Geneza criminalitatii, conceptul de prevenire, reactia sociala

GENEZA CRIMINALITATII ,

CONCEPTUL DE PREVENIRE , REACTIA SOCIALA .

GENEZA CRIMINALITATII

Pentru fundamentarea unei politici penale eficiente care sa fie in masura sa determine prevenirea si combaterea fenomenului infractional , este imperativ necesar sa fie identificati, analizati si explicati factorii care determina sau inlesnesc angrenarea intr-un comportament deviant (criminal).

Studierea fenomenul criminal , ca fenomen social sau individual , apartine macrocriminologiei sau microcriminologiei.

1.. MACROCRIMINOLOGIA

Cauzele fenomenului social al criminalitatii)

Factorii criminogeni ce determina criminalitatea ca fenomen social se clasifica in : factori economici, factori demografici, factori culturali, factori politici si factori naturali (geografici).

Factori economici ce pot fl considerati cu continut criminogen :

a) Industrializarea

- ofera locuri de munca ,

- posibilitati de instruire si specializare ,

- cresterea nivelului de trai,

- mobilitatea populatiei spre zonele industriale din mediul rural, individul devenind un necunoscut,

- navetismul prelungit,

- dezechilibrul psihologic cu efecte in starea de stres a muncitorilor ;

b) Somajul

- scaderea nivelului de trai,

- instabilitate emotionala,

- scade autoritatea tatalui ca si 'cap al familiei'.

c) Nivelul de trai - saracia si dorinta de inavutire imping spre delicventa .

d) Crizele economice

- scad salariile, creste rata somajului,

- apare specula,

- proprietatea este in pericol , atat a statului cat si cea particulara.

1.1.2. Factorii demografici

a) moblitatea sociala si urbanizarea :

- scade controlul social,

- structurile urbane nou formate sunt necuprinzatoare la inceput creanduse o presiune emotionala.

b) emigrarea spre tari cu potential economic:

- tel neatins, frustrarea;

- necunoasterea legislatiei;

- acceptarea sclaviei si a muncii fortate;

- export de delicventa si criminalitate autohtona;

- import de criminalitate straina.

c) imigrarea din tari foarte sarace, asiatice , africane spre spatii favorizante economic:

- dezechilibru social pe zonele unde se instaleaza;

- ermetizarea etniilor;

- lipsa factorilor educationali in mediul etniilor;

- lipsa comunicarii cu autoritatile datorata necunoasterii limbii.

d) traficul cu fiinte umane:

- prostitutie;

- cersetorie;

- sclavie;

- dezvoltarea retelelor de trafic;

- spalarea banilor;

- violenta maxima.

1.1.3. Factori socio-culturali

a) familia - celula de baza a societatii - asigura copilului siguranta, caldura, dragostea, ingrijirea, intelegerea necesara dezvoltarii normale a acestuia - socializarea lui prin imprimarea unui anumit standard valoric, precum si atitudini de acceptare sau respingere fata de anumite valori sociale.

- familia contemporana si-a micsorat dimensiunile si rolul, apar sintagme noi precum: 'disparitia familiei', ' familia in bucati', 'familia asistata', 'familia destramata';

- s-a dezvoltat concubinajul ;

- varsta casatoriei a crescut inspre 40 de ani ;

- procentajul divorturilor este in crestere ;

- preocuparea pentru parintii ori rudele in neputiinta a scazut.

b) scoala - dupa familie - este cea care asigura socializarea. In comparatie cu familia, scoala are cateva avantaje:

- monitorizarea eficienta a comportamentului;

- identificarea comportamentelor deviante ;

- controlarea comportamentelor deviante prin ordine si disciplina - putand realiza ceea ce familia a esuat.

Copiii inadaptati social constituie o problema , comportamentul lor scolar fiind caracterizat de : insubordonare, lipsa de interes, absenteism, repetentie, conduita agresiva in raport cu cadrele didactice,etc.

c) anturajul - alaturi de familie si scoala - joaca un rol important in socializarea (pozitiva sau negativa) a individului .

E.J. Glueck a facut un experiment pe 500 de persoane delicvente si 500 de persoane nondelicvente . Observatia a fost urmatoarea : mai mult de 98% din grupul delicventilor aveau in mare masura prieteni delincventi in timp ce ceilalti 500 nondelicventi aveau intr-un procent mai mic de prieteni delicventi . Concluzia lui Glueck: ,,tinerii nu sunt impinsi catre delicventa de stress sau sunt incapabili sa reziste unui impuls natural catre delicventa datorita controalelor sociale slabe; mai degraba, ei observa ,invata in interactiunile grupului ca unele comportamente delicvente sunt incurajate si recompensate de grup si ca recompensele anticipate depasesc in greutate posibilele costuri sau pedepse asociate cu aceste comportamente, in anumite situati."

d) impactul activitatilor din timpul liber

__e)_statutul marital - pare sa influenteze comportamentul criminal .

S-a constatat ca rata incarcerarilor este mai scazuta pentru vaduvi, urmeaza cei casatoriti , cei singuri si apoi cei divortati (cu rata cea mai ridicata) .

__ f) clasa sociala, rasa, etnia - statisticile arata ca indivizii din clasele de jos comit infractiuni interpersonale care sunt de obicei controlate (tinute in frau) de politie intr-o proportie mai mare decat cei din clasa de mijloc;

- inegalitatea veniturilor poate avea mai multe sanse de a genera un comportament violent in societatile democratice din pricina coexistentei inegalitatii materiale;

- in aproape orice societate exista diferente in rata criminalitatii la diferitele grupuri de rasa sau etnii .( In SUA ,in 1980 negrii reprezentau o optime din populatie , dar jumatate din totalul arestatilor ereau de culoare .)

g) religia - joaca un rol important in combaterea delicventei prin influentarea morala a comunitatii . In practica crestina se considera ca indepartarea omului de Dumnezeu determina criminalitatea.

- cand religia este un element de control social, rolul sau poate fi foarte ambiguu. Poate deveni un instrument al grupurilor de interese in lupta pentru putere si pentru protejarea intereselor financiare .

d) impactul mijloacelor de informare in masa (radio ,TV, presa scrisa ,internetul). Prin informatiile pe care le prezinta ,de cele mai multe ori, influenteaza negativ comportamentul deoarece:

- promoveaza criminalitatea prin emisiuni , filme , clipuri violente ;

- interfereaza cu justitia prin ,,procesele' prezentate, distorsioneaza informatiile si prezinta (dezvaluie) informatii importante publicului inclusiv infractorului referitoare la planurile politiei, procurorului (desfasurarea anchetei) etc.;

- amplifica importanta unei situatii date pentru a produce panica in
scop comercial.

Televiziunea reprezinta cel mai important factor de influenta media . Ea are un efect deosebit asupra comportamentului social al adolescentilor:

- ii invata stilul de conduita agresiv;

- le reduce inhibitiile referitoare la agresiune;

- ii face insensibili si ii obisnuieste cu violenta;

- le contureaza imagini si scenarii pe care acestia ,ulterior, isi bazeaza actiunile.

S-a constatat ca televiziunea poate distorsiona perceptia lumii reale, telespectatorii impatimiti vad societatea, in general, mai periculoasa indiferent de nivelul lor de educatie, sex, varsta si gradul de apelare la celalalte mijloace media.

e) alcoolismul si consumul de droguri

- se crede ca alcoolul (in doze mici) elibereaza indivizii de propriile inhibitii si creste nivelul testosteronului .

- intre consumul de alcool si violenta exista o legatura puternica; se cunosc urmatoarele:

consumul de alcool este direct asociat cu unele infractiuni savarsite din culpa ca : accidentele de circulatie sau accidentele de munca - cauzate de o stare de ,,euforie' care diminueaza atentia, reflexele si creste timpul de reactie ;

intoxicatia cu alcool - betia incompleta - contribuie indirect la savarsirea infractiunilor comise prin violenta - deoarece se manifesta prin excitabilitate si impulsivitate.

Consumul de droguri este si el legat de violenta, dar, relatia dintre acesta si crima este mai putin clara : consumul de droguri determina comportamentul criminal, sau comportamentul criminal precede abuzul de droguri ?

Abuzul de droguri poate sa nu cauzeze comportamentul criminal, dar il intensifica .

1.1. Factori politici

a) razboiul

instaureza haosul, anarhia economica si sociala, violenta.

Rata criminalitatii creste in timpul razboiului si al perioadei postbelice ; in special datorita cresterii greutatilor economice (blocadelor economice), sistemului rationarii produselor de baza, reducerii castigurilor etc.

Statisticile oficiale ale delicventei juvenile releveaza o tendinta generala de crestere datorata, in special, violentei contagioase, schimbarilor survenite in familie si in viata sociala, in general.

b) revolutia - reprezinta acea stare de criza politica de mare amploare care se finalizeaza pe cale conflictuala urmarindu-se inlaturarea de la putere a unui grup conducator , cucerirea puterii politice si schimbarea oranduirii sociale.

In perioada desfasurarii acesteia si in cea imediat urmatoare, sistemul legislativ este complet ignorat , se instaureaza haosul si anarhia sociala si economica care, la randul ei , conduce catre comportamentul criminal .

Factorii naturali (fizici - geografici)

Guerry si Quetelet - cu privire la factorii geografici - formuleaza ,,legea termica a criminalitatii'.

Influenta mediului fizic asupra (comportamentului) omului este mai mica decat asupra plantelor si a animalelor, omul inventand numeroase mijloace pentru a rezista intemperiilor naturii; totusi factorii de mediu se pot constitui in circumstante care, de la caz la caz, pot modifica intr-o oarecare masura, influenta altor factori .

Variatiilor termice si barometrice nu li se poate recunoaste, in general, o influenta reala asupra criminalitatii . In aceeasi masura , nici conditiile geologice sau fenomenele cosmice nu influenteaza sau foarte putin influenteaza criminalitatea .

1.2. MICROCRIMINOLOGIA cauzele crimei ca act individual)

Infractorul este un individ obisnuit care in anumite imprejurari, in functie de factorii bio- psiho- sociali in care s-a format poate comite o crima.

Factori ereditari

Cercetarea influentei ereditatii asupra criminalitatii s-a facut prin studierea familiei si gemenilor :

- studiile referitoare la familie - au avut ca punct de plecare observatia ca, in general, copiii tind sa semene cu parintii lor in ceea ce priveste infatisarea, purtarea (comportamentul) si mentalitatea; ereditatea presupune chiar transmiterea insusirilor sau caracterelor fizice, psihice de la parinti la copii . Sunt pareri care sustin ipoteza ca tendintele criminale se mostenesc aproape in acelasi mod ca trasaturile si caracteristicile fizice obisnuite. Totusi simpla existenta a ascendentilor sau descendentilor (criminali) infractori nu este o dovada certa a ereditatii criminalitatii deoarece este posibil ca mediul individului sa fie factorul determinant .

- studiile referitoare la gemeni - au avut ca premisa existenta unei distinctii clare intre gemenii monozigoti -( proveniti dintr-un singur ovul, fecundat - care sunt aproape identici din punct de vedere fizic si psihic si care de multe ori nu pot fi deosebiti nici chiar de propria familie) si gemenii dizigoti -( proveniti din mai multe ovule fecundate in acelasi timp - care nu se aseamana si nu sunt confundati ca gemenii univitelini).

Tabel - Rezumatul datelor studiilor gemenilor

Sursa: Clive R. Hollin, Psychology and Crime: An Introduction Criminological Psychology, Routledge, New York, 1989 (retiparita in 1991,1992) p. 26.

Factori anatomo-fiziologici

a)          Caracteristicile anatomo-morfologice Malformatiile corporale, prin ele insele, nu pot determina comportament deviant, nu exista un anumit tip de criminal - tipul criminalului innascut care ar mosteni inclinatii criminale asa cum se mostenesc anumite caracteristici anatomice , totusi , anumite defecte anatomo-morfologice (mic de statura, schiop, ciung, etc.) pot influenta psihicul individului, constituind (de cele mai multe ori) un handicap (nu numai fizic) care poate impinge indvidul spre retragere si comportament deviant.

b)         Sistemul nervos central - cercetarea relatiei dintre sistemul nervos central (SNC) si comportamentul deviant (agresiv), s-a realizat in prezent folosind tehnicile moderne - tomografia computerizata (C.T.), rezonanta magnetica (MRI), tomografia cu emisie pozitronica (PET), tomografia cu emisie de foton unic (SPET) - sunt utilizate pentru a se gasi (vizualiza) anormalitatile structurale si functionale din lobii: frontal - care pare sa influenteze performantele neuropsihice - si temporal - care, in general, pare sa controleze impulsurile si emotiile . Astfel a aparut ipoteza ca disfunctia lobului frontal poate caracteriza delicventii violenti in timp ce disfunctia lobului temporal poate caracteriza agresiunea sexuala .

c) Sistemul nervos autonomic (SNA) - care controleaza multe dintre functiile involuntare ale corpului ca : presiunea sangelui, activitatea inimii, plamanilor, cea intestinala, nivelul hormonilor, fiind (influentat) modulat de sistemul limbic, care, la randul lui, controleaza : motivatia, dispozitia, foamea, setea, furia si agresivitatea, amintirea, sexualitatea etc.

Pare sa joace un anumit rol in cadrul comportamentului antisocial .

d) Neurotransmitatorii - substante chimice^: care permit transmiterea impulsurilor electrice inauntrul creierului . Stau la baza tuturor tipurilor de comportament, inclusiv a comportamentului antisocial. In jur de 30 de studii - multe publicate dupa anii ' 80 - au examinat legatura dintre neurotransmitatori si comportamentul antisocial, incercand sa sugereze ca nivelurile a trei neurotransmitatori - serotomina, dopamina si norepinephina - pot fi asociate cu un comportament antisocial .

e) Hormonii - tulburarile in dezvoltarea si functionarea sistemului glandular - tiroida, suprarenala, pituitara - au consecinte asupra functionarii intregului organism, producand modificari de comportament la unii indivizi .

O atentie mai mare s-a acordat legaturii dintre nivelul hormonal - in special testosteronului si ciclului premenstrual la femei - si comportamentul agresiv si criminal. Testosteronul (nivelul acestuia) poate reduce integrarea sociala ceea ce duce la ridicarea nivelului deviantei.

Testosteronul este asociat cu delicventa juvenila. In cazul adultilor influenta acestuia diminuandu-se. Schimbarile biologice (hormonale) survenite inainte si dupa ovulatie (ciclul menstrual al femeii) sunt asociate cu irascibilitatea si agresivitatea .

1.2.3. Factori psihici

In ultimul secol, despartindu-se fenomenele psihice de cele strict biologice, s-a realizat o clasificare a acestora in trei grupe :

(1) fenomene cognitive - senzatii, perceptii, reprezentari, memorie, imaginatie, limbaj si gandire - sunt factorii orientativi, de cunoastere a situatiei;

(2) procese afective - trebuinte, aspiratii (motivatii), emotii, sentimente - sunt factori propulsivi, determina actiunea (inclusiv crima);

(3) reactii motorii - reflexe, instincte, deprinderi, actiuni voluntare, vointa - sunt factori de miscare, de punere in aplicare a dorintei, ideii (inclusiv aceea a comiterii crimei).

Criminologii sunt sceptici privind legatura personalitate - criminalitate .

Portrete temperamentale:

-colericul - puternic, recalcitrant, instabil, extrovertit.

-sangvinul - puternic, echilibrat,mobil, stabil,extrovertit.

- flegmaticul - puternic, echilibrat, inert, stabil, introvertit.

melancolicul- slab , nervos,instabil, introvertit.

Afectiunile psihice ale infractorului:

Nevrozele - intense suferinte subiective ,inhibitii si tendinte de dependenta.

- se manifesta prin anxietate , fobie, obsesie , depresie.

Psihopatiile - tulburari de afectivitate , comportament sau caracter ce se manifesta prin inadaptabilitate sociala si etica.

Psihozele - sunt grave tulburari ale afectivitatii comportamentale. Se manifesta prin delir logoreic , halucinatie , stare maniacala, indiferenta fata de tot, neconcordanta in planul ideilor , vorbirii si comportamentului.

2. TRECEREA LA ACT (SAVARSIREA CRIMEI)

2.1. SITUATIA PREINFRACTIONALA

Actul infractional este raspunsul pe care personalitatea orientata antisocial il ofera unei situatii determinate.

Trecerea la act (savarsirea crimei) este favorizata de anumiti factori endogeni - care privesc persoana - exogeni - ce privesc mediul individului - si situationali - ce privesc o anumita situatie -, factori care contureaza situatia preinfractionala.

(a) factorii endogeni - biopsihologici - vizeaza individul ca unitate biopsihologica (au fost analizati anterior);

(b) factori exogeni - economici, culturali, politici - vizeaza mediul social al individului ( au fost analizati ) ;

(c) factorii situationali - privesc o anumita situatie - au un rol real in savarsirea crimei , pot fi rezumati la sapte intrebari: cine?, ce?, unde?, cu ce?, de ce?, cum?, cand?;

2.2. SAVARSIREA CRIMEI

Trecerea la savarsirea crimei este o etapa de miscare (dinamica) pe parcursul careia se face trecerea la savarsirea crimei urmata de savarsirea propriu-zisa a acesteia.

Se pot distinge modele generale si modele particulare de trecere la act .

2.3. CLASIFICAREA CRIMINALILOR

a) Dupa gradul de constientizare :

- normali,

- anormali.

b) Dupa varsta:

- minori,

- majori.

c) Dupa repetabilitatea actelor criminate :

- primari,

- recidivisti.

d) Dupa caracterul avut:

- caracteriali,

- perversi,

- debili mintali.

e) Dupa performantele criminate :

- profesionisti,

- ocazionali.

f) Dupa comportament:

- agresivi (violenti),

- achizitivi.

3. CONCEPTUL DE PREVENIRE

Prin prevenire in sens criminologic se intelege, luarea unor masuri care sa conduca la impiedicarea comiterii de crime, prin acestea intelegand acele actiuni sau inactiuni pe care societatea le considera daunatoare pentru valorile sale materiale si spirituale

Prevenirea vizeaza acele comportamente care prezinta grad de pericol social in masura sa necesite o reactie prin mijloace de drept penal.

Obiectul prevenirii este constituit dintr-un ansamblu de factori care favorizeaza savarsirea faptei ilicite. In raport de gravitatea si rolul factorilor cauzali se poate alcatui strategia combaterii cauzelor fenomenului ,pe diferite etape, fiecare cu obiective apropiate sau mai indepartate.

Ca o conditie esentiala de eficienta trebuie avut in vedere faptul ca actiunea de prevenire trebuie sa vizeze fenomenul in ansamblul sau si nu izolat pe domenii sau genuri de infractiuni.

Conceptul de prevenire poate fi analizat sub doua abordari diferite:

. prevenirea predelictuala - constituie un ansamblu de masuri sociale luate de organele de stat cu atributiuni specifice in stransa conlucrare cu diferite asociatii in vederea eliminarii factorilor cauzatori de infractionalitate si care consta in principal in identificarea, neutralizarea si inlaturarea acestora. Aceste masuri vizeaza in primul rand educarea permanenta a membrilor societatii in spiritul respectarii legii.

Se urmareste eliminarea unor factori cum sunt: saracia, criza economica, lipsa scolarizarii, carente in educatie, problemele de inadaptare sociala.

. prevenirea postdelictuala - ansamblul de masuri care vizeaza resocializarea celor care au incalcat legea si au suferit o condamnare.

Scopul este de a contracara posibilitatea recidivarii actului criminal.

In cadrul acestui tip de prevenire actioneaza atat statul prin organele sale abilitate dar si societatea civila, obstea. Avem astfel de a face cu masuri de asistenta postpenala constand in asigurarea unui climat psiho-material adecvat cat si de incadrare in munca. In masura in care se imbunatatesc conditiile materiale de viata ale oamenilor (conditiile instructiv-morale ), criminalitatea se ponte reduce.

In functie de masurile prin care se realizeaza putem vorbi de mai multe moduri de prevenire a criminalitatii.

In etapa actuala asistam la o intensificare a masurilor de ordin social si indeosebi masuri tehnologice menite sa reduca savarsirea faptelor antisociale, luand locul unor masuri eminente represive.

a) modelul clasic - imparte prevenirea criminalitatii sub doua aspecte: prevenirea generala; prevenirea speciala

In cadrul prevenirii generale ideea principala o constitute utilitatea sociala a pedepsei, conform careia scopul sanctiunii trebuie sa fie prevenirea generala, protejarea societatii impotriva crimei facandu-se preponderent prin masuri penale si extrapenale menite sa neutralizeze delicventul, fie prin eliminare fie prin metode educative.

Prevenirea speciala se refera la acele persoane care au savarsit deja o infractiune si consta intr-un complex de masuri destinate sa impiedice savarsirea unor fapte antisociale de catre aceasta categorie de persoane. In principal se insista spre introducerea unor pedepse deosebit de aspre persoanelor recidiviste in scopul excluderii pentru cat mai mult timp a acestora din societate.

b) modelul social - consta in utilizarea de masuri cu caracter social, anticipativ si presupune participarea comunitatii in efortul de prevenire a criminalitatii, fara insa a trece responsabilitatile din sarcina sistemului institutional in cea a societatii civile.

Modelul social are meritul de a contracara criminalitatea , introducand masuri de asistenta comunitara acordata persoanelor cu handicap economic ,social ori psihologic.

In cadrul modelului social, prevenirea criminalitatii poate fi clasificata in:

-prevenire primara ;

- prevenire secundara ;

- prevenire tertiara.

(a). Prevenirea primara - consta intr-un complex de masuri specifice in domeniile :social, economic, cultural, educativ- cu scopul eradicarii factorilor criminogeni cat si consecintele nefaste ale criminalitatii.

(b). Prevenirea secundara- are ca obiect elaborarea unor politici penale de prevenire prin identificare timpurie si anihilarea factorilor criminogeni. Aceasta activitate de prevenire este desfasurata de organele legislative prin adoptarea unei legislatii adecvate, concomitent cu organele executive cu atributiuni in aplicarea normelor penale.

(c). Prevenirea tertiara - include activitati destinate evitarii riscului de recidiva la persoanele care au savarsit infractiuni.

In aceasta zona a prevenirii se actioneaza pentru tratamentul, reeducarea, resocializarea si reinsertia sociala a autorilor de infractiuni.

c)      modelul situational sau tehnologic - se adreseaza infractorilor potentiali , reducandu-le acestora oportunitatile in comiterea faptelor antisociale.

Prin acest model se incearca cresterea gradului de precautie al victimelor, in masura sa produca asupra infractorilor un anumit impact psihologic determinandu-i sa renunte la consumarea infractiunii.

In cadrul acestui model avem de a face cu doua categorii principale de masuri:

- masuri de securitate - fac cat mai dificila realizarea actului infractional;

- masuri de influentare a costurilor si beneficiilor infractorilor.

Activitatea de combatere a criminalitatii, reprezinta o latura complementara a prevenirii. Definitie : combaterea criminalitatii constituie un ansamblu de masuri juridico-penale luate de organele de stat specializate, in temeiul legii, pentru realizarea scopului procesului penal si anume constatarea operativa a infractiunilor si tragerea la raspundere a autorilor acestora.

REACTIA SOCIALA IMPOTRIVA CRIMINALITATII

1. STRATEGII SEMNIFICATIVE IN EVOLUTIA REACTIEI SOCIALE

Al treilea sfert al Miscarea pentru Teoriile stresului abordarea

Sec.XX    drepturile omului culturii si tratamentului:

Revolutia "procesu- subculturii deviante reabilitarea

lui cuvenit"

ultimul sfert    dezvoltare rapida Teoriile etichetarii, departarea de

al sec.XX    socio-economica, radicale, abordarea

internationalizare conflictului si tratamentului,

la nivel mondial controlului social interventie

(in special a sociala,

culturii) reantoarcerea la

pedeapsa,

reantoarcerea la

interventia

sociala si

tratament,sentin-

te alternative . aspre.

SURSA: Freda Adler, Gerhard O. W. Mueller, William S. Laufer, Criminology, 2^nd ed., Me. Graw-Hill, Inc., New York, 1995, p. 486 - 487.

2. CORECTIA COMPORTAMENTULUI CRIMINAL

Dupa secole de exploatare si pedepsire a criminalilor s-a concluzionat: criminalii necesita mai degraba corectie decat pedeapsa.

Criminologii progresisti considera ca principalul obiectiv al sistemului corectiv este indreptarea, autotransformarea voluntara a individului lipsit de aptitudini sociale sau vocationale, intr-un cetatean 'normal' si 'productiv' Infractorii necesita reabilitare , programe educationale psihologice si vocationale , ei putand fi instabili psihic, dependenti de alcool sau droguri, sau pur si simplu lipsiti de aptitudinile de baza necesare supravietuirii intr-o societate complexa .

Reabilitarea a fost definita ca rezultatul oricaror interventii sociale sau psihice care incearca sa reduca viitoarea activitate criminala a unui infractor

Sunt aplicate trei tipuri de programe :

- programe psihologice (psihoterapii si terapii ale comportamentului);

- programe educationale;

- programe vocationale

De regula, se asociaza (echivaleaza) pedeapsa si corectia cu inchisoarea. Detentia este intradevar, cea mai dureroasa pedeapsa contemporana , totusi, in America, raportat la numarul infractorilor condamnati, detentia este de departe mai putin importanta fata de controlul noninstitutional al infractorilor prin 'probation' - institutia eliberarii sub supraveghere , 'parole'(pe cuvant) - institutia eliberarii in anumite conditii si alte alternative ale detentiei ( detinere la domiciliu ).