Evolutia istorica a conceptului psihosomatic in medicina

Evolutia istorica a conceptului psihosomatic in medicina

Inca de la aparitia medicinii ca stiinta se afirma doua curente diferite cu privire la conceptia despre boala somatica .

Primul curent este ilustrat de Hipocrate si scoala acestuia.

Acest curent promoveaza o medicina ce are drept obiect omul bolnav in totalitatea sa, tinandu-se cont de structura sa temperamentala si de istoricul sau. Boala este considerata ca o reactie globala a individului, incluzand atat corpul cat si spiritul. Conform acestei teorii, interventia terapeutica isi propune sa restabileasca armonia pe care o realizeaza individul cu Sinele si cu ambientul.

Al doilea curent isi are originea tot in antichitate si este sustinut de Galen. Conceptul acestuia se baza pe notiunea de maladie careia i se confera o existenta autonoma. Originea maladiei era autentificata de o leziune anatomo-clinica.

Aceasta teorie se regaseste si in conceptia lui Pasteur care lanseaza termenul de agent patogen capabil sa dezvolte o evolutie specifica unei anumite maladii. In acest sens, interventia medicala trebuie sa urmareasca localizarea procesului patologic in organism si eliminarea sa.

Temenul de " psihosomatica" apare pentru prima data in 1818 in Tratatul Enroth. Acest termen reflecta conceptia dualista asupra omului si influenta reciproca a celor doua sectoare: somatic si psihic. Aceasta pozitie a lui Enroth are ca punct de plecare conceptul dualist corp-spirit al lui Descartes.

Aparitia psihanalizei cu metodele sale specifice de investigatie si terapie promoveaza din nou o perspectiva holistica asupra omului. Unii reprezentanti ai psihanalizei vor defini mai tarziu campul medicinii psihosomatice.

Dunvarr precum si alti reprezentanti ai scolii de la Chicago incearca sa descifreze mecanismul conversiei isterice in perspectiva psihosomatica si sa creeze pentru diferite tipuri de afectiuni profile de personalitate specifice.

In aceeasi directie psihanalitica Scoala de psihosomatica de la Paris reprezentata de Marty, De M`uzan si David a elaborat o teorie a economiei psihosomatice, care desi lasa loc biologicului in cadrul unui determinism multifactorial, apeleaza la o conceptie holistica asupra omului, insa de natura metafizica. Conform acesteia, corpul uman este supus unui ansamblu de miscari evolutive si contra evolutive , boala reprezentand o falie, o dezorganizare a individului din cauze interne sau externe.

La ora actuala , atitudinea psihosomatica corespunde unei conceptii ce apartine propriu-zis medicinii. In acest sens , accentul se pune nu pe o medicina a organelor, ci pe organism in acceptiunea generala, globala de individ bolnav.