Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. psihologie, psihiatrie, functii, psihice, mecanisme, psihoterapie, psihoanaliza

Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Psihologie


Index » educatie » Psihologie
» CONCEPTUL DE "STRES"


CONCEPTUL DE "STRES"



CONCEPTUL DE "STRES"

1.1.Etimologie si conceptualizare

Evidentierea unor aspecte ce particularizeaza aparitia, modul de manifestare si urmarile stresului are in vedere realizarea unei minime cunoasteri a unei atat de dificile problematici care insa incita la a fi clarificata pentru a putea fi stapanita.

Astazi termenul stres apare tot mai mult si mai des in publicatiile stiintifice, dar si in vocabularul curent, intrucat istoria aparitiei si evolutiei sale este una relativ recenta.

Cuvantul stres, pe care este nevoie nu numai sa-l intelegem dar si sa-i patrundem semnificatiile, provine din latinescul "stringere' care inseamna a cuprinde, a imbratisa, a strange, a restrange, a lega, a ciupi, a indurera, a rani, a jigni si care a dat nastere in limba engleza cuvantului "stress', iar in limba franceza cuvintelor de "streindre' si "détresse'[1].

 "Stres' desemneaza o serie de substantive inrudite ca inteles dar cu nuante ce pot diversifica sensul: incordare, presiune, povara, efort, solicitare, tensiune, constrangere.

Cel care insa l-a introdus pentru prima oara in limbajul stiintific a fost Hans Selye, canadian de origine austriaca, omul ce a cladit o singura catedrala, creatorul si slujitorul unei singure idei - si ce idee! - aceea de stres, cu care a revolutionat medicina.

Hans Selye a utilizat acest termen in 1950 spre a desemna un ansamblu de reactii ale organismului fata de o actiune externa exercitata asupra sa de catre un evantai larg de agenti cauzali - fizici (traumatisme, arsuri), chimici, biologici (infectii), psihici etc. - constand in aparitia unor variate modificari morfofunctionale, in special endocrine (hipofiza, suprarenalele).[2] In cazul unei actiuni de mai lunga durata a agentului stresor aceste modificari imbraca forma a ceea ce Selye a numit inca din anul 1936 "sindromul general de adaptare' (SGA).

Acesta cuprinde totalitatea mecanismelor nespecifice (considerate astfel tocmai pentru ca ele apar la oricare dintre agentii declansati mentionati), capabile sa asigure mobilizarea resurselor adaptive ale organismului in fata agresiunii care-i ameninta homeostazia - termen introdus de Cannon.

A stresa, in general, inseamna " orice forta care aplicata la un sistem cauzeaza anumite modificari insemnate ale formei sale, de obicei cu conotatia ca acea modificare este o deformatie ori o distorsiune. Termenul este utilizat cu privire la fizic, la presiunea si forma sociala si psihologica'.[3]

In numeroasele incercari de a defini stresul, indiferent de natura sa, gasim ca nota comuna caracteristica faptului ca acesta apare pe fondul unei adaptari perpetue a organismului la conditiile sale de viata.

 Retinem in acest sens contributiile lui Harold G. Wolff, care impreuna cu colegul sau Hinkle de la Laboratorul de Ecologie Umana al Scolii Medicale de la Universitatea Cornell au studiat consecintele stresului asupra supravietuitorilor din lagarele de concentrare naziste si japoneze si pe aceasta baza au construit o noua definitie a stresului inteles ca: "stare dinamica a unui organism, ca raspuns la o solicitare de adaptare .deoarece viata insasi impune o adaptare constanta, in asa fel incat toate fiintele vii sunt in permanenta intr-o stare mai mare sau mai mica de stres'[4].

Identificarea originii acestui concept, definitiile generale date stresului ne dau posibilitatea de a intelege mai bine stresul psihic.

Pentru H. Piéron stresul este identic cu agresiunea, cu actiunea violenta exercitata asupra organismului, de la socul electric sau imersiunea brusca in apa rece pana la socul emotional sau frustrarea acuta. Bruschetea, intensitatea mare, caracterul amenintator al situatiei ar constitui particularitatile generale ale conditiei stresante.

O ultima acceptiune a stresului pe care o prezentam, este cea din Dictionarul de psihologie sociala, care se refera in mod expres la stresul psihic, unde este definit ca "stare de tensiune, incordare si disconfort determinata de agentii afectogeni cu semnificatie negativa, de frustrarea sau reprimarea unor stari de motivatie (trebuinte, dorinte, aspiratii), de dificultatea sau imposibilitatea rezolvarii unor probleme'.[5]

Retinem astfel, din succintele definitii date, ca stresul a depasit domeniile de abordare specializata ale biologiei si medicinii (fundamentate admirabil de H. Selye), intrand ca prioritate in campul teoriei si practicii stiintelor sociale, umane, militare etc.

Din cele prezentate putem considera ca stressul psihic presupune confruntarea individului cu o situatie care ameninta buna sa stare, integritatea persoanei; subiectiv sau obiectiv, situatia stresanta solicita organismul pana la sau dincolo de limitele posibilitatilor individului de a-i face fata. Astfel, este necesar sa avem in vedere cel putin doua aspecte: intai conditia stresanta si doi, starea de stres. Conditia stresanta consta in cauza producerii stresului, in actiunea tuturor agentilor stresori, iar starea de stres reprezinta socul emotional, situatia tensionata psihic la nivel individual sau grupal.

Ca stare a tensiunii psihologice, stresul apare astfel ca produs al varietatilor de presiuni si forte cu care ambianta actioneaza asupra individului deci ca un raspuns dezorganizant al organismului uman si al colectivitatii sociale la solicitarile mediului. Fiind declansat de factori care actioneaza intens, surprinzator sau persistent, perceputi sau anticipati ca amenintare, alteori constituit de o suprasolicitare sau subsolicitare a mecanismelor cognitive si volitive, stresul psihic este caracterizat printr-o prezenta afectiva pregnanta.

Chiar in conditii optime de echilibru emotional, reactiile emotionale pot fi inadecvate stimulilor, dezadaptate in situatiile cand capacitatea de rezistenta emotionala este depasita de intensitatea solicitarilor, de violenta traumelor afective sau de prelungirea si afectarea acestora in timp.

Notiunea de stres a cunoscut o evolutie semantica bogata, cu nuantari specifice, cu treceri spectaculoase dar necesare de la o conceptie fizica la una medicala si apoi psihologica si sociala. Pe aceasta baza a noului model de abordare putem retine ca stresul psihic:[6]

·        Este un produs al actiunii exercitate de un agent extern, caracterizat printr-o anumita intensitate si durata;

·        Apare ca stare psihica individuala sau ca stare psihosociala colectiva, rezultat al actiunii agentului stresor;

·        Se naste si se manifesta ca reactie de aparare construita in functie de modul cum functioneaza psihicul in fata influentelor mediului extern sau chiar a celui intern.

            Consideram astfel, ca stresul psihic reprezinta reactia specifica de raspuns la actiunea agentilor care produc o presiune deosebita asupra fiintei umane.

 

1.2.Mecanismul producerii

Actiunea fiecarui stimul exterior care actioneaza asupra psihicului nu conduce automat la instalarea stresului psihic. Interactiunea dintre stimulii cu potential stresor si organismul uman poate conduce la aparitia stresului psihic in functie de evolutia conditiilor concrete ale acestei relatii si de particularitatile celor doi membri posibili generatori de stres.

Dezechilibrul emotional reflecta o destructurare neuropsihica (cel mai adesea putin profunda si de scurta durata), o perturbare in ierarhia functionala a urmatoarelor nivele de integrare: cortical si subcortical, aparatele neurovegetative (esalonate in trunchiul cerebral), maduva spinarii, ganglionii vegetativi.

Structurarea pe niveluri de integrare, supraetajate si ierarhizate, a sistemului nervos joaca un rol decisiv in comportamentul emotional. Impresionanta arhitectura neuronala a scoartei permite realizarea unei fine analize si sinteze a informatiei fara de care gandirea umana nu poate fi conceputa. Daca se suprima impulsurile activatoare nespecifice cu care "substanta reticulata' bombardeaza scoarta, aceasta din urma zace in adormire, complet incapabila de a prelucra mesajele care-i sosesc pe caile "specifice' (senzitivo-senzoriale).[7]

Nivelul cortico-subcortical explica reactiile emotionale in aspectul lor comportamental-psihic, in timp ce etajele inferioare ale esafodajului neuronal asigura baza comuna a reactiilor instinctual-emotionale.

 Fiecare etaj in parte elaboreaza raspunsuri locale sau regionale si totodata indeplinesc functia de releu, in transmiterea, fie ascendenta (spre nivelul suprem de integrare) fie descendenta, a numeroaselor mesaje implicate in functiile organice, ca si in comportamentul emotional sau instinctual. De asemenea, aparatul endocrin, dirijat pe de o parte de glanda hipofiza, pe de alta parte, de aparatele neurovegetative centrale, contribuie cu mesajele sale chimice la mentinerea "homeostaziei generale' si la elaborarea reactiilor emotionale legate de rasunetul pe care vibratiile mediului intern il au asupra centrilor nervosi.

Dezechilibrul emotional reflecta o destructurare neuropsihica, o perturbare in ierarhia functionala a "nivelelor de integrare' pe care le-am prezentat. Coeziunea intra-psihica slabeste relatiile de subordonare cortex-subcortex, rational-instinctual care se altereaza, pana la inversarea rolurilor si preluarea dirijarii comportamentului de catre nivelul inferior de integrare, moment in care se produce faza de impact a stresului.

            In analiza globala a acestui mecanism al producerii stresului psihic, stresorii actionand asupra cortextului cerebral produc reactii primare de stres la nivelul rinencefalului si reactii secundare de stres la nivelul sistemului limbic. Nu trebuie sa omitem din explicatie capacitatea exceptionala de adaptare a organismului care impiedica de cele mai multe ori transformarea stresului intr-o stare regionala sau generalizata de disfunctionalitate a organismului uman.

Explicatia mecanismului[8] producerii stresului este necesar a fi completata cu prezentarea fazelor aparitiei si manifestarii acestuia. Fazele care evidentiaza si alte particularitati ale stresului sunt: de amenintare, de impact, de indepartare de pericol si cea posttraumatica.

·        Faza de amenintare, caracteristica unor situatii defavorabile cu care se confrunta subiectul, este generata de actiunea unor stimuli care pericliteaza integritatea psihologica a acestuia, fara insa a deveni generatoare de stres. Subiectul are capacitatea rationala si biologica de a gasi solutii de raspuns care rezolva situatia respectiva, oprindu-i evolutia mai departe catre starea de stres.

Comportamentalistii americani, indeosebi Dohrenwend P.B. si Dohrenwend S.B., au stabilit ca perceperea stresului de catre indivizi depinde de doua mari categorii de variabile: factorii personali, cum ar fi pragul senzatiilor biologice si psihologice, inteligenta, capacitatea verbala, tipul de personalitate, sistemele psihologice de aparare, experienta trecuta si un anumit simt de stapanire a propriului destin; factorii externi, cum ar fi varsta, nivelul scolar, veniturile, ocupatia profesionala etc. Pentru cei doi cercetatori, indivizii dotati cu mai multe calitati, calificare si resurse decat altii, sunt mai adaptati sa faca fata situatiilor stresante.

·        Faza de impact, constituie stresul propriu-zis, care incepe odata cu momentul in care individul constientizeaza faptul ca se afla in prezenta unui pericol real sau imaginar, a unei situatii deosebite. Omul intra in starea de stres daca-si simte amenintat echilibrul, stabilitatea sau integritatea, nu mai este in masura sa prevada evenimentele si, in loc sa-si mentina orientarea catre ce are de indeplinit o dirijeaza catre sine. Prezentam in continuare o lista a conditiilor generale care pot declansa stresul:

·        supraincarcarea prin sarcini multiple si in conditii de criza de timp (deci si de necunoastere a duratei suprasolicitarilor);

·        izolarea, monotonia, restrangerea contactului social si a posibilitatii de exprimare si comunicare;

·        declansarea unor situatii conflictuale;

·        aparitia acelor situatii care sunt percepute ca amenintari reale sau imaginare, inclusiv a integritatii fizice;

·        presiunea grupului social (favorabila excesiv sau nefavorabila) in calea activitatii sale, resimtita ca un sentiment de frustrare;

·        perturbari bruste ale actiunii unor agenti fizici (termici, zgomot, vibratii etc.), chimici sau biologici (boli somatice) care scad rezistenta psihica adaptativa a organismului;

·        ambiguitatea sistemului datorat lipsei de informatii sau prezentei unor informatii neclare sau contradictorii;

·        aparitia unor situatii in care subiectul este pus sa dea doua raspunsuri incompatibile sau de a proceda intr-un mod care contravine propriului model de raportare la realitate;

·        actiunea agentilor stressori timp indelungat, chiar daca intensitatea acestora este una suportabila.

Daca ne referim numai la durata unui eveniment stresant, constatam ca aceasta este variabila in efectele sale; in unele cazuri, o experienta scurta dar intensa poate avea un efect devastator, asemanator celui cauzat de situatiile de stress durabile. Un procent foarte ridicat de perturbatie nervoasa si mentala a fost constatat, de exemplu, la aviatorii de pe bombardierele britanice, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, dupa 30 de misiuni.

·        Faza de indepartare de pericol consta in aparitia manifestarilor urmarilor negative, a traumelor psihice datorate dezorganizarilor produse in faza anterioara si din incercarile repetate de a cauta apropierea si sprijinul de la o alta persoana sau de la un anumit mediu, ce sunt percepute ca puncte de sprijin necesare rezolvarii acestor disfunctionalitati. Aceste incercari le putem considera ca semnale ale incertitudinii si eliminarii starii de soc emotional-dezorganizate si a intrarii cu prudenta, dar intr-un mod ascendent, intr-o stare de neechilibru emotional performant. De modul in care un conducator sau un grup social devin in mod real un punct de sustinere depinde posibilitatea reorganizarii personalitatii, reintoarcerea sa la starea anterioara sau intrarea intr-o noua stare, caracterizata prin noi parametri calitativi si cantitativi pozitivi ai psihicului.

·        Faza posttraumatica are drept continut distinct restabilirea functiilor cognitive, motrice si afective ale psihicului uman. Sunt insa multe situatii in care multe persoane raman afectate psihic, cu stari depresive sau de irascibilitate, de agresivitate sau cu afectiuni psihiatrice profunde.

Stresul apare deci numai in anumite conditii ale vietii si activitatii omului, cunoaste diferite faze de manifestare, iar "intrarea' sau "iesirea' din stres constituie o strategie ce individualizeaza fiecare fiinta umana. Nu putem insa generaliza sub conceptul de stres psihic toate evenimentele emotionale, toate solicitarile intelectuale si chiar fizice la care este supusa fiinta umana. Prezentarea tipologiei, a simptomelor aparitiei si manifestarii stresului, ne deschid noi posibilitati in cunoasterea si gestionarea corespunzatoare a acestuia.

1.3.Tipologie

            Mai putin patrunse in vocabularul curent, reliefate de catre Selye in 1973, cele doua tipuri fundamentele de stres sunt: distresul si eustresul.[9] Traim "oboseala placuta' dupa o activitate fizica sau intelectuala ori prilejuite de un spectacol bun.

 Modificarile dispozitionale, trecatoare, de mica amplitudine din cursul zilei, efortul mental moderat din cursul unei activitati profesionale placute se incadreaza in ceea ce numim eustres.

Eustresul reprezinta o stare psihica cu tonalitate afectiva pozitiva puternic exprimata, care nu dureaza niciodata in mod cronic. Eustresul nu trebuie confundat cu orice emotie placuta, ca de exemplu: contemplarea unei gradini inflorite, a unei expozitii de pictura, auditia unei simfonii, parcurgerea unui text literar etc.

 Putem include in eustres emotiile produse de: revederea unei persoane foarte dragi, aflarea reusitei la un examen, vizionarea unui spectacol comic "epuizant' prin accesele de ras violente si frecvente, practicarea jocurilor de noroc (fara miza pecuniara), excitatia produsa de actul sexual, fericirea dragostei impartasite, primirea unor vesti de la cei dragi de catre o persoana aflata in situatii de solicitare psihica deosebita etc.      

Aceste consideratii ne indeamna la a circumscrie aria aparitiei si manifestarii eustresului la utilizarea psihoterapeutica a acestuia, la realizarea unei conduite antistres, sau mai exact antidistres. A aparut astfel cel de-al doilea tip fundamental de stres, care este distresul.

Distresul desemneaza starea psihica cu tonalitate afectiva negativa, cu efecte nocive asupra persoanei. De fapt aspectele prezentate anterior si altele ce fac obiectul stresului se refera la aceasta acceptiune a stresului. In literatura distresul acopera in general sfera notiunii de stress si din acest motiv noi vom folosi cuvantul stres numai pentru aceasta semnificatie (de distres).

1.4.Simptome ale aparitiei si manifestarii

            Gama tulburarilor psiho-comportamentale specifice producerii stresului psihic este larga si nuantata, determinata atat de natura agentului stresor si de posibilitatile personalitatii individuale cat si de conditiile concrete, conjuncturale, in care se instaleaza stresul psihic.

In tabelul 1 prezentam principalii indicatori de evaluare si modificarile psiho-comportamentale specifice acestora pentru situatiile de stres.

Tabloul modificarilor psiho-comportamentale ale stresului psihic ne prezinta o gama diversificata a acestora de la tulburari afective (manie, frica, groaza, depresie psihica etc.), ale proceselor cognitive (stari confuzionale, lapsusuri neasteptate etc.) si pana la cele comportamentale (mimico-gestual si vocal), de la simpla dezorganizare a activitatii si pana la raspunsuri de tip agresiv, ori-dimpotriva de "blocaj', "impietrire' etc.

Nr. crt.

Indicator de evaluare

Modificari psiho-comportamentale

1

Mimica

- crispata, anxioasa, depresiva :

2

Modificari musculare

tensiune musculara: incordare, lesin;

dureri musculare;

c) miscari involuntare: tremur, ticuri "emotionale'

3

Comportament

a) stres psihic acut (a1)

- conduite active:

- euforic (logoree):

- excitatie - furie

- agitatie motorie

- conduite pasive(a2) - blocaj (groaza, furie, manie)

- ameteli

- conduita paradoxala = a1 + a2

b) stres psihic cronic

- agresivitate, pasivitate

- randament profesional scazut

- producerea unor accidente

- relatii deteriorate cu grupul

- abuz de cafea, tutun, alcool

- consum de droguri

4

Constante

cardio-respiratorii

a)      frecventa respiratiei (marire, micsorare ritm)

b)      puls (accelerat, inconstant, scazut)

c)      tensiune arteriala (cresteri, colaps)

5

Alte tulburari

neuro-vegetative

de stres (acut sau cronic)

·        tulburari vasomotorii (eritem, paloare), transpiratie

·        modificari ale vocii (disfonie, stridenta etc.) tulburari de glutitie

·        greturi-varsaturi (chiar fara continut alimentar), colici, diaree

·        frigiditate, impotenta (tulburari de dinamica sexuala)

·        senzatia de sufocare

·        lipsa poftei de mancare

6

Tulburari psihice

·        tulburari de atentie si memorie, confuzii

·        instabilitate excesiva, astenie

·        afecte: plans, ras paradoxal

·        anxietate, depresie, insomnie, cosmaruri

·        nehotarare, decizii contradictorii sau pripite

·        creativitate scazuta, blocaj ideational

·        sincope si incoerenta verbala

·        distorsiuni ale perceptiei

·        colapsuri cognitive etc.

Tabel nr.1. Indicatori si forme de manifestare ale stresului[10]

1.5.Clasificarea agentilor stressori

            Agentii stresori se clasifica:[11]

a)      Dupa numarul, gradul de asociere si caracterul principal-secundar, distingem:

a.1. Dupa numar:

-         agenti stresori unici (de exemplu zgomotul pregatirii de foc executate de inamic cu tendinta de prelungire ori survenit brusc, in cursul noptii);

-         agenti stresori multipli actionand in doua sau mai multe ipostaze (de exemplu utilizarea zvonului inaintea, pe timpul si dupa incheierea unei actiuni).

    a.2. Dupa asociere:

·        agenti stresori convergenti (de exemplu o persoana este supusa actiunii de influentare psihologica;

·        agenti stresori situationali (de regula apar in conditii diferite si au impact complex din punct de vedere al semnificatiei, datorat prelucrarii sumare, uneori eronate a factorilor de stres; o situatie in acest sens o constituie supradimensionarea puterii unui oponent, desi in realitate acesta dispune de resurse corespunzatoare in cantitate si de calitate la nivel corespunzator).

a.3. Dupa profunzimea afectarii psihice

·        agenti stresori principali (de exemplu ramanerea in lupta la incercuire o perioada mai indelungata sau pierderea a peste jumatate din numarul camarazilor de arme din propria subunitate);

·        agenti stresori secundari, de interferenta sau de adaugire la actiunea primilor (zgomotele de pe timpul noptii sau primirea unei vesti neplacute de acasa dupa o actiune militara nereusita).

b) Dupa numarul indivizilor afectati:

- agenti stresori cu semnificatie strict individuala (exemplu: stresul psihic ce apare prin nesatisfacerea prelungita a unor trebuinte fiziologice - in aceasta situatie poate fi un luptator ce executa o misiune individuala care are o sete deosebita, fara perspectiva imediata de a o satisface, sau un luptator care nu mai are munitie si sansele de a o primi sunt minime);

- agenti stresori cu semnificatie colectiva la nivelul grupei, plutonului sau al unitatii din care fac parte (de exemplu pierderea legaturii cu esalonul superior si cu vecinii).

c. Dupa natura agentilor stresanti:

c.1. Agenti stresori biologici

·        surmenaj, oboseala, epuizare;

·        sete, foame, lipsa relatiilor sexuale;

·        privare de somn si senzoriala;

·        ritmuri circadiene intrerupte;

·        actiuni pe timp de noapte;

·        raniri, arsuri;

·        conditii de clima deosebite (frig, caldura mare);

·        zgomotul puternic si prelungit;

·        boli venerice si tulburari sexuale;

·        consum exagerat de droguri si alcool;

·        alte boli.

c.2. Agenti stresori intrapsihici:

·        teama de moarte, de schilodire si mutilare;

·        increderea sau neincrederea in sine;

·        teama de neprevazut si necunoscut;

·        teama de a ramane izolat;

·        libertatea de actiune prea mare sau de restrangere excesiva a acesteia;

·        increderea (neincrederea) in propria pregatire;

·        pierderea sperantei si a credintei;

·        dorinta de a onora obligatiile fata de colegi;

·        nelinistea, teama, frica, panica;

c.3. Agenti stresori socio-culturali:

·        situatii conflictuale in cadrul colectivitatii;

·        schimbarea colectivitatii;

·        coeziunea grupului;

·        competenta sefului;

·        zvonul, manipularea, dezinformarea;

·        climatul psihosocial;

·        lipsa de informatii sau existenta unor informatii contradictorii;

·        modul de realizare a circulatiei informatiilor si a accesului la cea necesara si corecta;

1.6. Factori ce afecteaza rezistenta la stres

Cu totii suntem afectati intr-un moment sau altul de stres, mai ales in conditiile fenomenului economiei romanesti, specifice perioadei de tranzitie. Desi stresul nu este nici pe departe un fenomen nou, totusi, acesta capata tot mai mult caracter globalizat si afecteaza atat toate tarile, toate categoriile socio-profesionale, cat si familia si societatea in general.

Factorii ce afecteaza vulnerabilitatea la stres pot fi: personalitatea, varsta, sexul, nivelul de dezvoltare economica etc.

M.Friedman si R.H.Rosenman, cardiologi americani, in urma cercetarilor efectuate, au aratat ca exista o stransa legatura intre stres, frecventa bolilor cardio-vasculare si tipul de personalitate, identificand totodata doua tipuri majore de personalitate A si B si un tip intermediar, AB.[12]

Personalitatea afecteaza in mod frecvent modul in care individul va raspunde la stres si de asemenea, modifica impactul stresului asupra organismului. Pentru unii oameni stresul face parte din viata lor. Oricine a vazut astfel de persoane care isi privesc tot timpul ceasul in mod nervos sau care, pe sosea, claxoneaza cu disperare din autoturism.

Persoanele care se comporta astfel sunt reprezentanti ai tipului A de personalitate, o structura caracterizata prin neliniste, agitatie si un stil de lucru contra-cronometru. Spre deosebire de acestia, o persoana care manifesta tipul B de comportament este in general lent, contemplativ si relaxat.

Persoanele ce aprtin tipului A se concentreaza spre realizari superioare, sunt foarte competitivi, intoleranti si, chiar, agresivi cand intampina dificultati. Totusi, in exces, tipul A - denota nivele ridicate de stres, conducand astfel la probleme legate de sanatate. In unele studii[13] realizate pe femei, cele cu tip A de comportament au fost gasite cu o rata de 4 ori mai ridicata decat cele din tipul B, in ceea ce priveste bolile cardiace.

Nu toti specialistii din domeniul stresului agreeaza ideea ca cele doua tipuri in aceasta maniera pot fi conexate cu sau fara prezenta problemelor de sanatate. Unii experti au identificat o trasatura de personalitate, numita - serie de caracter[14] ce poate atenua efectele stresului. Indivizii puternici manifesta trei trasaturi fundamentale ale personalitatii, ei tind sa devina puternic implicati in ceea ce fac, actioneaza de obicei cu convingerea ca prin munca lor vor face ceva diferit si percep majoritatea schimbarilor din viata ca fiind benefice si normale pentru dezvoltarea personala.

Datorita sentimentului lor puternic de eficienta de sine, indivizii cu personalitate puternica sunt capabili sa reziste la stres. Unii specialisti considera ca taria de caracter actioneaza ca un tampon impotriva bolii. Caracterul puternic, ca trasatura de personalitate se coreleaza cu o tensiune arteriala scazuta, nivel scazut de acizi grasi in sange, tensiune psihologica redusa si o stare de fericire accentuata.

Din administrarea numeroaselor teste de personalitate au rezultat trei caracteristici ale caracterelor tari:

§         Acordul. Sunt devotati muncii lor, familiei, cat si altor valori importante.

§         Controlul. Au un sentiment de control propriu asupra vietii lor.

§         Provocarea. Abordeaza modificarile vietii ca ocazii de autotestare.

Varsta. Din cercetarile efectuate pe un esantion de manageri cu varste cuprinse intre 30-60 ani a reiesit faptul ca acestia resimt in familie influentele stresului organizational, in proportii variabile si dependente de grupele de varsta[15]:

Ø      58% din cei cuprinsi in grupa de varsta 30-40 ani;

Ø      46% din cei aflati intre 41-50 ani;

Ø      38% cei peste 50 ani.

Cu alte cuvinte, presiunile din partea familiei vin tocmai in perioada, la varsta la care persoana respectiva se afla pe curba ascendenta a aspiratiilor profesionale si a potentialului de munca.

S-a demonstrat faptul ca, in general, varstele tinere (pana in 40 de ani) datorita capacitatii sporite de rezistenta a organismului actioneaza ca un amortizor al stresului.

Agentii stresori specifici organizatiei genereaza o tensiune nervoasa ce afecteaza personalul angajat indiferent de sex. Totusi o diferenta exista, si anume in modul de reactie. In stare de stres, femeia poate deveni pasiva, dezorientata, marcata de un puternic sentiment de vinovatie, manifestand tendinta de subapreciere si retragere. Raspunsul la stres al barbatului este diferit, acesta reactionand prin agresivitate, nervozitate, desconsiderarea normelor si valorilor sociale, manifestand tendinta evidenta de defulare si de a se descarca nervos.

In cazul in care femeia detine o functie de conducere, s-a putut observa existenta unor situatii specifice ce se pot transforma cu usurinta in agenti stresori, si anume[16]:

·        conflictul de rol profesional si familial generat de dorinta de a rezolva sarcini multe si foarte diferite;

·        absenta sustinerii atat din partea familiei, cat si din partea colegilor sau a persoanelor de sex feminin subordonate;

·        posibilitatile reduse de relaxare dupa o zi de munca, comparativ cu cele ale barbatilor, fapt ce provoaca oboseala fizica etc.

Daca in urma cu cativa ani categoriile profesionale considerate prin definitie stresante erau: pilotii de incercare, controlorii de trafic aerian, cosmonautii, lucratorii de la caile ferate si medicii, mai ales chirurgii; astazi, lista s-a marit adaugandu-se printre altele: managerii si economistii. In cadrul organizatiilor, angajatii din compartimentele de contabilitate, desfacere si aprovizionare sunt mult mai expusi stresului organizational decat cei din alte compartimente.

Referitor la nivelul de calificare se poate spune ca spre deosebire de muncitorii necalificati, persoanele cu studii superioare sunt supuse frecvent conflictelor de rol, tolerand cu greu ambiguitatea rolului.

Un studiu interesant a fost efectuat de catre compania Gallup vizand relatia dintre stres si dimensiunea organizatiei.[17] Studiul s-a derulat pe un esantion de 845 manageri americani grupati dupa dimensiunea organizatiei, rezultatul acestuia indicand faptul ca relatia dintre nivelul stresului managerial si marimea organizatiei este invers proportionala.

1.6.1.Efectele stresului

In conditii de normalitate, oamenii trebuie sa-si gaseasca echilibrul si raspunsuri noi fata de situatii noi. Stresul nu este neaparat un fenomen negativ si, de aceea poate constitui o greseala concentrarea doar asupra efectelor sale patologice. Un nivel moderat de stres poate fi chiar un important factor motivational sau poate fi un instrument in dobandirea unei adaptari dinamice la noi situatii.

Daca sanatatea este considerata un echilibru dinamic, stresul este o parte a acestuia. Nu exista stare de sanatate fara o interactiune cu alti indivizi sau cu alte medii. Doar stresul excesiv devine patologic.

De aceea, unele tipuri de stres sunt chiar ceva normal si necesar, atat la serviciu cat si in afara lui. In cazul in care stresul este intens, continuu sau repetat, atunci acesta poate deveni un fenomen negativ ce poate conduce la imbolnavire fizica si tulburari psihologice. In contextul organizational, aceasta genereaza adesea adaptari inadecvate la situatii.

Din timpuri stravechi, fiintele umane au dezvoltat genetic o reactie la amenintari si presiuni, ca obiectiv primordial in pregatirea lor pentru activitati fizice intense, de tipul "lupta sau fugi".

Acest fapt implica o accelerare a ritmului cardiac, cat si a respiratiei si irigarea accentuata a musculaturii. Eliberarea adrenalinei si noradrenalinei ridica nivelele de glucoza si de acizi grasi liberi in fluxul sanguin, pentru a asigura mai multa energie.

Nivelul ridicat de stres, vatamator, conduce la o varietate de tulburari si boli. Acestea includ o plaja larga de consecinte patologice, ce se intind de la oboseala cronica la depresie, si includ: insomnia, anxietatea, migrene, accese emotionale, alergii, abuz de alcool si tutun.

Pe termen lung, stresul poate contribui la declansarea hipertensiunii si, ca o consecinta la dezvoltarea bolilor de inima si cerebro-vasculare, cat si la ulcer peptic, boli inflamatorii ale vezicii si probleme musculo-scheletale. De asemenea, poate altera functiile sistemului imunitar care, in cele din urma, pot facilita dezvoltarea formelor de cancer. Luate laolalta, aceste tulburari sunt responsabile pentru o mare parte de boli, decese, infirmitati si spitalizari.

Oamenii cred ca ei sunt suficient de bine adaptati la stres, dar in lupta de rezistenta sau de realizare a adaptarii la agentul stres, ei sunt adesea inconstienti de compromisurile pe care le fac. Oamenii nu constientizeaza stresul generat de situatii de genul a ajunge prea tarziu la o intalnire importanta sau a presta o munca fizica dificila la temperatura ridicata. Ei considera ca se pot obisnui la o luminozitate scazuta, galagie, vizibilitate redusa si la conflicte continue in familie sau la locul de munca.

Pe termen scurt stresul poate avea efecte negative asupra comportamentului unei persoane, avand ca rezultat incapacitatea de a actiona in modurile de promovare a unei stari de sanatate.

Pe termen lung, stresul poate afecta in mod serios o perioada deja vulnerabila la boala si imbolnavire.

Exista persoane pentru care stresul reprezinta un factor puternic energizant. Aceste persoane dispun nativ sau si-au dezvoltat prin antrenament rezistenta la stres si pot fi remarcate dupa urmatoarele trasaturi: siguranta de sine in diferite situatii; schimbarea este considerata nu ca o amenintare, ci ca o provocare la competitie; capacitatea de a-si asuma riscuri; implicarea profunda in viata profesioanla si personala; flexibilitatea in opinii si in actiuni; constientizarea faptului ca nu pot schimba situatiile stresante, dar le pot accepta si depasi etc.

Efectele potentiale ale stresului pot fi grupate in cinci mari categorii, si anume[18]:

§         efecte subiective: anxietate, agresiune, apatie, plictiseala, oboseala, indispozitie, scaderea increderii in sine, nervozitate, sentimentul de singuratate;

§         efecte comportamentale: predispozitie spre accidente, alcoolism, abuz de cafea, tendinta de a manca si/sau de a fuma excesiv, comportament impulsiv;

§         efecte cognitive: scaderea abilitatii de a adopta decizii rationale, concentrare slaba, scaderea atentiei, hipersensibilitate la critica, blocaje mentale;

§         efecte fiziologice: cresterea glicemiei, a pulsului, a tensiunii arteriale, uscaciunea gurii, transpiratii reci, dilatarea pupilelor;

§         efecte organizationale: absenteism, productivitate scazuta, izolare, insatisfactie in munca, reducerea responsabilitatii, reducerea loialitatii fata de organizatie, demisii.

Stresul si comportamentul. Impactul stresului asupra unei persoane se poate manifesta intr-o varietate de forme. Dupa cum am mentionat anterior, stresul poate afecta modul in care individul abordeaza boala si raspunde la starea de disconfort. De asemenea, stresul face ca o persoana sa devina iritabila, retrasa, precauta, energica, optimista, aceasta depinzand de natura stresului, daca este negativ sau pozitiv. In timp ce eustresul poate avea efecte benefice, distresul poate conduce la comportamente cum ar fi: abuzul de drog si abordarea unor conduite ce pot duce la vatamari. Aceste comportamente, cat si altele asemanatoare reprezinta modalitati negative de solutionare a stresului.

Pentru a se elibera de stres, multi oameni recurg la droguri, tutun, alcool etc. Totusi, stresul nu trebuie sa conduca neaparat la abuz. Consumul de bautura este considerat o reactie la/sau mijloc de solutionare a evenimentelor de stres major, tipice unei grupe de varsta, cum ar fi: pensionarea sau decesul partenerului de viata. Totusi, observatii atente realizate asupra persoanelor sugereaza ca acelea care au reusit in general in controlul stresului, nu recurg la astfel de strategii.

Stresul poate afecta si comportamentul alimentar al persoanei. Unele persoane tind sa manance mai putin, atunci cand se simt stresate, in timp ce altele recurg la mese supradimensionate. Pentru o perioada de timp aceasta nu constituie o problema, dar stresul cronic poate contribui la problemele de greutate cat si la problemele asociate unei diete si alimentatii sarace. Observatiile au aratat ca unele alimente activeaza productia de endorfine in creier ceea ce diminueaza stresul si disconfortul. Cercetarile[19] au sesizat ca, cu cat o persoana se situeaza mai mult timp sub actiunea stresului, cu atat mai ridicat va fi nivelul de endorfine in sange. Natura acestor conexiuni este inca neclara, dar ele sugereaza posibile legaturi intre endorfine si pofta pentru anumite alimente.

Stresul poate afecta comportamentul si prin cresterea riscului la accidente. De exemplu, capacitatea de sofat a unei persoane se poate deteriora daca persoana se situeaza sub un stres sever. In mod similar, lipsa de concentrare poate fi periculoasa in sensul ca aceasta cauzeaza persoanei neglijarea factorilor de risc in mediul sau.

Comportamentul suicidal poate fi corelat cu stresul. Stirile cotidiene ne semnaleaza ca majoritatea suicidelor in randul tinerilor sunt precedate de evenimente stresante, evenimente de genul problemelor cu legea, intreruperea unei prietenii si probleme acasa sau la scoala.

Stresul si boala. Daca o persoana are deja o boala, cum ar fi o boala de cord sau o forma de diabet, atunci accentuarea tensiunii musculare si cresterea nivelului de zahar din sange, generate de stres, pot agrava aceste suferinte. Studiile au aratat ca stresul prelungit este corelat cu debutul unei boli sau maladii. Gradul in care stresul contribuie la dezvoltarea bolii este inca neclara. Aceste probleme raman inca in studiu.

Daca cercetarile au demonstrat o puternica corelatie intre stres si anumite raspunsuri fizice si fiziologice, totusi, nu s-a dovedit o relatie directa de cauza - efect. Asa ca nu se poate concluziona ca stresul insasi genereaza de fapt oricare dintre bolile specifice. Exista dovezi consistente ca stresul poate elimina capacitatea sistemului imunitar de a lupta cu boala, ca in cazul infectiilor virale, a maladiilor in care sistemul imunitar nu functioneaza la parametri si astfel sunt atacate tesuturile (maladii de autoimunizare si unele forme de cancer). Mai mult decat atat, se cunoaste ca stresul poate afecta modul in care indivizii abordeaza boala, cum ar fi modul lent sau rapid in recunoasterea faptului ca ceva nu este in regula sau alterarea modului in care reactioneaza la disconfort.

Plecand de la aceste consideratiuni se pot face unele conexiuni dintre stres si diferite maladii.

Hipertensiunea. Deoarece tensiunea arteriala a unor indivizi se ridica uneori in reactiile la un stresor, cercetatorii au suspectat o posibila legatura intre stres si hipertensiune. Hipertensiunea cronica - stare anormala sustinuta prin tensiune arteriala inalta ce poate conduce la boala cardiovasculara - este apreciata ca fiind legata de stres. Studiile au dezvaluit ca indivizii ce au lucrat sub mare presiune psihologica (de exemplu, pilotii de aeronave) si acei care sunt expusi la stresul sustinut al mediului (persoanele care lucreaza in locuri cu nivele ridicate de zgomot) tind sa dezvolte o tensiune arteriala mai ridicata decat acele persoane care traiesc si muncesc intr-o atmosfera mai putin incarcata de tensiune.

Bolile de inima. Se considera ca stresul este un factor ce contribuie la instaurarea bolii de inima. S-a identificat prin observatii sistematice ca exista legaturi ce pot fi explicate intre boala de inima si anumite comportamente de tip A, ce deja au fost asociate cu nivele ridicate de stres. Astfel s-ar putea spune ca personalitatea predispusa la boala coronariana este una care suspecteaza motivele altora, se simte in mod frecvent furioasa si isi exprima ostilitatea netinand cont de sentimentele acestora.

Unii cercetatori nu sunt convinsi ca nu exista o legatura intre comportamentul de tip A si boala de cord. Astfel, studiile[20] acestora sugereaza ca factorii de risc pentru boala de cord nu ar avea legatura cu tipul A si cu agresiunea, ci cu problemele emotionale cum ar fi: incapacitatea de a percepe si verbaliza emotiile negative (de exemplu, exprimarea furiei) si de a le solutiona in mod eficient.

Se pare ca, desi stresul poate fi un factor secundar in incidenta bolii de inima, el totusi nu trebuie subestimat.

Cancerul. Rolul stresului in dezvoltarea cancerului este foarte mult dezbatut. Exista informatii ca tensiunea psihica poate juca un rol in debutul cancerului la anumite persoane ce pot fi predispuse sa dezvolte aceasta maladie. Desi unii cercetatori nu sunt inca convinsi ca anumite emotii sau trasaturi de personalitate pot accentua riscul persoanelor pentru cancer, totusi posibilitatea unei astfel de relatii este inca in studiu. Alti cercetatori, de la Centrul de Oncologie din New York, au concluzionat ca starile si trasaturile psihologice pot afecta transformarea celulelor normale in celule canceroase. Ei au identificat trei tipuri de factori de risc: stresul, trasaturile de personalitate (sau stilurile de solutionare) si obiceiurile personale, de exemplu: fumatul.

Este cu totul acceptat ca odata ce individul este diagnosticat ca avand cancer, starea emotionala a acestuia se va constitui intr-unul din factorii ce determina reusita tratamentului. Registrele medicale[21] contin nenumarate rapoarte ale pacientilor care considera ca o vor lua de la inceput sau au descoperit ceva pentru care sa traiasca si au ajuns in remisie (stare in care simptomatologia dispare) ori s-au refacut complet. In alte cazuri, la acei pacienti care erau in remisie, traumele emotionale severe au fost asociate cu reaparitia cancerului.

Bolile infectioase si sistemul imunitar. Prin alterarea sistemului nervos si a celui hormonal, stresul persistent creeaza intr-un fel climatul fertil pentru maladie. Nu se cunoaste mecanismul exact. Stresul poate avea un efect direct asupra sistemului imunitar - grup de mecanisme din organism ce lucreaza laolalta pentru a lupta cu infectia - prin reducerea capacitatii sale de functionare eficienta.

De asemenea, stresul poate actiona in maniera indirecta asupra rezistentei organismului la infectie. Daca persoana are o alimentatie saraca isi neglijeaza intretinerea fizica, nu doarme, fumeaza sau bea prea mult sau manifesta o conduita prin care isi poate periclita sanatatea.

Persoanele care au inregistrat stres psihologic pe termen lung ca rezultat al evenimentelor stresante in viata, tind sa manifeste modificari imunologice ce pot conduce la infectii cat si la maladii maligne. Chiar daca cineva s-a imbolnavit, evolutia bolii depinde totusi de agentii vatamatori la care persoana a fost expusa si de starea de sanatate a persoanei inainte de evenimentul de viata stresor.

Formele de diabet si ulcerul (digestiv). Atat diabetul cat si ulcerul au conexiuni directe cu stresul. In cazul formelor de diabet, atunci cand stresul genereaza cresterea nivelului de glucoza in sange, celulele pancreatice reactioneaza, producand insulina, un hormon ce ajuta la reglarea nivelului de glucoza in sange. Stresul cronic poate distruge aceste celule, care nu pot fi inlocuite, eliminand sever capacitatea pancreasului de a elabora insulina necesara pentru a controla nivelul glucozei in sange. Acest fapt are ca rezultat un risc crescut pentru declansarea diabetului in special la acei indivizi care au predispozitie genetica la boala.

Ulcerul digestiv este o inflamare in "captuseala" stomacului, cauzata prin secretia excesiva de acid gastric, producand in mod frecvent durere severa si putand genera sangerari daca peretele stomacului se perforeaza. Chiar daca inca nu se cunoaste cauza ulcerelor digestive, se accepta in general ca stresul poate agrava aceasta stare.

Astmul si alergiile. Deoarece stresul afecteaza raspunsul imunologic al organismului, acesta a afost asociat cu astmul si alte alergii, cum ar fi febra fanului. Aceste stari rezulta adesea din reactia sistemului imunitar al organismului la un agent de invadare. Organismul invadat produce lanturi de evenimente prin care organismul produce substante denumite anticorpi, care, la randul lor stimuleaza eliberarea substantelor chimice ce vor genera modificarea fiziologica, multe fiind poate mult mai iritante si vatamatoare decat agentul de invadare original.

Dereglari ale pielii. Se considera ca stresul agraveaza cateva aspecte ale pielii, cea mai severa fiind eczema. Aceasta stare de inflamare[22] este caracterizata prin inrosire, mancarime si leziuni create de transpiratie ce devine crusta sau intarita. Eczema poate dispare sau persista cateva luni sau chiar ani. Medicii au observat ca, atunci cand nivelul de stres este ridicat, eczema sau alte tulburari ale pielii se extind.

Tulburari mentale. Stresul genereaza framantari emotionale, care pot agrava dereglarile emotionale existente. Totusi este dificil de stabilit rolul stresului in producerea tulburarilor emotionale si mentale.

In zilele noastre exista numeroase teorii despre posibilele relatii dintre stres si disfunctia mentala. Observatiile au evidentiat o incidenta ridicata a evenimentelor de stres major din viata cu putin timp inainte de debutul schizofreniei, depresiei si tulburarilor non-psihotice. Unele teorii presupun ca unii indivizi se nasc cu predispozitie la tulburarile mentale, care pot transpare sub actiunea unui stres neobisnuit.

1.6.2.Stresul si depresia

In societatea moderna depresia majora constituie una din cele mai intalnite tulburari de natura psihiatrica. Nu numai ca depresia are efecte devastatoare asupra planului afectiv al individului dar, tulburarea insasi reprezinta o provocare majora pentru sistemul de sanatate publica. De aceea, s-au dezvoltat o multime de studii pentru identificarea factorilor de risc ale depresiei majore. Aceste studii au evidentiat puternica contributie a factorilor constitutivi in dezvoltarea depresiei majore, inclusiv baza genetica, sexul si trasaturile de personalitate.

Ideea unei determinari genetice a depresiei este sprijinita puternic de descoperirile realizate asupra gemenilor si adoptiilor cat si din observatiile asupra persoanelor cu depresie in istoricul familiei, fapt care ar conduce la dezvoltarea depresiei. De asemenea, s-a aratat ca femeia manifesta de doua ori mai multe sanse fata de barbat sa dezvolte depresie majora iar trasaturile de personalitate ale nevrotismului predispune la depresie.

Pe langa dovezile referitoare la predispozitia constitutionala in dezvoltarea depresiei majore, a fost emis si rolul predominant al factorilor de mediu in ceea ce priveste patogeneza tulburarii .

Numeroase studii au investigat relatia dintre stresul psihosocial si dezvoltarea depresiei majore. Multe dintre acestea au conceptualizat stresul psihosocial din prisma evenimentelor majore ale vietii intr-un cadru de timp dat. Evenimentele majore ale vietii pot fi definite ca "momente de cumpana"care induc modificari in cursul vietii si care implica adaptarea individului. Astfel, evenimentele majore ale vietii sunt fapte distincte de frecusurile zilnice minore cat si de formele cronice ale stresului psihosocial. Utilizand scale de evaluare a evenimentelor majore din viata, numeroase studii au evidentiat o asociatie intre expunerea la evenimentele de viata, stresante, si instaurarea episoadelor de depresie majora. Pe langa descoperirile reliefate din cercetarea evenimentelor vietii, anumite studii au inregistrat asociatii intre stresul cronic, cum ar fi stresul organizational si dificultatile conjugale si, instaurarea depresiei.

schema depresie

(Nota: CRF= Factor de eliberare a corticotropinei

Fig.1 Reprezentare schematica a rolului stresului in dezvoltarea depresiei[23].

 

Costul stresului

Pe langa efectele potentiale ale stresului asupra starii de sanatate si buna dispozitie a indivizilor, stresul manifesta si un impact economic si social. Stresul poate diminua performantele si productivitatea la locul de munca, afectand astfel evolutia afacerii si in cele din urma, economia ca intreg. De asemenea, poate contribui la sustinerea tensiunilor societatii care se manifesta prin frustrari indreptate impotriva liderilor si a altor autoritati, cat si prin intoleranta si nerabdarea indreptata fata de ceilalti parteneri.

Costul economic

Stresul economic reprezinta in Romania una din racilele majore. Printre cauzele acestuia identificam slaba implicare in luarea deciziilor, executia unui volum mare sau prea mic de munca, obiective de munca neclare si confruntarea cu solicitarile conflictuale, toate pe fondul unei economii distruse.

Pentru Romania nu exista statistici asupra costurilor stresului ocupational. Referindu-ne la tari dezvoltate (S.U.A.), costul stresului economic la nivelul anului 1999 era de 150 miliarde $. In S.U.A. orice zi de munca inregistreaza 1 milion de muncitori absenti de la locul de munca datorita tulburarilor legate de stres, si anume: dureri de cap, dureri de spate, ulcere, insomnie, anxietate, depresie, probleme de cord, hipertensiune si probleme gastrointestinale.

Uniunea Europeana estimeaza ca stresul afecteaza cel putin 40 milioane de muncitori din spatiul celor 27 state membre, iar costurile Uniunii se ridica la cel putin 20 de miliarde dolari anual.[24]

".Este ingrijorator sa constatam ca 26% din populatia activa care a inregistrat vatamari, stari de indispozitie, boala, au suferit din cauza stresului in ultimele 12 luni si ca acest procent se accentueaza simtitor in anumite sectoare (de exemplu, 47% din mediul financiar si al asigurarilor si 44% din domeniul educatiei)."[25]




grafis

(Sursa: Stress at Work, National Institutute for Occupational Safety and Health (NIOSH), USA)

Problema specifica actuala la locul de munca este oboseala cronica, sindrom caracterizat prin epuizare fiziologica si emotionala si adesea generat prin frustrare la nivel cronic, de locul de munca cuplat cu volumul prea mare sau prea mic de munca.

Simptomele includ:[26]

§         Cresterea consumului de alcool, cafea si chiar droguri;

§         Depresie, respectul de sine scazut, pesimism si singuratate;

§         Cresterea absentismului, a intarzierilor;

§         Oboseala, iritabilitate, tensiune musculara si probleme stomacale;

§         Pierderea simtului umorului si accentuarea sentimentului de vinovatie.

Stresul corespunzator locului de munca nu trebuie considerat neaparat rau. Daca tensiunea si stresul asociat unui post sunt directionate constructiv, afacerile si persoanele implicate pot obtine beneficii. Intr-o anume masura, stresul caracteristic unui post poate stimula gandirea creativa, poate facilita performanta si cresterea productivitatii muncii.

Costul social

Stresul nu inregistreaza doar un cost economic, ci si un cost social. Societatea romaneasca aflata in plin proces de stratificare contine o diversitate de indivizi si grupuri de oameni a caror trebuinte si dorinte, atitudini, convingeri si moduri de viata difera (din ce in ce mai mult) si uneori se confrunta. Stabilitatea unei societati depinde si de mentinerea unui echilibru acceptabil intre aceste grupuri. Totusi, stresul poate distorsiona acest echilibru.

Daca stresul devine cronic, efectele sale pot afecta mecanismele societatii, ducand la tensiuni crescute intre oameni si la accentuarea frustrarii fata de autoritatile si institutiile statului de drept.

Deoarece stresul este atat de raspandit, acesta determina un cost ridicat pentru indivizi, companii, organizatii, cat si pentru societate in ansamblu.

Pentru individ, pe langa impactul devastator al deteriorarilor severe ale starii de sanatate la care ne-am referit, poate conduce la scaderea eficientei in munca, cum ar fi pierderea oportunitatilor carierei, cat si a calitatii de angajat. Acest fapt accentueaza incordarea din relatia familiala si cea cu prietenii, iar in cele din urma genereaza depresie, deces sau suicid.

Pentru organizatie, costurile legate de stres imbraca multe forme. Acestea includ absenteismul, costuri medicale ridicate si dereglarea fluxului de productie, asociat cu alte costuri pentru recrutarea si pregatirea de noi angajati. S-a observat, de asemenea,  ca stresul a devenit o mare problema in ceea ce priveste productivitatea si eficienta.

In vest, nenumarate companii au implementat in mediul organizational programe si masuri pentru a ajuta angajatii in vederea solutionarii stresului.

Un procent crescator de experti in domeniul combaterii stresului declara ca se poate obtine un succes in controlul stresului doar daca se actioneaza atat la nivelul individului, cat si la nivelul organizatiei. Acest fapt implica actiunea la trei nivele distincte:

§         la nivel primar, actiunea se impune pentru identificarea agentilor stresori de la nivelul organizatiei, in sensul prevenirii stresului;

§         la nivel secundar, prin tehnici de interventie care sa ajute angajatii sau grupurile organizationale sa poata dezvolta prin educatie si pregatire, strategii de solutionare si de crestere a rezistentei la stres;

§         la nivel tertiar, asistenta de specialitate poate asigura angajatilor suportul necesar vindecarii simptomelor stresului.

Daca o organizatie nu a intreprins actiuni de identificare a stresului, aceasta demonstreaza o lipsa de intelegere a costurilor reale, cat si a beneficiilor ce pot fi obtinute din prevenire. Unul din primii pasi in dezvoltarea unui program de prevenire a stresului il constituie evaluarea sau diagnoza incidentei stresului, efectele si costurile acestuia.[27]

Orice actiune de evaluare a stresului trebuie adaptata cu precautie la situatia organizatiei, la structurile si departamentele sale.



[1] GOLU, M. - "Dinamica personalitatii", Bucuresti, Editura Geneze, 1993, p.19

[2] Cristea, Dumitru (2000) Tratat de psihologie sociala, Editura Pro Transilvania, p. 87

[3] Ibidem, p. 88

[4] Stora, Jean-Benjamin -  Stresul, editura Meridiane, Bucuresti, 1999, p. 17

[5] NEVEANU, P. P. - Dictionar de Psihologie, Bucuresti, Editura Albatros, 1978

[6] Stora, Jean-Benjamin -  Stresul, editura Meridiane, Bucuresti, 1999, p. 32

[7] Radu-Tomsa, Ion - Sanatate si succes prin optimizarea stresului, A.I.S.M., Bucuresti, 2002, p. 43

[8] Hindle, Tim - Cum sa reducem stresul RAO, Bucuresti, 2001, p. 54

[9] Goupil, Georgette -  Hans Selye. Intelepciunea stresului, Coresi, Bucuresti 1991, p. 65

[10] Stora, Jean-Benjamin -  Stresul, editura Meridiane, Bucuresti, 1999, p. 76

[11] Goupil, Georgette -  Hans Selye. Intelepciunea stresului, Coresi, Bucuresti 1991, p. 65

[12] T. Zorlentan, E.Burdus, G. Caprarescu, op.cit., p.144.

[13]  Alfred B.Heilbrun Jr si Eric B.Friedberg, Type A Personality Self Control and Vulnerability to Stress, Journal of Personality Assessment 52, no.3 (1988), citat in Marvin R.Lery, Mark Dignam, Jenet H.Shirreffs, "Targeting Wellness: The Core", Mc Graw Hill, Inc, 1992.

[14]  Deborah J. Weibe, Debra Moehle McCallum, Health Practices and Hardiness as Mediators in the Stress-Illness Relationship, Health Psychology 5, no.5 (1986), in lucrarea Marvin R.Lery, Mark Dignam, Jenet H.Shirreffs, "Targeting Wellness: The Core", Mc Graw Hill, Inc, 1992.

[15] T.Zorlentan, E. Burdus, G. Caprarescu, op.cit., p.145.

[16] T. Zorlentan, E. Buruds, G. Caprarescu, op.cit., p.146.

[17] T. Zorlentan, E. Burdus, G. Caprarescu, op.cit., p.145.

[18] T. Zorlentan, E. Burdus, G. Caprarescu, op.cit., p.148.

[19] Paul Raeburn, Eater's High, American Health, (Dec.1987), in lucrarea Marvin R.Lery, Mark Dignam, Jenet H.Shirreffs, "Targeting Wellness: The Core", Mc Graw Hill, Inc, 1992.

[20] Liisa Keltikangas Jarvinen, Jaana Jokinen, Type A Behavior, Coping Mechanisms and Emotions Related to Somatic Risk Reactins of Coronany Heart Disease in Adoloscents, Journal of Psychosomatic Research 33, 1989.

[21] Gotthard Booth, Psychobiological Aspects of Spontaneous Regressions of Cancer, Journal of the American Academy of Psychoanalysis, 1973 si, Theodore R.Miller, Psychophysiologic Aspects of Cancer, Cancer 39, 1977.

[22] Dennis G.Brown, Stress as a Precipitant Factor of Eczema, Journal of Psychosomatic Research 16, 1972.

[23] Radu-Tomsa, Ion - Sanatate si succes prin optimizarea stresului, A.I.S.M., Bucuresti, 2002, p. 98

[24] Guidance on work-related stress: Spice of life - or kiss of death, European Commission, Directorate-General for Employment and Social Affairs

[25] The1995 Australian Workplace and Industrial Relations Survey (AWIRS 95), National Occupational Health and Safety  Commission, Australia

[26] Radu-Tomsa, Ion - Sanatate si succes prin optimizarea stresului, A.I.S.M., Bucuresti, 2002, p. 88

[27] V. Sutherland, C. Cooper, Stretegic stress management: An organizational approach, Macmillian Business, Basingstoke, 2000



Psihologie


Sociologie

Studii de caz - Practica de specialitate - psihologie
SOMATIZAREA INTRE PSIHANALIZA SI NEUROBIOLOGIE
PSIHOLOGIA VICTIMEI
Catre un model psihosociologic: grupuri "colectie' si "agregat'
ANTROPOLOGIE SI SOMATIZARE
Incidenta tulburarilor (devierilor) de conduita (de comportament)
Noul nivel al manifestarii vointei la adolescenti
STRESUL
Consiliere vocationala
DISFAZIILE (AFAZIILE)

















 
Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate