EPISODUL MANIACAL

EPISODUL MANIACAL

Mania este definita ca o stare de exaltare psihomotorie si dezinhibitie a pulsiunilor instinctiv afective.

Aspectul general:

tinuta este neglijenta, extravaganta, iar mimica este foarte mobila, expresiva;

pe plan perceptual - pot apare iluzii, false recunoasteri, chiar si halucinatii;

atentia - hipoprosexie voluntara; orientarea este corecta in toate planurile;

memoria - hipermnezie selectiva;

gandirea - tahipsihie (logoree, fuga de idei), idei de grandoare, de imbogatire etc.

afectivitatea - stare hipertimica de la euforie pana la furoul maniacal;

limbajul vorbit si scris, fluxul ideativ accelerat, logoree, graforee;

dezinhibitie pe planul instinctualitatii sexuale;

hiperactivitate, polipragmatism.

Clasificarea sindromului maniacal in functie de intensitate si gravitate

a) starea hipomaniacala - cu importanta clinica minima, rareori necesitand tratament; se caracterizeaza prin - buna dispozitie, cresterea activitatii, diminuarea necesitatii de somn, sau in alte cazuri pot predomina iritabilitatea, scaderea simtului critic. Episodul este asociat cu o modificare fara echivoc in activitate observata si de familie/anturaj si care nu este caracteristicapersoanei atunci cind nu prezinta aceste simptome.

b) starea maniacala medie - cresterea marcata a activitatii si diminuarea simtului critic; caracterul patologic este evident si in ambianta si legaturile interpersonale ale bolnavilor.

c) starea maniacala severa - necesita internare, pacientul poate avea un comportament auto/heteroagresv, hiperactivitate, lipsa criticii.

d) stare maniacala cu simptome psihotice - apar tulburari de perceptie (iluzii, halucinatii), idei delirante maniacale.

e) tulburarea schizoafectiva de tip maniacal - perioada neintrerupta de boala in cursul careia apare un episod maniacal concomitent cu simptome care satisfac criteriile pentru schizofrenie.