Avortul

1. Aspecte generale

Definitie. Avortul este o procedura prin care sarcina este intrerupta in urma inlaturarii fetusului si placentei. Acesta poate fi un procedeu provocat (avort indus) sau care apare neasteptat (avort spontan, pierderea de sarcina).

Avortul spontan presupune ca sarcina sa fie intrerupta inainte ca aceasta sa implineasca 20 de saptamani. Dupa aceasta perioada se considera a fi o nastere prematura. In cazul avortului spontan accentul se pune pe suportul emotional si constientizarea pierderii / declansarea reactiei de doliu in urma pierderii. In cazul in care clienta se afla intr-o situatie de criza datorita necesitatii de a lua o decizie legata de avort (indus) / pastrarea sarcinii (vezi exemplul de mai jos) se procedeaza tinand cont de principiile descrise mai jos.

"Marinela, 27 de ani, studenta in anul III, ramane insarcinata. Este necasatorita, dar are un prieten care lucreaza. Mai are de facut inca doi ani de facultate si sarcina a survenit pe neasteptate. Nu a folosit nici o metoda contraceptiva. Este ingrijorata pentru ca nu se simte pregatita sa fie mama, ii este teama ca prietenul o va parasi atunci cand va afla despre sarcina si se gandeste ca parintii nu o vor mai primi acasa daca vor afla. Se gandeste ca poate cea mai buna solutie ar fi avortul, dar s-ar simti vinovata sa faca asta, pentru ca este convinsa ca este un gest imoral. Apeleaza la consiliere pentru a cere un sfat legat de ce decizie trebuie sa ia."

Legat de acest caz ne intrebam:

q       Ce ii spunem legat de reactia parintilor si a prietenului?

q       Ce decizie o incurajam sa ia?

q       Ce informatii ar trebui sa ii furnizam?

q       Ce facem daca nu suntem de acord cu ceea ce doreste clienta sa decida?

Aproape orice femeie care afla ca este insarcinata trece printr-o perioada de criza. Rareori putem spune ca cineva este "pregatit" pentru a fi mama sau ca este "momentul cel mai potrivit" pentru aceasta. Ceea ce face insa dificila aceasta perioada este optiunea de a recurge la avort - uneori ca la o metoda de contraceptie sau ca la un act de disperare, pentru a face ca totul sa fie ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.

In aceasta situatie femeia trebuie sa ia o decizie. Rolul consilierii este sa o asiste pentru a lua o decizie informata.

Aceasta presupune cunostinte despre:

• Riscurile fizice si psihice ale avortului
• Dezvoltarea intrauterina a copilului (putem considera ca este copil in primele 2-3 saptamani de viata sau este doar un "conglomerat de celule", ca un "apendice")   
• Metodele folosite in cazul avortului si riscurile acestora
• Alternative ale deciziei de a avorta (adoptie, pastrarea copilului, integrarea intr-o familie adoptiva, primirea unui sprijin material temporar etc.)

2. Consecintele avortului

Pentru consilier este important sa detina si sa transmita aceste informatii.

Consilierea este focalizata pe trei momente in care sarcina si avortul duc la o serie de probleme psihice: inainte de avort, in timpul avortului si dupa avort.

1. Inainte de avort
• Dificultatea de a lua o decizie si sentimente de confuzie, intrucat orice alternativa are atat costuri cat si beneficii
• Presiuni din partea celor din jur, care pot contracara dorinta de a pastra sarcina
• Teama, anxietate legate de procedura avortului si efectele pe care le are pe termen scurt si pe termen lung
• Manie fata de partener, mai ales daca acesta este printre cei care insista ca avortul este solutia cea mai buna.
2. In timpul avortului

Procedura avortului poate fi traumatica si se intampla ca trauma sa se exprime ulterior "mascat" prin vise, cosmaruri, retrairea unor scenarii care tin de momentul in care a avut loc avortul.

3. Dupa avort

Imediat dupa avort, majoritatea femeilor simt usurare datorita faptului ca decizia a fost luata si nu mai exista un conflict legat de ce ar fi mai bine sa faca. Acest lucru nu inseamna ca avortul nu a afectat-o. Insa din acel moment nu se mai poate schimba nimic. Riscul crescut de a resimti pe plan subiectiv experienta avortului este evident la cateva luni sau chiar cativa ani dupa ce acesta a avut loc. Atunci pot fi resimtite si efectele unei decizii care nu s-a bazat pe informatii reale, legate de domeniile amintite anterior.

Consecintele psihice ale avortului pot fi:

• Trairi emotionale negative, cum ar fi: anxietate, regret, sentimentul acut al pierderii, sentimente de vinovatie, de rusine, manie, incapacitatea de a se ierta, amintiri si retrairi dureroase ale experientei avortului
• Depresie
• Tulburari de somn
• Tulburari psihosomatice (datorate neprelucrarii constiente a traumei)
• Reactie aniversara (ceea ce inseamna ca la data la care a avut loc avortul sau cand trebuia sa aiba loc nasterea, femeia retraieste experienta avortului sau se gandeste ca s-ar putea sa fie din nou insarcinata)
• Ideatie sau comportamente suicidare, cu scopul de a pune capat durerii provocate de pierderea copilului
• Dorinta de a ramane din nou insarcinata, pentru a compensa pierderea (iar daca acest lucru se intampla, de multe ori sarcina se termina printr-un alt avort)
• Dependenta de alcool sau alte droguri, care daca exista inainte poate sa se amplifice in urma unui avort
• Disfunctii sexuale sau cresterea comportamentului de risc de tip sexual (ex. sex neprotejat etc.)
• Tulburari de alimentatie
• Izolare, probleme de relationare
• Dificultati in exprimarea durerii, ca urmare a pierderii suferite
• Accentuarea tulburarilor psihice sau emotionale existente inainte de avort
• Risc crescut pentru declansarea unor tulburari sau boli psihice (probabilitate mai mare de a avea probleme psihiatrice)
• Probabilitatea crescuta de a recurge din nou la avort

Sindromul post avort este denumirea tulburarii legate de trauma avortului ca forma specifica a tulburarii post-traumatice. Acesta include simptomele descrise anterior, insa la o frecventa, durata si intensitate care duce la perturbarea activitatilor si preocuparilor zilnice. De asemenea, poate avea cateva forme de manifestare care se impart in urmatoarele categorii:

a. Hiperactivare, manifestata prin mecanisme de "fuga sau lupta" prezente in situatii nepotrivite sau intr-o masura exagerata. Persoana se simte in pericol. Reactiile hiperactive includ: raspuns de tresarire, atacuri de panica, anxietate, iritabilitate, izbucniri de manie fata de stimuli de intensitate nesemnificativa, comportament agresiv, dificultati de concentrare, hipervigilenta, tulburari de somn (dificultati de adormire sau treziri frecvente), reactii fiziologice accentuate in situatii care amintesc de experienta avortului (cresterea pulsului, transpiratie etc. la un control medical de rutina sau la sunetul aspiratorului)

b. Retrairea intruziva a evenimentului traumatic in momente neasteptate si nedorite. Simptomele includ: ganduri intruzive si recurente in legatura cu avortul si cu copilul avortat, amintiri vii legate de avort, cosmaruri legate de copilul avortat, reactie aniversara insotita reactii de doliu si depresie.

c. Reactii de evitare prin aplatizare afectiva, pentru a evita stimuli asociati cu trauma. Comportamentul evitativ fata de emotii negative sau anumite persoane, locuri sau obiecte care declanseaza emotii negative, protejeaza persoana de a retrai experienta dureroasa. Simptomele specifice acestei categorii includ: lipsa capacitatii de a-si aminti de experienta avortului sau despre momentele importante ale acestuia, evitarea situatiilor care amorseaza amintiri dureroase, evitarea relatiilor, mai ales cu persoanele implicate in decizia legata de avort, evitarea copiilor sau reactii de anxietate fata de copii care plang sau care au varsta pe care ar avea-o copilul avortat, efortul de a nega si evita emotiile traite in timpul avortului, lipsa sperantei pentru viitor (ex. legata de cariera, familie, copii), interes scazut pentru activitati care erau preferate inainte, abuzul de alcool sau alte droguri, ganduri sau comportamente suicidale, tendinte autodistructive.

Manifestarile patologice ce pot sa apara ca si consecinte ale avortului depind de anumite variatii interindividuale. De exemplu, exista o serie de factori care fac ca o persoana sa fie mai vulnerabila la aparitia sindromului post-avort. Cativa asemenea factori sunt:

• Efectuarea avortului sub presiunea sau la amenintarile celor din jur
• Negarea traumei legate de avort (reprimarea experientei dureroase) si dificultatea de a exprima durerea determinata de pierderea suferita (de exemplu, atunci cand cei din jur nu au aflat despre avort si femeia incearca sa ascunda in continuare acest lucru)
• Avortul a avut loc datorita faptul ca sarcina a fost rezultatul unui abuz / a unui viol
• Existenta unor tulburari psihice inainte de avort (ex. depresie)
• Lipsa de sprijin din partea partenerului si a celorlalte persoane apropiate.

Alte consecinte sunt legate de relatia cu persoanele apropiate femeii:

• partenerii care au decis sa se recurga la avort au mai multe sanse sa se desparta in urma avortului decat cele care au pastrat copilul
• partenerii care nu au fost consultati de catre femeie in luarea deciziei pot suferi din cauza pierderii in aceeasi masura ca femeia
• ceilalti copii ai femeii care a facut avort pot suferi daca mama are reactii evitative sau agresive fata de ei, in special in situatii de stres (atunci cand plang, se simt maniosi, au conflicte etc.)
• toti cei din jur pot suferi in masura in care efectele avortului au repercusiuni si asupra lor (ex. in cazul depresiei, a evitarii situatiilor conflictuale etc.).

In consilierea pre-avort, informatiile oferite trebuie sa includa si consecintele fizice ale avortului. Ele pot fi:

Complicatii imediate

• Hemoragie, infectii, embolie, perforarea uterului, convulsii, febra, dureri abdominale, voma, tulburari gastrointestinale etc.

Complicatii pe termen lung:

• Infertilitate dobandita sau pierderea sarcinilor ulterioare
• Leziuni pe colul uterin care trebuie cauterizate. Leziunile mai mici care nu sunt tratate pot vatama aparatul reproductiv si pot duce la pierderi de sarcina, nasteri premature sau complicatii in timpul nasterilor ulterioare. Riscul aparitiei leziunilor este mai mare daca avortul se face in al doilea trimestru de sarcina
• Placenta previa (complicatie obstretica ce apare in sarcina) - care reprezinta un risc pentru morbiditatea si mortalitatea atat a fetusului cat si a mamei
• Sarcina ectopica - implantarea ovulului fecundat in afara cavitatii uterine

Legat de avort se pot face atat actiuni de preventie cat si de interventie. Actiunile de preventie pot fi desfasurate individual (cand sunt abordate, de pilda in cursul consilierii consecintele relatiilor sexuale neprotejate) sau la nivel de grup / comunitar. Actiunile de interventie sunt axate pe cele trei faze descrise la inceputul acestei sectiuni (inainte de avort, in timpul avortului si dupa avort). Consilierea in criza are loc de obicei inainte de avort. Sunt cazuri in care in urma unui avort persoana poate trece printr-o situatie de criza datorita unor complicatii aditionale (despartirea de partener, conflicte cu parintii etc.).

Inainte de avort este necesar ca femeia sa ia o decizie informata si sa i se ofere suport emotional. Este indicata implicarea partenerului sau a familiei, dar decizia este a femeii, intrucat efectele avortului se rasfrang cel mai mult asupra ei. Consilierul trebuie sa se implice in colaborarea cu profesionisti care sa asiste mama si copilul in continuare. De pilda, colaborarea cu un asistent social devine importanta in cazul in care pastreaza copilul. Acesta poate sa ii faciliteze accesul la diferite resurse sociale sau la programe de asistare a mamelor (ex. centre maternale pentru mame singure).

Dupa avort, consilierea consta in special in acordarea de suport emotional si prevenirea luarii unei decizii nefavorabile in viitor. De asemenea, in acest stadiu, clienta poate fi informata in legatura cu programele de consiliere de grup post-avort, grupuri de suport sau alte resurse similare.

3. Principii in consilierea legata de avort

In consilierea legata de avort trebuie sa respectam cateva principii:

• Informatiile trebuie oferite intr-un mod nemanipulativ si sa fie conforme cu realitatea (bazate pe date concrete, stiintifice).
• Omiterea unor informatii relevante poate insemna influentarea in directia unei anumite decizii. In mod sigur ca si in cazul avortului, in care sunt evidente efectele negative si costurile, exista si beneficii. Prezentand doar costurile, de exemplu, interventia noastra s-ar putea sa nu fie credibila. Acest lucru este valabil si daca accentuam doar beneficiile.
• Femeia care apeleaza la consiliere trebuie sa simta suport din partea consilierului, intrucat poate fi singura persoana care nu o judeca, nu o forteaza sa ia anumite decizii si o accepta neconditionat.
• Orice decizie ar lua femeia in final trebuie sa o asiguram de sprijinul nostru in continuare si sa o incurajam sa faca apel la consiliere in viitor (de ex. si dupa ce a facut avort). Scopul nostru nu este sa o convingem sa ia decizia pe care noi o consideram "cea mai buna" ci sa ii oferim toate informatiile de care are nevoie pentru a putea lua o decizie si sa ii acordam sprijin emotional.
• Trebuie abordate cu tact temerile sau indoielile pe care le exprima femeia (ex. "Parintii ma vor omori daca afla ca sunt insarcinata", "Prietenul ma va parasi", "Oare ce vor gandi ceilalti?", "Nu sunt pregatita sa fiu mama", "Vreau sa imi termin scoala / facultatea", "Nu-mi permit sa cresc un copil", "Medicul mi-a spus ca as putea avea un copil cu handicap", "Toti m-au sfatuit sa fac avort"). Acest gen de afirmatii nu trebuie nici negate, nici exagerate. Trebuie sa oferim insa mai multe alternative de interpretare si de abordare a temerilor si indoielilor pe care le exprima clienta.

4. Sumar

Interventia in criza asociata avortului se refera mai ales la asistarea clientei sau cuplului in luarea unei decizii legate de avort sau de pastrarea sarcinii. In acest sens, pe langa suportul oferit si principiile generale specifice consilierii in criza, consilierul va oferi informatii legate de: riscurile avortului pe plan psihic, fizic si relational, dezvoltarea intrauterina a copilului, metodele de avort utilizate in diferite stadii ale sarcinii si riscurile acestora, precum si alternativele si resursele existente in cazul pastrarii sarcinii.

Consilierea in caz de avort se refera la trei momente: inainte de avort, in timpul avortului si dupa avort.

Consilierea in situatia de avort trebuie sa fie suportiva, nemanipulativa si sa ofere femeii sau cuplului posibilitatea de a explora alternativele existente in functie de informatiile relevante pe care le cunosc sau pe care le afla de la consilier.