Maturizarea

Maturizarea

Perioada a vietii ce face trecerea de la copilarie la varsta maturitatii, marcata de transformari corporale si psihologice ce incep in jurul varstei de 12-13 ani si se termina intre 18-20 de ani, adolescenta este subiectul privilegiat si controversat al psihopedagogilor, generator de opinii si discutii contradictorii.

Desi un adolescent poate sa para matur din punct de vedere fizic, creierul lui este inca in proces de formare. Partea care controleaza impulsurile si emite judecati este una dintre ultimele sectoare ale creierului care se dezvolta. Toate studiile recente arata cum creierul adolescentului se afla intr-un stadiu critic al dezvoltarii. De aceea tinerii trebuie preveniti in privinta consumului de alcool si al consumului de droguri. Alcoolul distruge celulele creierului, produce afectiuni neurologice, pierderi de memorie, probleme de invatare si pune in pericol starea generala de sanatate a tanarului.

Intre 15 si 22 de ani se castiga noi capacatati cognitive in relatie cu maturizarea. Tanarul incorporeaza noi valori si idealuri care-l fac sa dezvolte un sentiment de autopretuire. Acum ei sunt capabili sa se piarda in sinele celuilalt, pierd controlul constient al situatiei, ceea ce reprezinta o caracteristica de baza a dragostei mature. Abia dupa varsta de 22 de ani se dezvolta un ego si un sine puternic. Valoarea de sine il fac pe tanar capabil de a juca roluri multiple.

Starea matura a acestei perioade este numita de Erickson capacatatea de a genera, pentru ca individul care atinge aceasta perioada poate genera munca si experienta dragostei. Munca va fi cea care ii va da incredere in sine, sentimentul importantei si al priceperii. De altfel, Heath (1983) defineste maturitatea prin cresterea capacatatii de simbolizare si a abilitatii de a-ti inregistrea comportamente proprii, o cunostere de sine clara, constientizarea si utilizarea valorilor culturale, capacatatea de a stabili relatii personale bazate pe deplina constientizare a celorlalti.

In Dictionarul de Psihologie (P.P. Neveanu), maturitatea este definita ca o stare functionala fizica si fiziologica la care se ajunge printr-o dezvoltare stadiala si care prezinta un sistem complet de posibilitati ce se conserva stabil in etapa varstei adulte. Se distinge o maturitate biofiziologica, constand din implinirea proceselor de crestere si structurare functionala a organelor, si o maturitate psihica in care concura modalitatile de maturitate intelectuala de structurare definitiva a mecanismelor intelectuale, ceea ce mijloceste autonomia lor , de maturitatea emotionala rezidand in diferentierea emotilor, stabilizarea sentimentelor si capacatatea de control a lor si maturitatea sociala caracterizata prin deplina adaptare la conditiile vietii si activitatii sociale si prin participarea responsabila la aceasta.

Maturitatea presupune ca persoana sa fi trecut cu bine prin toate starile afective anterioare ( atasament, detasare, afiliere, dragoste). Daca adultul a facut fata cu bine stadiilor de dezvoltare emotionala, atunci ajunge sa traiasca o viata minunata. Capacatatea de a iubi este o conditie si o garantie pentru capacatatea de a munci.

Maturizarea este sistemul de procese biopsihosociale care concura la o evolutie individuala incheiata cu o stare de maturitate.

In maturizare un rol important revine programarii native, care in conditiile normale de echilibru cu mediul, mijloceste cresterea si organizarea functionala. Maturizarea nu poate fi detasata de conditiile mediului si de activitatea de invatare si educatie, care sunt la om decisive. La nivelul psihic si de personalitate factorii de mediu si de educatie sunt interdependenti si trec unul in altul Din punct de vedere psihosocial maturizarea se refera in genere la emanciparea personalitatii, ce devine independenta, apta de activitati si raspunsuri psihosociale. Maturizarea intereselor si inclinatilor duce la o maturizare profesionala. Maturitatea psihica si profesionala alcatuiesc un continuum care, in lumea contemporana extrem de complexa si in continua schimbare, capata forma unui labirint nesfarsit si nu pe cea a unei linii drepte ce se opreste intr-un punct. Intregul comportament al tinerilor este dependent de maturatia care se petrece in aparatul genital si care le stabileste un alt rol in societate, pe cat de nou, pe atat de greu de interpretat la inceput. De fapt, perioada adolescentei este ultima parte a formarii personalitatii omului, perioada in care se definitiveaza caracterul viitorului adult. Procesul maturizarii psihosociale in perioada pubertatii si adolescentei, se realizeaza diferentiat intre baieti si fete, fiecare categorie avand anumite particularitati.

1Conflictele de autoritate

Criza de autoritate, care depaseste cadrul familial este specifica epocii noastre. Granita dintre tinerii care se vor adulti si adultii care se vor tineri nu mai este distinct delimitata. De multe ori adultii se incapat-neaza sa rivalizeze cu tinerii in ceea ce priveste moda si viata erotica. Conflictele de autoritate iau, de cele mai multe ori, forma banala a unui conflict asupra limitelor: la ce varsta ai dreptul sa fumezi prima tigara, la ce varsta sa te dai prima oara cu ruji, sa iesi cu prietenii, la ce ora ai voie sa te intorci acasa seara? (R. Vincent) Conflictul nu va fi niciodata grav, daca regula este admisa de ambele parti. Dificultatea provine din incertitudinea parintilor asupra propriilor decizii, din variatia limitelor de la o familie la alta, din influenta televizorului, care arata tinerilor cat de liberi sunt, fara a defini clar termenul de libertate. Adolescentul va dori sa depaseasca putin limita, iar parintii s-o respecte. Parintii stabilesc reguli de principiu avand ca reper propria lor adolescenta, iar adolescentii vor avea sistematic o atitudine revendicativa. Intarirea excesiva sau ingaduinta totala inlatura posibilitatea unui dialog intre ei. Adolescentii nu-si doresc parinti amici, ci isi doresc in primul rand sa fie comandati. Fara bataie, dar comandati. Tanarul nu se poate lipsi de etalonul pe care-l constituie pentru el atitudinea adultului pe care il stimeaza.

La 14 ani adolescentul devine capabil sa rationeze pe baza unor propozitii abstracte si sa le inlantuiasca in mod logic, adica sa construiasca teorii si sa regandeasca lumea in felul sau. Semn al dezvoltarii lui intelectuale, acesta compara experienta proprie cu ceea ce a fost invatat si verifica temeinicia conceptiilor sale si eventual adopta unele noi, care devin, destul de frecvent, diametral opuse.

Nevoia de a contesta totul nu este, la un tanar, altceva decat reflectarea unui efort intelectual, absolut normal, de a regandi totul independent si de a nu accepta nici o idee de-a gata, fara ca mai intai s-o fi trecut printr-un rationament personal. (R. Vincent, p. 105) Aceasta contestare este o etapa indispensabila a maturizarii psihologice ce prezinta totusi anumite pericole. II lipsesc rigurozitatea si punctele de reper, fiecare idee noua fiind pusa la indoiala la nesfarsit distruge un rationament bine inchegat. Constient de defectele sale, adolescentul se indreapta cu ingrijorare catre adult, nu pentru a-i accepta ideile, ci pentru a le confrunta. Va ramane deceptionat daca nu va gasi un parinte competent, care sa aiba continuitate in ideile sale si care sa nu accepte compromisuri. Adolescentul nu doreste sa fie deceptionat de parintii lui, dar nici ai lui sa nu fie deceptionat de el. Confruntarea trebuie sa fie insotita de o stima reciproca si de un respect reciproc al opiniilor. Adolescentul doreste un echilibru afectiv, in care sentimentele reciproce sa nu mai decurga din dependenta. Acest echilibru afectiv este una din cele mai delicate probleme, fiind deosebit de important pentru parinti sa-i ajute in mod real pe adolescenti.

Daca preadolescenta este varsta educatiei sexuale, adolescenta este varsta educatiei sentimentale.

2 Procesul maturizarii la baiat

Pubertatea nu este deosebita numai din punct de vedere morfofunctional la cele doua sexe, ea este si diferit traita. Intre maturarea sexuala propriu-zisa si maturarea psihologica nu exista un paralelism strict, cea din urma evoluand mai lent, iar maturizarea psihologica a unei fete se realizeaza mai rapid decat in cazul baietilor.

Trairea pubertatii de catre adolescenti este definitorie pentru intreaga viata si explica in mare masura deosebirea de comportamente a celor doua sexe. La baiat aceasta perioada este intotdeauna critica, el simte ca in viata lui a aparut un element strain, ce se alatura sentimentelor si gandirii sale, independent de vointa sa. Este vorba de erectia fiziologica, involuntara, spontana, privita ca ceva necunoscut si nelinistitor.

Daca initial puberul va prefera compania ambelor sexe, considerandu-i tovarasi de joaca de seama lui, ulterior se va departa de fete, fiind atras in special de grupul de baieti. In ochii grupului solidar de baieti, fetele sunt "dispretuite", avand un rol strict ludic, de a fi trase de par sau "luate peste picior". Acest comportament este caracteristic perioadei postpubertara, faza de homosimpatie, in care un baiat se preocupa exclusiv de sexul sau. Copilul incepe sa prefere petrecerea timpului cu prietenii, in defavoarea timpului petrecut cu familia

La baiat, majoritatea jocurilor au un caracter orientat preponderent spre activitati violente (distrugeri de bunuri), adopta un comportament mai agresiv; evita sa se imbrace ingrijit, asemeni fetelor, intrucat astfel de comportamente nu sunt specifice "barbatilor" adevarati. Este perioada gandurilor eroice, fiecare grup stabilindu-si un leader, un erou, care intruneste caracteristicile apreciate de catre toti membri grupului din randul adultilor apropiati, care in ochii lor se identifica cu propria lor vitejie. Idolul lor va fi intotdeauna un barbat, de multe ori tatal unuia dintre baieti, cu care desfasoara activitati specifice baietilor (fotbal, excursii).

Intensificarea ritmului de crestere duce la aparitia de momente mai numeroase de neatentie ce au tendinta de a se exprima prin mai putina disciplina si momente spre reverie, distragere la ore, pierderea timpului de facut lectii, abdicarea temporala de la mici sarcini familiale sau scolare. In aceste conditii, reactiile de sanctiune sau admonestare sunt privite ostil. Desi majoritatea baietilor adopta astfel de comportamente, exista si exceptii in randul acestora, baieti care nu intrunesc din punct de vedere fizic calitatile pentru a trece peste "probele" la care ii supun colegii din grupul de razvratiti si vor ramane in consecinta mai retrasi. Adultii nu realizeaza cruzimea cu care sunt tratati acesti copii de catre colegii lor, care ii pun pe acelasi plan cu fetele si care sunt sentimentele pe care acestia le dezvolta. Expulzarea lor din grupul colegilor ii determina sa se retraga intr-o viata psihica plina de complexe de inferioritate, complexe ce pot duce pana la nevroze reactive.

Este un punct crucial in patologia psihica. In cel mai fericat caz, acesti copii vor gasi preocupari mai putin agresive (lectura, invatatul, muzica, colectionarea de diverse etc.). Datorita faptului ca sunt prin forta lucrurilor mai meditativi, vor trai mai profund semnele maturatiei sexuale. Incepe sa se contureze impulsul sexual, caracterizat "homosimpatic", dar traieste izolat de sexul opus, pentru ca dupa cativa ani sa se prezinte in fata lui ca adult format. Asemenea elemente de homosimpatie pot persista toata viata, spre exemplu, acele perioade in care barbatii au trait mult timp alaturi, legand prietenii trainice, ca in cazul stagiului militar.

Educatia copiilor in aceasta perioada este destul de dificila, rezultate pozitive obtinand doar acei adulti care reusesc sa le castige increderea.

Tot in aceasta perioada, dar si mai tarziu, apar primele manifestari sexuale. Daca aparitia caracterelor sexuale secundare i-a tulburat, cu atat mai mult se vor simti uluiti in fata acestor manifestari. Daca la inceput vor ignora aparitia parului pubian, cu cat se vor asocia mai multe semne, cu atat mai mult vor fi preocupati de ele. Trairea acestor sentimente se realizeaza diferit, tinerii resimtind uneori rusine, jena, refuzul de a discuta cu parintii sau cu prietenii. Ulterior, prin comparatie cu tinerii de varste mai mari, vor observa mai atent ulterior aceste semne, considerandu-le de aceasta data ca noi semne ale barbatiei. Aparitia impulsului sexual determina si unele manifestari sexuale, erectia spontana a penisului, stare de care ei cauta sa se elibereze prin cele mai variate forme. Erectiile spontane ale penisului pot aparea inca inainte ca functia germinativa sa matureze. La inceput, erectiile nu apar ca raspuns la stimuli specifici sexuali, ci, in foarte multe imprejurari, ca o expresie a tensiunii sexuale interioare. Ele nu contin dorinta sexuala, ci doar rezultatul unui impuls sexual difuz.

Mai tarziu, ca urmare a intrarii in functiune a liniei seminale a organelor genitale, erectiile spontane pot fi urmate de ejaculari (polutiuni) care, de obicei, survin noaptea. Uneori membrii familiei acorda acestui fenomen o semnificatei patologia, cerand sfatul medicului. Trebuie mentionat ca aceasta este o stare normala, prin care se asigura reinnoirea permanenta a spermatozoizilor. Fiecare barbat are ejaculari nocturne, pana la varsta in care incepe o viata sexuala reglementata. Ejacularile pot fi provocate si de stimuli nespecifici (lecturi sau filme cu continut erotic) si sunt insotite de obicei de visuri erotice. Aceste polutiuni nu sunt insa traite activ si prin faptul ca apar mai ales in timpul somnului, stau in afara vointei omului.

La un moment dat, baiatul va realiza ca prin provocarea ejacularii, frictionand cu mana penisul in erectie, va inlatura tensiunea interioara, prin descoperire proprie sau la indemnul altor baieti ce practica acest comportament (onanie). Acest procedeu numit masturbatie, reprezinta o faza a maturatiei sexuale prin care trece adolescentul si trebuie de asemenea sa fie inclusa in educatia sexuala oferita in general de catre o figura parentala a baiatului.

Din punct de vedere psihologic, acest fenomen nu implica probleme in general, considerand faptul ca este vorba despre un fenomen firesc, de autocunoastere, mai ales pentru puberi, la care un contact sexual ne este inca posibil. La aceasta varsta este mai mult un mijloc de eliminare a tensiunii sexuale si prin urmare, este gresita opinia conform careia masturbatia adolescentului este simptomul unei boli psihice. Doar la adult, ea devine perversiune atunci cand inlocuieste complet actul sexual.

Masturbatia poate fi privita in fapt ca un corespondent intentionat al ejacularilor nocturne spontane, fiindca, in ultima instanta, scopul lor este acelasi. Modul in care adultii vor reactiona la aceasta situatie - parintii si educatorii, va determina reactii diverse in randul adolescentilor. Cert este ca ei trebuie sa aiba convingerea ca acest fenomen la aceasta varsta, nu are caracterul unei perversiuni si ca trebuie sa-i previna pe tineri de urmarile daunatoare a exceselor (oboseala, astenie, nevroza).

Remediul cel mai indicat al acestor stari de tensiune il constituie implicare adolescentilor in activitati sportive, in munca fizica sau intelectuala intensa. Un program zilnic echilibrat compus din munca si odihna, il ajuta pe tanar sa treaca peste aceste stari. Problemele sexuale ale vietii adolescentului nu trebuie exagerate, fiind doar o parte din multitudinea factorilor care actioneaza asupra lui la acesta varsta.

3 Procesul maturizarii la fata

Daca la baiat pubertatea este la inceput resimtita ca ceva strain, ca un balast, la fata situatia este alta. Ea, prin maturatia sexuala isi vede existenta potentata. Pentru fata, pubertatea reprezinta punctul hotarator in viata si totodata continuarea fireasca a dezvoltarii psihice.

Ca si in cazul baiatului, fata se va separa de grupul mix de prieteni, se va indeparta de baieti pentru a se feminiza. In acesta perioada, despartirea celor doua sexe se datoreaza mai ales faptului ca fetele sunt mai dezvoltate din punct de vedere fizic decat baietii. Spre deosebire de acestia din urma, care isi amintesc cu placere de cele traite in acest timp, fata va incerca sa uite acesta perioada de tranzitie de la copilarie la tanara femeie, atunci cand era disproportionata, plina de pistrui sau cosuri, cu tenul gras si pilozitate excesiva. Doar anumite modificari somatice sunt urmarite cu nerabdare, cum ar fi aparitia sanilor, modelarea soldurilor, intrucat acestea marcheaza stadiul incipient de dezvoltare ca femeie matura a adolescentelor.

Din punct de vedere sentimental, pe fondul unei emotivitati mai accentuate in comparatie cu baiatul, la fata exista teama ca nu va mai fi iubita de cei pe care ii iubeste. Acest lucru se datoreaza temerilor exprimate ale adultilor cu privire la viitorul fetelor lor, la dificultatile pe care le vor intampina in plus fata de un baiat, insa sunt interpretate in mod eronat, fetele avand temeri la gandul ca proprii lor parinti au regrete in privinta existentei lor. Tocmai de aceea, tinerele vor fi in permanenta in cautarea dovezilor de afectiune din partea adultilor, pe care ii coplesesc cu tandrete, dar gesturile lor sfarsesc prin a crea o stare de disconfort. Cand sunt respinse cu iritare din cauza insistentei lor, ele acorda acestor gesturi de indispozitie ale membrilor familiei o importanta exagerata si trag concluzia ca nu mai sunt iubite.

Cu varsta, orizontul tinerei fete se largeste si curiozitatea o indeamna sa exploreze noi medii sociale, iesind usor din cercul familial. Fetele au pretentia de a fi considerate adulte, chiar daca nu sunt privite astfel de cei din jur, pretentii care provoaca mici contradictii intre parinti si copii, urmate adesea de interdictii si fixarea unui program, care au ca rezultat reactii de protest.

Relatiile sociale pe care acestea le leaga, sunt de asemenea diferite. Spre deosebire de baieti, care vor forma grupuri mai mari, fetele se asociaza de obicei, in grupuri de trei sau patru persoane, care se dezmembreaza repede, ramanand de obicei doua prietene, deseori de nedespartit. Este tipic pentru fete, la acesta varsta, o permanenta coabitare in doua, intreaga lor activitate scolara, recreativa fiind desfasurata in grup. Ponderea cea mai mare o ocupa conversatia, discutiile pe teme diverse intre prietene, inclusiv la scoala, unde, de obicei tulbura orele de curs. Micile "barfe" sunt in principal despre celelalte prietene si colege, cele care sunt mai dezvoltate somatic si avand deja un prieten, sunt considerate "usuratice", cand de fapt, ele adesea se imagineaza in situatii similare. Subiectele favorite de discutie sunt moda si articolele de infrumusetare. Cu timpul, fata va simti nevoia sa-si impartaseasca sentimentele fata de altcineva, va incepe prin a darui dragostea unui obiect, va acorda semnificatii unei melodii romantice, fara sa stie ca poate da acestei iubiri o alta destinatie.

Acesta perioada este de fapt corespondentul perioadei de homosimaptie la baieti, ea avand insa, pe plan psihic, o nota sexuala, deoarece obiectul principal al discutiilor il constituie viitorul sot, caminul si copiii. Toata acesta perioada are un caracter visator si romantic. Si aceste vise, izvorate dintr-o fantezie bogata, constituie obiectul interminabilelor discutii dintre doua fete.

Maturatia sexuala si, odata cu ea, aparitia ciclurilor menstruale, nu produc o tulburare in viata fetelor si nici conflicte in plan psihic, cum este cazul baietilor. Impulsul sexual este mai difuz, mai neclar. O fata poate avea vise erotice cu ejacularea continutului glandelor de la orificiul vaginal, dar acestea trec in general neobservate. De aceea, visele lor includ foarte rar dorinta de a avea contact sexual cu prietenul lor. Ele vor sa fie doar admirate, curtate, cu alte cuvinte, sa fie in centrul atentiei. De cele mai multe ori, micile probleme pot fi usor depasite daca sunt impartasite unei prietene bune care trece prin situatii similare.

Este perioada in care incep de fapt sa se intereseze de baietii de aceeasi varsta, privindu-i cu alti ochi. Timiditatea si sentimentul de inferioritate dispar in momentul in care observa ca nu mai constituie un obiect de dispret, ci dimpotriva, tovarasia lor este cautata de baieti. Dar toate flirturile, mai mult sau mai putin discrete ale tinerei fete, nu implica altceva decat cautarea dragostei pur sentimentale. Din clipa in care crede ca a starnit dragostea, adolescenta este intotdeauna convinsa ca va gasi la partenerul ei aceeasi inflacarare. Adolescentul insa, nu se poate darui cu aceeasi generozitate si dupa ce entuziasmul initial se stinge, el alearga dupa alte aventuri sau alte activitati, fata cunoscand atunci tristetea unei deceptii in dragoste.

Din punct de vedere sexual, datorita faptului ca impulsul sexual este difuz, neconcentrat asupra organelor genitale, practica masturbarii in randul fetelor este mult mai rara. Se apreciaza ca 50% dintre fete s-ar masturba daca, din intamplare, si-ar da seama ca atingerea clitorisului si a labiilor produce reactii de placere. Insa, din punct de vedere psihologic, aceasta problema nu ridica motive de ingrijorare in randul adultilor. Spre deosebire de baieti, fetele traiesc pubertatea mai uniform, intr-un mod mai echilibrat.

Ca si in timpul preadolescentei, si in adolescenta conflictele de autoritate se afla pe primul plan, dar au o nuanta diferita. Tinerii cauta un statut care sa le defineasca anumite drepturi. Este un paradox mentinerea din ce in ce mai prelungita intr-o stare de depandenta materiala si morala a tinerilor care si-au atins maturitatea fiziologica. Majoratul legal, in numeroase cazuri nu inseamna neaparat ca adolescentul este capabil sa-si castige existenta. Din an in an varsta maturitatii sociale se indeparteaza, in timp ce varsta pubertati scade. Se asista la fenomenul nou al " teen-ageri -ilor", adulti sexual, dar inca socotiti copii iresponsabili.