Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
știința socială, Structura socială, regulile sociale

Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Sociologie


Index » educatie » » psihologie » Sociologie
» Calitatea vietii de familie - Implicatiile unui divort


Calitatea vietii de familie - Implicatiile unui divort



Calitatea vietii de familie - Implicatiile unui divort

Calitatea vietii constituie o abordare larg cuprinzatoare, orientata catre cercetarea conditiilor obiective de viata, precum si a modului in care oamenii evalueaza circumstantele in care ei traiesc. Referindu-se la bunastarea oamenilor in societate, calitatea vietii permite relationarea cercetarii cu politicile sociale, relevand domeniile deficitare, ca si inegalitatile intre diferitele grupuri sociale, dovedindu-si, astfel, utilitatea in orientarea eforturilor de dezvoltare sociala.

In esenta, cercetarea calitatii vietii urmareste:

● Crearea unei imagini complete asupra calitatii vietii, prin descrierea si explicarea diferitelor componente ale vietii oamenilor: veniturile, consumul, viata de munca, viata de familie sociala, conditiile de locuire, sanatatea, serviciile publice, serviciile sociale, bunastarea subiectiva etc.

● Monitorizarea schimbarii sociale, in diferitele domenii investigate.

● Explorarea inter-relationarii intre variatele componente ale vietii, in scopul intelegerii modului in care acestea se articuleaza si contribuie la o viata de calitate.

● Identificarea grupurilor sociale vulnerabile si caracterizarea calitatii vietii acestora.[1]

Desi fiecare dintre noi am putea spune ce este o familie, acest tip de grup social este destul de greu de definit.

Abordarea poate fi diferita; din punct de vedere sociologic familia este un nucleu social constituit pe baza relatiilor de casatorie, consangvinitate si rudenie, membrii grupului impartasind sentimente, aspiratii si valori comune. Din perspectiva juridica, familia este un grup intre care s-au stabilit un set de drepturi si obligatii, reglementat prin norme legale.

Desi foarte asemanatoare cele doua abordari nu se suprapun; cel mai bun exemplu este cuplul separat prin divort care nu mai indeplineste functiile unei familii dar intre care exista reglementari legale privind tutela si sprijinul financiar acordat copiilor minori.

In limbajul comun termenul de familie este folosit atat pentru familia din care provine un individ cat si pentru familia constituita prin casatorie. Sociologia face distinctie intre familia de origine si cea conjugala, fiecare individ facand parte din doua familii nucleare: familia parintilor sai si familia de procreatie.

Relatiile din cadrul unei familii pot fi reduse la patru categorii principale:

  • Relatii dintre soti
  • Relatii dintre parinti si copii
  • Relatii dintre descendenti ( copiii aceluiati cuplu)
  • Relatii intre membrii cuplului si alte persoane ( socri, cumnati); acest tip de relatii este dependent de societatea in care evolueaza .

Familia are la baza, de fapt, un ansamblu de roluri si statusuri sociale; in deplinirea lor este controlata atat de familia de origine cat si de comunitatea in care traieste individul. Pregatirea pentru exercitarea acestor roluri se face pe baza unor modele sociale. In familiile in care invatarea rolurilor nu se face in mod adecvat indivizii sunt predispusi la esecuri de rol.

Referindu-ne la sanatatea familiei putem sa aducem in atentie definitia OMS conform careia aceasta inseamna mult mai mult decat suma sanatatii individuale a persoanelor componente ale familiei; sanatatea familiei exprima interrelatiile care se stabilesc in cadrul acestui grup social.

OMS recomanda patru grupe de indicatori pentru masurarea calitatii vietii familiei si anume:

  • Factori demografici – structura familiei, marimea medie a familiei, tipul de familie, ciclu de viata al familiei,
  • Factori medicali – prevalenta factorilor de risc in familie, prevalenta bolilor in familie, agregarea bolilor in familie
  • Factori sociologici – tin de abordarea sociologica a sanatatii familiei in literatura de specialitate existand notiunea de “APGAR al familiei”
  • Factori economici – costul bolii pentru familie, impactul bolii asupra familiei.

Intrucat statisticile arata ca in ultima perioada, aproximativ 50% din casatorii sfarsesc prin divort, acest lucru a inspirat un val semnificativ de cercetari efectuate asupra casniciilor de lunga durata si afectarea calitatii vietii ale acestora.

Disfunctiile din cadrul familiei devin evidente in conditiile separarii partenerilor. Rata divortialitatii a crescut dupa cel de-al doilea razboi mondial.

Cauzele generale (macrosociale) ale cresterii acestei rate sunt:

♦ Emanciparea economica a femeii

♦ Distanta mare dintre locuinta si locul de munca

♦ Liberalizarea vietii sociale

♦ Modificarea mentalitatii despre divort

Factorii specifici care opereaza in stabilitatea conjugala pot fi grupati astfel:

Variabile premaritale:

Scolarizarea sensibil egala este un factor de scadere a probabilitatii disolutiei maritale

Statutul social al parintilor si mediul de provenienta – distanta mare dintre mediile

sociale produce instabilitate maritala

Varsta la casatorie – cu cit varsta la casatorie este mai mica cu atat probabilitatea de

divort este mai mare

Etnia – mariajele interetnice sunt mai putin stabile

Variabile de investitie

Capital domestic ( locuinta, bunuri) – partenerii cu riscul de despartire nu investesc mult

in casnicie

Copiii – favorizeaza stabilitatea cuplului

Investitii psihologice – cu cat atasamentul fata de membrii familiei este mai mare cu atat

scade probabilitatea despartirii

Variabile psiho-sociale

Atitudinea fata de divort - este puternic corelata cu religia si socializarea

Compatibilitatea trasaturilor de personalitate si axiologice

Rolurile si asteptarile de rol din grupul familial

Divortul este sfarsitul unui drum parcurs de cei doi parteneri, disolutia casatoriei parcurgand mai multe etape:

Starile conflictuale si eroziunea sunt favorizate de conflicte valorice, lipsa de comunicare,

alcoolism, infidelitate, agresivitate verbala si/sau fizica.

Incetarea relatiilor sexuale consecinta fireasca a starilor conflictuale

Disolutia legala este forma definitiva a rupturii relatiei conjugale.

Consecintele divortului sunt de doua tipuri:

Pozitive – se sfarseste o situatie stresanta, exista posibilitatea formarii unui nou cuplu, deci eficienta calitatii vietii;

Negative – care se reflecta atat asupra partenerilor cat si asupra copiilor si parintilor celor care divorteaza. In absenta unui parinte securitatea afectiva a copilului este grav afectata, putandu-se constata irascibilitate, scaderea performantelor scolare. Divortul parental provoaca o slabire a relatiilor dintre parintele plecat si urmas. Realitatea atesta ca exista situatii extrem de diverse:

♦ Copii care resping parintele considerat vinovat de divort

♦ Copii care regreta si resimt ruptura familiei

♦ Copii fericiti de solutia adoptata si o apreciaza ca salvatoare de la o situatie tensionata,

violenta.

Divortul antreneaza modificari la nivelul tuturor functiilor familiale. Functiile economice, de socializare cunosc o restructurare de cele mai multe ori negativa.

Majoritatea romanilor se declara impotriva avortului, divortului si homosexualitatii, tara noastra avand un nivel de intoleranta ridicat fata de restul tarilor europene, potrivit rezultatelor European Values Survey 2008, centralizate de Institutul pentru Cercetarea Calitatii Vietii (ICCV). Pentru majoritatea romanilor, foarte importante sunt familia, munca si religia, dupa cum arata acelasi studiu.

Familia detine primul loc in ierarhia diferitelor domenii ale vietii, la diferenta destul de mare de celelate. Aproximativ 85% dintre persoanele intervievate considera ca familia este foarte importanta in viata lor, comparativ, de exemplu, cu un sfert care apreciaza ca timpul liber sau prietenii sunt foarte importanti. La polul opus se afla politica pe care majoritatea subiectilor o considera neimportanta. Munca, domeniu plasat pe locul al doilea si religia, domeniu plasat pe locul al treilea sunt considerate de asemenea importante sau foarte importante in viata individului.[2]

Importanta diferitelor domenii in viata individului:

20% Politica

40 %Timpul liber

60 %Religia

80 %Munca

100 %Familia

Sursa: Baza de date EVS 1999

Daca analizam comparativ satisfactia fata de diferite aspecte ale vietii individului, cea fata de viata de familie ramane in continuare cea mai ridicata, la diferente semnificative de restul. [3]

Rata nuptialitatii este semnificativ mai mare in Romania – 6,2 la mie (6,6 la mie in urban si 2,05 la mie in rural) fata de media din tarile occidentale – 5,4 la mie. Totusi, valoarea este in continua scadere, avand in vedere ca in 1990 era de 8,3 casatorii la 1000 locuitori.

Numarul casatoriilor scade de la an la an (143.593 in 1998 fata de 174.593 in 1992 fata de 312.000 in 1982).

Indicele de nuptialitate are cea mai mica valoare inregistrata dupa 1944: 5.5 casatorii la 1000 locuitori in 1983 (7.9 casatorii in 1991 si 6.5 in 1998 la 1000 locuitori).

In acelasi timp creste numarul uniunilor consensuale, mai ales cele juvenile.

Aceasta scadere a nuptialitatii este atribuita mai multor factori: modificarea raporturilor intre sexe, dificultati economice pentru cuplurile tinere, rolul legislatiilor sociale, fiscale, juridice, care permit obtinerea mai multor avantaje in situatia de concubinaj decat dupa casatorie.

Numarul divorturilor creste insa fara ca numarul persoanelor care se recasatoresc sa creasca in aceeasi proportie. Rata de divortialitate este in jur de 25 la 100 casatorii, dar rolul divortului nu pare sa fie determinat in scaderea natalitatii.

Varsta medie la prima casatorie este de 23,3 ani pentru barbati si 23,2 ani pentru femei; ea a scazut pana in 1974 dupa care inregistreaza un usor recul. S-a dorit sa se atribuie un rol acestei varste, gandind ca o varsta la casatorie mai mica va fi insotita de un numar mai mare de copii. In parte este adevarat, in masura in care, frecventa sterilitatii creste cu varsta (daca numai 3-5% din cupluri sunt total sterile cand femeia se casatoreste in jur de 20 de ani, ponderea sterilitatii creste odata cu varsta femeii, inregistrand valori de aproximativ 20% din cupluri cand femeia se casatoreste in jur de 35 de ani). Trebuie luate in considerare si posibilitatile de contraceptie si de avort. Astfel, in 1960, inainte de introducerea tehnicilor moderne de contraceptie, descendenta finala pentru o femeie era estimata la 3,69 copii pentru casatoria inainte de 20 ani, 2,81 copii pentru casatoria intre 25 si 29 de ani. Este dificil de spus daca femeile care se casatoresc mai devremeau mai multi copii datorita precocitatii casatoriei lor, sau datorita unor motive personale care le-au facut sa aiba mai multi copii.

Constatam in acelasi timp o tendinta de amanare a casatoriei reflectata prin varsta medie la casatorie, care a crescut de la 23,7 ani pentru femei si 26,9 ani pentru barbati in 1990, la 25 ani pentru femei (23,6 in rural si 26 in urban) si 28 ani pentru barbati (27,7 in rural si 29 in urban) in 1999.

De asemenea, varsta medie la prima casatorie a crescut de la 22 ani la femei si 25 la barbati in 1990, la 23,3 ani la femei (22,2 in rural si 24,2 in urban) si 26,5 ani la barbati (26,3 in rural si 26,7 in urban) in 1999. Totusi, valorile se mentin mai mici decat in tarile din Comunitatea Europeana unde varsta medie la prima casatorie era in 1992 de 25 ani pentru femei si 27,5 ani pentru barbati, valori comparabile cu cele privind varsta medie la casatorie de la noi. V. Ghetau observa in acest sens ca asistam la o conservare a unui model cultural al casatoriei definit prin preferinta ridicata pentru legalizarea relatiei, proportie scazuta a celibatului definitiv si varsta tanara la incheierea casatoriei [4].

Rata divorturilor este de 1,53 la mie (1,53 in urban si, asa cum era de asteptat, mult mai

mica in rural – 0,92). In Comunitatea Europeana este de 1,59. Faptul ca cele doua valori sunt

apropiate nu inseamna ca Romania are o rata a divortialitatii crescuta, ci ca rata divortialitatii

occidentale este in continua scadere (dupa punctul maxim atins in deceniul 8), fapt explicabil prin scaderea nuptialitatii.

Felul in care criza economica globala afecteaza relatiile sentimentale pare sa preocupe pe toata lumea in ultima vreme, intrucat presa internationala este plina de studii, rapoarte si statistici (uneori contradictorii) cu privire la acest subiect. In vreme ce unele publicatii sustin ca greutatile economice fac cuplurile sa se desparta, altele spun ca, dimpotriva, criza aduce partenerii impreuna.

Intr-un studiu amplu care urmarea sa descopere legatura intre casatorie si fericire, cercetarile au descoperit ca oamenii casatoriti au o satisfactie a vietii crescuta.

In Germania s-au realizat studii pe un numar reprezentativ de persoane iar concluzia a fost ca cei mai multi dintre cei care se casatoresc si raman casatoriti sunt foarte satisfacuti de viata lor de inainte de casatorie.Cercetarile au fost intreprinse de-a lungul a 15 ani . Participantii au fost intrebati cat de multumiti sunt de viata lor in general, folosind o scala de la 0 ( total nemultumit) la 10 ( foarte multumit). Raspunsurile au fost apoi comparate cu statul lor marital, controlandu-se anual raportat la modificarile intervenite.Cercetarile intreprinse au aratat ca procesul de adaptare joaca un rol important in satisfactia vietii. Cu toate ca oamenii pot reactiona puternic, la inceput, la evenimente din viata, marturiile sugereaza ca oamenii revin in cele din urma la nivelul normal de satisfactie.Chiar si persoanele care au castigat sume foarte mari de bani nu au o satisfactie cu mult diferita in viata fata de persoanele cu un nivel mediu de trai, decat la mometul castigului. Psihologii de la universitatea Michigan au descoperit ca atat ei si si colegii lor nu erau cu mult mai satisfacuti de viata lor de dupa casatorie, decat inainte.

Dupa divort, calitatea vietii femeii se imbunatateste cu 73% in timp ce a barbatului se imbunatateste cu 24%. Studiile arata ca pierderea femeii este de 27 % in timp ce barbatul castiga 10% in ceea ce priveste calitatea vietii.

Totusi conform informatiilor publicate pe data de 26 ianuarie 2009[5], „Divortul ii face pe barbati, in special pe tati, mai bogati, in conditiile in care atunci cand un tata divorteaza de mama copiilor sai venitul ii creste cu circa o treime, in timp ce femeile sufera penalizari financiare severe.” Studiul a constatat ca veniturile “sotilor divortati” cresc “imediat si continuu” in anii de dupa divort. Astfel s-a descoperit ca femeile divortate au o rata a saraciei de 27%, aproape de trei ori mai mare decat cea a fostilor soti, care se mobilizeaza pe plan profesional majorandu-si simtitor veniturile.

Sociologii sustin ca analiza evolutiei divortului poate pune in evidenta problemele stabilitatii din familie.[6] Datele sumare care exista pentru perioada 1972-1989 arata o crestere constanta a ratei divortialitatii in ultimele trei decenii.

Totusi, Romania, la acest capitol, sta mult mai bine decat tarile occidentale. SUA si URSS, pana la destramare, au fost tarile cu cele mai multe divorturi in ultimele decenii.

Dupa al doilea razboi mondial, pe fondul unei usoare deteriorari constante, situatia s-a agravat in perioada 1961-1965. Statul comunist, dupa 1965, a adoptat cateva reglementari, care vizau protejarea familiei si limitarea divortialitatii (Decretul 770 din 1 octombrie 1966 si Decretul 774 din 1974). Si pana atunci, legislatia fusese revizuita de cateva ori la acest capitol. In 1948 au fost scoase din Codul Civil cateva articole de baza referitoare la motivele de divort. Prin Legea 18 din 1948, divortul a devenit dependent de justitie.In 1954, Codul Familiei cerea

desfacerea casatoriei doar in cazul decesului uneia dintre parti, iar decizia legala era data numai daca existau motive temeinice.

Legea din 1966 si-a facut efectul imediat, caci, un an mai tarziu, a fost inregistrat un numar minim de divorturi. Din 1974, desfacerea casatoriei putea avea loc numai in cazul in care relatiile dintre sot si sotie erau considerate iremediabil deteriorate. Judecatorii aveau obligatia de a cantari bine circumstantele agravante.

Situatia grava de la inceputul anilor ’60 a reaparut in perioada anilor ’80. Dupa 1990, o data cu schimbarile majore din societate, rata divortialitatii a crescut si mai mult, fara sa atinga insa valorile din tarile din nordul Europei si SUA.

Sociologii au individualizat cateva cauze ale acestor dezechilibre. In Romania, numarul de divorturi a crescut o data cu accentuarea migratiilor, mai ales de la sat la oras, determinate de industrializare, urbanizare si destramarea familiei traditionale.

Schimbarile initiate la inceputul anilor ’50 au impus un set nou de comportamente oamenilor, fapt ce a determinat faramitarea cutumelor traditionale[7]. S-a redus, in primul rand, controlul social local asupra oamenilor. O influenta considerabila, in acest sens, au avut-o si schimbarile legislative, petrecute dupa 1990, schimbari care „adaptau” Romania la Occident.

Dezechilibrele din interiorul familiei, care au deteriorat relatiile dintre soti, au aparut in anii ’50, evoluand dupa aceea in mod agresiv. Astfel, rata divortialitatii, dupa cum arata anchetele sociologice ale vremii, a crescut mult in anumite judete.

Migratiile s-au accentuat in perioada industrializarii. Fenomenul debutase in perioada interbelica, cand societatea romaneasca a fost supusa unui proces amplu de urbanizare. Inainte de cel de-al doilea razboi mondial, divortialitatea in mediul urban era aproape de trei ori mai mare decat in mediul rural.

Diferentele dintre mentalitatile din mediul rural si cel urban au fost mari totdeauna in Romania. Familia traditionala, ale carei trasaturi supravietuiesc in mare parte in mediul rural, a fost atasata de casatorie. Sfaramarea universului ei este ingreunata de interventia rudelor si chiar a colectivitatii locale. Totusi, aceste medii de rezistenta au slabit in ultimii ani. Tendintele, prezente de multa vreme in tarile occidentale, se manifesta astazi si in zona rurala. Numarul casatoriilor din mediul rural este mai mic decat in mediul urban, in schimb sunt inregistrate mai putine divorturi. Anuarul statistic din anul 2000 arata ca ponderea tinerilor din mediul rural, in ansamblul acestei generatii, este de 45%. De altfel, populatia tanara a scazut atat in mediul rural, cat si in mediul urban. Diferentele existente intre cele doua medii tin de gradul de mobilitate teritoriala. Cercetarile Institutului de Sociologie al Academiei Romane evidentiaza faptul ca 90% din populatia care migreaza pleaca din zona rurala.

O data cu accentuarea migratiei, in anii ’60-’70, determinata de industrializarea masiva, controlul social al comportamentelor specifice omului integrat in familie s-a redus. Actul casatoriei, dintr-un eveniment social, a devenit unul personal. Tinerii au acceptat usor noile mentalitati, care au creat o disponibilitate marita la divort. Cele mai mari influente asupra stabilitatii familiei o au factorii din interiorul ei.

De exemplu, divortul apare mai rar la cuplurile unde sotul este mai in varsta cu 1-10 ani. Situatia se schimba brusc atunci cand diferentele de varsta sunt mai mari. In acelasi timp, divortul este perceput diferit in functie de profesiile de baza ale partenerilor. Agricultorii accepta mai greu o asemenea solutie. Rezistentele cele mai mari la divort le manifesta insa patura intelectualilor. Daca cei care locuiesc in mediul rural, atunci cand sunt pusi in fata unor asemenea dileme, resimt controlul social puternic al comunitatii lor, intelectualii percep desfacerea casatoriei ca avand multe implicatii negative sau nedorite la nivel individual si, mai ales, la nivel social.

Cuplurile de muncitori, pentru care un rol important il au conflictele generate de lipsa de afectiune si de infidelitate, sunt cele mai vulnerabile la divort.

Prezenta copiilor constituie un important factor care impiedica divortul. De asemenea, divortul survine mai greu in familiile care au o vechime de peste 20 de ani, iar sanatatea sotilor constituie mai degraba un factor de franare decat de favorizare. In fata instantelor, conform anchetelor sociologilor, barbatii sunt considerati vinovati indeosebi de violenta si alcoolism, iar femeile de concubinaj si relatii extraconjugale.

Schimbarile din comportamentul oamenilor s-au accentuat dupa 1990, explicate prin reducerea constrangerilor de tip social si cresterea constrangerilor de tip material. Schimbarile de tip legislativ, precum modificarile legii privind avortul si divortul, involutia economiei, ce a generat fenomene precum saracirea si somajul, sau transformarile sociale, mai cu seama accesibilitatea sporita la informatie, modele culturale externe sau companiile de promovare a planificarii familiale, au determinat schimbari fundamentale in comportamentul demografic al populatiei. Numarul casatoriilor a scazut, in 1999, cu 5,3 mii, iar rata nuptialitatii a ajuns la 6,2 casatorii la mia de locuitori, in 2000, fata de la 6,5, in 1998. In acelasi timp, varsta medie la prima casatorie a crescut de la 22,1 ani in 1992, la 23,2 ani in 1998, pentru femei, si pentru barbati, de la 25,2 ani in 1992, la 26,4 in 1998. Rata maxima a divorturilor a fost atinsa in 1998, cand a avut valoarea de 1,78 divorturi la 1000 de locuitori (39.985).

Pe acest fond, si natalitatea a scazut abrupt. De la 13,6 copii, in 1990, la 10,5 copii la mia de locuitori in 1999. Totusi, Romania inca nu se afla printre tarile europene care au atins un prag de criza, adica sub 10 nou-nascuti la mia de locuitori.

De asemenea nici numarul divorturilor si cel al casatoriilor (6,5 casatorii la mia de locuitori in 1998) nu se ridica la nivelul tarilor cu risc ridicat.

Noile mentalitati au creat cadrul aparitiei formelor alternative la casatoria legalizata: cuplurile consensuale sau uniunile libere, in cadrul carora barbatul si femeia au o relatie stabila, locuiesc impreuna, fara a fi casatoriti oficial. Din 1993, ponderea acestor cupluri se afla in crestere, de la 4,4% in 1993, la 10% in 1999, la femei cu varste cuprinse intre 15 si 44 de ani. Cele mai multe astfel de situatii se intalneau la femeile cu varste cuprinse intre 20 si 24 de ani, in 1999. In 2002, dupa datele recensamantului, un numar de 828.000 de persoane au declarat ca traiesc in „uniune consensuala” sau concubinaj.

Aproape jumatate din acestea traiesc la tara si cu varste cuprinse intre 20-34 de ani.

Sociologii sustin ca divortialitatea determina in mod direct scaderea numarului de nasteri si are o influenta deosebita asupra natalitatii.[8] Chiar daca divortul nu mai are consecintele economice sau sociale asupra omului, asa cum se manifestau in perioada interbelica, totusi acest eveniment le provoaca romanilor puternice tulburari emotionale. Din cercetarile psiho-medicale reiese ca stresul provocat de un divort este similar cu cel determinat de un cutremur de pamant.

Consecinte dintre cele mai negative se inregistreaza asupra copiilor. Absenta unuia dintre parinti, mai ales a tatalui, naste in familiile romanesti efecte negative asupra socializarii copiilor. Numarul mare de copii ai strazii este o consecinta directa a cresterii numarului de divorturi in Romania. Toate aceste nelinisti pot fi atenuate daca autoritatile ar aplica masuri care sa duca la cresterea stabilitatii familiei.

Cercetarile sociologice arata ca ar trebui sa fie promovate modelele stabile in familie, ar trebui intensificate relatiile de buna vecinatate si amplificata viata societatilor locale. De asemenea, se simte nevoia pregatirii tinerilor pentru viata de familie, printr-o consiliere premaritala. Multe casatorii din Romania se desfac din cauza socurilor culturale dintre soti. Autoritatile trebuie sa-si intensifice sprijinul acordat familiilor aflate in situatii conflictuale, iar sotii trebuie sa cunoasca mai bine consecintele divortului.

Specialistii considera divortul ca fiind o sursa a saraciei de lunga durata. O parte a cercetarilor efectuate (Bane, Ellwood, 1986; Leisering, Leibfried, 1999; Okrasa, 1999) indica drept cauza a saraciei de lunga durata modificarile survenite in structura gospodariei. Separarea sau divortul reprezinta surse ale saraciei de lunga durata, precum si decesul unuia dintre membrii gospodariei. In toate aceste cazuri veniturile gospodariei scad si nu pot fi refacute cu usurinta. Aparitia unor gospodarii conduse de femeii in urma destramarii unei familii creste foarte mult riscul de saracie de durata al acestei gospodarii (Bane, Ellwood, 1986). A fost semnalat un risc crescut de saracie de durata in cazul familiilor monoparentale deoarece pentru un parinte singur este foarte dificil sa isi imbunatateasca situatia financiara pe termen scurt (Leisering, Leibfried, 1999). Scaderea fertilitatii, a nuptialitatii, a mortalitatii si cresterea divortialitatii au avut un impact puternic asupra etapelor prin care trece o gospodarie.     A crescut astfel numarul gospodariilor compuse dintr-o singura persoana, precum si numarul famiilor monoparentale, categorii care nu erau deloc luate in considerare de catre clasificarile anterioare. Implicarea crescuta a femeilor pe piata muncii a determinat, pe de o parte, scaderea sau amanarea fertilitatii si, pe de alta parte, scaderea perioadei destinate ingrijirii copilului fapt care presupune o serie de costuri suplimentare pentru familie. Studiile realizate (Murphy, Staples, 1979) semnaleaza prelungirea primelor doua stadii identificate de Gubar si Wells, adica o crestere a varstei la prima casatorie si o amanare a nasterii primului copil. In acest context au fost facute o serie de studii care au incercat sa elaboreze o delimitare a stadiilor prin care trece gospodaria tinand cont de noile evolutii demografice si ale structurii familiei.

An de an, numarul divorturilor in Romania are o rata de crestere ingrijoratoare. Astfel, potrivit Institutului National de Statistica, in primele opt luni ale anului 2007 s-au inregistrat 22.500 de divorturi, ceea ce situeaza Romania in mijlocul clasamentului tarilor Uniunii Europene. Datele furnizate de INS reflecta o frecventa mai mare a divorturilor pentru cuplurile cu varste cuprinse intre 30 si 39 de ani. Familiile care risca sa se destrame mai repede sunt cele care nu au copii sau au doar unul singur. La cuplurile cu 3 copii, riscul unui divort a scazut sub 0,02%. Potrivit statisticienilor, situatia din tara noastra este cu atat mai grava, cu cat, in luna ianuarie a acestui an, s-a dublat numarul de casatorii, comparativ cu aceeasi perioada a 2006.

Statistic este evident ca din ce in ce mai multe casatorii se termina printr-un divort. Separarea unui cuplu a devenit astfel un lucru banal, iar divortul este evocat din ce in ce mai des, din ce in ce mai devreme si din ce in ce mai usor.

Desi a devenit un lucru banal, ruptura unei relatii de lunga durata are implicatii sociale importante atat pentru parteneri, cat si pentru familiile lor.

Potrivit datelor furnizate recent de Institutul National de Statistica, in luna august 2008, prin hotarari judecatoresti definitive s-au pronuntat 3.063 de divorturi, in crestere cu 469 de cazuri fata de luna iulie, iar rata divortialitatii a sporit de la 1,42 de divorturi la mia de locuitori, in iulie, pana la 1,68 de divorturi la mie, in august. Numarul de divorturi din august 2008 a fost mai mare cu 1.300 de cazuri decat in august 2007, cand se inregistrase o rata a divortialitatii de 0,98 la mia de locuitori.

Divortul, sursa a declinului finaciar al femeilor conform statisticilor, al dezechilibrului copiilor existenti in familie, reprezinta un factor al diminuarii calitatii vietii individului. In Romania, divortialitatea in anul 2008 conform datelor furnizate de INS arata ca in Romania s-au pronuntat peste 40.000 de divorturi, din care 17.330 de procese au fost solutionate in primul trimestru al anului 2008. Anul trecut, Romania a inregistrat un numar record de divorturi. Cele mai multe divorturi sunt intentate de femei. :85% din femei renunta la casnicie. La ora actuala, femeile sunt mult mai puternice si mai independente si nu le este frica sa ramana singure, chiar daca acest fapt conduce la un declin al calitatii vietii.

Bibliografie

  • Ghetau V, Declinul demografic si viitorul populatiei Romaniei.Academia Romana Institutul National de Cercetari Economice. Centrul de cercetari demografice Vladimir Trebici, Editura ALPHA MDN, 2007

  • Mihailescu I.,  Familia in societatile europene, Bucuresti, Editura Universitatii Bucuresti, 1999

  • Pop [1] C.E., , Ingredientele unei vieti bune si ale unui standard decent de viata, in Romania si in Europa, in Revista de politici sociale -Anul XIX ,  Nr. 3–4 , 2008

·       Precupetu I., Preoteasa A.M., Pop C.,  Revista Calitatea vietii, articolul: Calitatea vietii in Romania1990–2006 , XVIII, nr. 3–4, 2007

Alte surse:

·       http://www.click.ro/pe-glob/barbatii-devin-mai-bogati-dupa-divort

·       http://www.iccv.ro/index.php/ro/directiigeneral/directiidiagnoza



[1]Precupetu I., Preoteasa A.M., Pop C.,  Revista Calitatea vietii, articolul: Calitatea vietii in Romania1990–2006 , XVIII, nr. 3–4, 2007, p. 197–229

[2] Raluca Popescu, Calitatea vietii de familiei in Romania, Academia Romana, Institutul de cercetare a Calitatii Vietii-Sesiunea de Comunicari Stiintifice, 22 februarie 2002, p.13

[4] Ghetau V, Declinul demografic si viitorul populatiei Romaniei.Academia Romana Institutul National de Cercetari Economice. Centrul de cercetari demografice Vladimir Trebici, Editura ALPHA MDN, 2007, p.127

[5] http://www.click.ro/pe-glob/barbatii-devin-mai-bogati-dupa-divort, accesat pe data de 16 mai 2009

[6] Mihailescu, Ioan, Familia in societatile europene, Bucuresti, Editura Universitatii Bucuresti, 1999,p.104-105

[7] Cosmina-Elena POP, Ingredientele unei vieti bune si ale unui standard decent de viata, in Romania si in Europa, in Revista de politici sociale -Anul XIX ,  Nr. 3–4 , 2008, p. 255

[8] Mihailescu, Ioan, Familia in societatile europene, Bucuresti, Editura Universitatii Bucuresti, 1999, pp.104-105



Sociologie


Sociologie

Structura culturii
Factorii demografici si viata sociala
RAPORTURILE SOCIOLOGIEI CU STIINTE SOCIALE PARTICULARE
Amprenta organizatiilor non-guvernamentale in societatea civila
Campania umanitara -o activitate de relatii publice?
Cercetarea sociologica privind cresterea numarului de familii monoparentale
Relatiile sociale
Motivatia si responsabilitatea
Notiunea de droguri si clasificarea acestora
Crima si criminalitatea ca forme speciale de devianta sociala





















 
Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate