am reusit sa fim cat de cat familiari cu contextul in care traiesc subiectii cercetarii, pentru a putea intelege termenii in care va avea loc convorbirea (sa cunoastem limbajul si stilul de converstie al interlocutorilor nostri)

- sa pregatim mijloace de inregistrare adecvate si functionale, pentru a putea sa ne concentram pe desfasurarea convorbirii si nu pe notarea declaratiilor subiectilor.

- sa ne asiguram ca interviul va avea loc intr-un cadru linistit (pentru a se putea inregistra bine convorbirea) si confortabil pentru respondent (pentru ca acesta sa nu fie retinut in declaratii de prezenta altor persoane sau de alti factori inhibatori).

- sa exersam anumite competente de comunicare obligatorii pentru un intervievator calificat.

Lista competentelor necesare unui intervievator (dupa Kvale, 1996)

- sa fie in tema: sa cunoasca scopul interviului.

- sa fie organizat: sa dea sens convobirii, sa ceara intrebari de lamurire din partea intervievatului.

- sa fie clar in exprimari: sa puna intrebari scurte si simple; sa nu foloseasca cuvinte de tip jargon.

- sa fie politicos si intelegator: sa respecte pauzele respondentului, sa-i dea acestuia timp de reflectie, sa-l lase sa-si termine ideile sau frazele, sa nu intervina brutal.

- sa fie sensibil/ empatic: sa asculte atent ceea ce se spune si sa empatizeze cu starile intervievatului.

- sa fie deschis: sa fie flexibil si sa raspunda cererilor intervievatului.

- sa fie focalizat pe tema: sa urmareasca permanent obtinerea informatiilor vizate si nu a unor informatii redundante sau nefolositoare.

- sa fie critic: sa provoace respondentul pentru lamurirea unor afirmatii contadictorii sau neinteligibile.

- sa aiba spirit sintetic: sa faca legatura intre ce se spune la un moment dat cu ceea ce s-a spus anterior.

- sa aiba capacitatea de interpretare si reformulare a a sensurilor vehiculate: sa reformuleze mai clar afirmatiile respondentului fara a le schimba sensul, pentru verificarea intelegerii corecte a semnificatiilor lor.

1b. Pregatirea terenului

In aceasta etapa se realizeaza contactul cu "terenul". Practic, terenul se refera atat la locatia aleasa pentru a fi studiata, cat si la universul cercetarii (populatia de studiat).

Cautarea si selectia respondentilor unei cercetari pe baza de interviu este un proces legat de tema, interesele sau obiectivele cercetarii respective. In acest sens, pot sa prezinte interes pentru cercetare cel putin doua tipuri de subiecti:

a) cei care pot oferi informatii despre persoanele sau grupul de persoane care ne intereseaza in cercetare, desi acestia nu reprezinta categoria pe care ne propunem sa o studiem; sunt numiti adeseori informatori sau persoane de contact.

b) cei care sunt reprezentanti ai categoriei de populatie pe care ne propunem sa o studiem, cu alte cuvinte, acele persoane sau grupuri care au luat parte la evenimentul sau fenomenul pe care il studiem.

Pentru a ajunge la subiectii propriu-zisi ai cercetarii, este nevoie, uneori, sa apelam la informatori care sa ne faciliteze contactul cu reprezentantii din interiorul grupului sau comunitatii cercetate.

Informatorii au insa si un alt rol deosebit de important intr-o cercetare calitativa: acestia pot oferi cercetatorului o alta perspectiva asupra evenimentului sau fenomenului studiat, din exterior, uneori diferita de cea a celor implicatii (subiectii nostri).

1c. Pregatirea subiectilor/ respondentilor

In aceasta etapa se realizeaza efectiv obtinerea consimtamantului celor care urmeaza sa fie intervievati. Consimtamantul se poate obtine printr-o intrevedere fata in fata, prin telefon sau in scris.

Scrisoarea de acceptare a participarii la interviu, adresata posibililor interlocutori, poate sa aiba forme diverse, insa exista cateva elemente care este necesar sa apara (vezi Tutty & al., 2005, pp.73-75):

- antetul institutiei in numele careia se realizeaza cercetarea

- comunicarea temei cercetarii

- comunicarea beneficiarului sau a finantatorului

- motivarea alegerii ca respondent a persoanei careia i se adreseaza scrisoarea

- comunicarea si motivarea scopului principal al cercetarii

- asigurarea persoanei de anonimatul si/sau confidentialitatea convorbirii

- comunicarea temelor abordate in cadrul convorbirii

- comunicarea duratei si locului interviului

- comunicarea faptului ca interviul se va inregistra doar cu acordul persoanei

- comunicarea scopului si mijloacelor de inregistrare si a conditiilor de arhivare/ distrugere

- comunicarea drepturilor persoanei de a refuza sau intrerupe in orice moment convorbirea, fara nici un fel de consecinte

- comunicarea posibilelor riscuri psihologice sau legale pe care si le asuma persoana, in functie de declaratiile pe care le va face (acest aspect depinde de specificul temelor discutate pe parcursul interviului)

- multumirile pentru eventualul accept acordat de persoana careia i se adreseaza scrisoarea

Aceste elemente trebuie sa se regaseasca si in formularul de consimtamant constient pe care viitorul interlocutor trebuie sa il semneze inainte de inceperea interviului (pentru un model de formular de consimtamant vezi Tutty & al., 2005, p.75).

1. Etapa 1: Pregatirea interviului (continuare) - Ghidul de interviu

Instrumentul de cercetare specific metodei interviului este ghidul de interviu. Acesta reprezinta o lista de teme sau de intrebari folosite ca indicatori sau operatori pentru informatia care urmeaza sa fie culeasa de pe teren.

In cercetarea calitativa, instrumentul pe care il proiectam in scopul culegerii datelor este dependent de tehnica de cercetare utilizata.

Atunci cand stabilim ce fel de tehnica de intervievare utilizam, trebuie sa luam in considerare scopul pentru care folosim metoda interviului. Un interviu poate fi utilizat intr-o cercetare calitativa in 3 scopuri (poate indeplini 3 functii):

  • pentru a explora un fenomen despre care nu avem informatii suficiente (functie de explorare)
  • pentru a studia empiric un fenomen, pentru analiza propriu-zisa a unei probleme (functie principala de culegere de date)
  • pentru a completa sau verifica informatiile obtinute prin alte metode de culegere de date (functie de completare, aprofundare sau verificare).

In acest sens, se pot deosebi urmatoarele tehnici principale ale interviului calitativ:

(In mod obisnuit, in cercetare se folosesc variante combinate ale acestor tipuri de interviu.)

Tip de interviu

Caracteristici

Avantaje

Dezavantaje

Functie

Instrument

Interviu nestructurat

(de profunzime)

Sau Convorbire libera (Tutty&al., 2005)

Conversatie informala (Patton, 2001)

- abordare non- directiva

- nu se folosesc intrebari specifice pregatite in prealabil

- eventual, se foloseste o intrebare pregatita (numita consemn initial) pentru a lansa discutia si a anunta tema principala

- intrebarile apar si se formuleaza in contextul conversatiei si sunt adresate in ordinea in care apar, cu focalizare pe temele generale urmarite, prin eventuale relansari spontane

- se obtin date de profunzime

- ajuta la intelegerea temelor despre care exista putina informatie empirica

- necesita timp scurt de pregatire

necesita o inalta calificare a cercetatorului

- libertatea totala in formularea intrebarilor si in ordinea lor pot conduce la raspunsuri diferite, de unde si slaba comparabilitate a datelor

- datele sunt nesistematice si dificil de analizat

- necesita timp relativ indelungat de aplicare

Exploratorie

SAU

Aprofundare pentru observatie (de obicei e legat de observatie)

Ghid de tip "aide memoire" (memorizator cu insemnari partiale)

Interviu semistructurat

(ghidat, uneori de profunzime)

sau Convorbire cu norme fixate partial (Tutty&al., 2005)

- abordare semi- directiva

- temele detaliate pentru convorbire sunt formulate in prealabil sub forma de lista de teme sau de intrebari (consemne initiale)

- eventual se formuleaza si intrebarile subsecvente (relansarile)

- intervievatorul hotaraste pe parcursul interviului cum sa formuleze intrebarile corespunzatoare temelor si in ce ordine sa le adreseze

- lista de teme determina o culegere sistematica a datelor

- datele sunt comparabile si mai usor de analizat 

- necesita timp scurt de pregatire si de aplicare

necesita o inalta calificare a cercetatorului

- flexibilitatea in formularea intrebarilor si in ordinea lor pot conduce la raspunsuri diferite, care reduc comparabilitatea datelor

Metoda principala de culegere de date

Completare a datelor

Ghid tematic

(teme sau intrebari prestabilite)

Interviu structurat

(cu ruta fixa de intrebari deschise cu raspunsuri libere)

sau Convorbiri cu norme fixate (Tutty&al., 2005)

- abordare directiva

- formularea si ordinea exacta a intrebarilor se stabilesc in prealabil sub forma de lista fixa (ruta) de intrebari;

- intervievatorul trebuie sa adreseze exact aceleasi intrebari in aceeasi ordine tuturor respondentilor, fara a directiona raspunsurile

- comparabilitatea raspunsurilor este foarte mare, datorita formularii identice a intrebarilor

- se culeg acelasi tip de date de la toti respondentii

- reduce influenta intervievatorilor, cand acestia sunt diferiti

- faciliteaza analiza datelor

- flexibilitatea mica in relatia cu respondentii;

- sensibilitate contextuala foarte scazuta

- standardizarea formularii si ordinii intrebarilor poate limita producerea unui discurs natural

- necesita timp indelungat de pregatire (instrumentul necesita o testare minutioasa)

Metoda principala de culegere de date (rar)

Completare sau verificare a datelor

Ghid cu ruta fixa de intrebari

(prestabilite)

B. Elaborarea unui ghid de interviu

In cazul interviului calitativ, forma si continutul ghidul de interviu sunt strans legate de tipul de interviu pe care il alegem ca tehnica de culegere de date.

Etapele elaborarii unui ghid de interviu (adaptat dupa Bryman, 2001):

Etapele elaborarii ghidului pentru diferite tehnici ale interviului calitativ

Interviu nestructurat de profunzime

Interviu semistructurat ghidat

Interviu structurat cu ruta de intrebari

1. Stabilirea problemei de cercetare (care urmeaza sa fie abordata prin metoda interviului)

Obligatorie

Obligatorie

Obligatorie

2. Stabilirea intrebarilor de cercetare (la care urmeaza sa raspunda datele culese prin interviu)

Obligatorie

Obligatorie

Obligatorie

3. Elaborarea temelor pentru interviu

Recomandata

Obligatorie

Obligatorie

4. Formularea intrebarilor pentru interviu

Nu e cazul

Recomandata

Obligatorie

5. Revederea si reevaluarea intrebarilor pentru interviu

Nu e cazul

Recomandata

Obligatorie

6. Testarea ghidului intr-un studiu pilot

Nu e cazul

Recomandata

Recomandata

7. Identificarea de teme noi

Nu e cazul

Recomandata

Recomandata

8. Revizuirea intrebarilor pentru interviu

Nu e cazul

Recomandata

Recomandata

9. Finalizarea ghidului

Nu e cazul

Recomandata

Obligatorie

C. Tipuri de intrebari utilizate in interviul calitativ

La ce se pot referi intrebarile utilizate in cadrul unui interviu (Patton, 2002)

- comportamente si experiente personale: se refera la ce fac sau au facut oamenii, cum au actionat intr-o situatie sau alta - "Cum s-a intamplat in cazul dvs.?".

- valori si credinte: se refera la ce cred oamenii despre anumite situatii generale, dezirabile, importante pentru societate si, implicit, pentru viata lor (cum e mai bine sa se intample, ce e bine sa faci) - "Ce credeti, cum ar trebui sa se comporte tinerii?"

- opinii si atitudini: ce cred oamenii, ce parere au despre anumite evenimente sau situatii conrete la care sunt sau au fost martori - "Ce parere aveti despre guvernul actual?".

- trairi, emotii si sentimente: se refera la ce simt oamenii in raport cu anumite situatii sau evenimente - "Ce simtiti cand va ganditi la copiii dvs. plecati in strainatate?".

- cunostinte sau informatii detinute: se refera la ce stiu, ce informatii au respondentii despre un eveniment sau situatie - "Ce s-a intamplat atunci cand?"

- caracteristici personale sau atribute socio-demografice: se refera la caracteristici ale respondentului - varsta, statut profesional, etc.

Tipuri de intrebari

Intrebari introductive ("introducing questions"; "opening questions"): introduc subiectul in tema convorbirii - "Spuneti-mi, va rog, cand ati auzit pentru prima oara despre?"

Intrebari de specificare (particularizare): se cer detalii cat mai amanuntite despre tema abordata, mai ales cand subiectul ofera raspunsuri generale - "Si cum ati procedat in acest caz?", "Cum s-a intamplat acest lucru, concret?"

Intrebari de verificare si/sau de continuare ("follow-up questions"): cer respondentului sa reformuleze un raspuns care nu e clar pentru intervievator ("Ce intelegeti prin ?") sau sa elaboreze mai pe larg o tema ("Puteti detalia, va rog?")

Intrebari de completare si/sau aprofundare ("probes"): se reia ceea ce s-a spus prin intrebari directe, cu referire precisa la o afirmatie a respondentului - "Ce ati vrut sa spuneti cand ati afirmat ca?"

Intrebari directe: urmaresc punerea subiectului intr-o situatie bine precizata, pentru a clarifica unele aspecte neclare sau pentru a exemplifica: "Cum va simtiti cand sotul dvs. decide ca urmeaza sa?"

Intrebari indirecte: se folosesc pentru a atenua posibile efecte neplacute ale unei teme sensibile asupra respondentului - "Cum se poarta oamenii din satul dvs. atunci cand sunt nevoiti sa?", urmata de "Dar dvs. ce faceti in asemenea situatii?"

Interventii de organizare a convorbirii: schimba tema de discutie - "As dori sa trecem la un alt subiect al discutiei noastre."

Pauze: semnalizeaza ca acordam timp respondentului pentru a reflecta si a elabora mai pe larg raspunsul.

Interventii interpretative: se reformuleaza spusele subiectului pentru a verifica intelegerea lor de catre intervievator, dar si pentru a invita intervievatul sa reflecteze din nou si sa precizeze semnificatiile corecte - "Prin aceasta vreti sa spuneti ca?", "Adica parerea dvs. este ca?"

Intrebari de incheiere: incheie o tema a interviului sau intreaga convorbire - "Doriti sa mai adaugati ceva la ceea ce am discutat pana acum?", "Ce ar fi trebuit sa va mai intreb si am omis in aceasta convorbire/ referitor la acest subiect?".

Caracteristici ale formularii intrebarilor:

- sa fie intrebari cu raspuns liber ales, nedirectionat (open-ended): Ex. de intrebare cu raspuns directionat: "Cat de satisfacut sunteti de acest produs?" (Raspunsul este directionat catre o singura dimensiune posibila, este limitat la un singur plan: gradul de satisfactie, care poate fi mare, mic etc.); in schimb, intrebarea "Ce parere aveti despre produsul X?" lasa respondentului libertatea sa aleaga din intregul repertoriu de raspunsuri si dimensiuni posibile pe acela care este mai relevant (salient) sau mai important pentru el (Patton, 2002).

- sa se refere la un singur lucru (univoca): intrebarea sa nu se refere la mai multe lucruri in acelasi timp, sa contina de fapt in formularea sa doua sau mai multe intrebari (ex. gresit: "Ce parere aveti despre guvern si despre partidele politice?", "Ce fel de relatii aveti cu vecinii dvs. si cat de apropiate sunt acestea?", "Cat de bine ii cunoasteti si cum va intelegeti cu vecinii dvs.?)

- sa fie clare pentru respondenti: sa fie inteligibile (sa inteleaga limbajul) si sa inteleaga sensul intrebarilor (la ce anume se refera acestea) (ex. gresite: "Ce parere aveti despre delincventa juvenila din Cluj?", "Care considerati ca sunt in plin postmodernism grupurile de referinta specifice unui adolescent roman aflat inca in etapa socializarii primare?"

- sa evite obtinerea de raspunsuri dihotomice (de tip da / nu) - "Sunteti satisfacut de acest produs?", "Aceasta a fost o experienta interesanta pentru dvs.?" - sau de raspunsuri ambigue - "Dvs. ati propus aceasta solutie sau autoritatile locale?".

- sa evite:

Intrebarile ambigue utilizeaza cuvinte cu mai multe intelesuri (polisemantice), asadar pot fi interpretate in moduri diferite de respondenti ("Ce parere aveti despre modul in care v-a tratat medicul?" - ambiguitatea: opinia despre cum s-a comportat medicul sau despre tratamentul prescris de acesta)

Intrebarile imprecise: utilizeaza termeni vagi, cu intelesuri diferite pentru fiecare persoana ("Cum apreciati ca se poarta in mod regulat majoritatea tinerilor?")

Intrebari care sugereaza raspunsul: formulate astfel incat sugereaza intervievatului raspunsul; sunt mai ales acele intrebari care se refera la atitudini si comportamente dezirabile: "Nu credeti ca politicienii ar trebui sa fie mai apropiati de oamenii de rand?"

Intrebari bazate pe presupozitii: presupun anumite lucruri referitoare la intervievat ("Preferati sa mergeti la serviciu cu masina dvs.?" - presupune ca subiectul are un serviciu si ca are carnet de conducere auto).

Intrebari ipotetice: intrebari referitoare la situatii ipotetice in care ar putea fi pus subiectul ("Ce ati face daca maine ati pierde toata averea?")

Ordinea intrebarilor

1. Sectiunea intrebarilor introductive sau de deschidere

2. Sectiunea intrebarilor de culegere de informatii generale despre subiect

3. Sectiunea intrebarilor principale referitoare la tema interviului

- se incepe cu intrebari generale si apoi se trece la intrebari specifice, mai ales daca subiectul discutiei este sensibil pentru respondent

- se formuleaza mai intai intrebari referitoare la fapte, comportamente, situatii si apoi cele referitoare la atitudini, sentimente sau motivatii

- daca este cazul (in interviuri de tip istoria vietii sau istorie orala) intrebarile se adreseaza respectand ordinea cronologica a evenimentelor la care se refera

4. Sectiunea intrebarilor de incheiere





Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate

Sociologie


Sociologie






termeni
contact

adauga