Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme


Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Psihologie


Index » educatie » Psihologie
REACTIILE NEVROTICE - PSIHOGENII


REACTIILE NEVROTICE - PSIHOGENII




REACTIILE NEVROTICE - PSIHOGENII

Caracterizare generala

n      Aceste tulburari psihice se apropie foarte mult de nevroze la varsta copilariei si adesea se confunda cu ele prin faptul ca ambele categorii sunt in ultima instanta tot reactii patologice declansate psihogen.

n      Starile reactive sunt acele tablouri de suferinta psihica care urmeaza imediat unei traume psihice de intensitate mare si de durata scurta.




n      Prin trauma psihica intelegem orice situatie socanta si cu adanci rezonante negative pe plan afectiv pe care copilul o traieste acasa, la scoala sau in grupul de prieteni.

Nevroza

n      Nevroza este o reactie psihogena la o stare de conflictualitate psihica, in care conflictul este de intensitate mica sau medie si de durata lunga.

n      Acest conflict perturba echilibrul cortico-diencefalic si ca expresie a acestei perturbari apar tulburarile neuro-vegetative (traite ca boli organice) si o scadere a randamentului si posibilitatilor generale.

Caracteristicile principale ale reactiilor psihogene sunt:

n      au o durata scurta;

n      au un prognostic mai bun decat nevrozele adica sansele de recuperare completa si fara urmari in activitatea viitoare a copilului sunt mari;

n      nu presupun neaparat existenta si a unor factori favorizanti, deci este suficienta doar situatia traumatizanta in sine pentru a declansa reactia;

n      de obicei trauma psihica este atat de mare, incat obliga copilul sa treaca la un stereotip nou de viata;

n      legatura dintre trauma si reactie (cauza-efect) este imediata, cu alte cuvinte, copilul reactionand patologic la foarte scurt timp dupa producerea evenimentului traumatizant.

Reactia

n      Este un raspuns patologic al copilului ale carui capacitati de adaptare sunt depasite din cauza vitezei, intensitatii si caracterului neasteptat al traumei.

n      Este un raspuns paradoxal, disproportionat, din cauza perturbarii bruste a dinamicii activitatii nervoase superioare.

n      Reactiile sunt cu atat mai frecvente cu cat varsta copilului este mai mica datorita structurilor insuficient dezvoltate.

n      Cu cat copilul este mai mic, rezistenta lui la traume este mai scazuta, capacitatea de generalizare este mai mare, iar reactia va avea un caracter mai primitiv.

n      Trauma care declanseaza astfel de reactii este de obicei de intensitate foarte mare, producand modificari de constiinta, motorii si vegetative.

n      Mecanismul patogenetic prin care se produc aceste reactii este unul de scurtcircuitare, raspunsul fiind paradoxal sau ultraparadoxal la starea de conflictualitate.

Clasificare

n      Reactiile psihogene se impart in doua categorii dupa tabloul lor clinic:

n      Reactii acute

n      De soc

n      De subsoc

n      Reactii subacute:

n      Reactia depresiva

n      Reactia paranoida

n      Reactia pseudocatatonica

n      Forma de protest

1. Reactiile acute

n      Sunt mai frecvente la copiii mici, prescolari, datorita imaturitatii functiilor corticale.

n      Ele pot aparea insa si la copii de varsta scolara mica, mai frecvent la oligofreni, deoarece acestia au o cu capacitate de deliberare slaba si cu tendinte marcate spre reactii primitive.

n      La baza prezentei reactiilor acute la copiii mici si oligofrenii de varsta scolara sta incapacitatea lor de a delibera, de a aprecia valoric semnificatia traumei.

n      Intensitatea acestei reactii este foarte mare, lasand impresia: fie unei "morti aparente" in formele inhibitorii, fie manifestandu-se cu agitatie psihomotorie mare in formele de excitatie

Clasificare

n      Dupa gravitate avem reactii acute

n      de soc

n      de subsoc.

n      Acestea se deosebesc doar prin vitezele de instalare si prin intensitatea simptomelor.

n      In ambele cazuri apare o dereglare cortico-viscerala grava si o perturbare a mecanismelor centrale de reglare.

n      Ambele forme pot evolua in doua moduri:

n      cu proeminenta proceselor de excitatie, manifestandu-se cu agitatie psihomotorie si avand un aspect de panica

n      cu proeminenta proceselor de inhibitie, in acest caz lasand impresia de moarte aparenta.

n      Durata unei reactii acute psihogene este de cateva zile.





Evolutia reactiilor nevrotice

n      In evolutia reactiilor acute psihogene se pot descrie trei faze

Faza I:

n      Are cu o durata de la cateva ore la cateva zile.

n      In aceasta faza se produce o dereglare profunda a activitatii psihice. Apare disolutia constiintei, care poate merge pana la obnubilare, pana la pierderea completa a sa.

n      Datorita suprasolicitarii emotionale la care a fost supus copilul se dezvolta o stare, de anxietate, de teama fara obiect, pe fondul careia apar accesele de panica.

n      Copilul prezinta tulburari de somn profunde.

n      Apar iluzii, halucinatii si idei delirante nestabile.

n      Acest tablou psihic este insotit de tulburari motorii: fie excitatie la copii mari, fie inhibitie la copii mici.

n      Alterarea starii psihice este insotita si de o serie de tulburari psihisomatice: tulburari senzoriale (vaz, auz), tulburari de reglare viscero-vegetative (tahicardie pronuntata, tensiune arteriala crescuta, transpiratii, diureza, varsaturi, febra) si tulburari de vorbire (care impreuna cu cele de constiinta fac imposibil contactul cu copilul).

Faza a II-a:

n      Incepe atunci cand organismul si-a recapatat echilibrul viscero-vegetativ in mare, tulburarea de conduita a trecut si starea generala s-a imbunatatit.

n      Copilul este acum intr-o permanenta stare de tristete, este astenic si acuza dureri de cap (cefalee) si neliniste interioara.

n      Ii scade foarte mult randamentul intelectual, capacitatea de memorare si capacitatea de concentrare a atentiei.

n      Prin cap ii trec tot felul de idei cu caracter depresiv, adesea de suicid.

n      La unii copii, pe fondul acestei stari depresive apar tulburari de comportament: grosolanii, impulsivitate, iritabilitate, tendinte la vagabondaj. Acestea insa au un caracter trecator si nu au semnificatia alterarii personalitatii copilului.

n      Durata acestei faze este mai mare decat cea a primei faze.

n      Copiii devin receptivi (reactivi) la propria lor suferinta.

n      Ei pot trece intr-o stare de conflict care sa stea la baza organizarii unui tablou nevrotic ulterior.

Faza a III-a:

n      Este faza de covalescenta.

n      Acum are loc un proces de vindecare progresiv.

n      Copilul continua sa fie astenic, insa fara elemente depresive.

n      Este inca labil pe plan emotional si foarte iritabil.

n      Caracteristica acestei faze este aparitia unor semne cu caracter nevrotic: pavor nocturn, ticuri, enureza si balbism.

n      Abia acum personalitatea copilului incepe sa participe activ la situatie, sa o traiasca constient. Din aceasta cauza este posibil ca unii copii  sa ramana cu anumite "sechele" in organizarea ulterioara a personalitatii.

2. Reactiile subacute

n      Sunt caracteristice copiilor mai mari si cu organizare psihica mai buna.

n      Traumele care proveoca acest tip de reactii sunt de intensitate si viteza mai redusa.

n      O alta caracteristica importanta este aceea ca nu se altereaza starea de consiinta a copilului.

n      Se cunosc patru forme ale reactiilor nevrotice subacute ce se pot manifesta intre 6 si 10 ani.

Forme:

n      Reactia depresiva

n      Reactia paranoida

n      Reactia pseudocatatonica

n      Reactia de protest

Reactia depresiva

n      Seamana cu nevroza depresiva, dar intensitatea simptomelor este mai mare si pericolul suicidului este mai prezent.

Tulburarea se manifesta prin:

n      tulburari de afectivitate (tristete de mare intensitate, pregnant exprimata in expresia fetei si in activitatea generala a copilului: mimica redusa, fata palida, ochii umezi gata permanent de plans, glasul stins, miscari incetinite),

n      copilul adopta o atitudine de izolare, devine necomunicativ,

n      are idei delirante cu caracter depresiv (fie de devalorizare a propriei persoane, fie de suicid),

n      are tulburari de somn si vise cu caracter terifiant, chiar refuza sa manance (anorexie), fapt ce duce la alterarea starii generale si la scaderea randamentului intelectual,




n      acuza dureri de cap (cefalee) si constipatie.

n      Uneori intensitatea trairii dureroase si a anxietatii este atat de mare incat poate aparea un comportament de demisie (nu mai vrea sa traiasca).

Reactia paranoida

n      Pentru aparitia acestui tip de reactie este necesara, pe langa trauma psihica, si prezenta unor particularitati constitutionale de tip paranoid, care permit trecerea mai usoara la intelegerea gresita a realitatii.

Personalitatea paranoida se caracterizeaza prin:

n      sensibilitate exagerata,

n      suspiciune si neancredere, fapt ce o determina sa presupuna ca adevarul se ascunde dincolo de vorbele interlocutorului, dincolo de faptele care i se infatiseaza;

n      aspectele aparent intamplatoare sunt corelate intr-un sistem si sunt argumentate adeseori intr-o maniera plauzibila.

Mecanismul de formare

n      In ceea ce priveste mecanismul prin care se formeaza acest caracter interpretativ, parerile sunt impartite.

n      Astfel, unii autori considera ca el se poate forma in timp sub actiunea unor situatii stresante de durata care genereaza o permanenta stare de teama.

n      Aceste situatii stresante pun copilul intr-o permanenta stare de asteptare anxioasa.

n      In antecedentele acestor copii de cele mai multe ori se remarca prezenta unor actiuni nedrepte indreptate asupra lor.

n      Acesti copii au in general o sugestibilitete crescuta.

n      Alti autori sustin ca insomnia de durata poate fi o cauza a formarii unei personalitati premorbide de tip paranoiac.

n      Astfel, insomnia duce la epuizarea sistemului nervos central si implicit la amplificarea anxietatii.

n      Drept urmare, are loc o scadere a capacitatii de integrare si corectie si apare prelucrarea paranoida a realitatii.

Reactia de tip paranoid are urmatoarea evolutie:

n      incepe cu o alterare acuta a starii generale, insotita de elemente confuzive;

n      se modifica comportamentul fata de scoala si familie;

n      copilul se retrage din viata obisnuita;

n      ii scade randamentul scolar;

n      apare o inversare afectiva fata de parinti si prieteni;

n      devine banuitor si interpretativ (ideile de acest tip fiind intarite de tulburarile de perceptie iluzorii);

n      nu vede in jurul sau decat dusmani care coalizeaza in urmarirea lui.

n      Tulburarea apare la copiii mai mari.

n      Durata este mai mare decat la forma depresiva.

Reactia pseudocatatonica

n      Este o forma mai rara, ea aparand in special la copiii mai mari si la oligofreni.

n      Tulburarea se instaleaza lent, dar in cateva zile ajunge la intensitatea unui tablou catatonic (se instaleaza greu fata de alte tulburari catatonice de origine toxi-infectioasa sau schizofrenica).

n      Apar  pusee de hipertimie si elemente delirante, care duc la alterarea starii generale.

n      Copilul manifesta o anxietate constitutionala.

n      De obicei copilul a avut o reactie anxioasa in antecedente.

n      Durata reactiei este mai mare decat cea a formelor anterioare si copilul necesita asistenta medicala intensa.

Reactia de protest

n      Se manifesta printr-o alterare comportamentala brusca ce imbraca caracterul unui protest fata de situatie.

n      Copilul are atitudini deliberate de opozitie.

n      Tulburarea se manifesta ca reactie la o situatie traumatizanta.

n      Inaintea traumei copilul nu a manifestat tulburari de comportament.

n      Protestul copilului ia forma unor crize de furie cu tendinte agresive, el isi poate abandona obligatiilor scolare si poate recurge chiar la vagabondaj, furt, consum de alcool, etc.



loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Psihologie


Sociologie


Tulburarile de limbaj scris-citit
Interferenta intre logica si alte stiinte
CURENTELE PSIHOLOGIEI
MANAGEMENTUL CLASEI. TEHNICI DE MODIFICARE COMPORTAMENTALA APLICATE IN SCOALA
SEMIOLOGIA MEMORIEI
TULBURAREA SCHIZOAFECTIVA
Dezvoltarea professionala
PERCEPTIILE (I)
Psihologia educatiei AN I SEM.II - TEST GRILA
Incidenta tulburarilor (devierilor) de conduita (de comportament)



loading...