Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme


Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Psihologie


Index » educatie » Psihologie
Perfectionismul in psihologia contemporana


Perfectionismul in psihologia contemporana




Perfectionismul in psihologia contemporana

 

 

I.1.Defintia perfectionismului

Perfectionismul este o atitudine rigida care nu lasa loc pentru imperfectiuni, o lupta continua pentru a fi cel mai bun, pentru a atinge idealul fara a face vreo greseala, credinta ca nimic nu este indeajuns de bun. Psihologii au definit pe scurt perfectionismul ca o convingere ca perfectiunea poate si trebuie sa fie atinsa. In forma sa patologica, este convingerea ca orice este mai putin decat perfect este inacceptabil, nivel la care este considerata nesanatoasa.




Deseori perfectionismul este gresit considerat ca dezirabil sau chiar necesar pentru obtinerea succesului, atitudini considerate gresite de studii mai recente care au demonstrate chiar ca perfectionismul impiedica succesul. Dorinta de a fi perfect face imposibila orice satisfactie, si te face sa obtii mult mai putin success decat o persoana cu teluri mai realize, care pot fi atinse.

Perfectionismul se asociaza cu:

                     Teama de esec. Perfectionistii deseori asociaza esecul in atingerea scopului cu lipsa valorii personale.

                     Teama de a face greseli. Asocierea greselilor cu esecul face perfectionistii sa rateze sansele de a invata si de a evolua datorita faptului ca isi traiesc viata cu unicul scop de a evita greselile.

                     Teama de dezaprobare. Daca ii lasa pe ceilalti sa le vada imperfectiunile, nu vor mai fi acceptati. Incercarea de a fi perfect este un mod de a se proteja, de a evita criticile, respingerea sau dezaprobarea.

                     Gandire de tip totul sau nimic. Deseori perfectionistii cred ca sunt inutili daca rezultatele lor nu sunt perfecte. Ei intampina dificultati atunci cand trebuie sa.priveasca o situatie in ansamblu. De exemplu, un student obisnuit sa ia numai note de 10 va gandi, atunci cand primeste un 9, ca este un esec total. Ei vad evenimentele sau experintele ca bune sau rele, perfecte sau imperfecte. O astfel de gandire deseori duce la procrastinatie, pentru ca a pretinde perfectiune chiar si in rezolvarea celor mai marunte probleme, poate deveni coplesitoare. Perfectionistii cred ca rezultatele perfecte sau performanta absoluta trebuie obtinuta de fiecare data, si ca, daca un lucru nu poate fi facut perfect, nu merita facut. Astfel de convingeri pot duce la rezultate nedorite. Un student perfectionist poate preda o lucrare cateva saptamani mai tarziu decat termenul stabilit, sau chiar deloc, decat sa o predea la timp intr-o forma mai putin decat perfecta.

                     Accent exagerat pe "trebuie". Perfectionistii isi traiesc viata dupa o lista nesfirsita de reguli rigide pe care trebuie sa le urmeze. Cu accentul pe ceea ce trebuie facut, rareori se intampla sa faca ceea ce vor cu adevarat.

                     Niciodata indeajuns de bun. Ei tind sa ii vada pe ceilalti cum ating sucesul cu un minim de efort, putine erori, putin stress emotional si maxima incredere in sine. In acelasi timp, isi vad propriile eforturi ca nesfarsite si etern inadecvate.

Hewitt si Flett (1991) au publicat Scala de Autoprezentare perfectionista ("Perfectionistic Self-Presentation Scale" PSPS), care dezvaluie trei aspecte ale modului de autoprezentare perfectionist: sublinierea perfectiunii personale, evitarea situatiilor in care ar putea parea imperfect si clacarea atunci cand trebuie sa discute despre o situatie in care nu a fost perfect.

Slanez (1996) a creat Scala Aproape Perfecta (the Almost Perfect scale), care contine patru variabile: Strandarde si ordine, Relatii, Anxietate si Procrastinatie. El distinge intre erfectionism adaptativ si maladaptativ. Ambele presupun un scor ridicat in ceea ce priveste standardele si ordinea, cu deosebirea ca perfectionistii maladaptativi tind sa obtina scoruri mari si la anxietate si procrastinatie.

In cartea "Too perfect", Mallinger si DeWyze descriu perfectionistii ca pe niste persoane cu personalitate de tip obsesiv. Personalitatea de tip obsesiv este diferita de tulburarea obsesiv-compulsiva a personalitatii; TOC este o boala ce poate fi asociata cu un comportament ritualizat specific. Citandu-i pe Mallinger si DeWyze, spunem ca "perfectionistii sunt obsesivi care simt nevoia sa detina mereu controlul pentru a se proteja si a-si asigura siguranta personala". Fiind mereu vigilenti si facand eforturi mari, ei se asigura ca nu dezamagesc, sunt mai presus de orice repros, dar se pot proteja si impotriva evenimentelor neprevazute, cum ar fi o scadere a activitatii economice. Vigilenta poate include monitorizarea constanta a stirilor, prognozei meteo sau pietei financiare. Perfectionistii pot fi persoane dependente de munca (workaholics) care nu se pot relaxa, persoane care-si reproseaza pina si cele mai mici greseli avand ca o caracteristica generala sensibilitatea exagerata la critici.

Se poate spune ca exista trei tipuri de perfectionisti, fiecare avand un set distinctiv de caracteristici. Primii sunt aproape intotdeauna auto-motivati. Nu conteaza cat de mult i-ar aprecia sau i-ar lauda cei din jur, perfectionistul orientat pe propria-i persoana isi va gasi mereu un cusur. Cei din a doua categorie au convingerea ca lumea se asteapta ca ei sa fie impecabili in tot ceea ce fac. Intr-o clasa de elevi, sunt acei copii care nu raspund la ore de frica sa nu se faca de ras. De multe ori, ei trebuie sa faca fata tristetii sau furiei, pentru ca percep cerintele celorlalti ca fiind incorecte si deplasate.

Atata timp cat ei trebuie sa para perfecti, asa - numitii perfectionisti 'proscrisi social' nu cer niciodata ajutor. Din contra, se vor inchide in ei si problemele vor persista. Cel de-al treilea tip isi transfera standardele de neatins, impunandu-le tuturor persoanelor care se gasesc pe orbita lor. Ei le cer celorlalti acelasi lucru pe care si-l cer lor insisi, si li se pare corect sa o faca. In acest caz, relatiile personale devin aproape imposibile.

I.3. Teorii asupra perfectionismului in psihologia contemporana

Asa cum au afat O'Connor si O'Connor, perfectionistii cu stiiluri pozitive de coping nu erau mai deprimati decat restul oamenilor. Rezultatele, publicate in "Jurnalul de colsiliere psihologica", Vol. 50, nr.3, sustin ideea ca perfectionismul interactioneaza cu alte caracteristici sau evenimente de viata pentru a produce patologia psihica.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Psihologie


Sociologie


Referat Psihanaliza - GELOZIA
LUCRUL CU PERSOANELE CE PREZINTA TULBURARI MINTALE
Incredere fundamentala vs. neincredere fundamentala
DISFAZIILE (AFAZIILE)
MARILE CURENTE ALE PSIHOLOGIEI (IV): NATIVISMUL SI PSIHOLOGIA GENETICA
PSIHOLOGIA VICTIMEI
Caracteristicile actului lexico-grafic la copilul cu deficienta mintala
Minciuna, forma a comportamentului simulat aparent
TESTUL DOMINO
TULBURARI SOMATOFORME SI NORMATIVITATE