Referat Psihologie sociala - RELATII DE ATRACTIE

Referat

Psihologie sociala

RELATII DE ATRACTIE

Relatii de atractie

Fara indoiala, tendinta de a cauta compania semenilor, de a fi impreuna cu ei, caracterizeaza marea majoritate a oamenilor. Sociabilitatea este funciara pentru om, in timp ce singuratatea este pasagera, un fenomen de exceptie. Nevoia de afiliere constituie un motiv de baza al conduitei umane. Pe fondul acestui motiv se contureaza atractia reciproca ca relatie.

Termenul de atractie se refera la o stare motivationala: dorinta de a interactiona, de a avea relatii cu o anumita persoana. Este opusul termenului de respingere (dorinta de a nu initia o relatie cu o anumita persoana) si diferit de indiferenta. Oamenii pot fi atrasi de multe lucruri: de o melodie, de un peisaj, de o cladire etc. Termenul de atractie interpersonala denumeste dorinta unui individ de a intretine relatii pozitive cu un alt individ.

Factori ai atractiei:

Proximitatea: unul dintre predictorii cei mai puternici ai atractiei interpersonale este apropierea in spatiu a celor doi parteneri - proximitatea. Sociologii au constatat de multa vreme ca majoritatea casatoriilor leaga vecini, colegi de serviciu sau colegi de clasa.

Experiment: un cercetator american a pus in evidenta efectul proximitatii intr-o maniera spectaculoasa. Studiul sau are un titlu incitant: "Alfabet si atractie". Psihologul a cerut studentilor de la o Academie de politie sa numeasca trei dintre colegii lor cu care le erau cei mai apropiati prieteni. El a constatat ca, in foarte multe cazuri, initiala numelui de familie a subiectului era aceeasi cu initiala numelui de familie a prietenilor sai. John Smith, de pilda, ii putea avea drept prieteni pe Michael Stevens si pe David Samuels. Explicatia pentru acest fenomen era simpla: camerele de camin si locurile in clasa fusesera atribuite dupa criteriul alphabetic, ceea ce intarea probabilitatea ca studentii sa-i aiba in imediata lor apropiere pe cei ce aveau aceeasi initiala a numelui ca si ei.

Nenumarate cercetari si-au propus sa gaseasca explicatia pentru efectele proximitatii. De obicei, manualele expun doua explicatii: anticiparea interactiunii si simpla expunere.

Anticiparea interactiunii - proximitatea ingaduie indivizilor sa-si descopere preocupari comune si sa schimbe recompense. Simpla anticipare a interactiunii conduce si ea la atractie pentru celalalt.

Experiment intr-o cercetare care probeaza efectele interactiunii, experimentatorii isi invitau subiectii (de sex masculin) sa priveasca o inregistrare cu o fata. Despre acea fata li se spunea ca urmeaza sa-i intalneasca. Un alt grup de studenti ce urmareau aceeasi inregistrare era facut sa creada ca nu va intalni niciodata persoana din film. In acord cu ipoteza anticiparii interactiunii, subiectii din primul grup erau atrasi intr-o masura mai mare de fiinta filmata.

S-a demonstrat, de asemenea, ca simpla anticipare a interactiunii ne face sa-l percepem pe celalat ca fiind simpatic si compatibil, sporindu-ne sansele de a intretine o relatie compensatoare. Acest fenomen are o valoare adaptativa. Fiecare dintre noi intra in relatie cu parteneri pe care nu i-a ales el insusi, dar cu care are nevoia sa interactiuneze: colegii de clasa, bunicii, profesorii, colegii de birou etc. Simpatia aratata acestora amelioreaza relatiile cu ei, contrinuind astfel la resimtirea de catre individ a unei stari de satisfactie generala.

Simpla expunere

In mod obisnuit, consideram ca expunerea repetata la un obiect ne plictiseste si ne face in cele din urma sa-l detestam. Psihologii au demonstrat insa ca lucrurile nu stau deloc asa. Astazi exista mai multe studii care dovedesc proprietatea simplei expuneri la un anume obiect ori persoana de a amplifica atractia fata de obiectul sau persoana in cauza.

Similaritatea: prietenii, perechile de indragostiti, sotii au atitudini, credinte si valori commune; in timp ce divergenta de convingeri si valori desparte, separa pe indivizi. In acelasi sens se invoca similitudinea psihologica: asemanarea in ceea ce priveste insusirile personale -; de temperament, de caracter, aptitudini etc. -; apropie oamenii, in timp ce diferentele marcate in timp de personalitate, ii indeparteaza. O persoana diferita ca opinii si valori sau factura psihica, devine imprevizibila, scapa controlului in situatii de interactiune.

Reciprocitatea: un alt principiu al atractiei este adesea reciprocitatea. Ii simpatizam pe cei care ne simpatizeaza si ii antipatizam pe cei care ne antipatizeaza.

Evident acest factor al reciprocitatii opereaza nu numai in relatiile interpersonale ci si in relatiile individului cu grupul. S-a demonstrat ca sentimentul de iubire este stimulat de aflarea faptului ca celalalt nutreste sentimente positive fata de noi. Subiectii carora li se spune ca alta persoana ii admira simt afectiune pentru acea persoana.

Completari:

(in cadrul prieteniilor si nu numai)

Atractia interpersonala tine de mai multi factori care ne determina sa intram sau nu intr-o relatie. Printre acestia se afla atractia fizica, proximitatea, familiaritatea si asemanarea.

* Infatisarea fizica a unei persoane poate sa determine cat de mult este placuta de cei din jur sau din contra, respinsa. Infatisarea este un factor asupra caruia nu prea avem control, ceea ce face ca sa fie nedrept sa il folosim drept criteriu pentru a place sau nu pe cineva. Cateva studii efectuate arata importanta frumusetii fizice la prima intalnire cat si dupa aceea.

* Unul dintre motivele pentru care frumusetea fizica este asa de importanta este acela ca reputatia noastra sociala si respectul de sine sunt sporite atunci cand suntem vazuti cu insotitori atragatori. Atat barbatii, cat si femeile sunt apreciati mai favorabil atunci cand au un partener sau un prieten aratos, decat atunci cand se afla in compania unei persoane neatractive. Reversul acestei situatii este faptul ca atat barbatii, cat si femeile sunt dezapreciati atunci cand sunt vazuti impreuna cu un strain, care este fizic mai aratos decat ei. Cu toate ca frumusetea fizica joaca un rol semnificativ, aceasta pare sa nu mai fie un criteriu asa de important atunci cand este vorba de alegerea unui partener permanent.

Astfel, asemanarile de alta natura decat frumusetea fizica sunt mai importante de-a lungul relatiilor de durata. Partenerii care au o personalitate asemanatoare, care se aseamana in privinta preferintelor de petrecere a activitatilor zilnice, sau au aceleasi interese profesionale, au parte de mai multa apropiere, prietenie si satisfactii materiale decat in cazul partenerilor mai putin asemanatori. Dupa cum am vazut, exista mai multi factori care influenteaza posibilitatea de a ne simti atrasi de o persoana. Atractivitatea fizica, proximitatea, familiaritatea si asemanarile sunt cei mai importanti dintre acestia.

* Proximitatea sustine relatia de prietenie, apropiind persoanele intre ele. Cauza pentru care proximitatea creeaza atractie pentru cineva este faptul ca stimuleaza familiaritatea. Cu cat stam mai aproape de o persoana, cu atat cresc sansele de a deveni prieteni cu acea persoana. Proximitatea si familiaritatea sunt cei mai buni factori care contribuie la stabilirea si mentinerea unei relatii de prietenie.

Afectivitatea are un rol deosebit de important in cadrul relatiilor de atractie. Afectivitatea reprezinta procesul psihic regulator ce reflecta relatia dintre om si mediu in forma unor trairi interne, subiective, ce apar ca urmare a satisfacerii sau nesatisfacerii trebuintelor sale.

In constructia psihicului sau, omul dispune de aceasta componenta de baza - motivational-afectiva, care il face sa vibreze cu intreaga sa fiinta (organic, psihic si comportamental) la tot ceea ce se petrece in interiorul si in afara sa: un gand, o senzatie, o persoana, ii pot provoca trairi dintre cele mai diverse: unele sunt procese afective primare (spontane, mai putin controlate constient), ca : tonul afectiv al proceselor cognitive, trairile afectiva de provenienta organica si afectele; altele sunt sunt procesele afective complexe (constientizate si intelectualizate in mai mare masura): emotiile curente (bucurie-tristete, speranta-deznadejde;placere-dezgust etc), emotiile superioare resimtite in legatura cu activitatile intelectuale, estetice, morale ale individului, dispozitiile affective (stari difuze avand cause slab constientizate). A treia categorie o reprezinta procesele afective superioare de lunga durata, cu orientare precisa, stabile si generale care iau forma atitudinilor afective ce devin caracteristice si definitorii pentru personalitatea subiectului; acestea sunt sentimentele (iubirea sau ura, admiratia sau dispretul, certitudinea sau indoiala, etc) precum si pasiunile positive si negative (patimi, vicii) dupa motivele si scopurile care le genereaza, primele punand in valoare personalitatea, celelalte putand conduce la autodistrugerea ei.

Bogatia si marea varietate a trairilor affective ale omului se datoreaza mai ales existentei sale sociale, desfasurarii vietii si muncii sale in mijlocul si impreuna cu ceilalti oameni.

Fie ca este vorba despre cuplu, fie ca vorbim de prieteni sau colegi, atractia interpersonala este ceva esential.

Interviu cu Alfred Dumitrescu, presedintele Societatii Romane de Psihanaliza si terapeut cu indelungata experienta clinica.

Psychologies: Cum explica psihanaliza atractia interpersonala ? Alfred Dumitrescu: Dupa cunostinta mea, termenul de "a­trac­tie" nu prea este folosit in textele de psihanaliza. Acestea se refera mai degraba la conceptul de "alegere a obiectului": a celui sau celei asupra careia ne indreptam iubirea.

Simplificand mult lucrurile, psihanaliza sustine ca alegerea partenerului se face dupa o combinatie foarte personala intre doua variante fundamentale: alegerea narcisica (alegem pe cineva care este fie ca noi insine, fie ca ceea ce am fost, fie precum ceea ce am dori sa fim) si alegerea "anaclitica" sau "de suport" (alegem persoane care, prin atitudinea fata de noi, ne amintesc de persoana care ne-a purtat de grija - in cele mai multe cazuri, de mama).

De­si­gur, in ambele variante, nu este vorba neaparat de asemanari fizice vizibile, ci mai ales de atitudini si stiluri de raportare la relatie. Putem fi atrasi, asadar, in "stil" narcisic, de o persoana care sa reprezinte ceea ce noi insine ne-am dori sa fim sau, in "stil" suportiv, de cineva care ne poarta de grija neconditionat. Aceste stiluri de alegere sau, daca vreti, fundamente psihologice ale atractiei nu functioneaza izolat, autonom. Ele se suprapun unor conditionari care tin de biologie (rolul feromonilor), de istoria speciei sau de cultura (a se vedea rolul important pe care reprezentarile concrete ale frumusetii il au in fiecare cultura sau moment istoric).

Ce face ca el/ea sa ma atraga mai mult decat altul/alta?
In mare masura, istoria personala a fiecaruia dintre noi ne poate oferi un raspuns. Suntem atrasi, in functie de particularitatile noastre, de structura psihica, de cineva care seamana cu altcineva, un "altcineva" semnificativ in trecutul nostru. De aceea, se intampla de multe ori sa fim atrasi, in serie, de persoane care seamana intre ele fie prin fizic, fie prin felul lor de a fi sau de a intra in relatie cu noi.

Cu alte cuvinte, desi avem, teoretic, o libertate nelimitata in alegerile noastre, in practica, suntem cumva "constransi" - evident, in mod inconstient - la a face anumite alegeri, adica la a ne simti atrasi de un anumit fel de persoane.

Supraeul (toata incarcatura sa de reguli din spatiul social) poate ex­plica de ce ne atrag per­soane de acelasi nivel social, cultural?
Doar intr-o mica masura putem "invinovati" supraeul pentru aceste limitari ale libertatii noastre de alegere. Atractia fata de persoane de acelasi nivel social si cultural tine insa si de multi alti factori: conventii sociale actuale si constiente, dificultatea de a gasi "subiecte comune" cu persoane din alt univers social sau cultural. Spatiul social relativ ingust favorizeaza intalnirea cu anumite persoane si nu cu altele.

Totusi, in ciuda acestor constrangeri, nu sunt deloc rare situatiile in care ne simtim atrasi de persoane care provin din zone sociale sau culturale foarte diferite (a se citi, de exemplu, romanul Amantul Doamnei Chatterley). Exotismul unei astfel de relatii poate avea, pentru multi dintre noi, o teribila forta de atractie. Daca in spatele unei astfel de atractii se afla o dorinta ascunsa de "razbunare" pe con­stran­gerile parentale sau descoperirea unor valente personale pana atunci ignorate - sunt numai doua posibilitati dintre multe altele - doar o continuare a relatiei va putea, even­tual, revela.

Bibliografie:

Psihologia in sinteze - Margareta Modrea

Psihologie - Adrian Neculau