ORGANODINAMISMUL SI HIPOCONDRIA

ORGANODINAMISMUL SI HIPOCONDRIA

Ey H afirrna ca "hipocondria ar fi o estimare peiorativa a starii de integritate sau de sanatate a corpului', in care "exista o preocupare perpetua asupra starii de sanatate care antreneaza o cautare continua a durerilor si senzatiilor anormale in toate sau in oricare din regiunile corpului'. Aceasta cautare nelinistita a unei localizari ar exprima nelinistea lor in fata misterului corpului, adica asupra acelei realitati care este pentru fiecare din noi cea mai intima si cea mai secreta, care trezeste la toti oamenii o vie emotie si o pro­funda rezonanta a narcisismului cel mai primitiv. Tot Ey H afirma ca, complexul hipocondriac este universal, apasator si amenintator pentru in­treaga umanitate. Conform teoriei organo-dinamice, incercand sa depaseasca atat conceptiile neurologice cat si pe cele psihogenice, arata ca hipocondria este o boala somatica unde simptomele sunt cele ale unei structuri nevrotice si psihiatrice si nu ale unei leziuni de organ sau de functionare. Realitatea hipocondriei, proiectie halucinatorie si deliranta, este cea de apartenenta a

Psihosomatica, conditii psihopatologice cu exprimare corporala corpului nostru la "lumea' noastra, structura sa este aceea a unei structuri psihopatologice a existentei. Un defect de organizare somatica sau o dezor­ganizare provoaca o regresiune a vietii psihice. "Organicitatea hipocondriei este aceea a conditionarii nevrozei sau psihozei cu forma hipocondriaca, si nu cea a simptomului hipocondriac'. Hipocondria este o boala care altereaza in mod real fiinta si se exprima in imaginar.

Clasificarile lui H. Ey

Conform clasificarilor propuse de Ey, in practica se intalnesc urmatoa­rele forme clinice:

hipocondriacul anxios constitutional;

hipocondriacul obsedat;

hipocondriacul isteric;

hipocondriacul paranoic.

Cadrul psihopatologic are urmatoarele continuturi:

Hipocondriacul anxios constitutional este anxios, hiperemotiv, impresionabil, sumbru; abstinent, urmeaza cu ardoare regimurile cu care se persecuta, isi face din igiena ratiunea existentei, o existenta aservita prescrip­tiilor dietetice si medicamentoase. Terorizeaza anturajul familial care trebuie sa participe la anxietatea acestuia, cauta sa-si faca din medic un complice si un responsabil al hipocondriei. Poate prezenta crize de anxietate paroxistica cu ocazia carora nozofilia bolnavului se cristalizeaza.

Hipocondriacul obsedat prezinta obsesii de natura hipocondriaca, nozofobie, obsesii si fobii legate de activitatea genitala, functii organice, tuberculoza, sifilis, microbi, cancer. In nevroza hipocondriaca, personalita­tea psihastenica formeaza fundalul caracteristic al acestor manifestari (meti­culozitate, scrupulozitate, autoagresivitate).

Hipocondriacul isteric isteria pune in miscare un mecanism hipo­condriac de conversie; ea trece, putem spune, dincolo de hipocondrie. fabri­cand boli care scad angoasa inerenta delirului hipocondriac. Mecanismul de conversie se opreste uneori la mijlocul drumului, realizand un fel de politica a bolii o hipocondrie ostentativa. Fictiunea morbida este traita cu izbucniri pitoresti, un mare efort de imaginatie ca un debuseu de exagerari, minciuni si manifestari asurzitoare.

Hipocondriacul paranoic este agresiv, tiranic, dispretuitor, revendi­cativ, se plange intotdeauna impotriva cuiva, are cel mai adesea o hipocondrie viscero-abdominala cu tulburari digestive, preocuparile pentru alimen­tatie si defecatie, ocupand central tabloul clinic. Alta localizare de electie o reprezinta aparatul genito-urinar. Bolnavul se plange ca ar fi fost victima anturajului, medicilor, interventiilor chirurgicale nereusite. Se simte victima unui supliciu real, "fizic', nu moral, ci imaginar.

Aceasta clasificare vine sa confirme teza heterogenitatii cadrului hipo-condriac pe care autorul francez cauta sa o depaseasca prezentand tablouri psihopatologice in care factorii de personalitate reprezinta canavaua pe care se tes aspectele concrete ale bolii.

Modelul cognitiv al hipocondriei

Modelul cognitiv sugereaza faptul ca originea si dezvoltarea tendintei de interpretare gresita a informatiilor referitoare la sanatate pot fi intelese de cele mai multe ori prin modul in care cunostintele si experientele anterioare legate de boala (ale propriei persoane sau ale altora) conduc la formarea presupunerilor referitoare la simptome, boala, comportamente legate de sanatate, la profesia medicala, etc.

Figura Modelul cognitiv al dezvoltarii anxietatii datorate starii de sanatate

Aceste presupuneri predispun persoana la dezvoltarea unei anxietati datorate starii de sanatate cand incidentele critice sunt in concordanta cu presupunerile care genereaza interpretari specifice gresite. Mai rar, inciden­tele critice relativ severe pot cauza episoade grave si indelungate de anxietate. De exemplu, o femeie ale carei teste de depistare a cancerului si investiga­tiile medicale ulterioare au relevat existenta bolii, a trecut de la convingerea ca "sanatatea ta are singura grija de ea' la ideea ca "poti fi doborata de boli grave sau chiar fatale in orice moment fara a fi prevenita'. Trebuie amintit intotdeauna ca a fi bolnav reprezinta un factor potential pentru ca anxietatea sa se concentreze pe sanatate, in special cand boala este grava.

Presupunerile referitoare la sanatate pot avea numeroase surse, inclu­siv trairi anterioare legate de boala si de sanatate, boli neasteptate sau nepla­cute aparute la cunoscutii persoanei, informatiile din mass-media.

Multe din supozitiile privitoare la boala sunt universale sau impartasite si de alti oameni care apartin aceleiasi culturi. Supozitiile relativ rigide si extreme conduc la o anxietate mai grava si mai indelungata. De ex., multi oameni traiesc cu ideea ca "ca doar disconfortul fizic intens si indelungat, neobisnuit si inexplicabil, poate fi semnul unei boli', o persoana cu anxietate mai accentuata va crede, prin contrast cu prima, ca "orice modificare ce are loc in organism va fi intotdeauna un semn al unei boli grave'.

in timp ce prima presupunere este folositoare,, conducand la cereri de ajutor doar atunci cand intr-adevar starea de sanatate o cere, cea de-a doua presupunere va conduce la o adevarata monitorizare a modificarilor din organism si la consultatii medicale frecvente. in plus, vor exista reactii de frica motivate de interpretarile negative ale situatiilor banale.

Experienta anterioara in situatii de boala-sanatate si in tratamentul medical nesatisfacator pot fi importante in generarea de presupuneri problematice referitoare la riscurile ce tin de sanatate. Alte convingeri sunt legate de slabiciuni personale si de boli particulare, de ex., "exista in familia mea rude cu boli de inima' si "am plamani slabi de cand eram mic'. Aseme-nea idei pot fi o sursa constanta de anxietate si pot fi activate de catre inci­dentele critice, la indivizii vulnerabili.