Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. psihologie, psihiatrie, functii, psihice, mecanisme, psihoterapie, psihoanaliza

Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Psihologie


Index » educatie » Psihologie
Pensionarea


Pensionarea


Pensionarea

"Batranetea apare atunci cand incepi sa te temi de ea"

Alexandru Vlahuta

Pensionarea reprezinta un fenomen important in viata, care poate marca un punct terminus al dinamismului social sau, din contra, un punct de inceput pentru o viata rezervata relaxarii si tuturor activitatilor pentru care nu au existat timp sau fonduri anterior. Exista si situatii in care pensionarea apare dintr-o necesitate (de boala), moment care survine de obicei brusc, fara nici o pregatire, si al carui impact aduce cu sine multiple probleme la nivel individual sau la nivelul societatii.

"Criza pensionarii" se manifesta mai frecvent la cei care nu au avut anterior o ocupatie extraprofesionala care sa-i pasioneze - un hobby.

In lipsa unei pregatiri de specialitate, a unor "cursuri de preretragere", pensionarul atrage inertia, lipsa de initiativa, pierderea ritmului, a relatiilor sociale, accentueaza tendinta la un fel de anchilozare psihica si fizica. La persoanele suferinde, se constata accentuarea preocuparii pentru starea sanatatii, acestea devenind anxioase si depresive si sfarsind prin a se izola, traindu-si zilele in solitudine.

Mentinerea aptitudinilor intelectuale si a creativitatii, o anumita "intinerire" spirituala prin asocierea intelepciunii, experientei cu dorinta de a fi util - chiar daca trecerea anilor si-a spus, necrutator cuvantul - sunt o parte din remediile "bolii pensionarii".

Integrarea sociala si reintegrarea sociala are o nota aparte, referindu-se la populatia varstnica pensionara, care a incetat sa mai aiba pozitia si comportamentul social din perioada de activitate profesionala.

In cadrul populatiei varstnice pensionare distingem:

a)                             varstnici cu o buna stare a sanatatii fizice si psihice, capabili sa ramana activi si dupa varsta de 60 de ani (de regula pe intervalul 60-75 de ani) si

b)                             varstnici cu o stare precara a sanatatii fizice, care nu le mai permite sa ramana activi decat in mod diferentiat, selectiv si pentru scurte perioade de timp.

Integrarea sociala reprezinta o politica a societatii fata de varstnicii pensionari din prima categorie - capabili sa ramana activi dupa varsta de 60 de ani - prin care se urmareste asigurarea unui cadru social necesar desfasurarii unei activitati utile din punct de vedere social.

Integrarea sociala a varstnicului pensionar capabil inca de activitate inseamna deci transferul statutului si rolului din perioada de activitate profesionala in cea de pensionar. De realizarea unui astfel de transfer depinde mentinerea constiintei utilitatii sociale a varstnicului si, placerea de a trai.

Reintegrarea sociala a varstnicului se refera la acea categorie de varstnici pensionari cu o stare de sanatate deficitara. Drept urmare se impune o redefinire selectiva a posibilitatilor varstnicului cu dizabilitati (cu o stare functionala deficitara) de a ramane activ, de a-si pastra constiinta utilitatii sociale, oferindu-i-se corespunzator acestor posibilitati conditii concrete de desfasurare a unor activitati. Activitatile accesibile acestei categorii de varstnici poarta numele de "activitati informationale" (in cadrul familiei, in anturajul rudelor, prietenilor).

La rezolvarea problemei integrarii sociale a varstnicului contribuie mai multi factori: asistenta geriatrica profilactica sau curativa, o buna stare a sanatatii fizice si psihice, mediul familial, organele administrative.

Omul are nevoie de ocupatie, de activitate, nu numai din considerente de ordin social- economic, ci si pentru intretinerea diferitelor functii ale organismului. Munca reprezinta o ocupatie fundamentala a existentei omului si in acest sens deosebit de interesant este experimentul profesorului Hebb din Montreal, care a cautat si a gasit voluntari pentru "lenevire". Pe langa plata, el le-a asigurat acestora si un grad sporit de confort. Din cei 46 de subiecti selectionati pentru studiu, numai unul a rezistat mai mult de 5 zile, unul 117 ore, altul 113 ore, iar ceilalti au renuntat dupa 70 de ore. Concluzia a fost aceea ca munca este absolut necesara omului.

Antrenarea intr-o anumita ocupatie a fost folosita si ca tratament pentru unele afectiuni- este vorba de asa numita "terapie ocupationala". Grecii si egipteni practicau terapia ocupationala distractiva pentru tratamentul tulburarilor psihice. Philippe Pinell, inca din 1809, a stabilit ca munca prestata riguros a reprezentat calea cea mai sigura de a mentine sanatatea si buna dispozitie a pensionarilor unui azil. Pe baza unor experimente privind rolul terapiei ocupationale, se ajunge la concluzia ca, multi pacienti cu afectiuni psihice grave si cu tendinta la izolare pot fi indrumati spre o activitate si colaborare intre ei, precum si spre o oarecare extindere a sferei relatiilor sociale, in acest fel redobandind sentimentul utilitatii sociale alaturi de semenii lor.

Nevoia de activitate este resimtita la orice varsta, cu atat mai mult la varstele inaintate, cand nevoilor fiziologice si psihologice li se adauga educatia si deprinderea de a munci castigate de-a lungul intregii vieti. Varstnicul, ca si cei tineri, are nevoie de activitate, de societate, sa lege prietenii, sa fie folositor colectivitatii.

Spre deosebire de timpul liber al omului in plina activitate, care se inscrie intre perioadele de munca si cele de odihna, la varstnic, odata cu incetarea activitatii profesionale, timpul liber capata alte dimensiuni. Daca acceptam ideea potrivit careia timpul liber este un timp disponibil, lipsit de constrangere, atunci pentru pensionari "timpul liber" apare ca un timp continuu, o durata de timp compacta, nefractionata, de care poate dispune cum doreste.

De altfel s-a observat ca utilizarea cat mai fructuoasa a timpului liber nu se transforma intr-o problema pentru toti cei care pasesc pragul pensionarii. Se apreciaza ca un numar de batrani vad in incetarea activitatii cel mai bun mijloc de a se realiza conform aspiratiilor acumulate de-a lungul unei vieti. Acestia accepta bucurosi degrevarea de obligatiile profesionale. In sfarsit, isi pot organiza "noua viata" in conformitate cu propria lor dorinta, se pot dedica unor ocupatii necontrolate ierarhic de vreun sef, isi pot gasi satisfacerea realizarii intr-o activitate pe care s-au ales-o, nazuind la ea de multa vreme. In aceasta categorie sunt inclusi intelectualii, muncitorii, micii functionari.

Chiar daca persoanele varstnice au de obicei ocupatii in cadrul familiei, acestea sunt deseori restranse si sarace in stimuli, nu ofera satisfactii si contacte sociale. Asemenea situatii se impun a fi evitate, pentru ca batranii sa nu se simta izolati si aruncati la marginea societatii. In acest scop, apare ca fiind necesara asigurarea prin organizare a unor asemenea activitati, care sa suplineasca pierderile suferite pe plan social prin retragerea din viata activa.

Tipurile de timp liber care pot preocupa pe varstnici, in afara timpului destinat activitatilor legate de anumite obligatii (casnice, familiale) sunt multe. De la activitati fizice (ciclismul, turismul, sporturi ce pot fi practicate pana la o varsta inaintata de catre pensionarii care au o stare de sanatate buna), activitati culturale ( muzica, pictura, lectura, perfectionarea cunostintelor), pana la activitati utile precum mici reparatii mestesugaresti, gradinarit (unele cercetari remarca faptul ca un procent de 42% din totalul persoanelor trecute de 60 de ani se ocupa cu gradinaritul).

Se poate aprecia ca timpul liber al varstnicilor dobandeste dimensiuni si semnificatii neintalnite la celelalte grupe de varsta. Astfel, o particularitate este aceea ca timpul liber devine o problema pentru individ dupa incetarea activitatii profesionale, a activitatilor organizate, care determina schimbari in intregul mod de viata al acestuia. In conceptia gerontologilor, tinand seama de anumite particularitati morfo-functionale, activitatea profesionala nu trebuie total si brusc abandonata, ci adaptata posibilitatilor individuale (ca durata, ritm, etc.)

Pentru varstnicul care are sentimentul inutilitatii sociale si care, nemaifiind solicitat in vreun fel, simte ca isi pierde prestigiul, pozitia in societate, pensionarea aduce cu ea si confirmarea "oficiala" a batranetii, a pasirii in ultima etapa a vietii. La toate acestea se adauga unele modificari care intervin si in viata de familie (plecarea copiilor, ajunsi oameni in toata firea, din casa parinteasca) cu urmari asupra intregului program de viata.

Asa se explica faptul ca uneori, timpul liber, care parca se dilata in fata varstnicului, creeaza dezorientare, fenomene de neadaptare sociala, o exagerare a preocuparilor legate de starea de sanatate. Lipsa de miscare, de activitate sau incetarea brusca a acestora pot accentua procesele cronice degenerative si, totodata, pot accelera evolutia procesului de imbatranire.

Observatiile clinice si de laborator au demonstrat influenta negativa a lipsei sau reducerii activitatilor fizice asupra starii de sanatate a varstnicilor. Modelarea miscarii fizice este unul dintre factorii importanti de normalizare a functiilor organismului dupa varsta de 60 de ani. Lipsa de miscare sau limitarea acesteia antreneaza la varstnici numeroase dereglari ale mecanismelor neuroendocrine de control si de reglare adaptativa si diminueaza semnificativ capacitatile functionale.

La persoanele varstnice sanatoase, cateva zile de repaus la pat determina o marcata stare de disconfort, insomnii, diminuarea apetitului, o stare de tensiune, irascibilitate sau, din contra, de dezinteres si somnolenta. Unii se simt realmente bolnavi. Reluarea activitatii fizice este insotita de o scadere a tolerantei la efort, ameteli, lipotimie, palpitatii. Revenirea la situatia dinaintea repausului fizic necesita o perioada de doua - trei ori mai mare decat in cazul unui adult. Inactivitatea fizica si repausul de lunga durata produc la batrani grave perturbari: constipatie, infectii urinare si pulmonare, insomnie, osteoporoza, tulburari cardiovasculare si psihice, cresterea pericolului trombozelor arteriale si venoase. Sedentarismul reprezinta unul dintre factorii importanti de risc in patogenia bolilor cronice degenerative osteoarticulare, metabolice, a hipertensiunii arteriale si cardiopatiei ischemice.

Forta musculara si capacitatea de munca scad si ele. Lipsa de miscare si inactivitatea in general au o puternica influenta asupra starii psihice a varstnicului. Actiunea, sub toate formele, este modul ideal de existenta a varstnicului. Prin inactivitate (fizica, psihica, sociala), varstnicul este afectat in insasi demnitatea lui. Mentinerea unei conditii fizice satisfacatoare este o problema de mare importanta pentru aceasta grupa de varsta, fiind binecunoscuta observatia ca, valorile scazute ale unor parametri functionali se gasesc de cele mai multe ori intr-o relatie directa cu lipsa de miscare.

Exista o categorie de pensionari "tineri", care incearca sa-si gaseasca "ceva de lucru", desi piata de munca nu are in Romania o oferta prea bogata pentru acestia, iar cursuri de recalificare pentru varstnici nu exista. In general, in toata lumea, educatia premergatoare pensionarii este insuficienta si tardiva. Femeile par mai putin afectate de pensionare, poate si pentru ca, "primesc" rolul de bunica. In multe tari occidentale, dupa pensionare, varstnicii devin membrii activi ai unor asociatii, avand roluri bine determinate, ceea ce duce de obicei la scaderea marcanta a impactului pensionarii, sau devin activi in cadrul unor societati caritabile ori religioase. Pentru persoanele din mediul rural, efectul pensionarii nu apare brutal, adaptarea facandu-se progresiv, prin continuarea muncii in agricultura si gospodarie. In Romania foarte multe femei din mediul rural isi mentin activitatea pana dupa 75 de ani, aceasta generand un sentiment de putere si valorizare.

Alte evolutii sunt acelea ale unor varstnici antrenati in activitati creatoare si animati de valori axiologice. Personalitati capabile de a desfasura chiar la varste foarte inaintate mari tensiuni creatoare, acesti batrani - tineri continua sa se afirme ca demiurgi, pana in ultimul moment al vietii: activitati stiintifice, artistice, social - politice in care, competenta lor inalta si capacitatea de daruire inving deficientele si infirmitatile batranetii.




Psihologie


Sociologie

INVESTIGAREA PSIHOLOGICA A COMPORTAMENTULUI SIMULAT PRIN TEHNICA POLIGRAF
Referat Psihanaliza - GELOZIA
Copiii si vestile rele: repere in consiliere si psihoterapie
Rolul terapiei cognitiv-comportamentale in ameliorarea anxietatii la toxicomani
Obiectivele si specificul consilierii copiilor cu unul sau cu ambii parinti alcoolici
MEDICUL SI SEXUALITATEA -O SITUATIE INEDITA
TULBURARILE AFECTIVE ENDOGENE
ANTROPOLOGIE SI SOMATIZARE
Functiile si procesele psihice in deficienta mintala
TULBURARILE PSIHOTICE ACUTE









 
Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate