Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. psihologie, psihiatrie, functii, psihice, mecanisme, psihoterapie, psihoanaliza

Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Psihologie


Index » educatie » Psihologie
INVATAREA SI ADAPTAREA LA DEFICIENTII DE AUZ


INVATAREA SI ADAPTAREA LA DEFICIENTII DE AUZ



INVATAREA SI ADAPTAREA LA DEFICIENTII DE AUZ

Efectele pierderii de auz sunt dependente si de atitudinea familiei fata de deficient pe langa gradul si cauzele pierderii de auz.

Surditatea nu restrange numai registrul audidiv al copilului ci mai ales interrelationarea sociala timpurie care sta la baza procesului de comunicare.

Deficienta de auz produce o perturbare la nivelul functiilor de receptie si expresie a comunicarii verbale. Aspectele semantice ale comunicarii se reduc in favoarea celor pragmatice. Calitatea informatiei ce se vehiculeaza nu are claritatea si forta de a cuprinde totalitatea evenimentelor si nu se produce o echilibrare adecvata la mediul inconjurator. In acelasi timp, nu se produce nici o compatibilizare a mediului la solicitarile subiectului.Achizitile acumulate in procesul instrctiv educativ ori prin intermediul mass-mediei sun slab reprezentate in exprimarea si receptionarea ideilor, sentimentelor, intentiilor si a atitudinilor.

Comunicarea gestuala, daca pentru copilul auzitor are rol de sustinere, de suplinire sau completare a cea ce este dificil pentru comunicarea verbala, pentru surdo-mut mimico-gesticulatia devine, din ce in ce mai mult, fundament si baza a intelegerii.

Se impune insusirea limbajului verbal in mod organizat prin demutizre . Demutizarea este un proces complex de insusire a limbajului verbal cu mijloace proprii surdo/didacticii pe baza compensarii functionale a auzului deficitar si prin folosirea analizatorilor nealterati.

Pe masura insusirii cuvintelor, gestul se subordoneaza exprimarii verbale, dar ramane dominant in comunicarea neauzitorilor mult timp dupa insusirea comunicarii verbale.

In activitatea cu neauzitorii specialistii au identificat trei aspecte importante cu care se confrunta acestea:

1-prima problema se refera la contactul social interpersonal in dezvoltarea limbajului si gandirii. Invatarea are la baza un impuls social, copilul invata intrun context social interactional impreuna cu adultii.De aici dificultatea invatarii limbajului direct ca un exercitiu, rupt de contextul in care s-ar forma spontan.

2-al doilea aspect se refera la faptul ca intro comunicare scopul si intelesul acesteia este foarte impotant. Adultii si copiii, cind vorbesc, isi comunica ceva anume. In cazul copiilor deficienti de auz, daca in procesul de invatare vor fi pusi in situatia de a asimila in mod pasiv, acestia nu vor putea deveni responsabili pentru propria invatare, nu vor putea sa invete cum sa invete.

3-Copilul incearca sa invete, sa inteleaga lumea in care traieste si sa o influienteze. In acest sens este important modul in care instrumentam setea de cunoastere a copilului si in special

Scopul si obiectivele educatiei deficientului de auz

Realizarea educatiei copiilor deficienti de auz este posibila prin respectarea unui minim de cerinte.

1.                Inceperea timpurie a educatiei odata cu depistarea si diagnosticarea tulburarii de auz.

2.                Colaborarea dintre familie, medic, surdolog, protezist si implicarea familiei in formarea comunicarii si dezvoltarii psihofizice a copilului.

3.                Formarea capacitatii de receptie a vorbirii prin protezare individualizata si labiolectura asociata cu articulatii si comunicare verbala orala concreta.

4.                Elaborarea unei metodologii complexe de demutizare bazata pe imbinarea invatarii globale, spontane, naturale a limbii (calea materna, cu invatarea organizata si dirijata in raport cu potentialul psihic si psihomotric al copilului.)

5.                Studierea posibilitatilor de adaptare si introducere a copilului intr-un mediu vorbitor in vederea integrarii ulterioare sub diferite forme in invatamantul obisnuit.

LOGOPEDIA

Logopedia este o disciplina a stiintelor pedagogice care studiaza problemele speciale de natura psihologica, pedagogica, sociologica si medicala privind prevenirea si corectarea tulburarilor de limbaj. (Gutu,M., 1975)

Tulburarile limbajului reprezinta rezultatul disfunctiilor intervenite in receptionarea, intelegerea, elaborarea si realizarea comunicarii scrise si orale din cauza unor afectiuni de natura organica, functionala, psihologica sau educationala, care actioneaza asupra copilului mic in perioada aparitiei si dezvoltarii limbajului. (Ghergut, A., 2005).

1.      Evolutia limbajului in copilarie

Limbajul este activitatea specific umana de comunicare cu ajutorul limbii si al tuturor resurselor ei.

Aparitia si dezvoltarea limbajului este determinata de: influenta mediului socio-cultural si de realizarea posibilitatilor si resurselor specifice speciei umane. Principala modalitate de insusire a limbajului este imitatia, prin imitatie copilul dobandeste atat material fonetic cat si functia simbolica a limbajului.

a)     Achizitii lingvistice din primul an de viata:

-        1 luna - emite sunete guturale

-        2 luni - face vocalize

-        3 luni - gangureste, face vocalize prelungite, raspunde cu gangureli la vocea mamei, repeta sunetele si le moduleaza

-        4 luni - face vocalize cand se vorbestee cu el, rade in hohote, articuleaza vocale si consoane, se joaca cu vocea ca si cum s-ar juca cu mainile

-        5 luni - strigate, sunete de bucurie, rade, face vocalize manuind jucarii, repeta silabe →lalatiunea (faza superioara ganguritului)

-        6 luni - vocalizeaza cateva silabe bine definite (ba-pa-la-da)

-        9 luni - "holofraza" sau "cuvantul fraza", imita modele sonore, apar onomatopeele

-        10-12 luni - primele cuvinte, pronunta 4-5 cuvinte

-        14-18 luni - sesiizeaza intelesul a numeroase cuvinte

b)     Ganguritul: aparitia acestuia se realizeaza in mai multe faze:

-        sunete produse de buze ale caror miscari sunt formate prin supt

-        sunete guturale realizate prin atingerea boltei palatine

-        lalatiunea, prin lovirea limbii de palat

-        sunete rezultate din presiunea asupra gingiilor iritate de iesirea dintilor

c)     Holofraza, un singur cuvant cu valoare de fraza, cuvintele exprima o stare afectiva, o atitudine sau un set de atitudini

d)     Prefraza, apare in jurul celui de-al 2-lea an de viata, copilul leaga 2-3 cuvinte, prima varsta a intrebarilor "Ce este aceasta?"- exprima nevoia de cunoastere a copilului

e)     3 ani- perfectionarea vorbirii, a doua varsta a intrebarilor "Pentru ce? La ce foloseste?"

f)      Imbogatirea vocabularului

-        la 3 ani: 800/1000 cuvinte

-        la 4 ani: 1500/2000 cuvinte

-        la 5 ani: 3000 cuvinte

-        la 6 ani: 3500 cuvinte

2.      Etiologia tulburarilor de limbaj

In functie de forma lor predominanta, se impart in:

a)     ORGANICE : - centrale (leziuni cerebrale, tumori, etc)

- periferice (despicaturi palatine)

Cauzele organice centrale pot actiona in perioada prenatala, perinatala si postnatala:

Cauze prenatale:

-        leziuni intrauterine ale creierului

-        infectii virale, toxoplasmoza, rubeola

-        intoxicatii grave ale mamei

-        carente nutritive si vitaminice

-        iradierea cu substante radioactive

-        incompatibilitatea Rh a parintilor

-        accidente ale mamei (cazaturi, loviri puternice in abdomen)

Cauze perinatale:

-        nasteri precipitate sau prelungite care pot duce la leziuni ale sistemului nervos, hemoragii in scoarta cerebrala, asfixii

-        prematuritatea nou nascutului

-        manevre obstetricale grabite, neatente, utilizarea gresita a forcepsului

Cauze postnatale:

-      tulburari vasculare cerebrale

-      meningo-encefalite

-      rinofaringite cronice, sinuzite, otite, infectiile cailor respiratorii

-      bolile copilariei.

Cauze organice periferice :

-      pozitii de hiperflexie sau hiperextensie a capului in timpul somnului

-      obiceiul de a dormi cu gura deschisa

-      sugerea sistematica a degetului, limbii, buzei superioare, suzetelor

-      lipsa igienei corespunzatoare (ex: urechi - otite)

b)     FUNCTIONALE - pot determina aparitia tulburarilor de limbaj si fara existenta leziunilor organice. Se refera la insuficiente motorii, in special ale motricitatii fine ale organelor articulatorii si auzului fonematic.

c)     PSIHONEUROLOGICE

-                            intarzieri in dezvoltarea intelectuala generala

-                            cauze psihogene: neincrederea in sine, timiditatea exagerata, sub/supraaprecieri

-                            iatrogeniile

d)     PSIHOSOCIALE - se gasesc in caracteristicile limbajului celor din jurul copilului si in modalitatile insusirii limbajului de catre copil. Pot fi:

-      neglijente/greseli auditive: modele insuficiente de vorbire, insuficienta stimulare a copilului, relatii afective nesatisfacatoare in familie

-      educatia fortata, exagerata, suprasaturata : stimuli prea numerosi, cerinte exagerate fata de exprimarea verbala, accelerarea fortata a ritmului in dezvoltarea vorbirii

-      lipsa unei suficiente comunicari a adultilor cu copiii

-      vorbirea incorecta a adultilor din jurul copilului (neclar, grabit, peltic, in dialect)

-      imitarea vorbirii infantile a copilului

-      folosirea diminutivelor

-      socuri psihice

-      climat familial neadecvat

-      bilingvismul.

3.      CLASIFICAREA logopedica a tulburarilor de limbaj

Toate tulburarile de limbaj pot fi incluse in una din urmatoarele categorii:

     Tulburari de pronuntie

-      Dislalia

-      Rinolalia

-      Dizartria

     Tulburari de ritm si fluenta

-      Balbaiala

-      Tahilalia

-      Bradilalia

-      Mutismul

     Tulburari de voce

-      Afonia

-      Disfonia

-      Fonastenia

     Tulburari ale limbajului scris

-      Disgrafia/agrafia

-      Dislexia/alexia

     Tulburari polimorfe de limbaj

-      Alalia

-      Afazia

4.      Scurta caracterizare a principalelor tulburari de limbaj

Dislalia este o tulburare de pronuntie provocata de afectiuni organice sau functionale ale organelor periferice ale vorbirii si care consta in imposibilitatea emiterii corecte a unuia sau a mai multor sunete. Poate fi functionala (distorsiuni, substituiri, omisiuni determinate de tulburari functionale ale partii centrale a analizatorului verbo-motor si auditiv) si mecanica (cand apar malformatii organice). In functie de sunetul afectat tulburarea poarta denumiri diferite (ex: r- rotacism cand sunetul este denaturat sau omis si pararotacism cand este substituit, s - sigmatism si parasigmatism, p- pitacism, parapitacism, etc).

Rinolalia este o tulburare de pronuntie determinata de malformatii morfo-functionale ale palatului si cavitatii nazale. Apare si disfonia, vocea are o rezonanta nazala, este ragusita si surda. Este afectata si pronuntia vocalelor. Tulburarea are repercursiuni negative asupra dezvoltarii limbajului (vorbire neinteligibila, functia comunicativa este afectata, duce la negativism, timiditate, instabilitate, inchidere in sine).

Dizartria - o tulburare de pronuntie determinata de deficiente ale inervatiei organelor de vorbire fiind o denaturare mai extinsa care afecteaza: structura fonetica, fonatia, ritmul si fluenta vorbirii. Functia comunicativa este grav afectata, apar denaturari ale vocii si elementelor prozodice ale vorbirii, are o simptomatologie specifica: pareze ale nervilor cranieni, pareze motorii, etc.

Balbaiala - tulburari spastice ale ritmului si fluentei vorbirii ce apar in urma spasmelor musculaturii organelor de vorbire si a tulburarilor de natura afectiv-volitiva. Functia comunicativa este grav afectata, apar si: timiditatea, logofobia, inchiderea in sine, izolarea de colectiv, instabilitatea emotiva.

Tahilalia- vorbirea prea accelerata.

Bradilalia - vorbire incetinita greu de urmarit.

Mutismul - pierderea temporara a vorbirii, uneori si a auzului ca urmare a unor factori stresanti foarte puternici.

Afonia/disfonia - lipsa totala sau partiala a vocii ca urmare a vibratiei insufuciente sau a totalei neparticipari a coardelor vocale in vorbire. In cazul afoniei glota nu se inchide deloc iar a disfoniei nu se inchide suficient.

Fonastenia - tulburare de voce determinata de supraefort vocal, la copii apare mai ales in urma manifestarilor prea zgomotoase.

Disgrafie-agrafie: defecte cu manifestare selectiva in domeniul scrierii, celelalte capacitati fiind dezvoltate in limitele normalului.

Dislexie-alexie: defecte cu manifestare selectiva in domeniul cititului.

Alalia este nedezvoltarea si dezvoltarea intarziata a vorbirii. Absenta ganguritului la copii poate fi considerata un semn. Poate fi motorie, caz in care intelege limbajul si senzoriala. Vorbirea este denaturata sub aspect gramatical, este pastrata necesitatea comunicarii cu cei din jur dar e afectata functia comunicativa a limbajului. Copilul incearca suplinirea prin limbaj mimico-gestual.

Afazia este pierderea partiala sau totala a vorbirii (motorie) sau a capacitatii de intelegere a celor din jur (senzoriala). Are ca si caracteristici: degradarea limbajului la toate nivelele, afectarea si a limbajului interior si scris, degradari intelectuale, stari depresive, complexe de inferioritate, instabilitate afectiva.

Bibliografie

B.Nirje, - Comment on mintal retardation and adult education, Ed. Ulla Lehtinen and Raija Pirttimaa, University of Jyvaskyla, Finland, 1993

Badescu, V. - Utilizarea potentialului psihosocial in procesul recuperarii copiilor deficienti de auz, Revista de educatie speciala nr. 2/1993, pag. 94-106

Chelemen, I, - Dizabilitate - Societate - Handicap: delimitari conceptuale, Ed. Eurogrup, 2002

Chelemen, I, - Metode si tehnici de evaluare a copiilor cu cerinte educative speciale, Ed.Universitatii din Oradea, 2006.

Chelemen, I, - Persoanele cu dizabilitati, Ed.Universitatii din Oradea, 2007.

Chelemen, I, -Impactul psiho-social asupra familiei ca urmare a dizabilitatii copilului-, Ed.Universitatii din Oradea, 2006.

Damaschin, Dorin - Defectologie, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973

Ghergut, Alois, - Sinteze de psihopedagogie speciala., ed. Polirom, Iasi, 2005.

Goffman, E.,- STIGMA, in Notes on Management of Spoiled Identtity, Editura Pelican Books, New Jersey, 1968

Nirje, B., - Normalization, social integration, and comunity services, Ed. Robert Fleyn,, Baltimore, 1980

Nirje, B., - The basis and logic of the normalization principle, Australia and New Zealand Journal of Developmental Disabilities,1985 vol.11 No.2, 65-68

Perrin, B., and Nirje, B., - Setting the record strainght: a critique of some frequent misconceptions of the normalization principle, Australia and New Zealand Journal of Developmental Disabilities,1985 vol.11 No.2, 69-74

Preda, Vasile - Elemente de psihopedagogia interventiei precoce, Colectia Psihopedagogica-Info., nr. 1-2, Cluj Napoca, 1995

Preda, Vasile - Psihologia deficientilor vizuali, Universitatea "Babes-Bolyai" Cluj Napoca, 1993

Pufan, C - Probleme de surdo-psihologie, vol. I, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982

Pufan, C - Probleme de surdo-psihologie, vol. II, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982

Roth, Walter, - Psihopedagogia deficientilor vizuali - Tiflologia, Cluj- Napoca, 1973.

Stanica, I., - Probleme de tehnica vorbirii si labiolectura, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983

Stanica, Ilie - Elemente de psihopedagogia deficientilor de auz,Bucuresti, 1994,Popa, Mariana

Stanica, Ilie - Specificul dezvoltarii psiho-fizice a copilului deficient de auz, Revista de educatie speciala nr. 2/1993, pag. 85-94

Stanica, Ilie, Popa, Mariana - Psihopedagogie speciala - Deficiente senzoriale, Ed. Pro Humanitate, Bucuresti 1977

Stefan, Mircea - Educarea copiilor cu vedere slaba, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981

Verza, E. - Psihopefagigia speciala pentru clasle a XIII-a, a scolii normale, E. D. P. , Bucuresti, 1993

Verza, Emil - Metodologia recuperarii in defectologie in "Metodologii contemporane in domeniul defectologiei si logopediei", Ed. Universul, Bucuresti, 1987

Vrajmas, T. - Invatamantul integrat si/sau incluziv, Ed. Aramis, 2000

Wolfensberger, Wolf, - The priciple of nomalization in human services, Published by National Institute On Mintal Retardation, through Leonard Crainford, Toronto, 1983



Psihologie


Sociologie

CONSIDERATII PSIHODINAMICE IN FRIGIDITATE
MARILE CURENTE ALE PSIHOLOGIEI (VI): PSIHOLOGIA CONDUITEI SI PSIHOLOGIA UMANISTA
Teoria personalitatii la Erick Erikson - Conceptul de "criza a identitatii'
Teoria personalitatii la Raymond Cattell
Negarea
MARILE CURENTE ALE PSIHOLOGIEI (IV): NATIVISMUL SI PSIHOLOGIA GENETICA
ORGANODINAMISMUL SI HIPOCONDRIA
Tulburarile de limbaj scris-citit
NOSOGRAFIE SI SOMATIZARE
SOMATIZAREA INTRE PSIHANALIZA SI NEUROBIOLOGIE

















 
Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate