Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme


Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Psihologie


Index » educatie » Psihologie
TEORII ALE DEZVOLTARII


TEORII ALE DEZVOLTARII




TEORII ALE DEZVOLTARII

Granville Stanley Hall (1844 - 1924), considerat "parintele psihologiei copilului in America", a jucat un rol decisiv in organizarea psihologiei in SUA. A influentat dezvoltarea studiului copilului si al ciclului vietii. Hall a scos in evidenta importanta cercetarii empirice a dezvoltarii, studiind copilaria prin intermediul chestionarelor, cercetand subiecte ca jocul copiilor, minciuna, teama, furia, limbajul si arta.

Teoria evolutiei speciilor a lui Charles Darwin a reprezentat o influenta majora asupra lui Hall, acesta considerand ca dezvoltarea individuala repeta istoria dezvoltarii speciilor, teorie cunoscuta sub numele de teoria recapitularii:

- perioada prenatala este considerata de catre autor ca fiind faza acvatica, dominata de factorii genetici;



- copilaria (cu jocurile copiilor) este vazuta ca reflectand umanitatea primitiva, in care oamenii se asemanau cu animalele;

- stadiul urmator corespunde unei perioade in care oamenii erau bine adaptati mediului lor si aveau inclinatii tribale; aceasta se potriveste cu formarea grupurilor (gradinita, scoala) adaptate "instinctului social" al copilului; este inceputul culturii, cand copilul este sensibil la influente educative, cand invata si se disciplineaza;

- adolescenta este o perioada paralela cu evolutia speciilor spre civilizatie; adolescenta aduce in prim-plan pasiuni ancestrale, o varsta a "furtunii si a stresului" caracterizata prin stari conflictuale, capacitate pentru regandirea orientarilor religioase si potential creativ nelimitat; este perioada Iluminismului cu Romantismul sau, cu revolta impotriva a ceea ce este vechi, cu pasiuni si hotararea de a atinge tinte marete; Hall considera ca schimbarile hormonale din pubertate determina "o revolta". Pentru ca aceasta turbulenta este determinata biologic, Hall considera ca este inevitabila. Tot ceea ce poate face societatea este sa gaseasca moduri prin care sa gestioneze dificultatile provocate de hormonii tanarului. Aceasta, afirma el, corespunde "imblanzirii" - civilizarii speciei umane;

- adolescenta tarzie il aduce pe individ in pragul civilizatiei contemporane.

Plecand de la aceasta teorie, Hall recomanda toleranta in educatia copiilor, acestia parcurgand in dezvoltarea lor stadii dictate de procesul de maturizare, coordonate genetic.

Bibliografie:

Muntean, A, (2006), Psihologia dezvoltarii umane, Polirom, Iasi.

Strickland, B (executive editor), (2001), The Gale Encyclopedia of Psychology (second edition), Gale Group.

Teoriile psihanalitice

Sigmund Freud (1856-1939)

Din perspectiva psihanalitica, o teorie a dezvoltarii personalitatii trebuie sa ia in considerare doua aspecte. Primul se refera la faptul ca individul trebuie sa treaca prin anumite stadii ale dezvoltarii: dezvoltarea gandirii si a instinctelor. Cel de-al doilea atrage atentia asupra importantei ce trebuie acordata experientelor din primii ani de viata, si aceasta datorita impactului pe care evenimentele le au asupra comportamentului la maturitate.

Dezvoltarea proceselor gandirii

Perspectiva psihanalitica asupra dezvoltarii proceselor gandirii se focalizeaza preferential pe modificarile evolutive ce permit trecerea de la procesele primare la cele secundare de gandire. Procesele primare de gandire sunt relevate de limbajul inconstientului, in care realitatea si fantezia se confunda inseparabil. Caracteristicile gandirii primare se regasesc cu prisosinta in visele noastre. Aici, evenimentele se pot desfasura concomitent, in mai multe locuri, caracteristicile mai multor indivizi sunt contopite intr-o singura persoana, iar evenimentele se pot derula inainte sau inapoi. In general, tot ceea ce este imposibil in stare de veghe se poate cu mare usurinta realiza in vis. Procesele secundare de gandire ni se descopera, in schimb, doar prin "limbajul" constientului si al realitatii testate. In paralel cu dezvoltarea gandirii secundare, se structureaza treptat ego-ul si supraego-ul individului. Prin conturarea ego-ului caracteristicile individuale sunt mai limpede diferentiate, eu-l se delimiteaza acum tot mai net de restul lumii, iar centrarea excesiva pe sine este vizibil diminuata.

Dezvoltarea instinctelor

In cea mai mare parte, teoria psihanalitica a dezvoltarii se concentreaza asupra dezvoltarii instinctelor. Sursa instinctelor o reprezinta starile fiziologice de excitatie ale organismului care tind sa se localizeze in anumite regiuni corporale, numite zone erogene. In conformitate cu tezele freudiene, exista o predeterminare biologica a dezvoltarii si schimbarii principalelor zone erogene. In fiecare perioada evolutiva, sursa principala de excitatie si energie tinde sa se focalizeze pe o anumita zona, urmand apoi un calendar prestabilit de schimbare a locatiei pana la maturitate. Dezvoltarea intelectuala si emotionala a individului este sensibil dependenta de interactiunile sociale, anxietatile si recompensele care se produc in relatie cu aceste zone erogene. In mod normal, aceasta evolutie parcurge cinci stadii. Fiecare stadiu are la baza un conflict specific. Daca acesta nu este rezolvat pozitiv, individul dezvolta un complex care-l va fixa psihic in stadiul respectiv. Fixatia se refera la blocarea evolutiva a unei persoane, care devine astfel prizoniera unui anumit stadiu. Cauza o reprezinta fie o satisfactie excesiva, fie o frustrare sau o anxietate, dezvoltate in relatie cu zona erogena a stadiului respectiv. Deoarece energia libidinala continua sa fie investita in acel stadiu, este posibil ca, in conditii de stres excesiv, persoana sa regreseze la acel stadiu, aceasta reintoarcere constituind tocmai mecanismul sau defensiv.

Stadiile dezvoltarii psihosexuale

1. Stadiul oral. Conform teoriei psihanalitice, primul stadiu in dezvoltarea personalitatii este cel oral. In timpul primelor 12-18 luni, dorintele sexuale ale copilului sunt centrate in jurul regiunii orale (gura, limba, buze). Suptul sanului sau al tetinei gratifica copilul, nu doar cu hrana, ci si cu o placere erotica.

Conflictul in aceasta perioada este generat de incercarile de intarcare. Daca acestea sunt inadecvate, copilul ar putea sa dezvolte complexe care il vor fixa la acest stadiu de functionare.

Freud a identificat doua tipuri de trasaturi de personalitate care exprima regresia la stadiul oral.

Prima, numita receptivitate orala, deriva din placerea copiilor de a primi si ingera alimente (suptul si sorbitul). Daca aceasta este considerata satisfacatoare, indivizii cu o asemenea trasatura dezvolta relatii de dependenta fata de persoanele care ii ingrijesc si ii hranesc, sunt lipsiti de initiativa. Din punct de vedere psihologic, asemenea persoane sunt mult mai sugestibile si mai usor de pacalit decat majoritatea indivizilor, "inghitind" orice li se spune.

Cea de a doua trasatura, agresivitatea orala, este, de asemenea, derivata din placerile copilariei asociate cu gura, alimentele si actul hranirii. De data, aceasta insa, accentul cade pe muscat, mestecat, in general pe actiunile ce implica utilizarea dintilor. Daca principala placere a copilului este muscatul si mestecatul, atunci acesta va deveni un individ agresiv, independent, sarcastic, abuziv.

2. Stadiul anal. Cel de al doilea stadiu in dezvoltarea personalitatii este cel anal. In jurul varstei de 2-3 ani, gratificarea libidinala, afirma Freud, este obtinuta prin stimularea regiunii anale. La cateva ore dupa alimentare, copilul resimte tensiune si disconfort datorate presiunii intestinale, dar va obtine curand o placuta relaxare prin defecatie.

Un aspect foarte important al acestui stadiu il reprezinta exercitiul toaletei, care antreneaza copilul si parintii in problematica interactiunilor si conflictelor sociale. Este un conflict intre eliminare si retentie, intre placere prin evacuare si placere prin retentie, sau intre dorinta de a obtine placere prin eliminare si cerintele lumii externe pentru amanarea acesteia. Acesta reprezinta primul conflict crucial dintre individ si societate.

Iesirea cu bine din conflict ii va dezvolta copilului capacitatea de a se controla si a se stapani.

Fixatia in stadiul anal va determina dezvoltarea personalitatii "anal-retentive", cu referire la acele persoane care cauta sa amane satisfactia pana in ultimul moment posibil. Indivizii cu o asemenea personalitate intotdeauna isi vor consuma in ultimul moment desertul, adica dupa ce toti ceilalti l-au consumat. Si, in mod constant, ei vor pune ceva deoparte pentru mai tarziu. Trasaturile relationate cu acest tip "constipat" de personalitate includ o meticulozitate excesiva, zgarcenie si perseverenta in a acumula cat mai mult.

Stadiul uretral. Stadiul uretral nu poate fi net diferentiat de stadiul anal, din acest motiv ele sunt tratate impreuna. El se particularizeaza doar prin faptul ca acel canal ce transporta urina de la vezica spre exterior dobandeste valente erogene. Copilul va trebui sa invete sa-si controleze nevoia de a urina si conflictul se dezvolta atunci cand parintii ii pretind controlul mictiunii.

3. Stadiul falic. Cel de la treilea stadiu in dezvoltarea personalitatii este cel falic. In acest stadiu baiatul/fata invata sa-si produca senzatii de placere prin stimularea manuala a organelor sexuale. Placerile fizice si fanteziste pe care le experientiaza prin masturbare sunt aspecte importante ale acestei etape evolutive. Cu toate acestea, satisfacerea nevoilor libidinale constituie doar o parte a experientelor de dezvoltare, deoarece stadiul falic este dominat de constientizarea faptului ca baietii au penis, iar fetele nu.

In acest stadiu, copiii se intreaba "De ce fetele nu au penis?" In acceptiunea freudiana, raspunsul la aceasta intrebare este acompaniat de emotii negative, de frica la baieti si de gelozie la fete. In ambele situatii, emotiile dezvoltate conduc la schimbari calitative, semnificative ale relatiilor pe care acestia le au cu parintii lor. Baiatul dezvolta sentimente de dragoste posesiva fata de mama sa si va incerca sa o seduca. Prin aceasta constientizare timpurie a masculinitatii, baiatul cauta sa ia locul tatalui. Tatal devine un rival ce sta in drumul sau si pe care el ar vrea sa-l elimine. Acest pattern afectiv-relational a fost numit complexul lui Oedip. In denumirea sa, Freud a fost influentat de mitul legendarului rege grec Oedipus, imortalizat de Sofocles. Oedipus, fara sa-si recunoasca victima, si-a ucis tatal si s-a casatorit cu mama sa. Sentimentele oedipiene sunt foarte puternice. Ele includ toate aspectele unei relatii de dragoste adevarata: ura din pasiune, gelozia si dorul disperat. Complexul oedipian constituie sursa unor severe conflicte. Baiatul se teme ca dorintele sale interzise il vor costa dragostea si protectia tatalui, privandu-l in acest fel de satisfacerea unei nevoi esentiale. In aceeasi perioada, baiatul descopera diferentele dintre sexe si ajunge la o concluzie uimitoare: fetele, initial, au posedat penis, dar acesta le-a fost luat ca pedeapsa, si aceeasi soarta il asteapta si pe el, daca persista in dorintele sale oedipiene - anxietatea castrarii. Pentru a-si reduce si, in final, a elimina intensa anxietate a castrarii, baiatul abandoneaza aceste dorinte si le inlocuieste cu un set de atitudini mult mai complicate. El intensifica identificarea cu tatal sau, dorind acum sa fie mai degraba ca acesta, decat sa-l inlocuiasca. In acelasi timp, baiatul recunoaste ca el nu poate beneficia de tot ceea ce i se cuvine tatalui sau. Spre exemplu, constientizeaza ca nu se va putea bucura de anumite privilegii in relatia cu mama sa, si ca atare, invata treptat sa cedeze in fata autoritatii. Aceste identificari si interdictii vor fi incorporate in sistemul axiologic al individului, contribuind la formarea si consolidarea supraego-ului.





Teza anxietatii de castrare se invalideaza in cazul fetelor, astfel ca Freud a explicat complexul lor oedipian in termeni diferiti. Similar baietilor, fetita formeaza mai intai un puternic atasament fata de mama, ca raspuns la purtarea ei plina de grija. Fata este si ea bisexuala, avand atitudini ambivalente, dragoste si gelozie pentru ambii parinti. Descoperind ca nu are penis, fetita va dezvolta intense sentimente de inferioritate si gelozie fata de baieti, pentru ca acestia il au - invidia penisului. Complexul Electra - fetita isi intensifica atasamentul pentru tatal sau, isi priveste mama ca pe o rivala si dezvolta o dorinta inconstienta de a compensa presupusa sa deficienta fizica, asteptand in dar un baiat de la tatal sau, care "va aduce cu sine si penisul dorit." Deoarece fata nu traieste, asemeni baiatului, amenintarea vitala si imediata a castrarii, supraego-ul sau este mai slab, ea are mari dificultati in sublimare si, ca atare, are sanse mai mari sa devina nevrotica. Freud a recunoscut dificultatea de a intelege psihicul feminin, si cu tristete, si-a acceptat neputinta de a raspunde la o intrebare esentiala: Ce isi doreste, in fapt, femeia?

El nu a avut insa indoieli in ceea ce priveste importanta teoriei sale oedipiene. "Indraznesc sa spun ca, daca psihanaliza nu s-ar putea mandri cu nici o alta achizitie decat cu descoperirea complexului reprimat al lui Oedip, atunci fie si aceasta singura o indreptateste sa fie inclusa printre cele mai noi si pretioase achizitii ale omenirii." ( Freud, 1940/1969).

4. Stadiul de latenta. Se desfasoara de la varsta de cinci ani pana la pubertate. Se remarca prin absenta unei zone erogene distincte. Asa cum si numele sau sugereaza, avem de-a face cu o perioada de tranzitie linistita de la stadiile pregenitale la cele genitale, ce se intinde pe intervalul 6-12 ani. Instinctele libidinale, care in stadiile anterioare cautau variate modalitati de exprimare, acum sunt sensibil reduse ca intensitate sau adancite, prin represie, in strafundurile inconstientului. Alteori, ele sunt transformate prin sublimare si redirectionate de la tintele instinctuale originale in directii care, din punct de vedere personal si cultural, sunt mult mai acceptabile. Spre exemplu, un adolescent cu o fixatie psihologica pe stadiul anal ar putea, in mod inconstient, deveni deosebit de interesat de sculptura in lut. Aceasta ar constitui, in conceptia lui Freud, un substitut acceptabil pentru placerea sa, mai timpurie, de a defeca sau de a se juca cu propriile fecale.

5. Stadiul genital. Stadiul final al dezvoltarii este cel genital, numit si stadiul maturitatii psihosexuale. Acesta debuteaza o data cu pubertatea, adica in jurul varstei de 13 ani, la baieti iar la fetite, in jur de 11-12 ani. Se deosebeste de stadiile anterioare prin tipurile de cathesis care il acompaniaza. (cathesis = investirea sau atasarea libidoului (energiei) personal, fie unui obiect real din lumea externa, fie unei fantasme apartinand lumii launtrice). Cathesis-urile pregenitale se caracterizeaza prin calitatea lor de a fi autocentrate, placerea maxima obtinand-o de la propriul corp; totalitatea relatiilor cu parintii, fratii, prietenii poarta in nucleul lor sinele copilului. Prin contrast, cathesis-urile stadiului genital sunt directionate mai putin egocentric, intr-un mod evident altruistic catre exterior, catre orice altceva decat sinele.

Bibliografie

Conf univ. dr. Adrian Opre, Lector univ. dr. Petru Curseu, Drd. Smaranda Boros, Psihologia personalitatii, note de curs.

Muntean, A, (2006), Psihologia dezvoltarii umane, Polirom, Iasi.

Atkinson, R; Atkinson, R., Smith, E.& Bem, D.. (2002). Introducere in psihologie, Bucuresti, Editura Tehnica.

Neopsihanalistii

Pastrand mecanismele principale ale teoriei freudiene, lasa mai mult loc socialului in construirea fiintei umane. Incearca punerea stadiilor psihosexuale ale dezvoltarii umane in context socio-cultural.

Stadiile dezvoltarii psihosociale

Erik Erikson (1902-1994) propune o teorie care nu se opreste la stadiul adolescentei, ci urmareste dezvoltarea de-a lungul vietii. Erikson accepta ideile lui Freud ca fiind corecte, insa este mult mai interesat de relatiile dintre individ si societate si cultura, si cum influenteaza aceste relatii dezvoltarea identitatii. Erikson recunoaste faptul ca dezvoltarea psihologica nu se opreste la varsta de doisprezece sau treisprezece ani. El propune opt stadii de dezvoltare de la nastere pana la batranete. Toti parcurgem aceste stadii intr-o secventa universala si invarianta. Durata lor poate varia de la o persoana la alta, insa toti parcurgem aceste stadii in aceeasi ordine.

In fiecare stadiu trebuie rezolvata o criza psihosociala, iar succesul sau esecul rezolvarii va influenta dezvoltarea in stadiile urmatoare. Fiecare stadiu este numit indicand atat ceea ce trebuie invatat in stadiul respectiv, precum si care va fi rezultatul in cazul in care nu invatam. Daca un stadiu este trecut cu bine se obtine o virtute psihosociala care va ajuta parcurgerea stadiilor urmatoare. Esecul in a rezolva criza dintr-un stadiu va determina o slabiciune sau o tendinta dezadaptativa care va pune in pericol dezvoltarea persoanei in stadiile urmatoare.

Varsta

Stadiul

Criza psihosociala

Relatii semnificative

Virtutea psihosociala

Tendinta dezadaptativa

0-1 ani

stadiul infantil

incredere vs. neincredere

mama

speranta, credinta, incredere

deformare senzoriala,

retragere

1-3 ani

copilaria mica

autonomie vs. dependenta

parintii




hotarare, determinare

impulsivitate, compulsivitate

3-6 ani

copilaria mijlocie

initiativa vs. vinovatie

familia

scop, curaj

neindurare, inhibitie

6-12 ani

copilaria mare

incredere in sine, sarguinta vs. inferioritate

vecinatatea si scoala

competenta

eficienta redusa, inertie

12-18 ani

adolescenta

identitate vs. confuzie de identitate

grupul de prieteni, modele de rol

grupul de prieteni, modele de rol

fanatism, renegare

18-35 ani

adultul tanar

intimitate vs. izolare

parteneri, prieteni

dragoste

promiscuitate, exclusivism

35-60 ani

adultul matur

realizare vs. stagnare

familia, colegii de lucru

grija

supraextindere, rejectivitate

peste 60 de ani

batranetea

integritate vs. disperare

persoane de aceeasi varsta

intelepciune



indrazneala, disperare

Bibliografie:

Dr. C. George Boeree, Erik Erikson, http://webspace.ship.edu/cgboer/erikson.html.

Cordon, L., (2005), Popular Psychology: an encyclopedia, Greenwood Press, London.

Teoria atasamentului

Atasamentul este o legatura emotionala, de obicei intre copil si parinte, caracterizata prin tendinta copilului de a cauta si a mentine proximitatea cu parintele, in special in conditii de stres.

John Bowlby (1907-1990), psihanalist englez, s-a preocupat de dezvoltarea emotionala a copilului.

Inainte de teoria lui Bowlby psihologii considerau atasamentul ca fiind un impuls secundar, derivat din impulsuri primare precum foamea. Se credea ca atasamentul fata de mama se forma deoarece aceasta ii furniza copilului mancare, mama devenind astfel obiectul atasamentului copilului prin asocierea cu hrana. Behavioristii afirmau ca nevoia de atasament deriva din nevoile biologice de hrana si caldura ale copilului, amandoua satisfacute de mama. Ei considerau ca preferinta copilului pentru mama este rezultatul conditionarii.

Teoriile acestea au fost insa contrazise de o serie de cercetari, printre care experimentele lui Harry Harlow. Acesta a asezat un pui de maimuta intr-o cusca cu doua surogate de mama: una era din sarma si avea o sticla cu lapte, iar cealalta era din plus. Conform perspectivei behavioriste, puiul ar fi trebuit sa dezvolte un atasament fata de mama din sarma deoarece ea era sursa hranei. Insa puiul de maimuta a dezvoltat atasament fata de mama de plus, sugerand ca nevoia de confort si de caldura sunt mai importante sau mai inradacinate psihologic decat nevoia de hrana.

Influentat de studiile etologice ale lui Konrad Lorenz cu privire la imprinting (o forma de invatare care are loc intr-o perioada critica si care stabileste un atasament profund din partea unui animal tanar fata de parintii sai), Bowlby credea ca si oamenii sunt predispusi biologic sa formeze o legatura puternica si de durata cu un individ anume. O astfel de legatura are o functie de supravietuire, avand in vedere extrema neajutorare a nou-nascutilor umani. El a sustinut ca mama reprezinta baza de securitate de la care copilul pleaca in explorarea lumii si care il reconforteaza cand se intoarce. Legatura afectiva cu mama ii da un sentiment de siguranta, de securitate. Esecul in a forma un atasament mama-copil sanatos poate explica multe probleme ale dezvoltarii viitoare. Conform lui Bowlby, legatura mama-copil se formeaza intr-o perioada critica in copilarie si este pastrata tot restul vietii in inconstient.

Bowlby a descris trei stadii ale formarii atasamentului:

1. de la nastere pana la trei luni copiii simt nevoia de a fi tinuti in brate si nu exprima preferinte fata de cel care face acest lucru.

2. de la trei la patru luni - preferinta copilului de a fi tinut in brate de figuri familiare, totusi nu este neaparat necesar ca persoana sa fie mama.

3. de la sase luni copilul insista clar ca fiinta care il tine in brate sa fie mama sau prima persoana care l-a ingrijit.

Mary Ainsworth, cel de-al doilea pionier al teoriei atasamentului, in urma unui experiment "Strange Situation experiment", a stabilit urmatoarele tipuri de atasament:

1.      Copilul atasat sigur: Este suparat cand mama pleaca lasandu-l in loc strain, dar la intoarcerea mamei cauta proximitatea ei si accepta confortul care i se ofera. De asemenea, poate fi putin afectat de plecarea mamei, dar la revenire ii adreseaza un zambet sau ii cauta privirea si se lasa mangaiat.

2.      Copilul cu atasament nesigur:

- anxios-evitant: Este nesigur in explorare, se desprinde greu de mama, este rezervat si timid, la plecarea mamei se calmeaza greu, dupa reintalnire, desi se lasa luat in brate, pastreaza o mica bariera (fie o mana, un cot) intre corpul mamei si al sau, fiind vigilent, conform experientelor anterioare.

- anxios-rezistent: Nu exploreaza mediul sau o face inconstant; la plecarea mamei este inconsolabil, iar la intoarcerea ei nu se lasa luat in brate, ci se zbate, se loveste incercand sa scape, fuge departe, este rezistent la consolare, dorind astfel sa transmita toata nefericirea acumulata.

- ambivalent: Copilul este anxios dupa despartirea de mama; este afectat in timpul separarii; ambivalent, cand cauta si evita simultan contactul cu mama.

3. Copilul cu atasament dezorganizat: Exploreaza mediul haotic, fara scop. La plecarea mamei, se lasa consolat de persoane straine, prezinta un comportament adeziv sau indiferent, atat fata de straini cat si fata de parinte, nu pare sa diferentieze persoanele familiare de cele straine sau pare indiferent fata de tot sau toate. Acesti copii se pare ca au o istorie in care nu s-au putut atasa de nici un adult semnificativ, fie prin absenta fizica a acestuia, fie ca nu era disponibil (boala, alcoolism, depresie), existand pentru acesti copii un risc extrem de inalt pentru psihopatologie.

Bibliografie:

Prof. dr. Doina COSMAN, Dr. Minodora MANEA, Influenta stilului de atasament in structurarea personalitatii,

http://psihiatru.pulsmedia.ro/article--x-Clinica,_simptomatologie-Influenta_stilului_de_atasament_in_structurarea_personalitatii_si_a_stilurilor_de_c--931.html

Strickland, B (executive editor), (2001), The Gale Encyclopedia of Psychology (second edition), Gale Group.

Teoria behaviorista

John Watson (1878-1958) a respins studiul constiintei si a considerat psihologia strict ca o stiinta a comportamentului.

Behavioristii subliniaza rolul activ si determinant al mediului in dezvoltarea umana. In acest model, organismul este pasiv, un obiect reactiv, modelat de mediu.

Behaviorismul are ca model de baza al comportamentului asociatia stimul-raspuns.

Calea de formare a comportamentului o reprezinta obisnuinta, invatarea, procese ce incep inca din uter, sub influenta stimulatoare a mediului, acesta din urma fiind totul, iar ereditatea neavand nici un rol.

Teoria invatarii social-cognitive

Albert Bandura (n. 1925) este autorul teoriei invatarii social-cognitive, care incearca sa explice comportamentul uman prin interactiunea dintre comportament, cognitie si evenimentele din mediu. Conform acestei teorii oamenii invata sa-si satisfaca nevoile, dorintele prin observarea consecintelor (rezultatelor) comportamentelor si evenimentelor; observatiile conduc la expectatii cu privire la ceea ce se va intampla in viitor si cu privire la abilitatile individului de a realiza anumite comportamente si de a exprima emotii. Indivizii compara propriile comportamente cu cele ale altora si emit judecati de valoare cu privire la aceste comportamente. Astfel, nu doar conditiile externe determina comportamentul, ci si deciziile pe care le ia o persoana bazandu-se pe propriile cunostinte.

Bibliografie:

Roeckelein, J., (2006), Elsevier's Dictionary of Psychological Theories.






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Psihologie


Sociologie


TULBURARILE AFECTIVE ENDOGENE
PROBLEMA SEXUALITATII IN LUMEA CONTEMPORANA
TULBURARI
HIPOCONDRIA - O VIZIUNE PSIHOPATOLOGICA ROMANEASCA
PSIHOPEDAGOGIA SPECIALA CA STIINTA
NOSOGRAFIE SI SOMATIZARE
Psihologia educatiei AN I SEM.II - TEST GRILA
FORMAREA SI ROLUL EDUCATIV IN SANATATE SI BOALA AL PSIHOLOGULUI CLINICIAN
Teoria personalitatii la Gordon Allport
MARILE CURENTE ALE PSIHOLOGIEI (IV): NATIVISMUL SI PSIHOLOGIA GENETICA