Tehinici proiective

Se vor face doua cursuri de teorie in care se prezinta proiectia, ce este tehnica proiectiva etc. dupa care se va trece la teste proiective.

Exemple de teste proiective care se vor face:

Testul arborelui;

Testul omului / DAC (adica "Deseneaza o persoana"):

Testul familiei

Experimentul Asociativ Verbal / TAV - doua variante;

Fabulele DUS;

Teste de completate - Testul Roter;

TAT (TestulTematic de Aperceptie)

Testul pulsiunilor - Szondi;

Testul Rorschach - Tehnica petelor de cerneala;

Bibliografie:

Chevalier, (1993), Dictionar de simboluri, vol. I, II, III, Ed. Artemis, Bucuresti.

Deri, S. (2000), Introducere in testul Szondi, Ed. Paidea, Bucuresti.

Dumitrascu, N. (2005), Manual de psihodiagnostic. Testul Rorschach., Ed. Trei, Bucuresti.

Dumitrascu, N. (2005), Tehnici proiective in evaluarea personalitatii, Ed. Trei, Bucuresti.

Jung, K.G. (.), Opere complete, Ed. Trei, Bucuresti.

Koch, (2002), Testul arborelui, Ed. Profex, Timisoara.

Laplanche, Pontalis, (1990), Vocabularul psihanalizei, Ed. Humanitas, Bucuresti.

Minulescu., M. (2001), Tehnici proiective, Ed. Titu Maiorescu, Bucuresti.

Sammuels, (2005), Dictionar critic al psihologiei anaice Jungiene, Ed. Humanitas, Bucuresti.

Schafer, R. (2003), Interpretarea psihanalitica a testului Rorschach, Ed. Polirom, Iasi.

NOTIUNEA DE PROIECTIE

Notiunea de proiectie a fost lansata in Psihologie de Freud in 1894 in lucrarea "Psihonevrozele de aparare".

Freud utilizeaza proiectia pentru a explica diferite tulburari psihopatologice cum sunt fobiile sau paranoia, din perspectiva psihanalitica, afirmand ca proiectia este o operatie prin care subiectul expulzeaza din sine si localizeaza in altul anumite calitati, sentimente si dorinte, chiar si obiecte pe care nu le cunoaste sau le refuza in sine insusi.

Proiectia este tendinta oamenilor de a fi influentati de trebuintele, emotiile si structura lor in ansamblu, in interpretarea realitatii, ori de cate ori campul percepv prezinta oanumita ambiguitate.

Problematica proiectiei necesita discutarea relatiilor pe care le are cu:

conceptul de transfer

conceptul de identificare

conceptul de mecanism de aparare

I. Proiectia-Transfer: Subiectul arata prin atitudinea sa faptul ca asimileaza o persoana cu alta.

II. Proiectia-Identificare: Subiectul se asimileaza altor persoane sau asimileaza in sine obiecte externe.

III. Proiectia ca mecanism de aparare: Se gaseste in paranoia, fobie, gelozia proiectiva (care este diferita de gelozia normala sau de delirul de gelozie paranoic).

ASPECTE LEGATE DE MODUL CUM SE MANIFESTA PERSONALITATEA IN RELATIILE NOASTRE

1. CUM SE MANIFESTA PERSONALITATEA IN RELATIILE PERSONALE

Personalitatea se manifesta in relatiile personale:

de familie,

de cuplu,

de prietenie,

medic-pacient,

profesor-student.

Orice intalnire intersubiectiva cu celalalt, mai ales daca este incarcata emotional, activeaza mecanismul proiectiei.

1) Un exemplu este cand esti indragostit: proiectezi asupra celuilalt anumite insusiri idealizate care formeaza un fel de halou in jurul persoanei iubite. Este o alegere narcisica a obiectului, in functie de propriile noastre atribute acordate in mod eronat celuilalt. Cand il alegem pe celalalt, relatia depinde de relatiile noastre cu parintii.

2) Alt exemplu: un baiat cu o mama dominanta va alege si va avea ca sotie o feeie dominaoare.

3) Un medic investit cu aura de vindecator pare omnipotent datorita anxietatii si neputintei pacientului.

4) In relatiile de cuplu, gelozia: adesea devii gelos cand tu insati, in fondul interior ai acea tendinta - vrei sa-l inseli pe partener insa nu faci asta, ci il acuzi, il banuiesti de infidelitate pe partener.

2. PROIECTIA IN ALEGEREA MESERIEI SAU VOCATIEI

Oamenii aleg o profesie proiectand asupra ei tendintele personale pe care spera sa le fructifice u macar sa le socializeze in rolul profesional respectiv.

Ex: Cei cu tendinte agresive isi aleg meserii cum sunt: chirurg, macelar, criminalist.

Ex: Rolul de profesor poate fi exercitat datorita faptului ca exista o tendinta de minare.

3. PROIECTIA IN BOALA SAU TULBURAREA MENTALA

3.1. DELIRUL PARANOICULUI

Ideea deliranta este o compota foarte solida, irationala, impenetrabila la argumente si foarte incarcata afectiv, la care subiectul adera cu toata fiinta lui.

Ex: "Ma simt urmarit de securisti."

Intamplarile reale sunt distorsionate pentru a urmari ideea deliranta.

Ex: Individului i se pare si crede ca medicul este de fapt cel de la securitate. Daca mai apare si o femeie de servici atunci "si ea comploteaza cu securistul de medic".

3.2. FOBIA

Fobia este o teama cu obiect, anxietatea - fara obiect.

Ex: Micul Hans si foba lui fata de cal si cocos. In acest caz, copilul a transferat imaginea despre tata asupra animalului.

4. PROIECTIA LA NIVEL MACROSOCIAL

Proiectia este unul din mecanismele de baza care face posibila manipularea oamenilor si trasferul lor in mase de manevre politice oportuniste.

4.1. FENOMENUL TAPULUI INSPASITOR, IN COLECTIVITATE SI GRUPURI

Cand intr-ungrp lucrurile merg prost, vina este proiectata asupra unei victime, a unui subgrup-victima sau a unui grup rival.

Ex: Tarile care se invecineaza.

4.2. FENOMENUL FORMARII MITURILOR SI LEGENDELOR

Proiectia este responsabila de formarea miturilor si legendelor, credintelor.

Ex: In mitologie apar fiinte foarte umanizate, bune sau rele. Apar fenomene de neinteles, amenintatoare fiind umanizate pentru ca oamenii sa le poata intelege. Asupra demonilor se proiecteaza atitudini, atribute negative iar asupra zeilor - pozitive.

FACTORI AI PROIECTIEI

Cand intervine proiectia apar urmatorii factori:

1. Intensitatea emotiilor sau a trebuintelor

Cu cat traim o emotie mai puternic, indiferent de natura ei si cu cat avem o trebuinta mai frustrata, cu atat proiectam mai multrespectiv tndem sa subiectivizam mai mult o situatie subiectiva.

Ex: Pentru o persoana furioasa lumea devine un loc al urii iar oamenii cu care vine in contact devin fie n posibil agresor, fie o potentiala victima.

Ex: O persoana insetata, aflata in desert, va proiecta fantasme legate de oaze cu apa.

Ex: Un depresiv va vedea viata in negru iar un euforic, in roz.

Aceeasi realite este perceputa complet altfel.

2. Ambiguitatea situatiei sau gradul de claritate

Cu cat un stimul sau o situatie este mai vaga, mai neclara, ambigua sau slab structurata, cu atat vom percepe acea situatie mai mult in functie de propriile noastre scheme interioare.

Acest factor sta la baza tehnicilor proiective pentru ca in tehnicile proiective stimulii sunt neclari.

Neutralitatea binevoitoare a psihanalistului

Neutralitatea binevoitoare a psihanalistului il determina pe client sa vorbeasca, sa spuna lucruri pe care nu le-ar fi spus in mod obisnuit.

3. Forta si integritatea Eului

Operational, Eul reprezinta instanta care ne regleaza comportamentul in functie de cerintele noastre interne si de realitatea obiectiva. In mod normal, un Eu puternic, integru, are o anumita capacitate de reflexie, obiectivitate, de judecata critica si realista.

Orice factor care ameninta integritatea sau forta Eului, duce, stimuleaza fenomenul proiectiei, adica deformarea realitatii.

In bolile mentale severe si in schizofrenie care este o tulburare mentala care duce la pierderea simtului realitatii prin distorsionari perceptuale, pri iluzie si halucinatie, distorsionari cognitive, idei delirante, bolnavul poate vedea in celalalt un demon. Schizofrenicul are un Eu destructurat, slab, care se lasa invadat de antasmele inconstiente incarcate afectiv si nu mai poate asigura sau restabili un raport obiectiv cu realitatea.

TEHNICILE PROIECTIVE

Cand o persoana proiecteaza imaginile proiectiilor ei, isi traeaza de fapt preocuparile, obsesiile, viata sa interioara care adesea este inconstienta. In acest fel au aparut tehnicile proiective.

Tehnicile proiective se folosesc aproximativ din 1930 si reprezinta niste situatii (sau stimuli) mai slab structurate, neclare, ambigue, care au rolul de a provoca si a capta proiectiile individului.

Ex: Subiectul i se arata niste pete de cerneala si apoiste intrebat ce vede sau ce este acolo. Astfel persoana isi dezvaluie fara sa stie anumite coordonate ale personalitatii sale si ofera psihologului o serie de informatii greu sau imposibil de obtinut din alte surse.

CARACTERISTICILE TEHNICILOR PROIECTIVE

1. Sunt niste sarcini ambigue sau slab structurate care permit o mare libertate de raspuns.

2. Subiectul nu cunoaste semnificatia raspunsurilor lui, se tradeaza inconstient. De regula nu i se comunica modul in care vor fi codificate si interpretat.

3. Scorarea si interpretarea raspunsurilor de catre psiholog implica o anume subiectivitate din partea acestuia.

DISTINCTIE INTRE TEHNICILE PROIECTIVE SI TESTELE OBIECTIVE

Inca de la aparitie, tehnicile proiective au starnit vii controverse printre practicieni, multi dintre acestia, sustinand ca acestea nu merita sa fie numite testepentru ca nu satisfac cerintele fundamentale ale unui test: fidelitatea, validitatea, standardizarea.

La testul petelor de cerneala, un subiect, vazand o plansa, da un raspuns de genul: "Aici vad o persoana cu bratele ridicate". Raspunsul poate fi interpretat ca: ajutor, dezarmare, speranta, adoratie, rugaciune etc. Asadar, acelasi aspuns interpretat poate duce la raspunsuri diferite intre psihologi, numai ca interpretarea raspunsului nu se face doar dupa un singur raspuns sau test.

Fidelitatea inter-examinator este slaba cand maiute examinari ajung la concluzii diferite.

Testele obiective satisfac cerintele psihometrice.

Dupa Exmer, aceasta impartire este artificiala si nefondata.

Argumente sunt:

I. Teoretic, orice situatie-stimul poate evoca un proces proiectiv, chiar si stimulii foarte clari.

Ex: La intrebarea "Cat fac 2 + 2 ?", un elev raspunde "4, pentru ca este numarul meu preferat".

Orice tehnica proiectiva poate fi adusa la standardele unui test obiectiv daca i se calculeaza proprietatile psihometrice. La Rorschach s-au calculat datele psihometrice timp de 30 de ani si a putut fi standardizat. Problema este ca pentru a calcula proprietatile psihometrice pentru tehnicile proiective, dureaza foarte mult.

CLASIFICAREA TEHNICILOR PROIECTIVE

CLASIFICAREA LIMBAJELOR

I. Limbajul perceptiei - Proiectia Structurala

Terhnicile care pot folosi acest limbaj pleaca de la ideea ca afland cum percepe un om realitatea, respectiv o situatie-stimul, putem deduce anumite lucruri despre personalitatea lui.

Ex: Testul Rorschach / Testul petelor de cerneala.

II. Limbajul cuvintelor - Proiectia asociativa

Modul in care oamenii reactioneaza la anumite cuvinte dezvaluie o serie de preocupari, obsesii sau complexe.

Ex: Testul Asociativ Verbal al lui Jung / TAV,

Testul de completare fraze Rotter.

III. Limbajul pulsiunilor - Proiectia pulsionala

Atractia sau respingerea fata de anumite figuri releva o suita de trebuinte, instincte, pulsiuni ale subiectului, mai mult sau mai putin frustrate.

Ex: Testul Szondi.

IV. Limbajul Desenelor - Proiectia grafica

Modul in care desenezi un arbore, silueta unei persoane, exprima anumite lucruri care tin de imaginea de sine, relatia cu lumea si starile sale emotionale.

Ex: Testul "Deseneaza o persoana" / DAC,

Testul Arborelui,

Testul Familiei.

V. Limbajul Povestilor - Proiectia tematica

Se prezinta sub forma unor imagini cu personaje. Subiectul trebuie sa faca povesti despre ele. In aceste povesti subiectul isi exprima dorintele, trebuintele lui, dorintele si modul de a percepe relatiile personale.

Ex: Testul de Aperceptie Tematica - TAT,

Testul de Aperceptie Tematica pentru copii - CAT,

Fabulele DÜSS.

VI. Limbajul frustrarii

Modul in care reactionam la stres, situatia frustranta, releva starea de spirit a subietului sau mecanismele prin care el incearca sa faca fata stresului si vietii in general.

Ex: Testul Rosenzweig.

Este vorba despre niste imagini in care este o masina care a trecut prin apa si a stropit persoana. Subiectul trebuie sa spuna, sa completeze, inchipuindu-si ca la stropit pe el, ce ar spune el in aceasta situatie.

AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE TEHNICILOR PROIECTIVE

1. AVANTAJELE TEHNICILOR PROIECTIVE

Tehnicile proiective permit, spre deosebire de testele obiective, o viziune mai aprofundata si mai personalizata despre subiect. Cel mai adesea, prin tehnicile proiective vedem fantasmele, obsesiile, dorintele si conflictele inconstiente. Subiectul nu stie ce exspirma pentru ca nu are de unde.

Aceste tehnici sunt mai greu de trisat in practica. Fiind niste situatii opace, pentru subiect este mult mai greu sa-si faca o imagine favorabila pentru ca nu stie unde tintesc. Ele sunt sarcini nestructurate sau slab structurate.

Pot fi aplicate pe categorii de oameni unde testele obiective nu functioneaza.

Ex: la copii, la persoane cu tulburari sau deficiente mentale moderate (adica la analfabeti), la subiectii cu un nivel redus de instruire.

2. DEZAVANTAJELE TEHNICILOR PROIECTIVE

Multe din tehnicile proiective nu sunt standardizate, au reguli de aplicare, scorare si interpretare mai putin clare. De multe ori se face apel la intuitia psihologului.

Multe tehnici proiective necesita timp si efort mare de invatare, o practica indelungata.

FENOMENUL PROIECTIEI LA FREUD

*Despre examen:

Sunt 1-2 subiecte din teorie,

3-4 subiecte (depinde de punctaj) din teste, sa interpretam.

*La seminar:

Se cer studii de caz pe cateva din teste, de interpretat.

PROIECTIA

(continuare)

1. FENOMENUL PROIECTIEI LA JUNG

Pentru Carl Gustav Jung, proiectia reprezinta transferarea in exterior, intr-un obiect a unui proces subiectiv intemeiat pe identificarea arhaica subiect-obiect, momentul din filogeneza in care lumea interioara nu era precis delimitata de cea din exterior.

Ponderea proiectiei este atat de mare incat nu vom putea niciodata afla cum arata in Sinele lumii deoarece, in demersul cunoasterii transformam procesul fizic intr-unul psihic. Astfel, tot ceea ce este necunoscut, orice vid, este umplut prin proiectie. Ceea ce se crede ca se recunoaste in materie este de fapt proiectia datelor inconstientului subiectului cunoscator.

Jung remarca existenta unei proiectii pasive care este porma patologica a proiectiei, dar si a multor proiectii normale neintentionate sau intamplatoare si a unei proiectii active, ca parte componenta, esentiala a empatiei.

Comparativ, daca proiectia este un proces de dezasimilare a obiectului din subiect prin expulzarea unui continut subiectiv, pe obiect, introiectia este un proces de asimilare, o asimilare a obiectului in subiect.

Daca proiectia este un proces de introversie, pentru ca ea conduce spre diferentiere si separare a obiectului de subiect, introiectia este un proces de extraversie pentru ca asimilarea la obiect cere empatie si o investire a obiectului cu libido.

In proiectie, prin dezasimilare, subiectul scapa de continuturile dureroase si inacceptabile dar si de valorile pozitive care nu-i sunt accesibile constient.

Ex: Daca un subiect a avut parinti cu tendinte agresive, el poate face proiectie la un profesor care are atitudini agresive si scapa de continuturile dureroase, insa, valorile lui pozitive interne, pot fi calde si nu agresive si nu pot fi constientizate decat prin psihoterapie.

La origine, exista o identitate arhaica intre subiect si obiect, care se sprijina pe procesul de proiectie.

In sens restrans, proiectia desemneaza necesitatea dizolvarii acestei identitati cu obiectul cand starea de neadecvare este deja observata si apare disfunctionala pentru persoana.

ALTE PERSPECTIVE ALE FENOMENULUI PROIECTIEI

IN TEHNICILE PROIECTIVE

Leopold Bellak gaseste necesara redefinirea conceptului de proiectie in sens freudian, in termenii procesului distorsionarii aperceptive si a teoriei gestaltiste a invatarii. Gasind termenii de proiectie si de perceptie ca fiind irelevanti, Bellak propune pe cel de aperceptie prin care intelegem procesul prin care noile experiente sunt asimilate celor vechi si transformate prin acestea.

Reziduumul de experienta, Bellak il denumeste masa aperceptiva.

Astfel, in viziunea lui Bellak, proiectia reprezinta extrema distorsiune cognitiva in care anumite aspecte ale vmasei aperceptive controleaza intr-atat perceptia actuala incat afecteaza intr-un grad mare aspectul adaptativ al cognitiei.

Bellak considera ca in functie de implicarea constiintei exista 4 nivele de distorsiune aperceptiva:

1) Nivelul cel mai apropiat de Constient, denumit exteriorizare - subiectul recunoaste ca raspunsul sau este incarcat de propria subiectivitate.

2) Constientul intervine dar mult mai putin si este denumit sensibilizare - discriminarile de tip aperceptiv sunt mai fine; se refera la emotii sustinute de o tensiune reala; partial, raspunsul subiectului este o satisfacere a unei trebuinte.

3) Proiectia simpla denumita transfer prin invatare - ex: in situatia in care persoana a avut experiente negative cu mai multe persoane, in prezent, indiferent de persoana implicata, subiectul va proiecta asupra ei sentimentele generate de experientele anterioare; Constientul nu mai face distinctia intre real si subiectiv .

4) Proiectia cu inversiune este mecanismul care intervine in proiectia interpretativa de tip paranoid.

Pentru Abt, definirea proiectiei intervine in functie de nivelele de anxietate carora subiectul poate sau nu sa faca fata. "Aperceptia, in general are rolul de a permite individului sa mentina in el o stare de anxietate" (Abt). Cand situatia exterioara devine tot mai putin structurata, anxietatea are tendinta de a creste. Subiectul nu mai poate uza de mecanismele de aparare obisnuite si atunci intervine proiectia pentru a realiza adaptarea la situatia noua.

La Melanie Klein proiectia are sensuri mai nuantate, legate de identificarea proiectiva conform careia o parte din Sine este atribuita unui obiect. Astfel, o parte a Eului, o stare psihica este perceputa ca aflandu-se in alta persoana si renegata.

Un alt sens al proiectiei este proiectia obiectului intern. De exemplu la copil, absenta mamei este perceputa ca o prezenta activa in stomac a unui obiect rau care provoaca foamea. Prin tipat nsi planset, obiectul ajunge sa fie perceput ca expulzat din corpul copilului, in exterior. Astfel, obiectul pare ceva mai putin terifiant. Externalizarea conflictului este proiectia prin care conflictul intern sau relatia interna este proiectata in exterior.

2. RELATIA PROIECTIEI CU UNELE CONCEPTE

2.1. RELATIA PROIECTIE-INTROIECTIE

Termenul de introiectie a fost introdus de Avenarius. Pentru a corespunde procesului de expulzare a unui continut subiectiv pe un obiect.

Ferenczi defineste modern introiectia ca opusa proiectiei, ca fiind o preluare a obiectului in sfera subiectiva de interes. In timp ce paranoicul expulzeaza, elimina din Ego-ul sau emotii ce au devenit ca dezagreabile, nevroticul se serveste cu o bucata din lumea externa atat de mare pe cat o poate integra Ego-ul sau si din ea face un obiect al fanteziilor inconstiente.

Introiectia, ca mecanism, este un fel de proces de diluare, o expansiune a cercului de interes, la fel de normal precum proiectia.

Cuplul proiectie-introiectie joaca un rol important in geneza binomului subiect-obiect sau Eu-NonEu. Atunci cand copilul exclude obiectele din blocul sau perceptiv care formeaza lumea sa externa pana atunci unitara, opune pentru prima oara un Eu, lumii externe. Obiectul exclus nu mai apartine lumii externe ci trairilor subiective. Astfel, realizeaza prima sa proiectie - proiectia primitiva, Eul resorbind o parte din lumea externa (care este introiectia primitiva).

Ce se proiecteaza:

a) pulsiunea - ca in cazul fobiei,

b) afectul- ca in cazul proiectiei paranoice,

c) obiectul - Eul-placere originar introiecteaza tot ceea ce este bun si proiecteaza tot ceea ce este rau.

2.2. RELATIA PROIECTIE-SIMBOLURI SAU SIMBOLIZARE

Modul de realizare al proiectiei este de tip simbolic, prin reproducerea in imagini simbolice a continutului intrapsihic. Expresia este un proces psihic asociat proiectiei, reprezentand forma externa de manifestare si instrumentul prin care este vehiculat continutul proiectat. Expresia este deci purtatoarea sensului simbolic astfel incat proiectia desemneaza sensuri iar expresia le vehiculeaza.

Mecanismele de simbolizare suntconstituite din doua compartimente:

- componenta interna → mecanismul proiectiei,

- componenta externa → mecanismul expresiei.

Procesul expresiei este de tip superior, constient, intelectual si este purtator al continutului proiectat.

Cele doua componente ale mecanismelor de simbolizare - proiectia (care consacra continutul) si expresia (care determina forma) - sunt reunite in cadrul actului creatiei.

Legile creatiei formulate de Freud si dezvoltate de Kretschmer stau conform scolii psihanalitice la baza legilor simbolico-figurale.

Legile simbolico-figurale sunt:

1. Legea agkutinarii imaginilor - crearea de noi imagini prin reglarea celor vechi.

2. Legea stilizarii - transformarea imaginilor exterioareconform propriilor tendinte.

3. Legea proiectiei - in cadrul psihodiagnozei proiective se determina o creatie experimentala declansata si determinata de situatia-test.

Sunt 4 etape care releva trecerea de la imasginea mentala la imaginea plastica in testul proiectiv:

Etapa I - Etapa receptiv-cognitiva in care se formeaza imaginea primara a obiectului perceput.

Etapa a II-a - Etapa reproductiv-instrumentala in care se formeaza schema imaginii mentale.

Etapa a III-a - Etapa simbolica in care schema se transforma prin proiectie intr-o structura mentala cu semnificatie simbolica.

Etapa a IV-a - Etapa instrumental-simbolica in care se realizeaza reproducerea externa a structurii cu ajutorul expresiei.

JUNG - PSIHOLOGIA ANALITICA

Simbolul este o expresie a unei conditii care nu poate fi la fel de bine exprimata in alt mod. Este o deschidere in imagine a unei stari psihice interioare. Este manifestarea naturala a unei conditii psihice intangibile, forma primara in care se exprima Inconstientul, prin care acesta asjunge in Inconstientul in Constiinta.

Simbolul are intotdeauna o natura extrem de complexa, fiind alcatuit din date proprii tuturor functiilor psihice. El nu este nici rational, nici irational. Are o latura accesibila actiunii dar si una care scapa acesteia, fiind constituit nu doar din date de natura rationala, ci si din date irationale venite din pura perceptie externa sau interna.

Procesul de formare al simbolului este definitoriu pentru fiinta umana si este definit de Jung ca functie transcendenta. "Inteleg prin functie nu o functie fundamentala, ci una complexa, compusa din alte functii, iar prin transcendent, nu o calitate metafizica ei, ci faptul ca aceasta functie opereaza o trecere de o atitudine la alta. Materia prima prelucrata de teza si antiteza, care ne uneste contrariile in procesul ei formativ este simbolul viu" (Jung).

O proiectie pe materialul Rorschach sau pe imaginile TAT, un desen realizat de subiect, nu sunt imagini distorsionate ale unui eveniment real pe care individul nu indrazneste sa le exprime deschis, ci sunt dimpotriva, forma cea mai bunma posibil de exprimare a sentimentelor, atitudinilor, conflictelor care nu pot fi formulate rational.

Exista cel putin 3 fatete de sens care pot fi descifrate in simbolul inconttient:

Fateta I: Intelesul personal care desemneaza asociatii la continuturile reprimate, impulsuri sau experiente inacceptabile.

Fateta a II-a: Intelesul colectiv care exprima aspecte care tin de Inconstientul colectiv, precum experientele rasei si moduri de gandire mostenite odata cu structura creierului, ce pot fi amplificate cu referiri la mituri, folclor, religie, alte modele simbolice prin care s-a exprimat omenirea.

Fateta a III-a: Intelesul general al simbolului care reprezinta implicarea oricarei perceptii pe care individul o poate discerne, indiferent de formarea sa psihologica. Aceasta fateta apare in poezie, drama, pictura, ca forma de manifestare creatoare.

3. FANTASMA IN TEHNICA PROIECTIVA

CARACTERISTICILE FANTASMEI

DIN PERSPECTIVA PSIHANALITICA

Din perspectiva psihanalitica, fantasma are urmatoarele caracteristici:

1) Este un scenariu organizat, susceptibil de o dramatizare vizuala. In interiorul scenariului, subiectul este prezent si poate opera el insusi permutari de atribute, roluri, actiuni.

2) Functia primara a acestor scenarii este de a dramatiza dorinta inconstienta concomitent cu ilustrarea interdictiei. Astfel, sunt prinse in joc in fantasma mecanismele de aparare care tin de elaborarea secundara.

3) Fantasma nu este iluzorie. Este o realitate psihica de profunzime dar distincta de realitatea obiectiva.

4) Asemanator visului, fantasma are un continut manifest si un continut latent. Continutul manifest este la limita constiintei si poate fi constientizabil si tradus in act constient sau blocaj. Continutul latent poate fi constientizat prin analiza sau psihanaliza. Intre cele doua continuturi relatia de simbolizare reciproca este prezenta.

CARACTERISTICILE FANTASMEI

DIN PERSPECTIVA PSIHOLOGIEI ANALITICE - JUNG

1) Fantasma este un complex de reprezentari cel mai adesea sub forma imaginilor carora nu le corespunde o realitate externa. Ea exprima in structura ei situatia de ansamblu a psihismului in momentul prezent si include intr-o forma metaforica atat elemente constiente constelate de situatia actuala cat si pozitia Constientului.

2) Fantasmele pot fi diferentiate in raport de gradul de implicare al Constiintei in elaborarea lor in fantasme active, (aici Constientul are o atitudine receptiva fata de inconstient) si fantasme pasive (unde elementele inconstiente invadeaza Constiinta in ciuda sau tocmai datorita opozitiei acesteia).

3) Fantasmele sunt rezultatul functiei transcendente, religioase, creatoare de simboluri a psihicului uman asemenea miturilor. Ele incearca sa acopere prin imaginea-simbol distanta dintre realitatea obiectiva si cea interioara.

4) Originea profunda a fantasmelor o constituie activitatea arhetipurilor denumite initial de Jung imagini primordiale. Arhetipurile isi exercita functia de centralitate, de autoreglare si unificare prin intermediul imaginilor interioare a fantasmelor in vise si comportamente asociate.

In ordine patologica fantasmele sunt:

- halucinatia,

- delirul.

In ordine creativa si evolutiva fantasmele sunt prin sinteza operata in expresivitatea creativa.

DRAW A PERSON

DAP

TESTUL "DESENEAZA O PERSOANA" SAU TESTUL OMULUI

1. Natura testului

Testul DAP este rezultatul mai multor clinicieni din S.U.A., cum sunt Bender, Buck, Hammer, Jolles, Levy, McHovers impreuna cu Urban. Acestia au dorit sa elaboreze o tehnica expresiva prin care sa putem descrie personalitatea individului analizand desenele acestuia.

Ca tehnica proiectiva, Testul omului pleaca de la principiul ca in desenul unei siluete umane, subiectii proiecteaza modul in care se percep pe ei insisi cu tot cu problemele sau conflictele specifice care tin de imaginea de sine.

2. Aplicarea

Instructaj: "Desenati o persoana in intregime". Dupa ce subiectul a terminat de desenat prima persoana, i se da in continuare urmatorul instructaj: "Intoarceti pagina si desenati acum o persoana de sex opus primei persoane desenate" (este pentru problemele de rol-sex).

3. Interpretarea

3.1. Criterii generale

Criteriile generale sunt criteriile pe care le luam in considerare la desenul subiectului.

Inainte de a trece la analiza elementelor desenului este important sa ne facem o parere de ansamblu asupra acestuia.

Intrebari care ne pot ajuta sa descriem unele caracteristici ale personajului desenat:

Desenul este schematic sau complex?

Desenul este mare sau mic?

Este armonios sau nearmonios?

Ce esxpresie are figura sau postura lui? De tristete sau bucurie? Este inchis sau deschis?

Personajul din desen este tanar sau batran?

Personajul este desenat in mod realist sau contine elemente bizare, absurde?

Ce elemente ale siluetei a cautat persoana sa puna in evidenta?

Ce elemente sunt omise sau tratate superficial (urechi, picioare etc.)?

Cine a fost desenat primul? Barbatul sau femeia? (in functie de sexul subiectului).

Daca raspundem la aceste intrebari, raspunsurile ne pot oferi chiar de la inceput unele informatii despre imaginea de sine, despre rolurile cu care se identifica individul, despre starea lui de spirit, despre atitudinea lui fata de sexul opus, despre maturitatea lui sexuala.

Criterii generale:

a. Pozitia sau atitudinea persoanei desenate.

- Siluetele desenate in miscare, care executa o anumita actiune, sugereaza o fire dinamica, activa;

- Siluetele desenate cu picioarele departate si cu mainile ridicate sugereaza dorinta de afirmare generala si asertivitate;

- Siluetele inclinate indica un dezechilibru emotional sau un sentiment de fragilitate;

- Persoana desenata din profil sau din spate exprima dorinta de disimulare, ascundere.

b. Diferentele flagrante de marime a personajului masculin fata de cel feminin sau valorizarea diferita a persoanei masculine fata de cea feminina.

Valorizarea este pusa in evidenta de detaliile grafice ale siluetei desenate. De exemplu, daca un subiect deseneaza persoana de acelasi sex cu lux de amanunte iar persoana de sex opus este desenata superficial, aceasta indica existenta unor tendinte narcisice si o lipsa de interes, chiar ostilitate fata de sexul opus.

c. Expectantele de rol sexual.

- Referitor la caracteristicile sexuale ale desenului reprezentand o persoana de acelasi sex cu subiectul, in mod normal, desenele trebuie sa contina astfel de elemente. Acest lucru sugereaza o identificare normala cu propriul rol sexual.

Fetele deseneaza in general siluete cu par lung, cu o vestimentatie specific feminina, sunt atente la conturarea detaliilor capului, fetei, buzelor, ochilor, parului, eventual impodobesc silueta cu diverse elemente decorative (cercei, bijuterii etc.).

Baietii exprima in general elemente care tin de masculinitate: masivitate, par scurt, imbracaminte masculina, brate, picioare solide.

Aceste elemente sunt normale.

- Devine important, intereseaza in schimb, atunci cand aceste elemente considerate normale se inverseaza, lipsesc sau sunt exagerate.

Accentuarea, exagerarea, ingrosarea, hasurarea excesiva sau multiplicarea anumitor elemente ale desenului reprezinta importanta pe care subiectul o acorda elementelor respective in viata sa.

Ex: Accentuarea detaliilor sexuale - sanii, buzele, organele sexuale, parul - indica dorinte erotice intense sau tendinte de exhibitionism sexual.

Uneori, hasurarea excesiva poate insemna nevoia de a ascunde sau de a camufla anumite aspecte conflictuale din imaginea de sine.

d. Omiterea nejustificata sau tratarea superficiala a unor elemente .

Aceasta sugereaza conflicte in zona respectiva sau lipsa de implicare in sarcina.

Daca intreaga figura desenata pare schematica, inseamna ca subiectul evita, nu vrea sa se implice in sarcina.

Ex:

e. Semnele de bizarerie sau conflictele de irealism grafic.

Ex: maini iesite din cap, lipsa unor membre etc.

Aceasta sugereaza interiorizari puternice, o atitudine ludica, batjocoritoare sau pierderea simtului realitatii.

Cu cat personalitatea subiectului este mai deteriorata sau marcata de conflicte, Eul sau este mai primitiv, slab, cu atat se constata mai des prezenta acestor semne de bizarerie sau irealism.

Bizarerii:

- organe vizibile,

- membre lipsa sau amputate,

- siluete hidoase, deformate,

- bestialitatea figurii - atribuirea de parti corporale (gheare, colti, blana).

f. Elemente distinctive atipice, individuale:

Se analizeaza in comparatie cu varsta, sexul, nivelul de educatie al subiectului.

Sunt relevante pentru ca ele constituie ceva din lumea interioara a persoanei.

Ex: Un barbat poate desena la inceput o silueta masculina impozabila si agresiva, care acopera toata suprafata - un cowboy cu o pusca in mana - si apoi deseneaza o silueta feminina de dimensiuni reduse, pe care o trateaza neglijent din punct de vedere grafic. Aceasta indica faptul ca subiectul devalorizeaza sexul feminin si ca incearca sa se identifice cu rolul masculin agresiv si dominator.

Si accesoriile sunt importante.

Ex: prezenta unei siluete masculine cu servieta sugereaza importanta rolului si a statutului profesional din viata subiectului. In acest caz se poate intreba persoana care deseneaza: "Ce-ti exprima persoana din desen?", "Ce fel de om este?". Aceasta ancheta poate oferi date proiective importante despre starea de spirit a persoanei sau despre problemele care o framanta.

3.2. Analiza formala:

Analiza formala include:

Analiza trasaturilor grafice,

Analiza spatiului grafic.

Dupa Urban:

liniile zimtate exprima agresivitate,

liniile intrerupte sugereaza nesiguranta sau anxietate,

liniile moi, abea schitate, sugereaza lipsa de energie.

Analiza spatiului grafic se refera la plasarea in pagina si la marimea desenului.

Persoanele desenate in zona superioara a paginii pot sugera faptul ca subiectul se simte fara o baza de ancorare in realitate, fie are dorinta de putere, expansiune.

Cand desenul este executat in josul paginii, aceasta sugereaza ca subiectul se simte nesigur si neadaptat (la grupul din care face parte).

Ocuparea preferentiala a spatiului din stanga indica retragerea in trecut, replierea spre sine, pozitia pasiva de spectator (nu se implica).

Daca desenul este plasat clar pe partea dreapta a paginii, aceasta sugereaza orientarea subiectului spre lume, viitor.

Desenele mari, care acopera aproape toata pagina, indica megalomanie, centrare pe sine, entuziasm.

Siluetele mici sugereaza prezenta sentimentelor de inutilitate, inadecvare.

3.3. Analiza de continut

Se iau in considerare atat modul in care sunt executate diferitele detalii corporale, eventual accesoriile lor (daca sunt) si aspectele suplimentare care participa la expresivitatea siluetei umane, care pot trada anumite tendinte ale subiectului ca de exemplu: un personaj care este desenat inclinat sugereaza dezechilibru afectiv, un personaj desenat din profil sugereaza tendinta de a disimula.

3.3.1. Capul

Capul este sediul gandurilor, emotiilor, conceptiei despre sine si lume si al controlului organismului. Este sediul constiintei, dirijeaza adaptarea individului in mediul fizic si social.

Fata este principalul element al expresivitatii emotionale si are un rol esential in recunoasterea atitudinii sau dispozitiei. Subiectii care sunt evazivi si rezistenti la testare sau care au deficiente mentale, deprimante, se limiteaza la conturul fetei fara ochi, gura, urechi, nas, etc.

Capul desenat mare fata de restul corpului poate indica o valorizare mai mare si acordarea unei atitudini sporite proceselor mentale dar si control emotional. De asemeni, in functie de caz, poate sugera si migrene sau cefalee.

Capul mic poate sugera dorinta subiectului de a nega controlul asupra impulsurilor lui (nu vrea, refuza sa se controleze).

Gura este organul de asimilare a hranei dar si din punct de vedere simbolic, a experientelor.

Gura desenata deschisa sugereaza atitudinea pasiv-receptiva a subiectului, dependenta orala. Exprima astfel o dorinta intensa si infantila de a primi neconditionat suport emotional, asa cum copilul asteapta sa fie hranit de mama.

Gura desenata deschisa si prevazuta cu dinti sugereaza o atitudine devoratoare si revendicativa. Indica dorinta de a se bucura aici si acum de placerile vietii, incapacitatea de a tolera frustrarea, foamea de experiente noi, agresivitate, ostilitate.

Gura stramba sau cu colturi in jos exprima dezgust sau depresie, dezamagire fata de lume.

Gura cu colturile in sus sugereaza ideea de masca, de zambet conventional si exprima conformismul social.

Buzele exprima sexualitate sau erotism. Daca apare o pipa sau tigara, acestea pot fi interpretate ca simboluri falice. Tot in acest context, daca persoana care deseneaza este un barbat, atunci aceasta tine sa evidentieze masculinitate.

Ochii reprezinta "ferestrele sufletului". Asigura expresivitatea fetei dar au si o functie de receptor al lumii - cum privesti.

Ochii desenati mici indica inchiderea fata de lume.

Ochii mari, cu gene fine, cu o expresivitate erotica evidenta sugereaza dorinta de afisare a feminitatii la nivel social.

Ochii goi, fara pupile, sugereaza imaturitate afectiva sau blocaj emotional.

Parul este un element decorativ, mai ales la femei, dar este si un reziduu al blanii. Este asociat imediat cu partea animalica a omului, legata de instincte - instinctul sexual si cel agresiv.

Parul abundent, innegrit, foarte hasurat, adesea in dezordine, indica preocupari sexuale si anxietate fata de sexualitate. Poate fi si agresivitate necontrolata.

O coafura ingrijita, cocheta, aranjata, sprancenele desenate fin - apar in special la femei si sugereaza dorinta de a placea si de a-si exprima feminitatea.

Pilozitatea faciala sugereaza dorinta subiectului de a-si scoate in evidenta masculinitatea sau maturitatea traduse in sentimente de nesiguranta, slabiciune, in zona capului. Poate indica probleme afective.

SIMBOLISTICA SPATIALA A LUI GRÜNWALD - KOCH LA TESTELE PROIECTIVE CU DESEN:

DRAW A PERSON

DAP

TESTUL "DESENEAZA O PERSOANA" SAU TESTUL OMULUI

- continuare -

Urechile:

daca sunt omise nu este important, este important daca sunt accentuate.

Nasul:

traditional este simbolul falic;

daca narile freamata simbolizeaza furia;

daca este ascutit sugereaza dorinta de afisare a masculinitatii, agresivitate;

daca desenul este deseanat de un subiect feminin si nasul este mic, aceasta simbolizeaza feminitate.

Barbia:

este social al fermitatii sau al pasivitatii;

poate fi colturoasa, patrata si in acest caz sugereaza forta incapatanarea.

Umenii:

daca sunt rigizi si patrati, aceasta sugereaza o oarecare rigiditate in exprimarea impulsurilor.

Atentie! Daca se vad organele interne aceasta denota o lipsa de analiza grafica.

Sanii:

sunt simbolul maternitatii;

daca sunt scosi in evidenta aceasta sugereaza o atitudine de dependenta receptiv-pasiva, regresie orala si dorinte erotice.

Burta:

sugereaza dependenta de mama daca este evidentiata in desenul subiectului.

Linia taliei:

separa simbolic trunchiul propriu-zis de organele genitale;

este asociat cu controlul impulsurilor sexuale;

daca este evidenta sugereaza inhibitia;

daca este mica, sugereaza slabiciunea.

3.3. Analiza de continut continuare

3.3.1. Capul

3.3.2. Gatul:

Gatul face legatura intre centrul de control - capul, si restul corpului care este partea executiva dar si sediul impulsurilor vitale.

La nivel simbolic are functie de comunicare intre minte si corp, adica intre gandire si emotii, planificare si emotii, intre inconstient si constiinta.

Daca este strangulat cu gulerul, cravata, colierul, etc. aceasta sugereaza blocarea impulsurilor, inhibitii afective, control atent al emotiilor.

3.3.3. Trunchiul:

Trunchiul este zona organelor vitale, este o expresie a fortei si a stabilitatii persoanei.

Daca este masiv, atunci sugereaza dorinta de forta, masculinitate.

Daca este subtire, atunci sugereaza sentimente de slabiciune, inferioritate.

3.3.4. Bratele si mainile:

Bratele si mainile asigura manipularea obiectelor din mediu pentru satisfacerea trebuintelor organismului.

Reprezinta un mecasnism esential pentru adaptarea la mediul fizic si social.

Cu bratele ne putem exprima dorinta de contact afectiv sau respingerea.

Absenta bratelor sugereaza prezenta unui sentiment de amputare sau de retragere din lume; poate fi si un sentiment de culpabilitate fata de sexualitate sau chiar masturbare.

Omiterea mainilor indica sentimente de neadaptare, senzatia de a fi neindemanatic, sentimente de culpabilitate fata de impulsurile sexuale agresive si teama de pedeapsa.

Degetele:

Daca degetele sunt ca niste gheare sau sunt ascutite, aceasta indica agresivitate.

Daca sunt in forma de petale sau ciorchine, aceasta indica neindemanare.

Pumnul strans sugereaza negativism, agresivitate.

3.3.5. Picioarele:

Picioarele asigura deplasarea si echilibrul, autonomia persoanei.

Picioarele lungi si groase, laba piciorului mare, sugereaza dorinta de independenta.

Picioarele subtiri, scurte, fragile, sugereaza nesiguranta, fragilitate, lipsa autonomiei.

Cand personajul sta pe varfuri, aceasta trimite la ideea de ambitie sau evadare a subiectului dintr-un mediu perceput ca fiind frustrant.

Coapsele sunt un simbol al sexualitatii.

Sapca sau palaria:

Sapca sau palaria reprezinta simbolul masculinitatii si dorinta de afirmare sociala. Daca apar, indica dorinta de afirmare sociala.

Cravata:

Simbolizeaza controlul, exprimarea impulsurilor, simbolul falic (la barbati), apare mai des la barbati.

Daca apare la femei, aceasta sugereaza dorinta de identificare cu rolul sexual masculin.

Nasturii:

Daca apar indica dependenta de mama.

Manusi:

Daca apar, simbolizeaza ascunderea, reprimarea impulsurilor agresive.

Buzunare:

Daca apar aceasta sugereaza revendicare orala a afectiunii (marsupiile).

Bijuteriile:

Daca apar, acestea sugereaza feminitatea.

Arme, bate, tigari (la barbati):

Daca apar, aceasta sugereaza tendinte agresive sau dominatoare care incearca sa compenseze sentimentele lor de slabiciune sau de incertitudine fata de rolul sexual.

TESTUL FAMILIEI

Testul familiei a fost publicat de Louis Corman sub denumirea de testul familiei in practica medico-pedagogica, in 1967.

Testul desenarii familiei implica interpretari ale tuturor figurilor desenate dar si a amplasamentului acestora, a relatiilor dintre erou, parinte si frati.

Testul se da in general la copii.

Consemnul pentru copil:

"Deseneaza o familie" sau "Imagineaza-ti o familie si deseneaz-o".

Daca respectivul copil nu intelege, putem spune: "Deseneaza tot ce vrei: persoanele dintr-o familie, o casa, obiecte, animale, tot ce vrei".

Fazele anchetei

Ancheta se desfasoara sub forma unei convorbiri care curinde urmatoarele faze:

Faza 1: Incurajarea copilului, indiferent de valoarea desenului. Ii putem spune: "Este bine. Mai descrie-mi aceasta familie". Daca subiectul nu zice nimic, atunci intrebam: "Unde sunt ei?", "Ce fac?", "Descrie-mi toate personajele incepand cu primul pe care l-ai desenat." Pentru fiecare personaj se intreaba numele, rolul in familie, sexul, varsta.

Faza 2: Se incearca sa se afle care sunt preferintele afective ale unora pentru ceilalti.

Faza 3: Se pun intrebarile: "Care este cel mai simpatic dintre toti?", "Care este cel mai putin simpatic?", "Care este cel mai fericit?", "Care este cel mai putin fericit?"

Pentru fiecare intrebare se adauga si intrebarea "De ce?".

In final, copilul este intrebat: "Tu pe cine preferi din toata familia?", "De ce?"

Faza 4: Se pun intrebari circumstantiale.

Ex1: "Tata propune o plimbare cu masina dar nu are loc pentru toti. Cine crezi ca ramane acasa?"

Ex2: "Copilul nu a fost cuminte. Cum va fi pedepsit?"

Faza 5: Urmeaza etapa care implica identificarea.

Se intreaba: "Se presupune ca si tu faci parte din familie. Cine vei fi tu?"

Daca subiectul ezita, spunem: "Ne jucam ca si tu faci parte din aceasta familie. Cine vei fi tu?"

Daca subiectul intra in joc, intrebam: "De ce ai facut aceasta alegere?"

Daca respectivul copil si-a desenat propria famile este suficient sa i se ceara doar identificarea.

Continuam cu: "Ce alt personaj ai dori sa fi dintre cei din familia ta?"

Se urmaresc reactiile afective din timpul probei.

La finalul probei, copilul este intrebat daca este multumit de desen. Apoi este intrebat daca ar trebui sa mai faca odata acel desen, ce ar face?

Datele din interpretare se compara cu situatia relatiilor dintre membrii familiei copilului.

Interpretarea:

Analiza se realizeaza in plan formal si in cel de continut.

Elementele formale ale desenului sunt impartite in doua categorii:

trasaturile izolate,

structurile de ansamblu.

Exista astfel 3 nivele standardizate de catre Corman:

Nivelul grafic,

Nivelul structurilor formale,

Nivelul continutului.

1) Analiza la nivelul grafic:

Analiza la nivelul grafic se refera la modul de desenare a liniilor, calitatea si forta acestora si la zonele de plasare.

2) Analiza la nivelul structurilor formale:

Include gradul de perfectionare a desenului, structura formala a grupului de personaje cu interactiunea reciproca dintre acestea, in care se diferentiaza tipul de personalitate rigid si cel senzorial.

3) Analiza la nivelul continutului:

Introduce ipoteza diferentei dintre situatia in care copilul, renuntand la imaginatie si fantezie, ne prezinta propria sa familie, prezentand in desen ordinea ierarhica a varstelor si importantei (personajelor) si situatia cand interventia factorilor interiori (subiectivi) il va conduce pe copil la proiectarea dorintelor in desen.

Ex: Isi deseneaza inca un frate cand el de fapt nu are.

Se cere compararea intre familia reala a copilului si familia din desen conform atitudinii generale de nivelul controlului si de prevalenta Principiului Placerii, versus Principiul Realitatii.

Diagnoza poate exprima nivelul de maturitate afectiva si al adaptarii la real, modul de functionare al mecanismelor de aparare in apararea fata de angoasa.

Cateva elemente particulare cu valoare diagnostica:

Valorizarea prin atentie - poate fi evidenta prin:

numarul de amanunte si expresivitatea personajului desenat,

desenarea de la inceput a personajului,

talia figurii mai mare,

detalii supraadaugate,

rolul privilegiat relevat prin ancheta si identificarea copilului cu respectivul personaj.

Devalorizarea exprimata prin:

talia mai mica a personajului (care il reprezinta pe subiect),

plasarea in planul ultim (desenat ultima data) sau pe marginea paginii,

distantarea de celelalte personaje sau mai jos,

desenarea personajului cu detalii importante lipsa (poate fi schimbarea varstei, estimari depreciative la ancheta),

in mod extrem de exprimarea devalorizarii este bararea sau taierea personajului dupa ce a fost desenat,

putem vedea si daca si-a schimbat numele real fata de celelalte personaje care si-au pastrat numele.

3) Deplasarea:

poate interveni prin compararea intre situatia reala din familie, a copilului si ceea ce a desenat el;

in cazul unei regresii, personajele pot fi reprezentate ca si copii foarte mici, bebe, sub forma unor personaje dubluri sau a unor personaje foarte asemanatoare ca varsta;

cand apar animale in desen, fenomenul de regresie este evident.

4) Modul de exprimare a legaturii afective prin distanta sau apropierea dintre personaje.

5) Analiza identificarii si a nivelului acestuia, constient sau inconstient precum si a dinamicii desenarii personajelor.

Se mai pot explora:

conflictele paternale infantile,

reactiile agresive,

reactiile depresive,

complexul lui Oedip.

TESTUL ARBORELUI

ISTORIC:

In 1928, Emile Junker cere copiilor sa deseneze arbori si incearca prima data o interpretare empirica in cadrul efortului de a stabili instrumente pentru orientarea profesionala.

Schliebe, in 1934, studiaza exprimarea afectelor prin desene succesive de arbori. Subiectului i se cere sa deseneze un arbore oarecare, un arbore inghetat, un arbore vesel, un arbore apeland la ajutor, unul in suferinta si in final un arbore mort.

In 1947, discipolul lui Goodenough, Buck, introduce ideea desenarii succesive a unei case, a unui pom si a unei persoane (Testul HTP - Home Tree Person).

In 1949, elvetianul Carl Koch, in urma unui studiu sistematic si statistic, introduce testul arborelui standardizat ca administrare, cotare si interpretare a indicilor.

Studii ulterioare au facut obiectul unor interpretari a testului ca proba de dezvoltare a personalitatii si a stadialitatii intelectului la copii.

Testul a fost rapid utilizat si in Franta unde Renè Stora aprofundeaza cercetarile lui Koch, mai ales in ce priveste aplicarea testului pentru copii. Ea a analizat un studiu comparativ cu norme de interpretare. Practicieni si cercetatori au fost: Dolto, Canard si Davido.

Koch considera arborele ca are o valoare foarte mare simbolica. Studiul sau se refera la date din cultura diverselor popoare, demonstrand ca simbolul arborelui este foarte vechi si raspandit in toate culturile omenirii. Arborele este purtatorul in principal al simbolului omului, al verticalitatii, al cresterii si fecunditatii, al puterii si misterului. Desenarea unui arbore va purta proiectia continuturilor inconstiente ale imaginii de sine in toate dimensiunile ei, structurala, relatia dintre nivelurile psihismului dar mai poarta si un grad de organizare a acestor instante cum sunt defensele atitudinii sau in fata alteritatii, a vietii si a mortii.

INSTRUCTAJ:

"Desenati un arbore fructifer cat de bine puteti. Puteti folosi intreaga pagina."

Se folosesc ca materiale foi A4, creion si o guma de sters. Atentie la masa pe care deseneaza pentru ca nu trebuie sa fie moale ca sa nu se rupa hartia.

Se va urmari procesul desenarii:

de unde incepe desenul,

ce sterge,

cum sterge,

ce accentueaza,

unde insista,

unde trece cu vederea,

unde sunt nesigure liniile,

unde sunt prea apasate liniile,

ce verbalizeaza si cum,

ce exprima comportamentul non-verbal.

VARIANTA RENÈ STORA:

Apar diferite semnificatii in tehnica dezvoltata de Renè Stora. In administrarea autoarei se dau 4 desene.

NIVELURI DE ANALIZA

Desenele comporta doua niveluri de analiza:

1. Nivelul formal.

Este cel centrat pe indici cu rol de semn sau simptom. Specialitatea acestor indici se releva de fapt in planul analizei corelative contextuale.

2. Nivelul de analiza calitativa contextuala si a simbolurilor aparute in desen.

Koch si discipolii sai aplica testul arborelui la copii si realizeaza studii statistice pentru diferiti indici si tabele de frecventa pentru 58 de indici, in functie de varsta subiectului.

Stora standardizeaza analiza formala a indicilor pe baza unor fise care coteaza 177 caracteristici grupate in 15 rubrici:

a.      libertatea fata de consemne,

b.     solul,

c.      radacinile,

d.     simetria,

e.      crucea,

f.      pozitia pe pagina,

g.     forma coroanei,

h.     hasurari sau innegriri ale desenului sau partilor din desen,

i.       trunchiul,

j.       inaltimea totala,

k.     inaltimea coroanei,

l.       largimea coroanei,

m.   iesiri in afara paginii,

n.     trasaturile dominante,

o.     trasaturile suplimentare.

Stora indica semnificatii pentru fiecare din caracteristici precum si frecventa lor la copii, pe baza unor studii experimentale realizate pe copii cu varsta intre 4 si 15 ani. Diferentiaza sem,nificatiile acestor indici pentru fiecaqre nivel de varsta si pentru fiecare din cele doua sexe.

Faptul ca aceste caracteristici par sa se organizeze in diferite tipuri de constelari permite autorului sa realizeze tipologii de copii problema si a nivelurilor de inteligenta si afectivitate.

Stora publica tabelele standardizate si profilele de personalitate in functie de constelatiile de trasaturi pentru criterii ca: varsta, debutul, scolarizarea, durata de scolarizare si preadolescenta.

ANALIZA SAU INTERPRETAREA

ANALIZA SAU INTERPRETAREA ASPECTULUI DESENULUI:

Ca regula fundamentala, analiza sau interpretarea se face succesiv, dupa urmatoarele aspecte:

ANALIZA SAU INTERPRETAREA ELEMENTELOR COMPONENTE ALE COPACULUI:

In continuare, interpretarea se va axa pe elementele componente ale copacului, distingand intre:

un nivel stabil: scheletul copacului, radacini, trunchi, coroana, ramuri.

elementele de decorare: frunze, fructe, peisaj.

Radacinile suporta proiectia situatiei inconstientului si sunt desenate de copii si in situatiile unor tulburari nevrotice mentale.

Prezenta radacinilor la adult reprezinta un indicator al tulburarilor afective, regresie si a unor probleme legate de reprezentarile originii.

Simbolizeaza, reprezinta originile, legatura cu pamantul.

Copacul creste in doua directii: ascendent si descendent. Traieste in lumina si prin lumina dar si in intunericul pamantului si prin pamant, adica in doua moduri de a fi intr-unul singur.

Puterea luminii si a pamantului se antalnesc in copac.

Ramurile coroanei - legatura cu spiritul, cerul, arata ca o radacina indreptata invers, ca o renuntare la pamant.

Radacina este un copac intors, subteran, este cea mai durabila parte a copacului.

Copacul isi poate pierde ramurile dar radacina rezista. Se hraneste din pamant, se intinde in pamant. Fara ea, copacul nu s-ar sustine. Radacina este inchisa in pamant, este viata invizibila, este inchisa in pamantul care hraneste toti copacii - inconstientul colectiv.

Baza copacului este aproape de radacina si este legata de aparitia pe lume, reprezentand simbolic intrarea in viata.

Cu cat baza trunchiului se divide ca o radacina, cu atat exprima greutatea miscarii, nu greutatea omului mort care este intepenit, ci greutatea omului mort care traieste.

Nevroticii deseneaza coroana la fel de mare ca si radacinina.

Aparitia unor ierburi, neregularitati la baza trunchiului este legata de traumatisme la momentul nasterii.

Linia solului care separa aerul de pamant este linia care separa deseori doua tipuri de existente - doua moduri de a fi, o viata dubla.

Trunchiul suporta reprezentarea Eului stabil si ale transferului de a vedea drumul propriu, al devenirii proprii pana in momentul desenarii. Conduce ascendent de la baza spre varful copacului. In natura, aceasta forma se intalneste la pomii fructiferi, uneori la par, dar niciodata la mar. Marul este prototipul pomului fructifer fiind cel mai frecvent desenat. Trunchiul reprezinta elementul median si mentine echilibrul intre partea stanga si cea dreapta, avand functie de sustinere a coroanei. El este centrul, elementul vertical, purtator substantial, durabil, stabil.

Ramurile impreuna cu coroana exprima modul de organizare mentala, gradul de diferentiere la care a ajuns individul si modul de aparare, atac fata de realitatea externa, de mediu.

Directiile centripete sau centrifuge ale ramurilor, bogatia in legatura cu gradul de coordonare si organizare sunt indici majori pentru coroana si ramuri.

In coroana se organizeaza trunchiul.

Prin trunchi putem vedea expresia primitiva, instinctuala si dominatia pulsionala care pot ajunge la zonele superioare constiente. Realitatea este invadata de aceste forte primitive care nu sunt decat in mica masura transferate catre intelect.

Coroana, in special extremitatile ei, formeaza zona de contact cu mediul de relatie reciproca interior-exterior, de asimilatie, respiratie.

Prin expresia grafica a coroanei obtinem informatii despre modul de relationare si gradul de insertie al subiectului in mediu.

Accesoriile reprezinta nevoi de reprezentare in contactul si interrelatiile cu ceilalti.

Exista un index al lui Wittgenstein.

Premisa teoretica consta in faptul ca inaltimea copacului contine istoria de viata a subiectului.

Inaltimea arborelui desenat (H)este calculata in milimetri, de la baza desenului pana la punctul cel mai de sus. Aceasta dimensiune se imparte la varsta desenatorului (V) si se obtine in acest fel indicele.

Se masoara din nou inaltimea in mm. De la baza desenului pana in punctul unde apare scorbura sau ciotul. Aceasta este "h" si se va imparti la indice, ceea ce inseamna ca rezultatul = varsta la care s-a produs in viata subiectului o trauma, un eveniment perturbator, distorsionant.

Ex:

subiect 40 de ani,

arbore 120 mm.

120 : 40 = index 3.

Linia stanga a trunchiului (a barbatului) este intrerupta la o distanta de 12,9 mm. De la baza desenului. Aceasta distanta se imparte la index.

4,3, adica 4 ani si 3 luni, ceea ce inseamna ca la aceasta varsta s-a produs o trauma in viata subiectului - la aceasta varsta murise mama subiectului.

TESTUL ROTTER sau TESTUL COMPLETARE DE FRAZE

Testul Rotter sau testul completare de fraze face parte din tehnica asociativ verbala.

NOTAREA:

Se noteaza pentru fiecare grup tematic de itemi valoarea afectiva a raspunsului respectiv prin semnele: +, - , 0.

Se insumeaza in cadrul fiecarui grup tematic de itemi, numarul itemilor cu aceeasi valoare afectiva, rezultand 3 sume care se transforma in procente pentru fiecare grup tematic de itemi. Se procedeaza intocmai pentru fiecare grup tematic de itemi.

Exemplu:

P are: 16 raspunsuri "+"; => "+"= 56%;

23 raspunsuri "-"; => "-" = 39%;

2 raspunsuri "0". =>"0" = 5%.

NIVELUL GLOBAL:

Nivelul global - din perspectiva tonalitatii afective:
				raspunsuri afectiv-pozitive euforice
				raspunsuri afectiv-negative disforice
			raspunsuri timic-neutre		Nivelul analitic - din perspectiva structurii tematice: P ego => imaginea de sine M mediu => ceilalti, relatiile, exteriorul O origine => formarea personalitatii, familia de origine T trecut => cum percepem trecutul F familie => sot, sotie, copii, casatorie, orientare afectiva conexa N boala => trairea bolii, a mediului din spital, tratamentul G general => raspuns fara raportare la subiect D dislogii => raspunsuri particulare, ilogice, stereotipe, paranoide ITEMII: Tipul itemului Numarul itemului P M O T F N G D Identificam care sunt raspunsurile ilogice. EXPERIMENTUL ASOCIATIV VERBAL Cercetarea psihologului englez Galton, la sfarsitul secolului al XIX-lea, a aratat ca raportul dintre fiecare cuvant indus si cuvantul inductor, nu este arbitrar, cuvantul indus impunandu-se subiectului si a mai aratat ca numarul de cuvinte induse de catre cuvantul inductor este limitat. Experimentatorul pronunta un cuvant si subiectul raspunde imediat prin cuvintele care ii vin in minte. Sub influenta acestei cercetari si a metodei psihanalitice a asocierii verbale descoperita de Freud, C.G. Jung inventeaza in 1904, la Zurich, un test de asociatii de cuvinte care va fi considerat primul test proiectiv. Jung observa ca exista anumiti indici care scot in evidenta blocajul subiectului in asociere - rezistenta. Se inregistreaza timpul. Ex. de indici: Subiectul nu-si da seama ca timpul de latenta este mult prea mare. Daca subiectul nu este constient, aceasta inseamna ca in interiorul psihismului subiectului exista formatiuni care strang informatiile si care activate pot duce la blocaje. Jung lucreaza initial cu o lista de 400 de cuvinte pentru a avea o lista cat mai mare, a oferi un camp de stimuli cat mai mare, ulterior reducand lista la 100 de cuvinte. ETAPELE EXPERIMENTULUI ASOCIATIV VERBAL: Experimentul se desfasoara in trei etape: Prima etapa Experimentatorul citeste lista de cuvinte-stimuli. Subiectul trebuie sa raspunda cat mai repede la fiecare stimul printr-un singur cuvant indus. Se cronometreaza timpul de reactie al subiectului, de la ultima silaba rostita de psiholog, pana la prima silaba rostita de subiect. Important este ca subiectul sa raspunda cu primul cuvant care ii vine in minte. Se cronometreaza timpul in sutimi de secunda. Se face o pauza de 15 minute. A doua etapa Subiectul trebuie sa incerce sa repete, sa-si aduca aminte cuvintele prin care a raspuns initial cuvantului-stimul. Subiectul poate sa raspunda astfel: cu acelasi cuvant = se noteaza cu +; nu-si aminteste = se noteaza cu - ; raspunde cu alt cuvant, care este falsa reproducere = se noteaza cuvantul nou. Dupa ce se face calculul, vor ramane cateva cuvinte (5-7 maxim din 100) pe care se asociaza din nou cu subiectul, in etapa a treia. Intereseaza indicatorii de complexe. Acestia scot in evidenta o tulburare a functionarii constiintei. Aceste tulburari se datoreaza faptului ca ceva din cuvantul-stimul, desi a fost clar auzit de constiinta, s-a lovit de ceva din inconstient. Din teoria complexelor a lui Jung, inconstientul are doua nivele: 1. inconstientul matriceal - in care este un nucleu formativ, cu care venim pe lume, in care exista arhetipuri. Arhetipul = o tendinta formativa a psihicului, ceea ce face ca un anumit lichid sa se cristalizeze intr-o forma mereu aceeasi, este o virtualitate pura. De exemplu arhetipul matern. 2. inconstientul personal - ex. complexul matern. Arhetipul matern merge spre experienta persoanei, dupa care ajunge la complexul matern. Elementele centrale sunt elemente arhaice intrauterine pe care se muleaza elementele dobandite dupa nastere. Acelasi lucru este si la arhetipul patern, dupa care este complexul patern. NOTATIA: Se acorda 1 punct: 1. Pentru T.R. prelungit (care este deasupra mediei probabile medianei). Se calculeaza T.R. mediu, adica se aduna toti T.R. si se face media. 2. Se poate calcula si abaterea standard. Daca un indice depaseste abaterea standard cu 2 unitati, atunci avem timpul de reactie prelungit. 3. Pentru nonreactie. Atunci cand se depasesc 30 de secunde, inseamna ca subiectul este blocat. 4. Pentru falsa reproducere. Se poate intreba subiectul daca este sigur. 5. Pentru repetare, neintelegere, proasta intelegere a cuvantului stimul. 6. Pentru indicatorii comportamentali - mimica, miscari, ras, greseli de pronuntie. 7. Pentru reactiile neconforme. 8. Pentru reactiile prin sir de cuvinte sau propozitii. 9. Pentru neologisme sau un limbaj dur, iesit din comun. Pentru stereotipii. Subiectul raspunde cu aceleasi cuvinte pentru mai multi itemi. Se acorda 0,5 puncte: Pentru perseverarea in aceeasi arie tematica. Sunt stereotipii mascate. Ex: apa - pat; verde - masa; geanta - scaun Cuvintele "pat", "masa", "scaun" sunt in aceeasi arie tematica. Pentru raspuns in limbi straine Pentru un T.R. foarte scurt. Un T.R. foarte scurt indica un mecanism de aparare. In pauza subiectul trebuie lasat neaparat sa faca o alta activitate. Se deseneaza un tabel. Se realizeaza constelatii intre complexe. Constelare = dinamica in psihism, relatiile intre activitati si complexe. Se numeste complex astru. Este cel mai activ, cel mai puternic complex. Scopul experimentului il reprezinta activarea inconstientului. Descoperirea indicatorilor de complex si conturarea constelatiei. In modul de analiza a experimentuli asociativ verbal intervine cea de-a treia etapa., etapa de context, asociativa. Dupa ce-am gasit cuvintele-cheie se aduna punctele si ajungem sa avem 4-5 cuvinte. Acestea sunt cuvintele pe care trebuie facuta asociatie si pe care se face si psihoterapie. Se exprima asocierea verbala asupra cuvantulu-cheie gasit. Dupa ce am gasit asociatiile, exista o analiza de tip personal in care se incearca sa se gaseasca o legatura cu viata reala a subiectului. Analiza simbolica propriu-zisa: materialul asociativ este analizat in functie de materialul mitologic, de materialul care evoca, functia arhetipala a psihismului uman. Jung: "In experimentul asociativ verbal poate fi folosit ca poarta regala de intrare, poarta care este visul, in psihism". TESTUL TEMATIC DE APERCEPTIE T. A. T. VARIANTA T.A.T. ELABORATA DE MURRAY Initial, Murray a lucrat la asta proba ipreuna cu Morgan, acesta din urma renuntand la cercetari. Prima forma este publicatain 1935, iar in 1938, Murray integreaza toate rezultatele cerectarilor sale intr-o teorie asupra personalitatii, lucrarea fiind intitulata Explorari ale personalitatii. Forma definitiva a TAT apare in 1943. Murray, ca medic si biochimist, prima lui conexiune cu psihanaliza o face cu Jung, cu care isi incepe psihoterapia analitica, dar isi termina analiza in SUA cu Alexander. Testul lui Murray poarta amprenta acestei duble formari. El a utilizat foarte multe teste in evaluarea subiectilor. Astfel sunt: metoda discutiilor libere; metoda autobiografica; metoda asocierilor libere; chestionarele de personaitate; testul Rorschach; testul Rosenzweig; teste privind nivelul de aspratie; teste de valori. Dupa aceasta, Murray a facut sinteze interpretative pentru fiecare subiect. Ajunge la concluzia ca elementul motivational pare a fi elementul cheie al personalitatii umane. Conform lui Murray, exista 3 variante fundamentale ale personalitatii: motivatiile; factorii interni; anumite trasaturi generale. Motivatiile Sunt 9 tipuri de motivatie: Trebuinte de dominare trebuinta de a domina mediul; trebuinta de agresiune; trebuinta de umilire; trebuinta de supunere. Trebuinta de realizare sau reusita Trebuinte sexuale: trebuinta de exprimare; trebuinta de senzatii; trebuinta de joc. Trebuinta de afiliere si trebuinta de respingere Trebuinta de a fi in siguranta si trebuinta de a se proteja Trebuinta de a evita blamul Trebuinta de a evita inferioritatea, de a se apara, de a reactiona Trebuinta de a evita suferinta Trebuinta de ordine, de intelegere intelectuala Aceste trebuinte sunt prezente la toti oamenii, dar nu sunt puse in valoare in egala masura, unele sunt complementare, altele sunt opuse si de aceea se spune ca avem o dinamica a lor. Factorii interni Factorii interni sunt instante psihice care intervin, alaturi de trebuinte, in declansarea comportamentului. Factorii interni: Idealul de implinire proprie Narcisismul Integrarea Supraeu-lui (Supraeul = o relatie echilibrata intre Eu si Sine) Supraeu-l in conflict: crize de constiinta; sentimente de culpabilitate; stari depresive. Trasaturile generale Trasaturile generale sunt stari interne si emotii traite de subiect. Aceste stari interne si emotii traite de subiect sunt: Angoasa (este considerata o stare fundamentala) Creativitatea Conjunctia/Disjunctia intre actiune si gandire Emotivitatea Capacitatea de a persista in efort/persistenta efortului Investirea libidoului fie in viata practica, fie in viata interna Determinarea sentimentelor si imaginilor/ intraceptie sau a faptelor/extraceptie Capacitatea de a actiona din impuls/ in urma deliberarii Intensitatea efortului Tendinta spre proiectie vs. colectivitate in perceperea altora Schimbare vs. stagnare In urma datelor recoltate, Murray reuseste sa elaboreze aceasta teorie considerata neortodoxa, fara repere in psihologia momentului istoric respectiv. TAT se bazeaza pe teoria freudiana a mecanismelor de aparare. Murray sustine ca persoana proiecteaza, atribuie impulsurile care il tulbura unui element din exterior. El construieste TAT pentru evaluarea temerilor, gandurilor, sentimentelor subiectului. Administrare: TAT se aplica de 2 ori, in 2 etape in care sunt prezentate cate 10 imagini. Administrare psihanaitica: Se urmareste sa se construiasca istorioare care sa prezinte situatia existenta si deznodamantul. Povestirea trebuie sa aiba intre 150 si 300 de cuvinte si este mai bine daca este mai lunga. Simpla descriere a planselor denota faptul ca subiectul fuge de sarcina. In astfel de situatii, examinatorul trebuie sa insiste ca subiectul sa creeze o povestire, fara sa sugereze anumite elemente sau sa-i spuna sa povesteasca. Analiza continutului Analiza continutului are 5 aspecte. Se urmaresc motivatia, factorii interni si trasaturile generale ale eroului, cand se intampla sa identificam un conflict intern. I Sarcina examinatorului: Sa gaseasca eroul cu care se identifica subiectul. Criterii de identificare a eroului 1. Personajul de care subiectul este cel mai interesat in descrierea fizica si psihica, personajul cel mai nuantat din punde vedere psihologic. 2. Eroul poate fi personajul care seamana cel mai mult ca varsta, sex si caracter cu subiectul. 3. Personajul care joaca rolul central in desfasurarea actiunii dramatice. De obicei, eroul este unul din personajele prezente in imagine. Uneori este posibila spargerea eroului in mai multi eroi, acestia reprezentand tendinte conflictuale slab integraten psihologia subiectului. II. Sarcina examinatorului: Detalierea actiunilor Daca subiectul se identificacu eroul, inseamna ca eroul identificat este unul si acelasi cu subiectul. Actiunile reprezinta motivatiile eroului. Este vorba de trebuinte profunde, latente, care sunt sursa comportamentului manifest. Cand apare o astfel de variabila Murray o coteaza pe o scala de la 1 la 5 din punct de vedere al: intensitatii, duratei, repetitivitatii, importantei sale, in mersul povestirii. Se identifica personajul care este obiectul actiunii dupa sex,varsta, figura, daca este o figura parentala sau pe pozitie de egalitate. Interpretare: Interpretarea se face in termenii starii interne a eroului si a relatiilor pe care le stabileste acesta cu celelalte personaje. Se face o ierarhizare a motivatiilor. Cotele anturajului care exercitainfluente asupra eroului/ presiuni externe: Aceste forte sau presiuni externe se pot determina pornindu-se de la actiunile altor personaje din povestire, actiunile lor cotandu-se pe o scala de la 1 la 5 in functie de urmatoarele motivatii ale acestor personaje: alfiliere, agresivitate, pericol fizic, dominanta, respingerea eroului, lipsa sau pierderea a ceva care face bine eroului sau de care are nevoie. Se noteaza care tipuri de presiuni sunt favorabile sau nefavorabile eroului si daca provin de la personaje de acelasi sex sau diferit. III. Sarcina examinatorului: Derularea povestirii si deznodamantul. Se noteaza pentru fiecare plansa dupa cum urmeaza: Pas 1 Cum reactioneaza eroul la anturaj? Cum se comporta eroul in situatii, urmarindu-se verbele utilizate de subiect care exprima conduita, agitatia, disimularea, triumful si abandonul. Se analizeaza felul in care eroul face sa progreseze actiunea, precum si stilul acestei continuari: coordonat/ necoordonat; stabil/ instabil; energetic/ moale; impulsiv/ controlat; cu initiativa/ inert; suplu/ rigid. Pas 2 Cum se produce sfarsitul? prin actiunea voluntara a eroului; prin actiunea anturajului; lucrurile se aranjeaza de la sine. Pas 3 Care este natura sfarsitului? este favorabila pentru erou; este conformacu expectatiile; reprezinta un compromis partial sau total; este vorba de o absenta a finalului (ceea ce inseamna ca subiectul nu este in stare sa gaseasca un sens posibil, nici macar printr-un miracol). IV. Analiza temei Tema este constituita de o unitate dramatica a fiecarei povestiri. Fiecare povestire ar trebui sa aiba o tema, dar sunt si povestiri care au mai multe teme. Se face o analiza a temelor mai frecvente, a celor exceptionale prin intensitate, unicitate si rol psihologic. Aceste teme informeaza despre problemele subiectului. V. Interese si sentimente Se analizeaza interrelatiile eroului cu celelalte personaje: daca este izolat, daca are relatii pozitive sau negative, cu figuri paternale sau personaje de aceeasi varsta, sex sau de sex diferit. Se realizeaza si o analiza de tip formal, unde accentul se pune integritatea povestirii (daca are inceput, cuprins si incheiere). In final se realizeaza interpretarea ca sinteza, adica: Povestirile trebuie privite si decodifite ca reprezentand un aspect al situatiei de viata prezente, trecute sau viitoare a subiectului. Povestirile pot fi raportate la amintiri, sentimente si dorinte actuale, elemente inhibate despre care subiectul isi imagineaza ca le-ar fi putut face, tendinte elementare inconstiente sau fantasme infantile. Nu este de asteptat ca proiectia sa fie directa in toate povestirile. In 30% din povestiri pot fi elemente impersonale. VARIANTA PSIHANALITICA A T.A.T. ELABORATA DE SHENTOUB Viziunea lui Shentoub asupra interpretarii TAT apare intr-un articol din 1982. Ipoteza esentiala este aceea ca modalitatea de elaborare si construire a povestirilor trimite la mecanismele de aparare ale subiectului. Shentoub vorbeste de diferentierea intre fantezia impusa constient si fantezia inconstienta spontana. Aceste fantasme spontane inconstiente ale subiectului transpar si in vise si in simptome. Fantasmele impuse constient permit sa se ajunga la fantasmele inconstiente spontane. Momentul in care fantasma inconstienta izbucneste in fantasma constienta impusa de perceptia plansei, poate fi observata in functie de departarea dintre tema baa a plansei si povestea subiectului. Analiza povestirilor implica confruntarea problematicii continutului latent. In majoritatea cazurilor, exista o corespondenta intre continutul latent al materialului si continutul latent al povestirii subiectului. Cand exista o departare intre cele doua continuturi, aceasta poate fi interpretata in termen dificultate sau imposibilitate a subiectului la nivel conflictual si de fixatie. Relatia subiect-obiect trebuie sa fie bine stabilita pentru ca subiectul sa poata proiecta asupra imaginii. Cand imaginea de sine este perturbata, apar in povestiri instrumente sparte, bizarerii in perceperea personajelor si false perceperi. Plansele cele mai frecvente pentru orice subiect: Plansa Continutul manifest Continutul latent Un copil priveste o vioara asezata pe o masa in fata lui. Se refera la imaturitatea functionala a    copilului confruntat cu un obiect din varsta adultilor. Conflictul poate fi legat de dificultatea sau imposibilitatea de a utiliza acest obiect aici si acum. Poate aparea o pozitie depresiva prin care subiectul isi exprima incapacitatea sau o pozitie defensiva de tip megalomaniacal. O scena de camp in care in planul din spate este un barbat cu un cal iar in prim-plan, o femeie sprijinita de un arbore, iar in plan apropiat este o tanara care tine in mana niste carti. Continutul latent implica triunghiul oedipian mama-tata-fiica, ce poate avea in centru un conflict intre tanara si cuplu. Conflictul poate aparea in legatura cu pozitia tinerei fata de cuplu, reprezentata obiectiv in plansa prin dispunerea in 2 planuri a personajelor. 3BM. Un individ sta cazut la picioarele unei banci, cu capul pe bratul drept, sexul si varsta fiind ambigue. Langa el se afla un revolver. Continutul latent implica o pozitie defensiva exprimata in plan corporal. O femeie care se apropie de un barbat, care se intoarce dinspre ea, ca si cum ar incerca sa se indeparteze. Personajele au aceeasi varsta. Continutul latent se refera la o relatie de cuplu manifest-conflictuala, cu cei doi poli: agresivitate vs. tandrete. O femeie cu varsta incerta, cu mana pe manerul unei usi, priveste intr-o camera. Continutul latent implica personajul feminin (matern), intruziv, care penetreaza si priveste, dand detalii despre dominanta maternala. 6BM. Un barbat in prim plan care are un aer ingrijorat si o femeie in varsta care priveste lateral, stand cu spatele la barbatul tanar. Continutul latent implica relatia mama-fiu intr-un context de nefericire, neplacere. Conflictul se poate organiza in jurul interdictiei oedipiene a apropierii. Acest conflict este obiectivat in plansa prin pozitia si planurile diferite de dispunere a eroilor. 6GF. O tanara in primul plan se intoarce si priveste peste umar la un barbat mai in varsta care pare ca se apleaca spre ea. Continutul latent implica o relatie de tip heterosexual in contextul unei dorinte erotice si al luptei impotriva ei. 7BM. Un batran priveste introrcandu-se catre un tanar care are o grimasa. Povestirile dau informatii despre atitudinea, relatia tata-fiu, cu cei doi poli (tandrete - opozitie) si preocuparile subiectului. Contextul este de reticenta a fiului fata de tata si este exprimat in plansa prin absenta corpului. Conflictul este in plan ideativ. 7GF. O femeie care are in mana o carte, se apleaca asupra unei fetite careia ii atarna in mana o papusa. Plansa suscita povestiri pe tema relatiei mama-fiica. Se poate afla atitudinea subiectului fata de mama, de sine sau de fiica. Continutul latent se refera la relatia mama-fiica, intr-un context de reticenta din partea fetitei (rivalitate-identificare). Conflictul se leaga de identificarea cu mama. 8BM. Un barbat care este culcat. Doi barbati sunt aplecati asupra lui. In planul din spate - o scena cu un baiat. Un adolescent se afla in prim-plan. Plansa suscita teme legate de ambitie, agresivitate intensa, culpabilitate si despre relatia tata-fiu. Plansa sugereaza o scena de agresivitate in contextul relatiei dintre baiat si pacientul din imagine, un adolescent de pozitie contrastanta cu aceasta scena. 9GF. O tanara in spatele unui arbore care are niste obiecte in mana si priveste la o alta femeie care alearga. Continutul latent este situatia de rivalitate feminina. Conflictul se poate organiza in jurul acestei rivalitati. Varsta celor doua femei este apropiata si seamana una cu cealalta. Un cuplu in care personajele se tin strans imbratisate. Continutul latent trimite la expresia erotica la nivelul cuplului. Varsta si sexul sunt necunoscute. Peisaj relativ haotic, cu contraste si un corp de sarpe. Plansa implica o problematica pregenitala sau poate chiar un nivel ceva mai arhaic. 13MF. O femeie culcata in pat si un barbat in picioare cu bratul in dreptul obrazului. Continutul latent este legat de expresia sexualitatii si sexualitatii. 13B. Un baiat asezat pe pragul unei cabane. Continutul latent se refera la capacitatea de a fi singur, la copil si precaritatea refugiului matern, simbolizat de cabana, accentul punandu-se pe imaturitatea functionala a baiatului. Plansa alba Trimite la modelul in care subiectul isi structureaza obiectivele sale privilegiate si la relatiile sale pe care le are cu aceste obiective. Poate purta urmele transferului. O casa sub zapada sau o nava in valuri. Plansa implica o problema la nivelul pregenital, evocand continuturi referitoare la proiectia obiectului bun si a celui rau, impinge spre regresie si activeaza obsesii de tip fobic. Asocierile cele mai frecvente ale subiectilor se refera la iarna si la intimitate. IMPLICATII DIAGNOSTICE ALE POVESTIRILOR SI EXEMPLE Este important sa identificam eroul dar si temele povestirii. Daca intalnim frecvent o tema inseamna ca avem de-a face cu o dorinta sau trebuinta frustrata. Trebuie sa identificam un obiect comun din trei fragmente. Exemple: Plansa prezentata: Povestirea subiectului in marginea plansei: "Un copil care viseaza sa devina un mare muzician, asemenea idolilor sai, si sa starneasca ropote de aplauze." "Ea doreste sa plece acasa sa invete la oras mai mult decat ii ofera scoala de la sat." "Aici e o scena de despartire. Barbatul din imagine vrea sa plece in alt oras deoarece are o cariera stralucita si a obtinut un job important in domeniul finantelor." Se pot identifica: La prezentarea plansei: Trebuinta de autoafirmare: ambitia, nevoia de reusita, nevoia de dezvoltare. CUM PUTEM SA RECUNOASTEM TENDINTELE MAI MULT SAU MAI PUTIN PATOLOGICE ALE SUBIECTILOR, DIN TEMELE POVESTIRILOR LOR LABILITATEA EMOTIONALA Subiectii instabili afectiv reactioneaza afectiv foarte mult la stimulii plansellor prin critici si prin accentul pus pe emotiile personajelor. Acestia exclama frecvent si au chiar si tulburari de dispozitie - plang. Plansul apare mai frecvent la depresivi sau la persoanele demonstrative - isterice. Exemplu: Plansa prezentata: Povestirea subiectului in marginea plansei: "Aici este un om care intra pe fereastra prin efractie. Intra undeva unde n-ar trebui. Nu-mi place sa fac genul asta de povestiri. Sper ca o sa-l prinda. Asta e tot. Cand ma gandesc la lucruri de genul asta, ma deprima" Se identifica: La prezentarea plansei: Starea afectiva, Discursul imatur. 1.1. TENDINTELE DEPRESIVE Se exprima prin inhibarea ideilor, prin naratiuni si finaluri nefericite dar si prin fantasme pozitive - iubirea, afectivitatea, fericirea. Depresivul chiar plange si isi arata disperarea. La acesta apare tema pacatului si a culpabilitatii (atunci cand sentimentul de vinovatie este extrem de puternic). Exemplul 1:   Plansa prezentata: Povestirea subiectului in marginea plansei: Subiectul: "El este foarte suparat, probabil suparat ca a facut ceva rau. Nu-si poate afla odihna. Ar vrea sa nu fi trait la modul cum a trait. El va fi pedepsit pe lumea asta precum si pe ailalta."   Examinatorul: "Dar cum a trait?"   Subiectul: "A sfidat legile lui Dumnezeu si ale omului." La prezentarea plansei: Tema pacatului, Tristetea generala. Depresivul, in general ofera povestiri foarte sarace, scurte, ceea ce inseamna ca examinatorul trebuie sa puna multe intrebari ca acesta sa poata proiecta. Exemplul 2: Plansa prezentata: Povestirea subiectului in marginea plansei: Subiectul: "Este o fantoma care se uita la niste morminte." (Observatie: subiectul vrea sa dea plansa inapoi.) Examinatorul: "De ce?" Subiectul: "Nu stiu de ce." Subiectul: "Ale cui sunt mormintele?" Examinatorul: "Nu stiu, un membru al familiei." Subiectul: "Cine?" Subiectul: "Nu stiu." Examinatorul: "Imagineaza-ti." Subiectul: "Un copil." Se poate observa ca examinatorului ii este foarte greu sa ajunga la o concluzie. Faptul ca s-a ajuns la raspunsul "un copil" nu inseamna ca se poate trage o concluzie. Pentru a concluziona, examinatorul trebuie sa se uite la raspunsurile subiectului la toate plansele. 1.2. TENDINTELE OBSESIV-COMPULSIVE Subiectul este meticulos, perfectionist, tensionat, nesigur, rigid in gandire si emotional. Exemplul 1: Plansa prezentata: Povestirea subiectului in marginea plansei: "Imaginea unui subiect uman, se pare la varsta a treia, mai precis intre varsta de 62 - 65 de ani, usor aplecat, cu bratele intinse simetric in fata, se vede o simetrie bilaterala. Bratele pleaca din linia de mijloc a corpului spre ce as considera, consider, nu sunt sigur, spre un mormant. Unele patrate, altele rotunde, arantate uneori cu gust." Se identifica: La prezentarea plansei: Subiectul face doar o simpla povestire, ceea ce inseamna ca se apara de situatia de testare, se ascunde. Exemplul 2: Plansa prezentata: Povestirea subiectului in marginea plansei: "Nu pot pune in legatura camera cu usa asta. Cred ca ea se uita in camera dar este o enigma pentru mine daca e asa sau nu. E o femeie care si-a pierdut sotul si se uita in camera regretand ca ii lipseste. Totusi, de ce lumina e aprinsa? Poate ca nu lipseste. Nu pot sa-mi dau seama. Si-apoi, ce reprezinta rochia ei? Mi-e imposibil sa ma hotarasc. De fapt luati-o de aici, am obosit." Se identifica: La prezentarea plansei: Tema pierderii, regretul, atitudinea defensiva. INTELECTUALIZAREA OBSESIV-COMPULSIVULUI Exemplul 1: Plansa prezentata: Povestirea subiectului in marginea plansei: "Este vorba de un eretic mondial care a fost excomunicat. Eroul de aici a facut la teologie multe discipline ecleziastice prementorii." "E povestea unui conflict intre a-ti urma instinctul, as spune mai bine - pasiunea - suna mai bine ca instinctul. Sunt multe argumente in psihologie ce inseamna instinctelele. Ele au multe conotatii" 2. TENDINTELE AGRESIVE Tematica va fi agresiva, cu simboluri ale agresivitatii. Exemple: Plansa prezentata: Povestirea subiectului in marginea plansei: 7BM. "Doi chirurgi care au taiat un pacient si se uita la el cum moare." 9BM. "Detinuti care au evadat, apoi au torturat o batranica si au fugit cu pensia." 3BM. "Copilul sufera deoarece parintii lui au fost sfartecati intr-o explozie." sau "Baiatul tocmai si-a ucis tatal deoarece acesta l-a lovit cu o bata pentru ca i-a stricat masina." 3. TENDINTELE PARANOIDE Din tendintele paranoide fac parte ideatia paranoida si cea de persecutie. Paranoidul este suspicios, intreprinzator. Este sigur ca este persecutat. Astfel apar teme de suspiciune, spionaj, atac din spate. Paranoizii sunt foarte suspiciosi in situatia de testare. In povestirile lor exista puternice accente moralizatoare. Exemple: Plansa prezentata: Povestirea subiectului in marginea plansei: 8BM. "El studiaza sa nu dea de bucluc. Majoritatea tinerilor care nu studiaza si fac ce vor ei ajung la penitenciar. Asa le trebuie." 7BM. "De ce-mi aratati mie planse cu doi barbati? Ma credeti homosexual? Va stiu eu pe voi." "Un om a fost internat intr-un spital de nervi de catre rude care ii vor raul." 4. TENDINTELE SCHIZOFRENICE Tendintele schizofrenice presupun din partea subiectului comportamente bizare sau dezorganizate, limbaj dezorganizat, idei delirante, halucinatii. Apar teme bizare, socante legate de aresivitate si sexualitate in general. Apare si tema retragerii, izolarea, separarea. Exemple: Plansa prezentata: Povestirea subiectului in marginea plansei: "Omul acesta este un castelan inchis intr-un turn intunecat in care exista o singura fereastra la care el se duce in fiecare dimineata si se uita la oameni si la civilizatia de afara." 18BM. "Aici e un om care are senzatia ca cineva il insfaca, ca merge pe strada si o persoana necunoscuta isi pune degetele jupuite in jurul gatului si incearca sa-l socheze. Apoi el s-a infundat in asfalt si a fost gasit mort dimineata de un jurist." "Baiatul e chinuit de mama lui care nu a fost satisfacuta sexual in noaptea trecuta si acum e nervoasa." "Asta e o situatie imaginara care sugereaza un conflict religios de care eu nu sunt ingrijorat." sau "Acest monstru este un specimen al antichitatii." sau "Aici vad o padure de monumente." sau "Organe sexuale la expozitie." sau "Scheletul unui gandac." 13MF. "Ea a fost violata intr-un moment in care nu o interesa acel lucru." TESTUL SZONDI Testul Szondi este o proba care se bazeaza pe reactia afectiva a subiectilor in fata unor fotografii. Aceste fotografii sunt ale unor bolnavi psihici. Autorul testului - Leopold Szondi - a elaborat acest test pentru a avea o dovada empirica experimentala a teoriei pe care el a elaborat-o in psihiatrie si pe care a numit-o teoria pulsionala a destinului. Szondi a incercat sa introduca notiunea de destin in cadrul stiintelor umane si medicale, afirmand ca destinul unei persoane reprezinta de fapt o serie de alegeri personale pe care respectiva persoana le face in principalele sectoare ale vietii: alegerea in iubire, alegerea profesiei, alegerea prietenilor, alegerea bolii sau a mortii. Forma b - sinucidere, aleasa de subiect indica faptul ca poate fi: o sinucidere sadica (ex: venosectie), orala (ex: la alcoolici, toxicomani), lenta; sinucidere masochista (ex: caderea de la etaj, aruncarea in fata masinii sau a trenului). Aceste alegeri sunt predeterminate genetic prin inconsrtientul familial care contine o serie de gene ce caracterizeaza un arbore genealogic. Aceste gene care predispun alegerile noastre se exprima la nivel psihologic printr-o serie de trebuinte, pulsiuni. Cunoscand care este intensitatea si modul de manifestare ale acestor pulsiuni, putem deduce nu numai anumite trasaturi de personalitate ale subiectului, ci si la ce alegeri este predispus. Testul Szondi masoara intensitatea si modul in care tind sa se exprime aceste pulsiuni. Conceptul de pulsiune a fost preluat de la Freud. Testul contine 48 de fotografii reprezentand o serie de 8 boli mintale alese in asa fel incat sa corespunda fiecare unei anumite trebuinte pe care o masoara testul. Setul de 48 de fotografii este structurat in 6 serii echivalente, in fiecare serie fiind cate 8 fotografii. STRUCTURA FOTOGRAFIILOR: Vectorul S (sexual) Trebuinta erotica si cea agresiva. 1. factorul h (homosexual) 2. factorul s (sadism) Vectorul P (paroximal) Labilitatea vs. Rigiditatea cenzurilor afective. 3. factorul e (epilepsie) 4. factorul hy (isterie) Vectorul Sch (schizofrenia)/ Vectorul Eului Forta Eului si controlul (mecanismele de aparare; constientizarea). 5. factorul k (catatonie) 6. factorul p (paranoia) Vectorul C (de contact) Stabilitatea si satisfacerea relatiilor obiectuale. 7. factorul d (depresie) 8. factorul m (manie) APLICAREA SI INSTRUCTAJUL Instructaj preliminar: "O sa-si arat niste personaje si o sa te rog sa-mi spi care dintre personaje iti plac si care nu-ti plac". Daca subiectul a inteles, i se pun pe masa primele fotografii din seria I si este intrebat: "care sunt doua personaje care iti plac cel mai mult" sau "alege doua personaje care iti plac cel mai mult". Dupa ce subiectul a fafut alegerile i se prezinta a doua serie de fotografii pana la ultima serie si se completeaza tabelul. Ex: Profil de fatada Profil de culise (simpatice) (antipatice) (simpatice) (antipatice) Serii S A S A I s, e p, d hy, k h, m II III IV V VI Cand tabelul este completat putem face profilul pulsional al subiectului. Ex: Profil de fatada Vectori S P Sch C Factori h s e hy k p d m Simpatice x x x x x x x x x x x Antipatice x x x x x x x x x x x x Coduri Se dau 6 - 10 aplicari la o zi distanta intre ele pentru a vedea ce ramane stabil. Se obtin 8 intervale ce corespund unei trebuinte sau pulsiuni masurate de test. DESCRIEREA VECTORILOR CU FACTORII LOR Vectorul S (sexual) Trebuinta erotica si cea agresiva. 1. factorul h (homosexual) Se refera nevoia de erotism, mangaiere, senzorialitate. Cu cat persoana alege mai des acea fotografie, cu atat acea trebuinta este mai intensa, frustrata. Personajele din aceste fotografii sunt deosebit feminizate, infantile. 2. factorul s (sadism) Se refera la latura activa a personalitatii, la nevoia de a fi activ in relatia cu celalalt, la nevoia de a te impune, de a domina, de a te manifesta intr-un mod masculin. Aceasta trebuinta declanseaza comportamente de agresiune - ofensiv, defensiv sau de cucerire. Cu cat oamenii aleg mai multe fotografii de acest tip, cu atat nevoia lor de activism si de dominare este mai intensa. Fotografiile de sadici sunt personaje virile, cu privire patrunzatoare si frunte tesita. Vectorul P (paroximal) Labilitatea vs. Rigiditatea cenzurilor afective. 3. factorul e (epilepsie) Se refera la trebuinta, tendinta de a-ti controla furia, ostilitatea. Modul in care reactioneaza oamenii la factorul "e" arata cat isi cenzureaza ostilitatea, cat de rigide sunt cenzurile etice. 4. factorul hy (isterie) Se refera la nevoia de a te da in spectacol, de a-ti afisa propriile emotii in mod provocator si la exhibitionism. In lumea animalelor aceasta trebuinta este regasita in comportamentul de curtare astfel incat aspectul corporal sa devina atractiv. La om, aceasta trebuinta este nuantata cultural. Persoanele cu aceasta trebuinta crescuta sau intensa sunt teatrale, au nevoie de audienta. Vectorul Sch (schizofrenia)/ Vectorul Eului Forta Eului si controlul (mecanismele de aparare; constientizarea). 5. factorul k (catatonie) Se refera la nevoia indivizilor de a-ti inhiba sau reprima instinctele pentru a se adapta constrangerilor realitatii. O persoana care alege multe fotografii de acest tip, in special figuri antipatice, este o persoana inhibata, reprimata, care adopta o tactica regresiva in sfera dorintelor si a propriilor emotii. 6. factorul p (paranoia) Se refera la trebuinta de a-ti recunoaste, constientiza propriile instincte dar si de a vibra emotional la aceste dorinte si instincte. Oamenii care aleg multe fotografii cu paranoici sunt oameni mai afectivi, rezoneaza mai emotional la mediu si la propriile ganduri. Daca sunt alesi multi ca fiind simpatici, inseamna ca este vorba de persoane care au nevoie sa-si delimiteze propriile dorinte, trairi si sa le verbalizeze. Vectorul C (de contact) Stabilitatea si satisfacerea relatiilor obiectuale. 7. factorul d (depresie) Se refera la nevoia de investitii afective, de a investi emotional si a coopta relatii afective (multi prieteni la care tii foarte mult). La animale se traduce prin nevoia de cautare, pastrare a partenerilor. 8. factorul m (manie) Se refera la dorinta de suport afectiv, de a te atasa emotional si de a obtine placere si siguranta din contactele cu ceilalti. Oamenii care aleg multe fotografii de acest tip - cu maniacali -, au frustrata aceasta nevoie de atasament sau apartenenta si au de fapt o nevoie intensa de independenta emotionala. REGULI DE SCORARE Pentru a putea fi interpretate aceste semne, avem nevoie de 4 scoruri sau coduri, fiecare cod fiind valabil pentru fiecare trebuinta. Codul "+": Se acorda "+" cand pe o anumita trebuinta avem cel putin doua alegeri simpatice dar maxim una antipatica sau niciuna. Semnul "+" arata ca subiectul isi accepta, asi recunoaste acea trebuinta in forma ei naturala, neschimbata. Aceasta trebuinta incearca sa se exprime in comportament la modul natural. Ex:     De exemplu, "h" si "m" sunt notate cu "+". "h+" = isi accepta nevoia de sexualitate si tandrete. "m+" = isi accepta nevoia de tandrete si suport afectiv. Aceste persoane sunt comunicative, simt nevoia de a-si exprima afectiunea fata de ceilalti, tind sa fie sociabile. Atunci cand avem mai mult de trei alegeri, acea trebuinta se considera frustrata si se pune un semn de exclamare langa semnul "+", la cinci alegeri - doua semne de exclamare, la sase alegeri - trei semne de exclamare. Daca o persoana are un "!" la "h+", inseamna ca este o persoana a carei trebuinta de senzualitate este frustrata. Codul "-": Se acorda "-" cand pe o anumita trebuinta avem cel putin doua alegeri antipatice, dar cel mult una simpatica sau niciuna. Reactia "-" inseamna ca subiectul isi neaga sau respimge acea trebuinta in forma ei naturala. Ex: O persoana care ati respinge trebuinta "s" se manifesta invers de semnificatia generala a trebuintei. In loc sa fie activa ea tinde sa fie pasiva, dominanta, asi indreapta vagresivitatea spre sine, adopta un comportament contrar sau masochist. Daca avem mai multe alegeri cu "-" pe o trebuinta, se pune un "!", adica persoana isi cenzureaza, inhiba impulsurile agresive si le indreapta catre propria persoana. Codul "±": Codul "±" este reactia ambivalenta. Se acorda "±" daca pe o trebuinta avem cel putin doua alegeri simpatitece si cel putin doua alegeri antipatice. Reactia "±" arata ca subiectul este nehotarat, indecis fata de acea trebuinta ("sa o accept, sa o reprim sau sa o neg?"; "sa o las sa se exprime in forma ei naturala sau in alta forma?"). Ex: "e"±" = "sa-mi controlez furia sau sa o las sa se acumuleze?" Astfel de persoane oscileaza frecvent intre sentimente de furie urmate de sentimente de culpabilitate. "h"±" = "sa-mi accept impulsurile erotice senzuale sau sa le resping?" Aceasta situatie apare frecvent la adolescentii care isi reprima acea energie pentru ca nu stiu sa o gestioneze. Codul "0" sau reactia nula: Se acorda semnul "0" daca la o anumita trebuinta avem maxim o alegere simpatica si maxim o alegere antipatica. Ex: "d0" = reactiile "0" arata ca trebuinta este descarcata printr-un anumit comportament sau simptom. Reactia "0" nu ne spune cum s-a descarcat trebuinta (natural sau printr-un simptom). Ex: "e0" = apare cand te-ai certat cu cineva, la epileptici dupa o criza, in mod nevrotic, la o criza de astm, la o criza de cap sau la o exema care iti apare peste noapte. "m0" = subiectul iti descarca trebuinta prin comportamente orale mai des (consum de dulciuri, alcool, fumat, droguri sau vorbit excesiv). De obicei cei cu "m0" sunt persoane imature. Profilul se face intotdeauna in combinatie. Nu se tine cont de o singura trebuinta luata separat. Politica de confidentialitate Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate Psihologie Sociologie TIPURI DE MEMORIE IMPACTUL PSIHOLOGIC AL PENSIONARII TIPIC SI ATIPIC IN DEZVOLTARE Decidentul individual. Psihologia politica a liderilor lumii CREATIVITATEA STARILE CONSTIINTEI Personalitatea -o constructie sociala Senzatiile gustative Eul in cognitia sociala Definitia deficientelor de limbaj