HIPOCONDRIA - SEMANTICA SI SEMIOLOGIE

HIPOCONDRIA - SEMANTICA SI SEMIOLOGIE

Termenul hipocondria deriva din greaca veche cu sensul literal de "dedesubtul cartilagiilor', cu referinte clare la regiunea anatomica care ada­posteste diversele viscere sub coaste. Forma latinizata a cuvantului a facut epo­ca si a transferat sau a absorbit si intelesul altor concepte de patologie, dife­rite de la o epoca la alta (atrabilos, valetudinarian - conform valetudo = stare de sanatate, in latina).

Kenyon F trece in revista, in 1968, diferite sensuri in care cuvantul este folosit, unele nemaiavand decat importanta istorica:

nebun, lipsit de minte;

boala datorata unei tulburari a tractului digestiv;

inselatorie;

in sens general, preocupare privitoare la corp sau la starea de functio­nare a organismului sau la sanatatea mintala;

trasatura sau atribut de personalitate;

mecanism de aparare;

manifestare nevrotica, in special in paturile sociale inferioare si cu nivel economic redus;

un substitut al anxietatii sau un echivalent afectiv;

o nevroza actuala;

o intricare sau o manifestare a neurasteniei sau depersonalizarii;

ceva asemanator cu isteria, numai la barbat;

o stare tranzitorie intre isterie si psihoza;

o entitate gnosologica, hipocondrie primara sau esentiala;

un simptom printre atatea altele, recunoscut in sindroame psihiatrice comune, in special in depresie;

o stare prodromala a unei alte boli psihice;

o forma de schizofrenie;

o tulburare a imaginii corporale sau o forma de cenesteziopatie;

o parte a unei psihoze simptomatice sau a unei reactii exogene.
Nenumarate sunt definitiile pe care literatura le-a dat simptomului hipocondriac (Place,