Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Psihologie


Index » educatie » Psihologie
» Imaginea de sine


Imaginea de sine


Imaginea de sine

Adolescentul este deosebit de sensibil fata de manifestarile de respingere si fata de judecata adultului caruia ii critica modul de comportare, dar ii recunoaste experienta. Preocuparea lui majora este sa stabileasca raporturi de egalitate cu adultul si nu raporturi de tipul celor dintre educat si educator. Respinge sfaturiledate "pentru binele lui", dare in mod ipocrit ascund porunci. Nu trebiue sa i se faca morala de la inaltimea principiilor, ci sa se discute deschis si uman problemele care ii preocupa si asupra carora sunt insfarsit gata sa asculte punctul de vedere al celor mai in varsta. El doreste sa se autodefineasca si sa-si cunoasca propriul Eu. Cunoasterea propriului Eu incepe prin cunoasterea a ceea ce el nu accepta, a ceea ce el nu gandeste, a ceea ce el nu doreste. Astfel la inceput el stie ce nu vrea.



Din punct de vedere al continutului sau, imaginea de sine cuprinde rezultatele cumulate ale perceptilor de sine ( cea mai importanta este perceperea in Oglinda vezi Oglinda oglinjoara), ale reprezentarilor asupra propriei fiinte, ale formularii verbale a diverselor insusiri pozitive sau negative constatate in mod repetat, acceptate si asumate.

Imaginea de sine este totodata o constructie sociala pentru ca fara oglindirea in altul, fara compararea cu ceilalti, fara receptarea reactiilor altora fata de noi nu reusim sa ne verificam constatarile directe referitoare la propria persoana. Astfel interactiunea cu alte persoane este foarte importanta. O evolutie buna a imagini de sine este influentata de parinti iubitori si disponibili, prieteni adevarati si profesori care ne pretuiesc si ne incurajeaza.

Cristaliarea initiala a imaginii de sine se realizeaza in jurul varstei de sase - opt ani, dar organizarea ei deplina se inregistreaza in preadolescenta si adolescenta si va persista tot restul vietii.

Viata psihica inteleasa ca sistem se caracterizeaza prin capacitatea de a intretine relatii informationale cu lumea si cu sine dezvoltandu-si o constiinta a lumii si o constiinta de sine. Astfel Eul se dezvolta in stransa legatura cu functionarea sistemului psihic uman.

Imaginea de sine este unificarea intr-o totalitate a rezultatelor autocunoasterii, a relationarii cu altii si a trairii evenimentelor autobiografice semnificative care au relevat calitatile si defectele pe care le are fiecare cu privire la Eul fizic (Eul material), Eul spiritual si Eul social, adica a celor trei planuri interdependente.

Eul fizic include particularitati cum ar fi: tipul somatic, inaltime, greutate, culoarea parului, culoarea ochilor, particularitati fizionomice.

Eul material implica tot ce este de ordin material, adica acele proprietati despre care se spune «  este al meu ».

Eul spiritual include valori, dorinte, aspiratii, insusiri caracteriale si temperamentale, aptitudini, talente, atitudini, fiind rezultatul autoreflectiei, al receptarii aprecierii altora, al consemnarii reusitelor si nereusitelor.

Eul social este totalitatea parerilor si impresilor pe care cineva si le face despre ceilalti, si cuprinde calitati si defecte, impresii pozitive si negative si satisface sau dezamageste persoana respectiva.

1.1. Conceptul de sine

Conceptul de sine include ideile, judecatile, evaluarile cu privire la propria persoana, organizate intr-un intreg cu ajutorul caruia persoana se intelege mai bine pe sine si-si poate explica manifestarile in circumstante diverse.

In adolescenta este mai abstract si mai cuprinzator. O cale importanta de cunoastere a conceptului de sine este chestionarul « Cine sunt eu ». Tesul proiectiv favorizaza exprimarea reactiilor emotionale, reducand tensiunea pihica si ofera informatii asupra modului in care este structurata imaginea de sine a subiectului, asupra dimensiunilor si dominantelor sale, asupra modului caracteristic de a actiona, de a simti, de a raspunde la solicatarile sociale. In 1950, F.J.T. Bugental si S.L. Zelen au imaginat o proba care consta in solicatarea subiectilor investigati sa formuleze trei raspunsuri la intrebarea « Cine esti tu ? ». Patru ani mai tarziu M.H.Kuhn si T. S. Mc. Portalnd au diversificat proba cerand subiecilor sa completeze 20 de spatii care incepeau cu formularea "Eu sunt". Proba este cunoscuta in literatura de specialitate sub denumirea de TST- Twenty Statements Test sau WAY ( Who are You ?).  Adaptat de Ursula Schiopu, util in studii comparative dupa varsta, profesie etc, testul de personalitate « Eu Sunt » evidentiaza reprezentarea diferitelor caracteristici si laturi ale personalitatii, accentuarea unor structuri ale acesteia. 

Conceptul de sine impreuna cu imaginea de sine alcatuiesc latura cognitiva a reflectarii propriului Eu.

Conceptele asociate sinelui sunt imaginea de sine si constiinta de sine. Construirea stimei de sine depinde de practicile parentale, de modul in care parintii isi vad si ingrijesc copiii. Copiii cu o buna stima de sine au in general parinti cu o buna stima de sine, care definesc clar si ferm limitele. Intre aceste limite copiii au posibilitatea de a fi independenti avand si in acelasi timp sentimantul ca sunt protejati.

1.2. Stima de sine

Stima de sine este atitdinea pozitiva sau negativa a subiectului fata de propria fiinta si modul de a se simti capabil, important, valoros. Stima de sine este relativ constanta dar de fapt are o parte stabila iar alta care se modifica in perioade de timp dificile sau in cazul unor seri de insuccese. Unul din instrumentele de evaluare a stimei de sine si cel mai utilizate in cercetarea din psihologie si psihiatrie este scala Rosenberg. Acest chestionar ofera o indicatie despre nivelul stimei dumneavoastra de sine.

Imaginea de sine, conceptul de sine, stima de sine au o foarte mare importanta in viata omului in manifestarea si dezvoltarea personalitatii sale, in initierea, realizarea si dezvoltarea relatiilor cu grupul.

Oamenii tind sa caute ocazii care le conserva stima si respectul de sine si vor evita situatiile opuse.

Respectul de sine este important pentru ca reprezinta o calitate perseverenta in timp, in relatie cu aprecierile celorlalti. O buna stima de sine previne esecul scolar, anumite dificultati de invatare, delincventa, abuzul de droguri si suicidul. Copiii cu dizabilitati au o imagine de sine negativa, ceea ce la accentueaza handicapul obiectiv. De aceea este nevoie de o preocupare speciala pentru ameliorarea imaginii de sine a acestor copii.

In educatie se vorbeste despre un sine academic. Elevii care au respect de sine si o imagine pozitiva a lor obtin rezultate mai bune. Cercetarile demonsreaza ca rezultatele academice slabe conduc la o diminuare a respectului de sine, iar stima de sine scazuta tinde sa fie compensata de cresterea respectului de sine in alte domenii. Copiii cu rezultate scolare slabe vor sa atraga atentia asupra lor prin acte de fronda, care-i vor face sa se simta respectati de ceilalti colegi si de ei, chiar daca in sens negativ.

Capacitatea scolara este o importanta componenta a sinelui, a respectului de sine la varsta scolara. Lipsa autoaprecierii, a respectului de sine si a iubirii de sine impiedica mentinerea unor relatii de dragoste normale si mature.     Pana ce persoana nu este capabila sa se iubeasca pe sine nu va putea iubii pe altcineva. Freud si psihanalistii sustin ca semnul maturitatii este capacatatea de a iubi si a munci. "Desi nimeni nu protesteaza cand aplicam conceptul de iubire la diferite obiecte, multi cred ca este o virtute sa-i iubesti pe altii, dar ca pacatuiesti iubindu-te pe tine insuti. Se presupune ca, in masura in care ma iubesc pe mine insumi, nu iubesc pe altii si ca deci, iubirea de sine este unul si acelasi lucru cu egoismul. Acest punct de vedere este foarte vechi in gandirea occidentala" .( John Calvin in Institutes of the Christian Religion, translated by J. Alban, Presbyterian Board of Christian Education, Philadelphia, 1928, Cap.7, par.4, p.622). John Calvin vorbeste despre iubirea de sine ca despre o ciuma. "Freud vorbeste despre iubirea de sine in termeni psihiatrici dar, totusi, judecata sa de valoare este aceeasi cu cea a lui Calvin. Pentru el iubirea de sine este totuna cu narcisismul, cu intoarcerea libidoului catre tine insuti. Iubirea nu este neaparat o relatie cu o persoana, iubirea este o atitudine, o orientare a caracterului, care determina modul de corelare a unei persoane cu lumea in intregul ei. Adevarata iubire este o expresie a productivitatii si implica grija, respect, responsabilitate si cunoastere. Nu este un "afect" in sensul ca suntem afectati de cineva, ci o nazuinta activa catre dezvoltarea si fericirea pesoanei iubite, cu radacini in propria noastra capacatate de a iubi." ( E. Fromm, p. 56)

Concluzionand iubirea este o facultate a caracterului matur, productiv.





Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate