Abuzul fizic si sexual

Abuzul fizic si sexual

"Ina are 29 de ani si a fost violata in urma cu o seara, cand se intorcea de la serviciu. Isi aminteste doar ca a fost lovita in cap, trasa pe o alee laturalnica, dupa care totul s-a desfasurat ca intr-un cosmar. Ii este foarte dificil sa vorbeasca, izbucneste in plans si tremura foarte puternic. Se simte dezorientata si nu a acceptat sa vorbeasca decat cu sotul ei despre ce s-a intamplat, spune sa ii este prea rusine sa vorbeasca cu altcineva. Se simte murdara si vinovata pentru neglijenta de a fi mers singura spre casa. Dupa ce a fost examinata de medic, s-a inchis in camera ei si a plans."

Consilierea in criza dupa abuzuri fizice sau/si sexuale sau tentative de abuz fizic sau/si sexual este un aspect important, deoarece in conditiile in care se realizeaza eficient, scade foarte mult riscul ca victimele unor astfel de situatii sa dezvolte ulterior tulburari de stres post-traumatic sau alte tipuri de tulburari emotionale si de anxietate (pentru o descriere mai detaliata a acestei tulburari de anxietate consultati Modulul 3). Deoarece consilierea in criza este o interventie psihologica de scurta durata, stabilirea obiectivelor si a prioritatilor de interventie trebuie realizata rapid. Obiectivele generale ale consilierii in criza in astfel de situatii sunt oferirea de suport, acceptarea experientei traumatice si demararea procesului de prelucrare a emotiilor si cognitiilor legate de abuz. In continuare prezentam obiectivele consilierii in criza dupa abuzuri fizice sau/si sexuale.

1. Prelucrarea traumei

In cazul descris mai sus, Ina, victima a unui abuz sexual, refuza sa vorbeasca despre cele intamplate si incepe sa se izoleze de ceilalti, simtindu-se vinovata. Ina adopta astfel o serie de comportamente evitative (refuzul de a vorbi, izolare) ca modalitate de a face fata experientei traumatizante. Prima reactie a multora dintre consilierii care lucreaza cu victime ale abuzului este "sa le lasam in pace", "sa nu le mai chinuim ca si asa au suferit destul" . Studiile arata insa ca, cu cat o persoana evita mai mult un eveniment traumatic, cu atat starea de anxietate legata de acel eveniment va fi intarita si va deveni mai puternica.

De aceea, prelucrarea traumei legata de abuz este necesara pentru demararea procesului de recuperare. Intr-o prima faza, consilierul va normaliza reactiile intense ale victimei: reactiile emotionale (spaima, rusine), comportamentale (tremurat, plans excesiv, insomnii), fiziologice (transpiratii excesive, palpitatii), cognitive (autoblamare - "Eu sunt vinovata pentru tot ce s-a intamplat.", negare - "Asa ceva nu se poate sa mi se fi intamplat mie.").

Normalizarea inseamna explicarea simptomelor de mai sus, ca fiind reactii in limite normale in conditiile expunerii la o situatie extrema, cum este experienta unui abuz. Acest pas este important in consilierea in criza deoarece se initiaza prelucrarea situatiei traumatice. Multe astfel de victime ajung sa isi interpreteze reactiile ca fiind excesive, de neinteles si de aceea, ajung sa considere ca nu isi vor mai reveni niciodata ("Nu voi mai fi niciodata la fel ca inainte de abuz.", "Ceea ce mi s-a intamplat mi-a schimbat complet viata").

Urmatorul pas, dupa normalizarea reactiilor este incurajarea exprimarii verbale a evenimentului traumatic. In consilierea in criza nu se poate vorbi despre reamintirea completa a evenimentului, intru-cat aceasta interventie este de scurta durata si multe persoane au nevoie de o perioada mai lunga de timp pentru reamintirea intregului eveniment, mai ales a unor detalii dureroase. Reamintirea evenimentului se face prin repetarea descrierii situatiei si a emotiilor (cum te-ai simtit), cognitiilor (la ce te-ai gandit) si comportamentelor (ce ai facut) legate de acea situatie. Aceasta repetare, cat mai completa, a intregului eveniment, este de fapt o prima forma de expunere in imaginar (in vitro) a victimei la situatia traumatica. Iata cateva aspecte care trebuie luate in considerare in procesul de prelucrare a traumei in consilierea in criza:

se face diferenta intre reamintirea incompleta a situatiei traumatice si repetarea provocata (in interventia in criza), cat mai completa a intregului eveniment; reamintirea incompleta a situatiei traumatice poate aparea spontan sub forma de flash-backuri, cosmaruri, ganduri intruzive, care pot intari mecanismele de evitare;

se ofera indicii care sprijina reamintirea cat mai detaliata a situatiei traumatice (ex. indicii legate de locul unde a avut loc abuzul sexual, indicii legate de cognitiile din timpul abuzului) pentru a reconstrui cat mai detaliat experienta;

se identifica asumptiile generale ale persoanei, legate de sine si de lume, care pot impiedica prelucrarea traumei (ex. "Daca nu vorbesti despre lucrurile rele ele vor disparea.", "Lumea te respinge daca ti se intampla asa ceva.", "Cel mai bine este sa ascunzi lucrurile de care ti-e rusine.")

2. Stabilirea si mentinerea aliantei terapeutice

Stabilirea unei relatii terapeutice bazata pe colaborare si incredere este decisiva in succesul interventiilor in situatii de criza, datorita duratei reduse a acestora. Consilierul va trebui sa utilizeze strategii verbale si non-verbale pentru validarea experientelor traumatice si oferirea unei atitudini suportive, orientate spre refacerea clientului dupa evenimentul    traumatic.

Dupa ce se realizeaza normalizarea reactiilor este importanta stabilirea colaborativa a unor obiective de interventie care sa fie acceptate si intelese de client. Se vizeaza astfel:

ajungerea la un acord in ceea ce priveste scopurile in interventia in criza;

Acest aspect poate fi dificil deoarece multe victime considera ca pot "uita complet" ceea ce li s-a intamplat, pot sa isi construiasca mecanisme de evitare completa a situatiei traumatice. Consilierul va discuta cu clientul mai intai cat de realizabile si de potrivite sunt astfel de mecanisme. Apoi se pot elabora alternative de adaptare la situatia traumatica, discutandu-se argumente pro si contra.

Se    verifica periodic cum resimte clientul procesul terapeutic si interactiunea cu consilierul. Acest lucru ofera clientului un sentiment de control asupra situatiei de consiliere.

ajungerea la un acord in ceea ce priveste tehnicile care vor fi utilizate in interventia in criza; de exemplu, multe victime pot considera tehnicile de expunere verbala la experienta abuzului fizic sau sexual ca fiind intruzive si dureroase, greu de suportat. De aceea, se discuta preliminar importanta acestor tehnici (am detaliat acest aspect anterior), si se ofera intariri pe parcurs, pe masura ce clientul va progresa in prelucrarea traumei.

De asemenea, se discuta si faptul ca reamintirea traumei poate provoca reactii de anxietate puternice pe termen scurt, acest lucru fiind normal (multe persoane care au trecut prin astfel de experiente au avut astfel de reactii la inceputul consilierii in criza). Se precizeaza importanta reamintirii cat mai detaliate a evenimentului, in contextul procesului de recuperare.

depasirea dificultatilor legate de procesul reamintirii traumei

In cazul in care este dificil pentru client sa isi reaminteasca evenimentul traumatic, consilierul:

normalizeaza rezistenta clientului in reamintirea detaliata a evenimentului traumatic ("Multor persoane care au trecut prin experiente atat de dificile le-a fost greu la inceput sa vorbeasca despre ce li s-a intamplat.")

investigheaza ce simte clientul legat de reamintirea evenimentului (ex. teama ca nu va suferi mai tare, dorinta de a uita tot ce s-a intamplat)

daca clientul reuseste sa isi exprime emotiile legate de reamintirea evenimentului, se discuta importanta abordarii acestor emotii, deoarece blocheaza avansarea in procesul terapeutic

3. Strangerea si oferirea de informatii

Strangerea si oferirea de informatii au rol in eficientizarea interventiei si stabilirea unor prescriptii dupa incheierea consilierii in criza. Se strang informati despre:

riscul suicidar: acest lucru se realizeaza cat mai rapid, pentru a putea demara actiunile necesare (vezi consilierea in criza pentru situatii de suicid)

relatii interpersonale semnificative

experiente traumatice anterioare

Se ofera informatii despre:

simptomele care pot aparea dupa experienta abuz sexualului (educarea clientului)

4. Dezvoltarea mecanismelor de coping

Experienta unui abuz sexual/tentative de abuz sexual poate afecta functionarea cotidiana, relatiile interpersonale si functionarea sexuala a victimei. De aceea, este importanta oferirea de strategii de adaptare la astfel de probleme, in dinamica interventiei in criza. Tehnicile care pot fi utilizate pentru dezvoltarea unor mecanisme de coping adaptative sunt:

4.1. Tehnica de inoculare a stresului(SIT)

Aceasta metoda a fost elaborata initial de Meichenbaum (1985) si este considerata ca fiind una dintre cele mai eficiente metode de interventie in consilierea victimelor abuzului. Obiectivele generale ale acestui program de interventie sunt:

oferirea unui sentiment de control asupra anxietatii si a temerilor provocate de situatia traumatica;

asimilarea unor strategii de adaptare pentru depasirea temerilor si imbunatatirea functionarii in situatii stresante.

Folosirea SIT in cazul abuzului se realizeaza in doua mari etape. Continuarea terapiei pe termen lung implica inca doua faze aditionale necesare interventiei SIT.

a)      etapa de educare;

In aceasta etapa, clientului ii sunt explicate mecanismele (principii ale conditionarii) care stau la baza reactiilor (vezi reactiile analizate pe cazul prezentat anterior) pe care le-a dezvoltat in urma experientei abuzului sexual. Aceste reactii sunt explicate ca: reactii fizice, reactii comportamentale sau motrice si reactii cognitive. Se discuta relatia dintre aceste tipuri de reactii, utilizandu-se exemple din experienta clientului,

De exemplu, in cazul Inei se poate discuta relatia dintre gandurile de autoblamare ("E vina mea ca am fost vinovata,") si reactiile comportamentale de izolare, despre modul in care se construieste un cerc vicios ca intretine starea negativa.

b)      etapa de asimilare a unor abilitati de adaptare la situatii stresante prin:

Respiratie controlata (respiratie diafragmica);

Relaxare musculara (relaxare de tip Jacobson);

Modelare explicita (i se cere clientului sa isi imagineze o situatie care ii provoaca anxietate si sa imagineze apoi cum va face fata acelei situatii, utilizand tehnicile de management al anxietatii invatate anterior);

Jocuri de rol utilizate pentru modelarea unor abilitati de comunicare asertiva.

4.2.Restructurarea cognitiva

In cadrul interventiei in criza, restructurarea cognitiva presupune cresterea sentimentului de auto-eficacitate al clientului si a tolerantei la frustrare. Multe victime ale unor abuzuri fizice sau sexuale considera ca "Este absolut oribil ce mi s-a intamplat.". In cadrul interventiei in criza se vizeaza reformularea unor astfel de cognitii dezadaptative in cognitii adaptative de tipul: "Am trait o experienta traumatica, dar sunt destul de puternica ca sa o depasesc". O astfel de restructurare cognitiva asigura extremitatea si dificultatea unei experiente de tipul unui abuz fizic sau sexual, dar o redefineste intr-o maniera adaptativa, careia persoana ii poate face fata.

Tehnica "Stop gandurilor"

Aceasta tehnica se utilizeaza pentru blocarea gandurilor intruzive legate de sine. Astfel de ganduri pot fi:

"Nu mai sunt buna de nimic de acum incolo."

"Este vina mea ca mi s-a intamplat asa ceva."

"Nimeni nu trebuie sa stie ca am fost abuzata sexual."

"Nu o sa mai fiu niciodata la fel."

"Nu trebuie sa mai plang."

"Nu o sa mai am incredere in nimeni niciodata."

In cadrul acestei tehnici clienta este instruita sa se gandeasca la stimulul anxiogen (gandul disfunctional negativ), pe care consilierul il intrerupe brusc spunand "STOP!". Semnalul de blocare este insotit de o bataie din palme a consilierului sau un alt zgomot cu intensitate mai mare. Clientul este instruit sa repete gandul si sa spuna "STOP!" mai intai cu voce tare si apoi subvocal.

Asimilarea acestei tehnici are rol de evaluare a gandurilor disfunctionale intruzive legate de sine, urmata de discutarea motivelor pentru care aceste ganduri sunt disfunctionale.

4.4.Tehnica monologului

Aceasta tehnica include evaluarea gandurilor disfunctionale ale clientului si substituirea acestora cu ganduri functionale, adaptative. Se construiesc astfel afirmatii adaptative pe care clientul le va repeta in minte (dialog interior ghidat) atunci cand se confrunta cu o situatie stresanta. Construirea unor astfel de afirmatii se realizeaza urmand acesti pasi:

a)      Faza de pregatire: se identifica problema si se evalueaza efectele negative ale acesteia (ex. gandul ca "Nimeni nu trebuie sa stie ca am fost abuzata sexual." si efectele negative ale sale: alienare, izolare sociala, teama de a se afla ce s-a intamplat, schimbarea modului de functionare cotidiana anterioara);

b)      Faza de confruntare: se operationalizeaza problema in elemente care pot fi abordate gradual (ex. se abordeaza pe rand izolarea sociala - aspect comportamental, teama de a fi descoperita - aspect emotional, etc.);

c)      Faza de adaptare: se imagineaza ca starea de anxietate este controlabila si temporara (ex. exercitiu de imaginare a vietii eliminand sau inlaturand gandurile disfunctionale anterioare);

d)      Faza de intarire: se construiesc afirmatii pozitive despre sine in confruntarea cu situatia problematica (ex. dupa ce reuseste sa discute despre experienta abuzului sexual cu cateva persoane apropiate construim o afirmatie de tipul "Sunt puternica pentru ca am reusit sa vorbesc despre ce mi s-a intamplat").