Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
psihologie, psihiatrie, functii, psihice, mecanisme, psihoterapie, psihoanaliza

Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Psihologie


Index » educatie » Psihologie
» Asistența sociala a persoanelor abuzate - Abuzul asupra copiilor strazii


Asistența sociala a persoanelor abuzate - Abuzul asupra copiilor strazii



Universitatea „Al. I. Cuza” Iași

Facultatea de Filosofie 

Asistența sociala a persoanelor abuzate

Abuzul asupra copiilor strazii

„Cand aveam 8 ani, tata a inceput sa abuzeze de mine… Ma lua drept mama… Ma obliga sa beau votca și ma droga cu bronz și diazepam”.

(Fragment de interviu cu un copil al strazii)

            Abuzul este o varianta activa a maltratarii, fiind definit din mai multe ipostaze: „ca incalcare a legilor/a codului penal, act cu consecințe medicale, psihologice și/sau sociale, fenomen multidimensional rezultat din interacțiunea mai multor elemente: caracteristicile parinților și ale copiilor, procesul de interacțiune familiala, contextul comunitar cultural și societal”[1]. Abuzul asupra copilului constituie o forma de violența, pe care o regasim in randul fiecarei clase sociale. Acest tip de abuz se manifesta prin existența unor „forme de rele tratamente fizice și/sau emoționale, abuz sexual, neglijare, exploatare comerciala sau de alt tip, ale caror consecințe sunt daune actuale sau potențiale aduse sanatații copilului, supraviețuirii, dezvoltarii sau demnitații lui”[2].

            Dupa cum spune și definiția de mai sus, abuzul asupra copilului este prezent in cadrul fiecarui nivel social. Mai exact, indiferent de locul pe care il ocupa copilul in societate, el poate fi abuzat. Fie ca acel copil se afla in familie, in instituții de ocrotire, in strada, la școala, etc., abuzul poate fi produs de oricine are contact direct cu mediul in care se afla copilul. Un bun exemplu in acest sens ar putea fi strada, ca un nivel la care se poate produce abuzul. Prezența copilului pe strada permite ca acesta sa ia contact cu diverse persoane și grupuri sociale.  Prin anonimatul in care potențialul abuzator poate acționa asupra copilului, strada constituie un mediu favorizant, pentru comportamentele deviante care pot afecta copilul din punct de vedere fizic, emoțional, somatic sau chiar sexual.

             Sintagma „copiii strazii” este considerata, in limbajul contemporan, drept „denominatorul unui fenomen social”[3] caracteristic in societatea actuala prin: amplitudine, globalitate, complexitate, gravitate/costuri. Acești copii ii intalnim in centrul marilor orașe, in locurile aglomerate, in stațiile de tren sau metrou, etc. Ei sunt victime ale saraciei, inflației, șomajului și ale altor consecințe negative ale economiei de piața cat și ale unei protecții sociale precare.

            In literatura de specialitate, se gasesc diferențieri intre: „copiii strazii propriu-ziși” (traiesc și locuiesc efectiv in strada) și „copiii strazii marginali sau periferici” (merg acasa și pastreaza legatura mai mult sau mai puțin cu familiile lor) pe de o parte, și „fugiți” (și-au parasit familia fara permisiunea acesteia), „alungați” (și-au parasit familia cu permisiunea acesteia), „fara casa sau familie” (care nu mai știu nimic despre familia de origine sau mediul din care provin), pe de alta parte[4].

            Prin urmare, copiii care ajung sa prefere mediul strazii in locul familiei, școlii sau a unei instituții de protecție, sunt denumiți „copii-victime”. De asemenea, acești copii pot fi considerați o „victima a propriei alegeri și un exemplu de auto-victimizare”[5]. Abuzul in acest caz este prezent prin insuși faptul ca acel copil se afla in strada. El nu va mai avea aceleași șanse de a se realiza pe plan profesional, nu va mai evolua la fel spre statutul de adult, iși va pierde personalitatea, ba chiar va fi perceput  intr-un mod cu totul diferit de cei din jurul lui. Alte moduri prin care un copil al strazii poate fi abuzat ar fi: „violența din partea adulților și din partea forțelor de ordine, agresiunile suportate din partea altor copii ai strazii, presiunile fizice și psihice din partea familiei, influența mediului in care traiește, lipsa mijloacelor de trai, etc.”[6].

            Așadar, indiferent de motivul pentru care un copil a ajuns in strada, el are nevoie urgenta de hrana, adapost și prieteni. Pentru a rezolva aceste probleme, copilul este nevoit sa fure, sa cerșeasca, sau sa gaseasca rapid o metoda prin care sa caștige bani (matura, muncește pentru diferiți comercianți, spala parbrize, etc.). Alți copii, abia ajunși in strada, sunt folosiți de catre adulți sau tineri (mai exact abuzați, exploatați), adica sunt puși sa fure, sa cerșeasca și chiar sa se prostitueze. Intrarea unei cladiri, banca din parc, stația de metrou, sau peronul garii poate constitui un adapost temporar. Temporar deoarece ei sunt alungați mereu din aceste locuri de catre forțele de ordine. Prin urmare, acești copii nu au acces la educație sau la asistența medicala elementara.

            O data ajuns in strada, copilul trebuie sa aleaga intre: a trai singur, izolat de grupurile de copii aflați deja in strada (șansele de a supraviețui fiind minime) și a se integra intr-un grup unde va accepta agresiunile celorlalți, unde pe masura ce va trece timpul iși va impune punctul de vedere.

P. O., sex feminin, 16 ani: „… M-au alungat de acasa pentru ca nu mai aveau cu ce sa ma intrețina. Mama pleca de dimineața pana seara nu știu pe unde, iar cand se intorcea acasa ma batea pana cadeam pe jos. Tatal vitreg umbla beat mai toata ziua și ii spunea mamei ca daca nu plec eu din casa, pleaca el. Uneori, de beat ce era se dadea la mine, ma pipaia, ma obliga sa intrețin relații sexuale cu el … ”.

Abuzul asupra copiilor prin Internet

            Cu o dezvoltare reprezentativa in zilele noastre, Internetul capata forma unei comunitați care vehiculeaza informații din toate domeniile, pentru oricine necesita aceste informații, dar fara a impune niște reguli. Astfel, Internetul are un impact nefavorabil asupra copiilor, distrugand nivelul cognitiv al acestora și producand consecințe grave pe masura trecerii timpului, atat pentru copil cat și pentru societatea in care acesta traiește. Din diversitatea informațiilor pe care copilul le poate gasi pe Internet și care i-ar dauna in mod special, putem aminti: pornografia virtuala, comerțul electronic, prezentarea in amanunt a formelor de violența, „oferirea unor avantaje virtuale in schimbul unor informații confidențiale despre copil”[7]. Abuzul asupra copiilor in aceasta situație poate fi realizat de catre: parinți („… copilul meu navigheaza pe internet cat vrea el, eu ii dau voie, pentru ca eu nu am avut așa ceva cand eram de varsta lui, macar el sa se bucure …”), sau de catre diverse persoane cu care copilul discuta pe chat („Eu imi fac temele pe messenger, impreuna cu colegul meu de banca. Copiem tema/referatul de pe niște site-uri și a doua zi o prezentam la școala, fara sa ne mai batem capul sa citim vreo carte.”), diverse jocuri sau filme cu tenta de violența, etc. Internetul este și continua sa fie factorul perturbator pentru copii, abuzand de naivitatea acestora prin diferite trucuri. Parinții, la randul lor, neavand cunoștința de ceea ce se poate intampla devin abuzatori ai propriilor copii. Se impune, in acest sens, inițierea parinților și a celor care se ocupa cu educația copiilor in utilizarea Internetului și a chat-ului, deoarece majoritatea copiilor i-au intrecut pe adulți in acest domeniu. Internetul dauneaza foarte mult educației copiilor și ar fi necesar ca parinții sa limiteze accesul copiilor la calculator-Internet, ba chiar sa-i supravegheze pe aceștia in timpul navigarii pe internet.

BIBLIOGRAFIE

- Irimescu, Gabriela, Protecția sociala a copilului abuzat, Editura Universitații „Al. I. Cuza”, Iași, 2006.

- Miftode, Vasile, „Asistența sociala a grupurilor minoritare” (cap. VI), in vol. Asistența Sociala, vol. VIII, Editura Universitații „Al. I. Cuza”, Iași, 2007.

- Miftode, Vasile, Populații vulnerabile și fenomene de auto-marginalizare, Editura Lumen, Iași, 2002.

- Salvați Copiii, Ghid de bune practici pentru prevenirea abuzului asupra copilului, Lucrare publicata cu sprijinul Programului DAPHNE al Comunitații Europene.

- Sima, Dana, Costin; Cace, Sorin, Strada intre fascinație și servitute, Editura Exclus SRL, București, 2003.

- Tighel, Viorica, „Copiii strazii – caracteristici psiho-sociale”, in Protecția sociala a copilului, Federația Internaționala a Comunitaților Educative – Romania, Anul I, nr. 3, București, 1999.



[1] Gabriela, Irimescu, Protecția sociala a copilului abuzat, Editura Universitații „Al. I. Cuza”, Iași, 2006, p. 43.

[2] Salvați Copiii, Ghid de bune practici pentru prevenirea abuzului asupra copilului, Lucrare publicata cu sprijinul Programului DAPHNE al Comunitații Europene, p. 9.

[3] Dana, Costin, Sima; Sorin Cace, Strada intre fascinație și servitute, Editura Exclus SRL, București, 2003, p.13.

[4] Viorica, Tighel, „Copiii strazii – caracteristici psiho-sociale”, in Protecția sociala a copilului, Federația Internaționala a Comunitaților Educative – Romania, Anul I, nr. 3, București, 1999, p. 121.

[5] Vasile, Miftode, Populații vulnerabile și fenomene de auto-marginalizare, Editura Lumen, Iași, 2002, p. 105.

[6] Vasile, Miftode, „Asistența sociala a grupurilor minoritare” (cap. VI), in vol. Asistența Sociala, vol. VIII, Editura Universitații „Al. I. Cuza”, Iași, 2007, p. 228.

[7] Salvați Copiii, Ghid de bune practici pentru prevenirea abuzului asupra copilului, Lucrare publicata cu sprijinul Programului DAPHNE al Comunitații Europene, p. 15.



Psihologie


Sociologie

CHESTIONAR PSIHOLOGIE
Psihologia poporului roman
Tipologizarea tulburarilor de comportament
Consilierea psihologica, educationala si vocationala
Roluri si conflicte de roluri
Relatiile interpersonale si sociometria
MARILE CURENTE ALE PSIHOLOGIEI (II): BEHAVIORISMUL
CAZURILE IN CARE ESTE NECESARA PSIHOTERAPIA
INVATAREA SI ADAPTAREA LA DEFICIENTII DE AUZ
Abordarea familiala in toxicodependenta











 
Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate