REGISTRE LINGVISTICE (STILISTICE ALE LIMBII)

REGISTRE LINGVISTICE (STILISTICE ALE LIMBII)

REGISTRELE LINGVISTICE sunt varietati ale limbii, manifestate in procesul vorbirii, determinate social si cultural; apar si sub denumirea de limbaje, diferentiate lexical si sintactic, de la un vorbitor la altul sau pe grupe de interlocutori.

A. REGISTRUL COLOCVIAL (familiar, al conversatiei uzuale) are o functie comunicativa, limitandu-se la relatii neoficiale, particulare, intime (cercul colegilor de serviciu, la spectacol, intr-un compartiment de tren, intr-un grup de prieteni sau in cercul familiei, al rudelor).

Se identifica prin urmatoarele caracteristici:

poliglosia (adaptarea exprimarii la mediul social si cultural al interlocutorilor);

se dezvolta spontan;

degajarea in exprimare (fara constrangeri lingvistice);

ponderea cuvintelor cumulative ("Ce lucruri interesante ai mai facut?");

aproximari ("S-a cam speriat.")

ticuri verbale ("Si deci, cum am spus"; "Ma rog, o sa vina el.");

forme neliterare ale cuvintelor;

repetitii;

clisee lingvistice;

locutiuni;

diminutive, augmentative;

superlative populare;

formule de adresare ("bai", "mai", "bade", "neica", "domle"); vocative, imperative;

propozitii exclamative si interogative;

expresii peiorative;

supranume (poreclele);

elemente paraverbale (debitul verbal, pauza, prelungirea unor sunete, timbrul vocal etc.)

B. REGISTRUL POPULAR (LIMBAJUL POPULAR) particularizeaza mesajul
oral, remarcandu-se prin:

folosirea termenilor concreti;

registru functional redus: stilul colocvial, limbajul solemn (al creatiilor folclorice), limbajul tehnic (al ocupatiilor si al mestesugurilor traditionale);

redundanta;

accidente fonetice;

locutiuni si expresii populare;

sintaxa afectiva (interjectii, diminutive, augmentative, paralelismul sintactic, propozitii exclamative, dativul etic, vocativul etc.);

polisemie bogata;

elemente peiorative (insulte, imprecatii, termeni obsceni).

C. REGISTRUL ORAL diferentiaza, pe coordonata lexicala, limbajul popular originar (rural) de oralitatea citadina, dar se recunoaste prin aceleasi particularitati ale vorbirii:

efecte sonore in realizarea enuntului;

diminutive sau augmentative;

derivare spontana ("L-a citit si rascitit.");

forme pronominale sau verbale scurte ("Casa-i pe deal.", "Ca-l foloseste");

vocativ diversificat (Ileano!. Ileana!);

folosirea articolului posesiv "a" invariabil ("A gasit niste carti a copiilor.");

articolul hotarat proclitic pentru substantive de gen feminin (lui mama, lui Irina);

dativul etic ("Mi ti-1 ducea cu vorba.");

formule de adresare;

superlativ perifrastic ("Strasnic de bun!");

verbe la prezent, trecut si viitor nediferentiate (nu actioneaza concordanta timpurilor gramaticale);

forme verbale echivalente modului imperativ ("Sa vii repede!");

"si" adverbial (cumulativ, iterativ);

interjectii;

locutiuni;

expresii echivalente negatiei ("mare lucrul", "ba bine ca nu!", "pe naiba!");

acorduri fortate (haina kakie);

coordonarea sintactica;

propozitii incidente;

propozitii eliptice de predicat;

tautologia;

repetitia;

anacolutul;

dezacorduri (subiect - predicat);

paralelism sintactic;

propozitii exclamative si interogative;

elemente paraverbale;

oralitatea culta se remarca prin frecventa formulelor de adresare, exclamatii, interogatii, repetitii emfatice, enumeratii retorice, elipse, suspensii (in discursul oratoric).

D. REGISTRUL CULT (SCRIS) implica:

respectarea normelor limbii literare (fonetic, morfologic, sintactic);

pastrarea integritatii fonetice a cuvintelor;

vocabular bogat, nuantat;

prezenta termenilor abstracti, specializati, neologici;

evitarea repetitiilor;

elemente afective putine si controlate;

sintaxa complexa:

procedee retorice ale discursului etc.

E. REGISTRUL ARHAIC vizeaza optiunea vorbitorului in a folosi particularitati ale limbii romane vechi:

cuvinte de origine slava;

arhaisme fonetice ("pre") si lexicale ("logofat");

folosirea vocalei "u" ("serviciu", "Mateiu") in pozitie finala (sub influenta transcrierii kirilice a unor cuvinte);

formele verbale de perfect simplu si mai-mult-ca-perfect, plural, fara sufixul "ra" ("Noi luptasem");

sintaxa greoaie (latina);

pluralul majestatii;

forme de plural pentru pronume invariabile/ articularea acestora ("carii", "carele" pentru pronumele relativ 'care') etc.

F. REGISTRUL REGIONAL apare in vorbirea dintr-o anumita zona a tarii, caracterizat fiind, printre altele, de:

forme fonetice neliterare ("istia" - 'acestia'; "deste" - 'degete');

lexic ("curechi" - 'varza'; "lubenita" - 'pepene verde');

forme ale verbelor auxiliare ("o venit", "oi vedea");

perfectul simplu (predilect in Oltenia);

forma pronominala "dansul""dansa", cu valoare afectiva in Moldova.

G. ARGOUL este un limbaj codificat, inteles numai de cei care    il folosesc (grupuri sociale: elevi, studenti, delincventi etc.). Se remarca prin:

permanenta schimbare a fondului lexical;

fonetica si morfosintaxa repeta caracteristicile limbajului popular;

folosirea cu sensuri schimbate a unor cuvinte din lexicul comun ("cobzar" - 'informator'; "mititica" - 'inchisoare'; "curcan" - 'politist'; "mate" - 'matematica' ; "diriga" - 'diriginta' etc.).

H. JARGONUL se prezinta ca varianta a limbii nationale, delimitat dupa criterii sociale si culturale sau profesionale. Consta in folosirea folosirea excesiva a unor cuvinte straine (neogrecesti, frantuzesti, englezesti), cu intentia emitatorului de a epata, ceea ce implica pretiozitate lingvistica.

Vorbitorii tineri utilizeaza frecvent elemente de jargon ("bye-bye", ,,merci", ,,full", ,,cool").