Metode de relaxare

Metode de relaxare

Relaxarea intrinseca este cea prin care subiectul isi induce el insusi, in mod activ, relaxarea. In cadrul acestui tip de relaxare se disting 2 mari linii metodologice: orientarea fiziologica (somatica si orientarea psihologica (cognitiva, mentala

Metoda Jacobson

Linia fiziologica, introdusa de Eduard Jacobson, se bazeaza pe identificarea kinestezica a starii de tensiune musculara, in antiteza cu lipsa contractiei (relaxarea). Durata metodei Jacobson (numita si metoda relaxarii progresive) este intre 20-40 min. pentru o relaxare locala (zonala), dar se poate prelungi la 1-4 ore pentru relaxari globale (in cazul pacientilor care nu pot executa continuu sedinta de relaxare, se aplica reprize de relaxare, care insa sa nu fie mai scurte de 5 min.). Se executa o sedinta pe zi, dar se poate repeta de 4-6 ori pe zi. Antrenamentul dureaza luni de zile si presupune cunoasterea miologiei si a mecanicii respiratorii normale (ordinea inspirului dar si a expirului fiind - abdominal, toracic inferior,toracic superior).

Conditiile de microclimat trebuie respectate. Ochii nu trebuie inchisi repede, ci treptat (in 2-3 min.). Avandu-se in vedere si relaxarea muschilor mimicii, muschilor limbii, i se cere pacientului sa se deconecteze mental de problemele cotidiene, iar concentrarea pe formulele sugestive sau autosugestive, impuse prin comenzile kinetoterapeutului, sa se faca fara un efort prea mare (placental sa invite sa se relaxes mai degraba "gandindu-se" la indicatiile de relaxare, decat sa se cramponeze printr-o excesiva concentrare). Vocea kinetoterapeutului sa aiba o tonalitate placuta, blanda, iar intensitatea vocii sa scada progresiv pe parcursul sedintei.

Pacientul este pozitionat in decubit dorsal, capul pe o perna mica, genunchii usor flectati - sprijiniti pe un sul, umerii in soar abductie de 30°, palmele pe pat. Metoda se poate aplica, in functie de nivelul problemei-afectarii si de timpul avut la dispozitie, atat global (adica referindu-ne la intregul membru), cat si analitic (adica pe segmente-articulatii ale membrului, ordinea fiind de la distal spre proximal); actiunea se incepe cu un grup restrans de muschi, treptat trecandu-se la grupe musculare mai mari, apoi la musculatura intregului membru, urmand musculatura trunchiului, gatului si in final la intreg corpul.

Tehnica de lucru cuprinde urmatoarele 3 parti:

A) Prologul respirator, ce dureaza 2-4 min si consta in respiratii ample, complete ("in val"), linistite (inspir pe nas, expir pe gura

B) Antrenamentul propriu-zis - in inspiratie MS se ridica lent de pe pat, doar pana cand nu mai atinge patul, mentinandu-se pozitia pe apnee timp de 15-30 sec. Apoi brusc, se lasa MS sa cada, pe expiratie (cu un "uufff"), realizand o liniste kinetica totala pe timp de 1 min.

C) Revenirea, consta la reintoarcerea la tonusul muscular normal, prin mentinerea de cateva ori pe apnee, a unei contractii izometrice puternice a muschilor fetei si mainilor ("strange fata si pumnii"!).

Intr-o etapa superioara se urmareste realizarea unei relaxari diferentiate, pe grupe de muschi, printr-un control al muschilor in timpul activitatilor cotidiene, atat in statica cat si in dinamica. Dupa luni de antrenament, se ajunge perceperea si anihilarea tensiunilor musculare, care sunt generate de (sau care genereaza) tensiuni emotionale si implicit de stres.

Metoda Schultz

Linia psihologica, din a carei categorie fac parte si terapiile comportamentale, sofronizarea, etc. este reprezentata cel mai bine de metoda lui Johannes Heinrich Schultz; metoda vizeaza obtinerea relaxarii prin tehnici de tip central, care induc prin autocontrol mental, imaginativ, o relaxare periferica. Numita si metoda de relaxare autogena sau "antrenamentul autogen" (din gr. autos - prin sine si genan - a produce), dupa spusele autorului, este o autopsihoza, cu ajutorul careia se pot obtine controlul unor functii ale anumitor organe, si implicit relaxare; este o metoda de autodecontractare concentrativa, subiectul creandusi prin concentrare o stare hipnotica. Eficienta deconexiunii obtinuta prin starea hipnoida se materializeaza prin starea de greutate si prin senzatia de caldura.

Metoda se aplica individual sau in grup, specialistul conducand doar primele sedinte de relaxare. Metoda are la baza faptul ca toate functiile organismului sunt dirijate si controlate de creier si ca o parte din functiile controlate, constiente, sunt invatate pe parcursul existentei noastre. Astfel, scrisul, cititul, mancatul, conducerea automobilului pot deveni deprinderi.

Multe persoane au reusit sa invite cum sa dirijeze unele functii ale sistemului nervos (chiar si a sistemul nervos vegetativ). Prima conditie pentru aceasta realizare este obtinerea decuplarii sistemului nervos central de la impulsurile neuromusculare posturale. Acest lucru este posibil numai intr-o pozitie corecta, comoda, relaxanta, a intregului corp; deci se va trece la luarea unor pozitii confortabile (vizitiu de birja sau pozitia de cadavru), pe un pat sau intr-un fotoliu, suficient de mare.

Primul ciclu cuprinde opt exercitii ce urmaresc: introducerea calmului, decontracturarea musculara segmentara si progresiva, obtinerea senzatiei de greutate intr-unul din segmente sau intr-unul din membre,

realizarea senzatiei de caldura, obtinerea senzatiei de rarire a batailor inimii si dobandirea controlului asupra inimii, obtinerea senzatiei de calm respirator si reglarea fazelor respiratiei, obtinerea de calm digestiv si de obtinere de caldura la nivelul plexului solar, obtinerea senzatiei de frunte proaspata-racorita.

Durata acestui ciclu este de la trei luni aproximativ pana la sase luni, dar de multe ori poate fi si de un an, frazele (formulele) standard putandu-se inregistra pe benzi. Dupa insusirea perfecta si sesizarea obtinerii senzatiilor de mai sus, se va trece la insusirea ciclului II, ce consta in tehnici de hipnoza sub stricta indrumare si supraveghere a unui specialist (psiholog), durata lui fiind de cativa ani.

Antrenamentul autogen Schultz se aplica cu foarte bune rezultate de catre sportivi, artisti si ca metoda de profilaxie si de tratament recuperator in spitale sau in scoli speciale, fiind indicat in: hipertensiunea arteriala, angina pectorala, infarctul miocardic, insomnii, nevroze, astm bronsic, ulcer gastrointestinal, impotenta sexuala, frigiditate, alcoolism.

Metoda Klapp

Metoda Rudolf Klapp foloseste pozitia patrupeda pentru activarea musculara in conditia unei coloane orizontale, neincarcate. Principii de executie:

- relaxare in pozitia initiala (sprijin pe genunchi / patrupedie), cu mentinerea acesteia pe tot parcursul executiei;

- ritmul de executie al exercitiului (scurtarea sau prelungirea unui timp) se adapteaza obiectivului urmarit in momentul aplicarii (intindere axiala mobilizare realiniere; "stretch-reflex" cu rol facilitator pentru

travaliul necesar tonifierii musculare, urmand mentinerea pozitiei finale corective);

- deplasarea MS precede in general deplasarea genunchiului; pentru a crea spatiu si pentru a evita tasarea;

- capul este totdeauna in extensie axiala, iar coloana cervicala este delordozata (in barbie dubla);

- pentru solicitare optima, in pozitia finala se lucreaza la limita echilibrului, de aceea coapsa de sprijin va fi aproape verticala (fara a depasi verticala);

- varful piciorului nu va pierde contactul cu solul; ridicarea lui, in cele mai bune cazuri inseamna o puternica coaptare a articulatiilor lombare, adesea o basculare a uneia asupra alteia;

- se verifica permanent echilibrul intre tractiunea exercitata asupra coloanei de greutatea capului si contratractiunea pelvi-podala, ceea ce asigura (o decoaptare), o intindere axiala maxima

- centurile revin obligatoriu la orizontala, cu exceptia exercitiilor de derotare a centurilor.

Toate exercitiile se executa intotdeauna in linie dreapta, pentru a permite deplasarea corecta a segmentelor corpului.

Pozitiile lordozante (poza din stanga):

-care in functie de inclinarea trunchiului, faciliteaza mobilizarea unei anumite zone vertebrale (in toate pozitiile descrise in continuare - inclusiv pozitiile "cifozante" - se executa flexii laterale):

-trei pozitii peste orizontala

1 - corespunde segmentului L4-L5

2 - corespunde segmentului L1-L2

3 - corespunde segmentului D11-D12

-o pozitie orizontala

4 - corespunde segmentului D8-D10

-doua pozitii sub orizontala

5 - corespunde segmentului D7-D6

6 - corespunde segmentului D5-D3.

Pozitiile cifozante (poza din dreapta), in numar de 5, sunt asemanatoare celor lordozante, dar trunchiul este mentinut in cifozare dorsolombara. In aceste pozitii, flexibilitatea coloanei dorsale este obtinuta in pozitiile peste orizontala, iar a celei lombare in pozitiile de sub orizontala.

Pozitiile "lordozante" si "cifozante" din metoda Klapp