Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Satisfactia de a face ce iti place. textul cartii, carti online

Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Carti


Index » educatie » » literatura » Carti
ť Jules Verne - Uimitoarele peripetii ale jupinului Antifer


Jules Verne - Uimitoarele peripetii ale jupinului Antifer


Jules Verne

Uimitoarele peripetii
ale jupinului Antifer

PARTEA INTII

Capitolul I

IN CARE O CORABIE NECUNOSCUTA, CU UN CAPITAN
NECUNOSCUT, PLUTESTE PE O MARE NECUNOSCUTA,
IN CAUTAREA UNEI INSULE NECUNOSCUTE

in acea dimineata de 9 Septembrie 1831, capitanul iesi din cabina
la orele 6 si se urca pe duneta.

Soarele se ivea la rasarit — mai bine zis refractia razelor sale se
inalta deasupra paturilor joase ale atmosferei, fiindca discul sau mai
intirzia sub orizont.

O prelunga dira de aburi luminosi mingiia suprafata marii, larg
valurita de vintul de dimineata cu un plescait abia auzit.

Dupa o noapte linistita, se parea ca ziua va fi frumoasa, una din
acele zile de septembrie de care se bucura uneori, catre sfirsitul sezo-
nului cald, zona temperata.

Capitanul isi potrivi luneta la ochiul drept si, facind o jumatate
de intoarcere, plimba obiectivul pe circumferinta de-a lungul careia
marea se contopea cu cerul.

Lasind apoi luneta jos, se apropie de omul de la cirma, un batrin
cu barba zbirlita, a carui privire agera razbatea de sub pleoapele
care tot clipeau.

— Cind ai intrat in cart? il intreba.

— La ora patru, capitane.

Cei doi barbati vorbeau o limba destul de aspra pe care nici un
european, englez, francez, german sau de alt neam, nu ar fi recunos-
cu t-o, afara doar daca ar fi trecut vreodata prin agentiile comerciale
din Levant. Trebuie ca era un fel de dialect turc amestecat cu siriana.

— Nimic nou ?

— Nimic, capitane.

— Si nici o corabie in zare, de astazi dimineata?

— Una singura o corabie mare cu trei catarge, care ne venea
din coasta, impotriva vintului. Am facut un sfert de intoarcere pe
dunga vintului, ca sa trec cit mai departe posibil.

— Bine ai facut. Si acum?

Capitanul cerceta cu o deosebita atentie orizontul de jur impre-
jur. Apoi:

— Pregatiti-va sa virati! striga el cu un glas puternic.

Oamenii de cart se ridicara. Cirma fu pusa sub vint, fringhiile
pinzei din fata lasate sa alunece in jos, intinzind in acelasi timp bri-
gantina. Vasul se intoarse si-si lua drumul catre nord-vest, cu murele
la babord. Era un bric-goeleta de patru sute de tone, un vas de comert
din care, cu citeva modificari, s-ar fi putut face un iaht de placere.
Capitanul avea in subordine un maistru si cincisprezece oameni —
echipaj suficient pentru manevre, alcatuit din marinari voinici al
caror costum — bluza marinareasca si bereta, pantaloni largi si
cizme gudronate — il amintea pe acela al marinarilor din Europa
orientala.

Pe tabloul de la pupa acestui bric-goeleta sau pe bastingajele
exterioare de la prova, nici un nume. Nici un pavilion. Dealtfel,
pentru a nu fi silita sa trimita sau sa primeasca vreun salut, la oricit
de mare departare omul de cart ar fi semnalat vreun vas, goeleta
isi schimba ruta.

Sa fi fost un vas-pirat — se mai intilneau pe atunci, prin acele
locuri — caruia ii era teama sa nu fie urmarit? Nu. in zadar s-ar
fi cautat arme la bordul sau, si cu un echipaj atit de putin numeros
nu s-ar aventura o corabie sa infrunte riscurile unei asemenea meserii.

Sa fi fost un vas de contrabanda, incalcind legea de-a lungul unui
litoral sau de la o insula la alta?

Nicidecum, si daca cei mai priceputi vamesi ar fi cercetat cala,
ar fi rascolit incarcatura, ar fi sondat baloturile, ar fi perchezitionat
lazile, nu ar fi descoperit nici o marfa suspecta. La drept vorbind,
vasul nici nu avea vreo incarcatura. Provizii pentru mai multi ani,
butoaie cu vin si rachiu in fundul calei; in spate, sub duneta, trei
butoaie cu doage de stejar, cu cercuri solide de fier Evident, ra-
minea destul loc pentru lest — un lest trainic, de fonta, care permitea
acestei corabii sa aiba o bogata velatura.

Poate ca i-ar fi putut trece cuiva prin gind ca aceste trei butoaie
sint pline cu praf de pusca sau cu te miri ce alta substanta explozi-
bila? Sigur ca nu, fiindca nimeni nu lua nici o masura de prevedere
cind intra in camara in care erau depozitate.

Dealtfel, nici unul dintre marinari nu ar fi putut da vreo lamurire
in privinta asta — nici asupra goeletei, nici, asupra motivelor care o
faceau sa-si schimbe directia de indata ce se zarea vreo corabie, nici
asupra acelui du-te-vino care-i caracteriza plutirea de cincisprezece
luni incoace, nici macar in preajma caror locuri se afla la aceasta data,
plutind cind cu toate pinzele sus, cind micsorind viteza, fie strabatind

o mare interioara, fie pe valurile unui ocean fara margini. De citeva
ori, in timpul acestei inexplicabile calatorii, se zarise uscatul, dar
capitanul se indepartase de el cit putuse de repede. Fusesera semnalate
citeva insule, dar tot el, cu o scurta invirtitura de cirma, le ocolise.
Daca cineva ar fi cercetat jurnalul de bord, ar fi observat ciudate
schimbari de directie, nejustificate nici de schimbarile vintului, nici
de aspectul cerului. Era o taina intre acest capitan — un barbat de
patruzeci si sase de ani, cu parul zburlit — si un personaj impozant
care tocmai aparea in aceasta clipa in deschizatura capotului.

— Nimic ? intreba el.

— Nimic, excelenta, fu raspunsul.

O ridicare din umeri, insemnind oarecare dezamagire, puse capat
acestei discutii in care incapusera doar trei cuvinte. Apoi, personajul
pe care capitanul il onorase cu acest titlu cobori din nou scara capotu-
lui si se intoarse in cabina sa. Acolo, intins pe divan, paru ca se lasa
in voia unui fel de toropeala. Cu toate ca statea nemiscat, ca si cind
somnul pusese stapinire pe el, totusi nu dormea. Se vedea bine ca
este obsedat de o idee fixa.

Sa tot fi avut cincizeci de ani. Statura inalta, capul puternic, parul
bogat si carunt, barba mare, rasfirata pe piept, ochii negri insufle-
titi de o privire agera, intreaga sa infatisare mindra, dar vadit intris-
tata, mai curind descurajata, tinuta sa demna il aratau ca pe un bar-
* bat de origine nobila. Costumul sau, cu neputinta de recunoscut.
Un burnus larg, de culoare inchisa, cu gaetane la mineci, cu ciucuri
de paiete multicolore, il imbraca de la umeri pina la glezne, iar pe
cap purta o boneta verzuie cu ciucure negru.

Doua ore mai tirziu, un baietandru ii servi prinzul pe o masa
de ruliu, fixata de dusumeaua cabinei acoperita de un covor gros si
matasos, smaltat cu flori. in afara de cafeaua fierbinte si aromata
din doua cescute de argint fin cizelat, de celelalte mincaruri meste-
sugit pregatite, din care se compunea masa, de-abia se atinse. Apoi
ii fu asezat in fata vasul unei narghilele in jurul careia pluteau aburi
inmiresmati si, cu mustiucul de chihlimbar intre buzele care desco-
pereau o dantura stralucitor de alba, inconjurat de fumul parfumat
al latakil-ului, isi relua visarea.

Se scurse astfel o parte din zi, in timp ce goeleta, usor leganata
de unduirile hulei, isi urma nehotaritul sau drum pe intinsul acestei
mari.

Catre ora patru excelenta-sa se scula, facu citiva pasi, se opri
in fata hublourilor intredeschise in bataia brizei, isi plimba privirea

Note:

1Soi de tutun din Orient.

catre orizont si se opri apoi in fata unui fel de trapa ascunsa de un colt
al covorului. Aceasta trapa, care se deschidea daca apasai cu piciorul
pe unul din colturile sale, dadea la iveala intrarea in camara cu pro-
vizii care se afla sub dusumeaua cabinei.

Acolo, unul linga altul, erau rinduite cele trei butoaie ferecate
de care s-a pomenit. Personajul nostru, aplecat asupra trapei, ra-
mase citeva minute in aceasta atitudine, ca si cind vederea acestor
butoaie l-ar fi hipnotizat.

Si, ridicindu-se, sopti:

— Nu nici o sovaiala! Daca nu gasesc o insula necunoscuta
pe care sa le pot ascunde in taina, le arunc mai bine in mare!

inchise din nou trapa peste care trase din nou coltul covorului si,
indreptindu-se catre scara capotului, se urca pe duneta.

Erau orele cinci dupa-amiaza. in atmosfera, nici o schimbare.
Un cer impestritat cu norisori albi si cenusii. Abia inclinat sub o
briza usoara, cu murele la babord, vasul lasa in urma lui o dantela
subtire de spuma care se destrama in freamatul valurilor.

Excelenta-sa parcurse incet cu privirea orizontul tras parca cu
compasul pe un fond de azur foarte limpede. De acolo, de unde era,
un uscat de inaltime mijlocie s-ar fi putut zari de la o distanta de
patrusprezece sau cincisprezece mile. Dar linia cerului si a apei nu
era intrerupta de nici un relief.

Atunci, apropiindu-se, capitanul fu intimpinat cu aceeasi neo-
colita intrebare:

— Nimic?

Ceea ce aduse acelasi neschimbat raspuns:

— Nimic, excelenta.

Timp de citeva minute personajul ramase tacut. Se duse apoi sa
se aseze pe una din bancile de la pupa, in timp ce capitanul infrunta
bataia vintului minuindu-si luneta cu o mina infrigurata.

— Capitane! spuse el in curind, dupa ce privirea sa mai cerceta
o ultima data spatiul.

— Ce doreste   excelenta-voastra ?

— Sa stiu exact unde sintem.

Capitanul lua o harta marina si o intinse pe platbord.

— Aici, raspunse el, aratind cu creionul locul unde se intretaiau
un meridian si o paralela.

— La ce distanta de aceasta insula la rasarit?

— La douazeci si doua de mile.

— Si de uscatul asta ?

— In jur de douazeci si sase

— Nimeni de pe corabie nu stie prin ce locuri navigam acum ?

— Nimeni, doar dumneavoastra si cu mine, excelenta.

— Nici macar marea pe care o strabatem ?

— Cutreieram de atita timp prin fel de fel de locuri, incit nici cel
mai bun marinar nu ar fi in stare sa o spuna.

— Ah, de ce nu am eu norocul sa dau peste o insula necunoscuta
.inca navigatorilor si daca nu o insula, macar o insulita, macar o

stinca pe care numai eu sa o stiu ? As fi ingropat acolo aceste comori
si citeva zile de drum mi-ar fi fost de ajuns, cind ar fi sosit timpul
sa le iau inapoi daca acest timp va mai veni vreodata!

Acestea fiind zise, personajul cazu din nou intr-o tacere adinca
si se duse sa se aplece peste bastingaje. Dupa ce observa adincurile
lichide, transparente, pe care privirea putea sa le cerceteze pina
la o adincime de mai mult de optzeci de picioare, se intoarse parca
scos din fire.

— Ei bine exclama el, iata prapastia careia ii voi incredinta
bogatiile mele!

— Nu vi le va mai restitui niciodata, excelenta!

— Eh, mai bine sa piara decit sa cada in miini dusmane sau ne-
vrednice!

— Cum veti binevoi.

— Daca pina deseara nu descoperim prin aceste locuri nici o
insulita, cele trei butoaie vor fi aruncate in mare!

— La' ordinele dumneavoastra! raspunse capitanul care dadu
ordin sa se vireze impotriva vintului.

Personajul se intoarse la pupa si,rezemindu-si coatele de platbord,
cazu din nou in acea visatoare somnolenta care ii era obisnuita.

Soarele cobora repede. La acea data de 9 septembrie, precedind
cu cincisprezece zile echinoctiul, discul lui avea sa dispara la citeva
grade vest, adica in dreptul unui punct care tocmai atrasese atentia
capitanului. Sa fi existat in acea directie vreun promontoriu inalt,
legat de tarmul vreunui continent sau al vreunei insule? Greu de
presupus, fiindca harta nu indica nici un uscat pe o raza de cinci-
sprezece-douazeci de mile prin aceste locuri des strabatute de vase
de comert si, ca atare, foarte cunoscute de navigatori. Sa fie oare
o stinca izolata, un colt de stinca care se inalta cu citiva stinjeni
deasupra valurilor si care ar fi oferit locul potrivit, in zadar cautat
pina atunci de excelenta-sa ca sa-si ingroape comorile? Nu se
vedea nimic asemanator pe hartile hidrografice, foarte precise, ale
acestei portiuni de mare. O insulita, cu nelipsitele stinci care o in-
conjoara, cu miscatorul ei briu de stropi si talazuri, nu ar fi putut
scapa cercetarii marinarilor. Hartile ar fi aratat precis cum este situata.
Or, dupa harta sa, capitanul putea sa afirme ca nu se afla nici macar

un stei pe aceasta intindere, al carei vast perimetru il imbratisa pri-
virea sa.

ŤMi s-a parut!ť se gindi el atintindu-si din nou luneta spre locul
banuit, dupa ce si-o mai regla o data.

in adevar, in obiectivul lunetei nu se contura nimic, nici macar
o linie, oricit de slaba ar fi fost.

in clipa aceea, la orele sase si citeva minute, discul soarelui incepu
sa muste din orizont, sfiriind, daca ar fi sa credem spusele de demult
ale ibericilor, atunci cind se intilni cu marea.

La apusul precum si la rasaritul lui, refractia mai pastra imagi-
nea soarelui pe cer, desi el se afla sub orizont.

Materia luminoasa, proiectata oblic pe suprafata valurilor, se
intindea ca un diametru lung de la apus la rasarit. Ultimele licariri,
asemanatoare unor dungi de foc, tremurau usor in adierea abia sim-
tita a brizei. Aceasta stralucire se stinse brusc cind marginea supe-
rioara a discului, atingind dunga .apei, isi arunca raza verde. Coca
bricului-goeleta se intuneca, in timp ce pinzele de sus se impurpurau
de^ ultimele raze.

in clipa in care perdelele apusului erau tocmai sa cada, din mizena
se facu auzit un glas:

— Ohe!

— Ce s-a intimplat ? intreba capitanul.

— Uscat la tribord!

Uscat, si chiar in directia in care i se paruse capitanului ca zareste,
citeva minute mai inainte, vagi contururi? Nu se inselase, deci.

La strigatul marinarului de pe catarg, oamenii de cart se repezi-
sera pe punte si priveau spre apus. Capitanul, cu luneta in banduliera,
apuca sarturile catargului mare, se catara sprinten pe treptele de
fringhie, incaleca pe verga de care se lega sageata velei mici si cu
lentila lunetei la ochi cerceta orizontul in partea care-i fusese indicata.

Marinarul nu gresise. La o distanta de sase pina la sapte mile,
aparea la suprafata un fel de insulita, al carei profil se contura in
negru pe culorile tari ale cerului. S-ar fi zis ca este o stinca de inal-
time mijlocie, inconjurata de un nor de vapori sulfurosi. Cincizeci
de ani mai tirziu, un marinar ar fi afirmat ca nu era decit fumul unui
steamer mare care strabatea largul. Dar in 1831 nimanui nu-i trecea
prin gind ca intr-o zi oceanele vor fi strabatute de aceste uriase ma-
sini plutitoare.

Dealtfel, capitanul nu avu decit timpul sa vada, nicidecum sa
reflecteze. Insulita semnalata se sterse aproape imediat in umbrele
inserarii. Dar nu mai avea nici o importanta. El o vazuse, si o vazuse
bine. in privinta asta nu mai putea fi nici o indoiala.

Capitanul cobori din nou pe duneta, si personajul pe care acest
incident il trezise din somnolenta ii facu semn sa se apropie. Si mereu
aceeasi intrebare:

— Ei bine?

— Da, excelenta.

— Uscat in zare?

— O insulita, cel putin.

— La ce distanta?

— La aproximativ sase mile catre apus.

— Si harta nu arata nimic in aceasta directie?

— Nimic.

— Esti sigur de calculul tau ?

— Sigur.

— Ar fi vorba deci de o insulita necunoscuta ?

— Asa cred.

— S-ar putea oare?

— Da, excelenta, daca aceasta insulita s-a format mai de curind.

— De curind ?

— Asa imi vine sa cred, fiindca mi s-a parut invaluita in vapori
vulcanici. Prin aceste locuri fortele plutonice se fac destul de des
simtite si se manifesta prin miscari ale scoartei submarine.

— Macar de ar fi asa cum spui tu, capitane! Nici nu mi-as dori
altceva mai bun, decit unul din aceste blocuri iesite deodata din
mare. Nu ar fi al nimanui.

— Sau, in orice caz, ar apartine primului ocupant, excelenta.

— Atunci, eu as fi acela.

— Da dumneavoastra.

— indreapta-te direct catre uscat.

— Direct dar cu prudenta! raspunse capitanul. Goeleta noastra
ar putea sa se zdrobeasca de stincile care inainteaza, poate, pina in
larg. Eu zic sa asteptam lumina zilei pentru a recunoaste locurile
si a ne apropia de insulita.

— Sa asteptam indreptindu-ne catre ea

— La ordinele dumneavoastra!

Asta insemna sa procedeze ca un marinar incercat. O corabie nu
poate porni la intimplare peste adincuri necunoscute. La apropierea
de un uscat pe care nu-l cunoaste, nu trebuie sa mearga decit cu aju-
torul sondei si sa se teama de noapte.

Personajul se intoarse deci in cabina sa si chiar daca somnul ar fi
izbutit sa-i inchida pleoapele, musul nu ar fi avut nevoie sa-l trezeasca
in revarsatul zorilor; avea sa fie pe duneta inainte de rasaritul soarelui.

in ceea ce il priveste pe capitan, el nici nu vru sa paraseasca puntea,

nici sa lase sefului de echipaj grija de a veghea pina dimineata. incet,
noaptea cobori. Putin cite putin, orizontul palea, in timp ce, treptat,
perimetrul sau se ingusta. La zenit, ultimii norisori, plini inca de
o lumina difuza, nu intirziara sa se stinga. De o ora, briza abia mai
adia. Nu ramasesera decit pinzele necesare pentru a pastra manevra
cirmei si a mentine goeleta pe directie.

in acest timp, pe cer se aprinsesera primele stele. La nord, Steaua
Polara, ca un ochi nemiscat si fara vreo stralucire deosebita, in timp
ce Arcturus stralucea cu putere in continuarea curbei facuta de
Ursa Mare. Opusa Stelei Polare, Casiopeia isi inscria scinteietorul
sau dublu V. Dedesubt, Capella aparea exact in locul in care rasarise
in ajun, in care va
rasariri a doua zi, cu cele patru minute in avans
cu care isi incepe ziua ei siderala. La suprafata marii adormite se
asternuse acea ciudata torpoare care insoteste caderea noptii.

La prova, sprijinit in coate, capitanul statea tot atit de neclintit
ca si cabestanul de care se rezema. Cu capul nemiscat, el nu se gindea
decit la acel punct zarit in apusul nedeslusit. Acum il incercau in-
doielile, indoieli din acelea pe care intunericul le face si mai siciitoare.
Nu se lasase oare amagit de o parere? Era oare adevarat ca o noua
insulita aparuse in acel loc? Da fara doar si poate. Cunostea aceste
locuri, le strabatuse doar de sute de ori Calculul ii indicase, cu o
aproximatie de o mila, pozitia ei, iar de uscatul cel mai apropiat il
desparteau opt sau zece leghe Dar daca nu se inselase, daca in acel
loc aparuse din maruntaiele marii o insula, nu s-ar putea ca ea sa fie
si ocupata ? Adica, nici un navigator sa nu-si fi infipt aici pavilionul ?
Englezii, acesti cunoscuti stringatori de zdrente ai oceanului, repede
ar fi pus mina pe o asemenea insulita de pe caile maritime si ar fi
aruncat-o in traista lor! Nu se va zari oare un foc care sa arate
luare in stapinire? Era foarte posibil ca aparitia acestui conglo-
merat stincos sa fi avut loc acum citeva saptamini sau citeva luni,
si atunci cum a scapat el de privirile marinarilor, de sextantul hidro-
grafilor ?

Toate aceste framintari si nelinisti erau pricina tulburarii capita-
nului si a nerabdarii sale in asteptarea diminetii. Dealtfel, nimic
nu mai arata directia insulitei — nici macar o urma a acelor aburi
in care ea paruse invaluita si care ar fi putut sa coloreze intunericul
cu o nuanta ca de funingine. Peste tot, vazduh si apa, contopite
in aceeasi bezna.

Orele se scurgeau. Constelatiile circumpolare descrisesera un sfert
de cerc in jurul axei firmamentului. Catre orele patru, catre est-nord-
est albi prima geana de lumina. Aceasta lumina ingadui sa se za-
reasca si citiva norisori agitati la zenit. Mai lipseau numai citeva

grade pentru ca soarele sa atinga orizontul. Dar pentru ca un mari-
nar sa regaseasca insulita — daca ea exista intr-adevar — nu avea
nevoie de atit de multa lumina.

in acest moment, inaltul personaj aparu din deschizatura capotului
si se duse sa ia loc pe duneta, unde se afla si capitanul.

— Ei? Aceasta insulita? intreba el.

— Iat-o, excelenta, raspunse capitanul aratindu-i o ingramadire
de stinci la mai putin de doua mile.

— Sa acostam

— La ordinele,- dumneavoastra.

Capitolul II

IN CARE SINT DATE CITEVA EXPLICATII NECESARE

Sa binevoiasca cititorul sa nu se mire peste masura daca la in-
ceputul acestui capitol intra in scena Mehmet-Ali. Oricare ar fi
fost faima ilustrului pasa in istoria Levantului, el nu va apare in
aceasta povestire decit in treacat, si numai ca urmare a relatiilor,
neplacute dealtfel, pe care inaltul personaj imbarcat pe goeleta le
avusese cu acest intemeietor al Egiptului modern.

La acea epoca Mehmet-Ali nu incepuse inca sa cucereasca —
datorita armatei fiului sau Ibrahim — Siria si Palestina, care apar-
tineau lui Mahmud, suveranul celor doua Turcii, din Asia si din
Europa. Dimpotriva, sultanul si pasa erau buni prieteni, unul din-
du-i celuilalt cuvenitul ajutor pentru a cotropi Moreea si a spulbera
nazuintele de independenta ale micului regat al Greciei.

Timp de citiva ani, Mehmet-Ali si Ibrahim statura linistiti in
pasalicul lor. Dar fara indoiala ca aceasta stare de vasalitate, care-i
facea doar simpli supusi ai Portii, le nemultumea ambitia si nu as-
teptau decit prilejul — ba chiar il cautau — pentru a rupe aceste
legaturi atit de trainic tesute de-a lungul secolelor.

in Egipt traia pe atunci un personaj a carui avere, adunata de-a
lungul a nenumarate generatii, se numara printre cele mai mari
din tara. Locuia la Cairo. Se numea Kamylk-Pasa si lui i se adresa
capitanul goeletei cu titlul de excelenta.

Era un om instruit, inclinat indeosebi spre stiintele matematice
si catre aplicatiile practice sau abstracte ale acesteia. inainte de
toate insa, era oriental pina in adincul sufletului, cu inima de oto-
man, desi egiptean din nastere. Astfel ca, intelegind ca incercarile
Europei occidentale de a supune popoarele din Levant vor intim-

pina o mai mare rezistenta la sultanul Mahmud decit la Mehmet-
Ali, se arunca cu trup si suflet in lupta. Nascut in 1780, dintr-un
neam de soldati, nu avea nici douazeci de ani cind s-a inrolat in
armata lui Djezzar, unde prin curajul sau isi cuceri destul de repede
titlul si gradul de pasa. in 1799, isi risca de sute de ori viata luptind
impotriva francezilor condusi de Bonaparte ajutat de Kleber, Lan-
nes, Bon si Murat. Dupa batalia de la El-Arish, facut prizonier
odata cu turcii, ar fi putut sa-si recapete libertatea daca ar fi vrut
sa semneze angajamentul de a nu mai lupta impotriva soldatilor
Frantei. Dar, hotarit sa lupte pina la capat, mizind pe o necrezuta
intoarcere a norocului, incapatinat in tot ce facea ca si in ideile sale,
refuza sa-si dea cuvintul. Izbuti sa scape si, mai inversunat ca ori-
cind, fu intilnit in diverse ciocniri care au pecetluit conflictul dintre
cele doua puteri.

Dupa caderea Jaffei, la 6 Martie, el a fost printre luptatorii care
s-au predat cu conditia de a li se darui viata. Cind prizonierii, in
numar de 4 000, in cea mai mare parte albanezi sau arnauti, fura
adusi in fata lui Bonaparte, acesta fu destul de nemultumit de atare
captura, gindindu-se ca acesti soldati de temut s-ar putea duce sa
intareasca garnizoana pasei de la Saint-Jean-d'Acre. Asa ca, vrind
sa arate cit de neinduplecati sint ei, cuceritorii francezi, dadu ordin
sa fie impuscati cu totii.

De data asta nu li se mai oferea — asa cum se intimplase cu pri-
zonierii de la El-Arish — sa li se redea libertatea cu conditia de a
nu mai lupta. Nu! Erau osinditi la moarte. Au cazut, asadar, pe
prundis, iar acei pe care gloantele nu-i atinsesera, crezind ca vor fi
crutati, isi gasira moartea pe masura ce inaintau catre mal.

Dar nu in acest loc si in acest chip i-a fost dat lui Kamylk-Pasa
sa piara. S-au gasit oameni, francezi — e bine sa o amintim, spre
cinstea lor — pe,care acest macel, impus poate de necesitatile raz-
boiului, i-a ingrozit. Acesti oameni de treaba izbutira sa salveze
citiva prizonieri. Unul din ei, un matelot din marina comerciala,
dind in timpul noptii tircoale stincilor, unde s-ar fi putut adaposti
citiva nenorociti, l-a ridicat pe Kamylk-Pasa, grav ranit de un glonte.
L-a transportat intr-un loc sigur, l-a ingrijit, l-a vindecat. Putea
acesta sa uite vreodata un asemenea serviciu? Nu Cum l-a ras-
platit si in ce imprejurari a facut-o? Iata obiectul acestei ciudate
si adevarate povestiri.

Pe scurt, dupa trei luni, Kamylk-Pasa era pe picioare. Campania
lui Bonaparte daduse gres in fata cetatii Saint-Jean-d'Acre. Sub
comanda lui Abdalah, pasa Damascului, armata turca trecuse, la
4 aprilie, Iordanul, iar pe de alta parte, escadra engleza de la Sydney-

Smith patrula prin apropierea Siriei. Asa ca, cu toate ca Bona-
parte expediase divizia Kleber cu Junot, cu toate ca se deplasase in
persoana la locul bataliei, cu toate ca ii zdrobise pe turci in batalia
de la muntele Tabor, cind se repezi sa ameninte din nou Saint-Jean-
d'Acre era prea tirziu. Sosise acolo o intarire de douasprezece mii
de oameni, ciuma isi facuse aparitia si, la 20 mai, Bonaparte se
hotari sa ridice asediul.

Kamylk-Pasa crezu atunci ca se poate aventura sa se intoarca
in Siria. Sa revina in Egipt, tara atit de mult framintata in acea
epoca, ar fi fost cea mai mare nesocotinta. Era mai potrivit sa as-
tepte. Si Kamylk-Pasa astepta cinci ani. Datorita averii sale, a putut
sa duca o viata imbelsugata in diferitele provincii, la adapost de
lacomia egipteana. Anii acestia s-au facut remarcati prin intrarea
in scena a fiului unui simplu aga, de a carui vitejie in batalia de la
Abukir, in 1799, se dusese vestea. Mehmet-Ali incepuse sa se bucure
de o atit de mare influenta, incit izbuti sa-i faca pe mameluci sa se
revolte impotriva guvernatorului Khosrew-Pasa, sa-i atite impotriva
sefului lor, sa-l detroneze pe Kursid, succesorul lui Khosrew, si in
cele din urma sa se proclame el — in 1806, cu consimtamintul inaltei
Porti — vicerege.

Djezzar, protectorul lui Kamylk-Pasa, murise cu doi ani mai
inainte. Vazindu-se prea singur in aceasta tara, acesta se gindi ca
nu-l mai pindeste nici o primejdie daca s-ar intoarce la Cairo.

Avea atunci 27 ani si alte noi mosteniri facusera din el unul din
personajele cele mai bogate din Egipt. Nesimtind nici o inclinatie
pentru casatorie, fiind o fire putin comunicativa, iubind viata re-
trasa, pastrase insa un interes deosebit pentru mestesugul armelor.
Asa ca, asteptind sa se iveasca prilejul de a-si folosi talentul, vru
sa-si cheltuiasca energia, atit de fireasca la virsta lui, in lungi si in-
departate calatorii.

Dar, intrucit Kamylk-Pasa nu avea mostenitori directi, cui ii va
reveni aceasta uriasa avere? Existau oare rude colaterale care erau
indreptatite sa o primeasca?

Un oarecare Murad, nascut in 1786, deci mai tinar decit el cu
sase ani, ii era var. Despartiti prin parerile lor politice, desi amindoi
locuiau la Cairo, nu se vedeau. Kamylk-Pasa era devotat intere-
selor otomane si acest devotament — se stie — il dovedise. Murad,
atit prin vorbele, cit si prin faptele sale, lupta impotriva influentei
otomane si nu intirzie sa devina sfetnicul cel mai de nadejde al lui
Mehmet-Ali, pe vremea uneltirilor acestuia impotriva sultanului
Mahmud.

Or, acest Murad, singura ruda a lui Kamylk-Pasa, pe atit de sarac

pe cit de bogat era celalalt, nu se putea bizui pe averea varului sau
decit daca intre ei intervenea o impacare. Asta insa nu avea sa se
intimple. Dimpotriva, dusmania, ura chiar, cu toate manifestarile
ei de violenta, avea sa sape o prapastie si mai adinca intre cei doi,
singurii membri ai acestei familii.

Trecura astfel optsprezece ani, de la 1806 la 1824, timp in care
domnia lui Mehmet-Ali nu fu tulburata de razboaie din afara. in
schimb el avu de luptat impotriva influentei tot mai mari si a actiu-
nilor de temut ale mamelucilor, complicii sai. carora le datora tro-
nul. Un macel general care a avut loc in 1811, in intregul Egipt,
il elibera de aceasta suparatoare politie. Dupa asta, lungi ani de
pace le fura asigurati supusilor viceregelui, ale carui relatii cu Poarta
ramineau foarte bune — cel putin in aparenta, fiindca sultanul nu
avea incredere in vasalul sau, si nu fara temei.

Kamylk-Pasa a fost deseori tinta dusmaniei lui Murad. incurajat
de dovezile de simpatie pe care i le dadea viceregele, nu inceta sa-si
atite stapinul impotriva bogatului egiptean. ii reamintea acestuia
ca varul sau Kamylk-Pasa era un partizan al lui Mahmud, un prie-
ten al turcilor, ca isi varsase singele pentru ei. Daca te-ai fi luat
dupa cele spuse de el, ar fi insemnat ca era un personaj periculos,
un om care trebuia supravegheat poate un spion Acea enorma
avere intr-o singura mina constituia o primejdie in sfirsit, Murad
spunea tot ceea ce ar fi fost de natura sa trezeasca lacomia unui
suveran atotputernic, fara principii si fara scrupule.^

Lui Kamylk-Pasa nu-i prea pasa de toate astea. in singuratatea
in care traia la Cairo, ar fi fost greu sa i se intinda o cursa in care
el sa se lase prins. Cind parasea Egiptul, o facea numai pentru lung
calatorii. Atunci, pe o corabie al carei proprietar era, comandate
de capitanul Z6 — cu cinci ani mai tinar decit el si de un devota
ment care ar fi rezistat oricarei incercari — isi purta pe marile Asiei
Africii si Europei existenta sa fara nici un tel, plina de o trufasi
indiferenta pentru omenire.

in legatura cu aceasta, este cazul sa ne intrebam daca nu cumvi
il uitase chiar si pe marinarul care-i salvase viata in macelul ordo
nat de Bonaparte. Uitat? Nu, fara indoiala. Astfel de servici
nu se uita. Dar aceste servicii si-au primit ele, oare, rasplata?.
S-ar putea sa nu si-o fi primit. Sa se fi gindit Kamylk-Pasa sa 1
recunoasca mai tirziu si nu astepta decit prilejul sa o faca, dac
vreodata ar fi ajuns, in plimbarile lui pe mari, pina in apele franceze ?.
Cine ar fi putut sa spuna?

Dealtfel, catre 1812, in timpul sederilor sale la Cairo, bogati
egiptean nu-si mai putu ascunde ca era supravegheat indeaproap

Mai multe calatorii, pe care voise sa le faca, ii fusesera interzise
din porunca viceregelui. Datorita necontenitelor uneltiri ale varului
sau, libertatea ii era amenintata.

in 1823, Murad, care avea treizeci si sapte de ani, se casatori in
conditii care ii asigurau, din pacate, prea putin o situatie materiala
deosebita. Se casatorise cu o tinara felaha, aproape o sclava. Nu
era de mirare ca voia sa-si continue intortocheatele-i uneltiri prin
care nadajduia — folosindu-se de influenta pe care o avea pe linga
Mehmet-Ali si fiul sau Ibrahim — sa compromita situatia lui Ka-
mylk-Pasa.

in vremea aceasta, Egiptul era in pragul unui sir de lupte in care
ostile sale aveau sa straluceasca in chip deosebit. in 1824, Grecia
se ridica impotriva sultanului Mahmud, iar acesta ceru ajutor vasa-
lului sau impotriva razvratitilor. Urmat de o flota de 120 corabii,
Ibrahim s-a indreptat catre Moreea unde a si debarcat.

Iata, deci, pentru Kamylk-Pasa prilejul de a da din nou vietii sale
un pic de interes, de a se amesteca din nou in aceste periculoase
expeditii — parasite de el timp de douazeci de ani — cu atit mai
multa ardoare cu cit era vorba de a intari drepturile Portii, compro-
mise de revolta din Peloponez. incerca sa se inroleze in armata lui
Ibrahim, dar fu refuzat. incerca sa lupte ca ofiter in trupele sul-
tanului: fu din nou refuzat. Nu era oare acest lucru urmarea ames-
tecului nefast al celor ce tineau sa nu piarda din ochi ruda milio-
nara?

Lupta grecilor pentru independenta trebuia sa se sfirseasca, de
asta data, in folosul acestei eroice natiuni. Dupa trei ani, in timpul
carora grecii au fost salbatic hartuiti de catre trupele lui Ibrahim,
atacul flotelor franceza, engleza si rusa laolalta a nimicit marina
otomana in batalia de la Navarin, in anul 1827, silindu-l pe vicerege
sa-si recheme, in Egipt, corabii si osti. Ibrahim s-a intors atunci la
Cairo urmat de Murad, care luase parte la campania din Peloponez.

Din acea zi, situatia lui Kamylk-Pasa se inrautati. Ura lui Murad
se dezlantui cu atit mai violenta, cu cit la inceputul anului 1829,
din casatoria sa cu tinara felaha, i se nascu un fiu. Familia ii era
in crestere, nu averea. Trebuia ca aceea a varului sau sa treaca in
miinile lui Murad. Viceregele nu s-ar fi impotrivit acestui jaf. Ase-
menea complezente s-au mai vazut in Egipt, se mai vad inca si in
tari cu o civilizatie mai putin orientala. A nu se uita ca vlastarului
lui Murad i se dadu numele de Sauk.

Asa stind lucrurile, Kamylk-Pasa intelese ca nu-i ramine decit
o singura cale de urmat: sa-si adune averea, in cea mai mare parte
alcatuita din diamante si pietre pretioase, si sa o scoata din Egipt.

Ceea ce a si facut, cu tot atita grija cit si pricepere, datorita ajuto-
rului unor straini din Alexandria, carora egipteanul li s-a putut
destainui. increderea nu i-a fost inselata si totul se petrecu in cea
mai mare taina. Cine erau acesti straini, caror nationalitati apar-
tineau ei? Numai Kamylk-Pasa, el singur, o stia.

Dealtfel, trei butoiase, cu doua rinduri de captuseli si bine fere-
cate, semanind cu balercile in care se pastreaza vinurile de Spania,
fusesera de ajuns ca sa cuprinda toate acele bogatii. Dupa ce fura
imbarcate in taina, la bordul unui
speronare napolitan, proprietarul
lor, impreuna cu capitanul Zo, izbuti sa se strecoare la rindul sau,
nu fara a fi scapat din mii de primejdii, fiindca fusese urmarit de
la Cairo la Alexandria si spionat indeaproape de cind ajunsese in
acest oras.

Cinci zile mai tirziu, speronarele napolitan il lasa in portul La-
takie; de acolo, Kamylk-Pasa se duse la Alep, pe care il alesese ca
noua sa resedinta. Acum, in Siria, sub protectia fostului sau general
Abdallah, ajuns pasa la Saint-Jean d'Acre, de ce s-ar mai fi temut
de Murad? Cum ar fi putut Mehmet-Ali, oricit ar fi fost el de in-
draznet, sa-l mai loveasca, in fundul unei provincii asupra careia
isi intindea atotputernica jurisdictie inalta Poarta?

Si totusi aceasta avea sa fie cu putinta.

intr-adevar, chiar in acest an — 1830 — Mehmet-Ali rupea lega-
turile sale cu sultanul. Ruperea legaturilor de vasalitate, care il
legau de Mahmud, alipirea Siriei la posesiunile Egiptului, a deveni
— poate — Suveranul imperiului otoman, toate aceste ginduri nu
erau prea indraznete pentru ambitia viceregelui.

Pretextul nu fu greu de gasit.

Asupriti de agentii lui Mehmet-Ali, unii felahi fusesera nevoit:
sa se refugieze in Siria, sub protectia lui Abdallah. Viceregele ceri
extradarea acelor tarani. Pasa din Saint-Jean-d'Acre refuza. Atunc
Mehmet-Ali ceru sultanului incuviintarea de a-l sili pe Abdallah ci
armele. Mahmud raspunse mai intii ca felahii, fiind supusi turci
nu aveau de ce sa fie predati viceregelui Egiptului. Dar putin timt
dupa asta, dornic sa-si asigure ajutorul lui Mehmet-Ali, sau ce
putin neutralitatea acestuia, foarte curind dupa revolta pasei dii
Scutari, ii acorda incuviintarea ceruta.

Felurite intimplari, intre care ivirea holerei pe meleagurile Le
vantului, intirziara plecarea lui Ibrahim in fruntea unei armate d
32 000 de oameni si a 22 corabii de razboi. Kamylk-Pasa avu raga
zul sa se gindeasca la primejdiile ce l-ar fi asteptat odata cu debai
carea egiptenilor in Siria.

Avea atunci cincizeci si unu de ani, si cincizeci si unu de ani d

viata framintata duc pe om aproape in pragul batrinetii. Foarte
obosit, foarte descurajat, foarte dezamagit, nemaidorindu-si decit
odihna pe care sperase sa o gaseasca in acest linistit oras Alep, si
iata ca evenimentele se intorceau impotriva sa.

Era oare prudent sa ramina la Alep in clipa in care Ibrahim se
pregatea sa cotropeasca Siria? Fara indoiala, era vorba numai de
o actiune de represiune impotriva pasei
din Saint-Jean-d'Acre. Dar
dupa ce il va fi pradat pe Abdallah, viceregele isi va putea stapini
armata victorioasa? Nu va folosi el prilejul pentru a incerca si cu-
cerirea Siriei intregi, la care nu incetase sa rivneasca? Iar dupa ce-
tatea
Saint-Jean-d'Acre nu vor fi amenintate de soldatii lui Ibrahim
si orasele Damasc, Sidon, Alep? Mai mult chiar, era de asteptat
acest lucru.

Kamylk-Pasa lua de data aceasta o hotarire definitiva. Nu atit
pe el il urmareau ci mai ales averea lui, rivnita
de Murad si pe care
aceasta ruda cauta sa i-o smulga, cu riscul ca jumatate din ea sa fie
nevoit sa o cedeze viceregelui. Ei bine, trebuia sa faca sa dispara
aceasta avere, trebuia sa o adaposteasca intr-un loc atit de tainic,
incit nimeni sa nu o poata descoperi. Apoi o sa vada ce o mai fi.
Mai tirziu — fie ca s-ar hotari sa paraseasca aceasta tara, cu toate
ca era foarte legat de ea, fie ca va deveni din nou destul de sigura
pentru a se putea stabili acolo in toata linistea — ar fi putut sa-si
ia comoara inapoi din locul unde ar fi ingropat-o. Capitanul Z6 ii
incuviinta planurile si-i propuse sa le indeplineasca in asa fel, incit
taina sa nu poata fi niciodata dezvaluita. Fu cumparat un bric-
goeleta. Se alcatui un echipaj din felurite elemente, marinari care
nu aveau nici o legatura intre ei, nici macar de nationalitate. Buto-
iasele fura imbarcate fara ca cineva sa poata banui ce era inauntru.
La data de 13 aprilie, vasul, pe care Kamylk-Pasa se imbarca in
portul Latakie, iesi in larg.

Se stie, hotarirea lui de nestramutat era de a descoperi o insulita
a carei existenta sa nu fie cunoscuta decit de el si de capitanul Zo.
Era deci important ca echipajul sa fie in asemenea masura dezorien-
tat, incit sa nu poata aprecia directia urmata de goeleta. Si capi-
tanul
si-a pus timp de cincisprezece luni planul in aplicare, schim-
bind directia, cind intr-o parte, cind intr-alta. Iesise oare din Medi-
terana, si dupa ce iesise se intorsese iarasi? Nu cumva cutreierase
toate marile vechiului continent? Poate ca naviga in apele Europei
cind aparuse acea insulita in zare ? Ceea ce era sigur, este ca bricul-
goeleta fusese purtat pe rind in diferite clime, prin zone cu totul
diferite, si cel mai bun marinar de la bord nu ar fi putut spune unde
se afla in prezent. Cu provizii suficiente pentru mai multi ani, nu

acostau la vreun tarm decit pentru aprovizionarea cu apa de baut,
apoi se indepartau repede de aceasta sursa de alimentare pe care
numai capitanul Zo o cunostea.

Se mai stie ca bogatul egiptean trebuise sa pluteasca mult pe ape
pina sa gaseasca o insulita dupa placul sau, si tocmai atunci cind
se pregatea sa-si arunce bogatiile in mare, insulita, cautata cu atita
nerabdare, aparuse in sfirsit.

Acestea erau evenimentele legate de istoria Egiptului si Siriei,
care meritau sa fie cunoscute. Mai departe va fi prea putin vorba
despre ele. Povestirea va deveni mai colorata decit s-ar putea crede
dupa acest inceput atit de grav Dar totul trebuia cladit pe o baza
solida — ceea ce a facut autorul, sau cel putin a incercat sa faca.

Capitolul III

IN CARE INSULITA NECUNOSCUTA ESTE TRANSFORMATA
INTR-UN SEIF STRASNIC INCUIAT

Capitanul Z6 dadu ordin cirmaciului sa reduca velatura, pentru
a putea stapini vasul. Dinspre nord-est, in zori, adia o briza usoara.
Bricul-goeleta se putea apropia de insulita avind intinse doar focul
cel mare, gabia si vela mica, celelalte pinze aflindu-se pe funii. Daca
marea s-ar fi infuriat, corabia ar fi gasit adapost impotriva talazu-
rilor chiar la tarmurile insulitei.

in timp ce Kamylk-Pasa, cu coatele pe parapetul dunetei, privea
cercetator in jur, capitanul statea la prova si manevra, ca orice ma-
rinar prudent in preajma unei insule a carei asezare nu se afla trecuta
pe nici o harta.

Aici era intr-adevar pericolul. Sub aceste ape linistite, fara stinci
la suprafata, este greu sa dibui stincile de sub apa. Nici un semn
care sa arate canalul de plutire. Se parea ca accesul este foarte usor.
Nici urma de stinci. Seful echipajului, care arunca sonda, nu dadu
nicaieri de vreo inaltare brusca a fundului marii.

Iata acum si infatisarea insulitei vazuta de la o mila departare —
la o ora cind soarele o lumina piezis, de la est la vest — desprinsa
din valul de picla ce o acoperea in zorii zilei.

Era intr-adevar o insulita, nimic altceva decit o insulita fara in-
semnatate, pe care nici un stat nu s-ar fi gindit sa o ia in stapinire,
in afara, bineinteles, de hrapareata Anglie. Si cea mai buna dovada
ca acest conglomerat de stinci era necunoscut de navigatori si de
hidrografi, ca nu putea sa figureze nici pe cele mai moderne harti
era faptul ca Marea Britanie nu facuse inca din ea un alt Gibraltar.

pentru a stapini aceste tinuturi. Fara indoiala ca era situata in afara
drumurilor maritime si, dealtfel, de-abia aparuse.

in infatisarea ei generala, insulita arata ca un podis destul de uni-
form, al carui perimetru masura aproape trei sute de stinjeni, un
oval neregulat de o suta cincizeci stinjeni lungime si intre sasezeci
si optzeci stinjeni latime. Nu era deloc una din aceste aglomerari
de roci framintate, ingramadite una peste alta si care par ca desfid
legile echilibrului. Nici o indoiala ca venea dintr-o reasezare lina si
treptata a scoartei pamintesti. Originea ei nu trebuia atribuita citor-
va presiuni bruste, ci unei foarte incete aparitii din adincurile marii.
Marginile sale nu erau crestate de scobituri mai mult sau mai putin
adinci sau de numerosi zimti. Fara nici o asemanare cu unele scoici
pe care natura le creeaza cu nesfirsita si capricioasa ei fantezie,
insulita avea totusi un fel de simetrie asemanatoare valvei superioare
a unei stridii sau carapacei unei broaste testoase. Aceasta carapace
se rotunjea inaltindu-se catre centru in asemenea fel, incit punctul
sau culminant se ridica cu aproximativ o suta cincizeci de picioare
deasupra nivelului marii.

Cresteau arbori pe suprafata ei? Nici macar unul. Urme de ve-
getatie? Nici una. Urme ale unei explorari? In nici un colt al ei.
Aceasta insula nu fusese locuita niciodata si nici nu ar fi putut sa
fie. Data fiind asezarea ei, ce nu figura pe harti, precum si ariditatea
ei de marmura, Kamylk-Pasa nu putea gasi ceva mai bun pentru a
garanta siguranta, secretul averii pe care voia sa o incredinteze
maruntaielor pamintului.

ŤIti vine sa crezi ca natura a creat-o anume!ť isi spunea capitanul Zo.

in acest timp, bricul-goeleta plutea incet, stringind putin cite
putin ce-i mai ramasese din pinze. Apoi, cind fu la numai o distanta
de doua sute de metri de insulita, rasuna ordinul de ancorare. Si
imediat, desprinsa de grue, tragind lantul prin nara, ancora s-a
infipt in pamint la o adincime de douazeci si opt de brate.

Se vedea bine cum coastele acestei mase stincoase erau deosebit
de abrupte, pe aceasta parte cel putin. O corabie s-ar fi putut apro-
pia mai mult, ba chiar sa si inainteze pe linga mal, fara teama de
a atinge fundul apei. Cu toate acestea, era mai bine sa pastreze dis-
tanta.

Dupa ancorare seful de echipaj puse sa se stringa ultimele vele si
capitanul Z6 se urca din nou pe duneta.

— Sa pregatesc barca cea mare, excelenta? intreba el.

— Nu yola. E mai bine sa fim numai noi doi cind debarcam.

— La ordin.

Putin mai tirziu, capitanul sedea la prova yolei cu doua visle

usoare in mina, iar Kamylk-Pasa la pupa. in citeva minute, mica
ambarcatiune acostase in spatele unei crestaturi, acolo unde cobo-
rirea era mai usoara. O ancora mica fu puternic infipta intr-o cra-
patura si excelenta-sa isi lua in stapinire insula.

Nu fu inaltat nici un pavilion si nu fu trasa nici o lovitura de tun
in aceasta imprejurare. Nu era vorba de un stat care facea act de
prim-ocupant: era un particular care debarca cu gindul de a pleca
dupa trei-patru ore. Mai intii Kamylk-Pasa si capitanul Z6 bagara
de seama ca, fara a se sprijini pe o baza nisipoasa, coastele insulei
ieseau din mare cu o inclinatie de cincizeci pina la sasezeci de grade.
Deci nici o indoiala ca formarea ei se datora unei inaltari a fun-
dului submarin.

isi incepura explorarea de jur imprejur, calcind pe un soi de cuart
cristalizat, neatins de nici o urma. in nici un loc litoralul nu parea
a fi fost ros de acidul talazurilor. Pe solul uscat si de natura crista-
lina nu se vedea alt lichid decit apa statuta pe fundul baltilor mici,
ramase din ultimele ploi. Vegetatia nu se arata nici macar prin pre-
zenta acelor licheni, acelor muschi marini, molotri sau alte plante
destul de primare pentru a creste printre stincile unde vintul a adus
citeva seminte. Scoici — vii sau moarte — deloc, o ciudatenie in-
tr-adevar inexplicabila. Ici-colo, murdarie de pasari care se datora
celor citeva perechi de goenlanzi si pescarusi, singurii reprezentanti
ai vietii animale prin aceste locuri.

indata ce terminara inconjurul insulitei, Kamylk-Pasa si capi-
tanul se indreptara catre ridicatura rotunda din centrul ei. in nici
o parte marginile malului nu aratasera urmele unei vizite mai proas-
pete sau mai vechi care sa-i fi atins suprafata. Peste tot aceleasi
stinci neumblate, si, daca ni se permite aceasta expresie, aceeasi
puritate de cristal. Nici o urma, nici o pata.

Dupa ce urcara cocoasa care se inalta in mijlocul acestei cara-
pace, se aflara cu aproximativ o suta cincizeci de picioare mai sus
de nivelul oceanului. Unul linga altul, cercetau, curiosi, orizontul
care se oferea privirilor lor.

Pe vasta intindere lichida care rasfringea razele soarelui, nu se
zarea nici o farima de uscat. Asadar, insulita nu facea parte din
acele ciclade care cuprind mai multi sau mai putini atoli. Nici o
creasta nu se inalta peste aceasta parte a marii. Cu luneta la ochi,
capitanul Z6 cauta zadarnic vreo pinza pe aceasta imensa suprafata.
Era pustie, si bricul-goeleta nu risca sa fie vazut in cele citeva ore cit
avea sa ramina ancorat la o suta de metri de coasta.

— Esti sigur de pozitia geografica in care ne gasim astazi, 9 Sep-
tembrie? il intreba atunci Kamylk-Pasa.

— Sigur, excelenta, raspunse capitanul Z6. Dealtfel, pentru mai
multa^ siguranta, am sa refac calculul.

— in adevar, ar fi mai bine. Dar cum se face ca aceasta insulita
nu a fost mentionata pe harta?

— Fiindca, dupa parerea mea, a aparut foarte de curind. in orice
caz, sa fim multumiti ca nu figureaza pe harta si ca sintem siguri
ca o sa o gasim la locul ei in ziua cind veti binevoi sa ne intoarcem

— Da, capitane, cind vor fi trecut aceste vremuri tulburi! Ce-mi
pasa mie daca comoara mea ramine ingropata nenumarati ani sub
aceste stinci! Nu va fi ea mai in siguranta decit in casa mea din Alep?
Aici nu vor putea ajunge vreodata nici viceregele, nici fiul sau Ibra-
him, nici acest ticalos de Murad, ca sa ma despoaie! Averea mea
in mina lui Murad? Prefer sa o inghita adincul marilor!

— Solutie cu totul neplacuta, raspunse capitanul Z6, fiindca
marea nu mai restituie cele ce au fost incredintate adincurilor sale.
Este deci binevenita descoperirea acestei insulite. Ea, cel putin, va
va pastra bogatiile cu credinta si vi le va restitui.

— Sa mergem, spuse Kamylk-Pasa, ridicindu-se. Totul trebuie
facut repede si este mai bine ca vasul nostru sa nu fie zarit

— La ordinele dumneavoastra.

— La bord nu stie nimeni unde sintem?

— Repet excelentei-sale, nimeni.

— Nici macar pe ce mare?

— Nici macar pe ce mare a Lumii Vechi sau Noi. Sint cincisprezece
luni de cind cutreieram oceanele, si in cincisprezece luni o corabie
poate strabate departari mari intre continente, fara sa-si dea seama.

Kamylk-Pasa si capitanul Z6 coborira spre cotitura unde ii astepta
yohi lor.

in clipa cind sa se imbarce, capitanul spuse:

— Si odata aceasta operatie terminata, excelenta-vOastra se va
indrepta catre Siria?

— Nu este in intentia mea. inainte de a ma intoarce la Alep, am
sa astept ca soldatii lui Ibrahim sa fi evacuat provincia si ca tara,
sub conducerea lui Mahmud, sa-si fi gasit linistea.

— V-ati gindit vreodata ca s-ar putea sa fie anexata posesiu-
nilor viceregelui ?

— Nu, pe profetul nostru, nu! exclama Kamylk-Pasa, pe care
aceasta presupunere il facu sa-si piarda obisnuitul lui singe rece.
Pentru o perioada de timp, al carui sfirsit sper sa ajung sa-l vad,
este posibil ca Siria sa fie anexata domeniului lui Mehmet-Ali, fiind-
ca necunoscute sint caile lui Alah! Dar sa nu treaca iarasi si pentru
totdeauna in puterea sultanului?! Alah nu ar vrea asta!

— Si, unde socoteste excelenta-voastra sa se refugieze cind va
fi parasit marile?

— Nicaieri Nicaieri! Fiindca averea mea va fi in siguranta
printre stincile acestei insulite, o sa ramina aici! Noi insa, capi-
tane Z6, o sa navigam mai departe, asa cum am facut-o de atitia
ani impreuna

— La ordinele dumneavoastra!

in scurt timp, Kamylk-Pasa si tovarasul sau fura din nou la bord.

Catre orele noua, capitanul trecu la o prima cercetare a soarelui,
cercetare menita a stabili longitudinea, adica ora locului; aceasta
cercetare urma sa fie completata printr-o alta, la prinz, in clipa tre-
cerii astrului la meridian si care avea sa-i dea latitudinea. isi ceru
sextantul, lua inaltimea soarelui si, asa cum ii spusese excelentei-
sale, se stradui ca operatiunea sa fie cit mai exacta. Dupa ce isi nota
rezultatul, capitanul cobori in cabina cu scopul de a pregati cal-
culele care trebuiau sa precizeze pozitia insulitei, pozitie ce urma a
fi definitiv calculata dupa obtinerea inaltimii meridianului.

Dar, mai inainte de asta, dadu ordin ca salupa sa fie incarcata.
Trebuiau sa fie imbarcate cele trei butoiase depozitate in camara
precum si uneltele: tirnacoape, hirlete, sape si cimentul necesar
ingroparii comorii.

inainte de ora zece, totul era gata. Sase marinari, sub conducerea
sefului de echipaj, se urcara in salupa. Ei nu banuiau in nici un chip
ce contineau butoiasele si nici pentru ce se duceau sa le ingroape
in acel colt. Asta nu-i interesa si nici nu-i nelinistea. Obisnuiti sa
asculte orbeste, marinarii erau ca niste masini care functionau fara
a pune intrebari.

Kamylk-Pasa si capitanul se instalara la pupa salupei si in citeva
batai de visle ajunsera la insulita.

Trebuiau, in primul rind, sa gaseasca un loc potrivit pentru sapat
o groapa, nici prea aproape de malurile amenintate de valurile
marii pe timpul rau al echinoctiului, nici prea sus, pentru a evita
unele alunecari de teren. Locul acesta il gasira chiar la poalele unei
stinci abrupte, pe una din coastele indreptate catre sud-est ale in-
sulitei.

La ordinul capitanului Z6, oamenii debarcara butoaiele si unel-
tele, si venira si ei. incepura apoi sa sape in locul ales. Era o munca
destul de grea. Cuartul cristalizat este o materie dura. Pe masura
ce cazmaua le facea sa sara, tandarile erau adunate cu grija fiindca
aveau sa le foloseasca la umplerea gropii, dupa ce butoaiele vor f
fost puse acolo. Le-a trebuit nu mai putin de doua ceasuri ca
si
sape o groapa a carei adincime masura intre cinci si sase picioar*
si tot atit de larga — un adevarat mormint in care somnul unui
raposat nu ar fi fost vreodata tulburat de vuietul furtunilor.

Kamylk-Pasa se tinea deoparte, ginditor, cu sufletul intristat de
cine stie ce obsesie dureroasa. Se intreba, poate, daca nu ar face
mai bine sa se culce si el alaturi de comorile lui, pentru a-si dormi
somnul de veci? Si, intr-adevar, unde ar fi gasit el un adapost
mai sigur impotriva nedreptatii si a perfidiei oamenilor?

Cind butoiasele fura coborite in fundul gropii, Kamylk-Pasa le
mai privi o ultima data. in acea clipa, capitanului Z6 ii trecu prin
gind — intr-atit de ciudata i se paru privirea excelentei-sale — ca
avea sa contramandeze ordinele date, sa renunte la acest proiect,
sa porneasca din nou pe mare cu bogatiile sale

Nu, caci cu un gest ii indemna pe oameni sa continue. Atunci
capitanul fixa solid cele trei butoaie, unul linga altul, sprijinindu-le
cu bucati de cuart, apoi le acoperi cu var stins. Si foarte repede
totul alcatui o masa la fel de compacta ca si stinca insulei. Apoi, pe
deasupra, gramezi de pietre cimentate intre ele umplura cu totul
groapa. Dupa ce vinturile si ploile vor fi maturat locul, ar fi fost cu
neputinta sa mai descoperi unde a fost ingropata comoara.

Totusi trebuia facut un semn, un semn care sa nu se stearga, pe
care cel interesat sa-l poata recunoaste intr-o zi. Asa ca, pe peretele
vertical al stincii ce se inalta in spatele gropii, seful echipajului sapa,
cu ajutorul unei dalti, o monograma al carei identic facsimil iata-l:

Erau cei doi K din numele lui Kamylk-Pasa legati intre ei, aidoma
felului in care semna totdeauna egipteanul.

Nu mai aveau nici un motiv sa mai ramina pe insula. Comoara
era acum sigilata in fundul acelei gropi. Cine ar fi putut sa o des-
copere in acest loc, cine ar fi putut sa o smulga din aceasta ascun-
zatoare necunoscuta? Nu, aici era in siguranta, si daca Kamylk-
Pasa sau capitanul Z6 ar fi luat taina cu ei in mormint, putea veni
si sfirsitul lumii fara ca nimeni sa o fi putut afla vreodata.

Seful echipajului isi imbarca oamenii, in timp ce excelenta-sa si
capitanul mai ramasera pe o stinca a litoralului.

Citeva minute mai tirziu, salupa veni sa-i ia si-i duse la bricul -
goeleta care-i astepta.

Erau orele unsprezece si patruzeci si cinci. Vremea se arata minu-
nata. Pe cer, nici un nor. In mai putin de un sfert de ora soarele

avea sa ajunga la meridian. Capitanul se duse sa-si caute sextantul
si se pregati sa ia inaltimea meridiana.
Dupa ce o calcula, deduse
si latitudinea de care se folosi ca sa afle si longitudinea, calculind
si unghiul orar din observatia facuta la ora noua. Obtinu astfel
pozitia insulitei cu o aproximatie care nu putea sa depaseasca o
jumatate de mila.

Tocmai terminase de calculat si se pregatea sa urce pe punte,
cind se deschise usa cabinei. Aparu Kamylk-Pasa.

— Ai calculat pozitia? intreba el.

— Da, excelenta.

— Da-mi-o!

Capitanul ii intinse foaia de hirtie pe care isi inscrisese calculele.
Kamylk-Pasa o citi cu atentie, ca si cind ar fi vrut sa-si intipa-
reasca in minte pozitia insulei.

— Sa pastrezi cu sfintenie aceasta hirtie, ii spuse el capitanului.
Cit despre jurnalul de bord in care ai consemnat de cincisprezece
luni drumul nostru

— Acest jurnal, excelenta, nu-l va avea nimeni, niciodata

— Si ca sa fii cu totul sigur, distruge-l chiar acum.

— La ordinele dumneavoastra.

Capitanul Zo lua registrul pe care erau inscrise diferitele directii
urmate de bricul-goeleta prin tot atitea mari. il rupse si-i arse pa-
ginile la flacara unui felinar. Dupa aceea Kamylk-Pasa si capitanul
se intoarsera pe duneta si o parte din zi nava ramase pe loc, acolo
unde era ancorata.

Pe seara, catre orele cinci, pe cer, catre apus, incepura sa se adune
norii. Prin ingustele crapaturi dintre ei, soarele arunca manun-
chiuri de raze care presarau marea cu fluturi de aur.

Ca un marinar caruia nu-i place cum arata timpul, capitanul Z6
clatina din cap.

— Excelenta, spuse el, boarea asta aduce vint mare poate chiar
vijelie peste noapte! Insulita nu ne ofera nici un adapost si, inainte
de a se lasa cu totul intunericul, putem sa ne indepartam de ea cu
vreo zece mile

— Dar nu ne mai retine nimic aici, capitane, raspunse Kamylk-
Pasa.

— Atunci sa plecam.

— Te mai intreb o data, nu ai nevoie sa-ti verifici pozitia prin
longitudine si latitudine?

— Nu, excelenta, sint sigur de calculele mele, cum sint sigur ca
sint copilul mamei mele

— Atunci, sa mergem!

— La ordinele dumneavoastra.

Pregatirile se facura repede. Ancora se inalta din mare. Cu pin-
zele in bataia vintului, se lua directia spre apus

in picioare, la pupa, Kamylk-Pasa urmari cu privirea insulita
necunoscuta — atit cit lumina nedeslusita a inserarii ii mai schita
contururile. Apoi, gramada de stinci disparu in ceata. Bogatul egip-
tean era sigur insa ca, atunci cind va vrea, o va regasi si odata
cu ea comoara pe care el i-o incredintase — comoara valorind o
suta de milioane de franci, in aur, diamante si pietre pretioase.

Capitolul IV

IN CARE JUPIN ANTIFER SI BARCAZIERUL GILDAS TREGOMAIN,
DOI PRIETENI CARE NU SE ASEAMANA DELOC,
SINT PREZENTATI CITITORULUI

in fiecare simbata catre orele opt seara, pe cind isi fuma pipa —
o adevarata lulea cu teava scurta —jupin Antifer intra intr-o furie
nebuna, din care, un ceas mai tirziu, iesea rosu ca un rac. dupa ce
isi descarcase naduful pe capul vecinului si prietenul sau, barcazierul
Gildas Tregomain. Si din ce i se stirnea furia? Din pricina ca nu
izbutea sa gaseasca ceea ce cauta intr-un atlas vechi, in care una
din harti era intocmita dupa proiectia planisferica a lui Mercator.

— Afurisita latitudine! striga el. Latitudinea dracului! Chiar
daca ar trece prin cuptorul lui Belzebut si tot va trebui sa o urmaresc
de la un capat la altul!

Si asteptind sa-si puna in aplicare acest proiect, zgiria cu unghia
numita latitudine. Asa ca harta despre care vorbim era mizgalita
cu virful creionului si gaurita de impunsaturile compasului ca o stre-
curatoare de cafea.

Latitudinea careia i se adresau mustrarile violente ale jupinului
Antifer era inscrisa pe o bucata de pergament galben — un galben
ce s-ar fi putut lua la intrecere cu acela al unei foarte vechi bucati
dintr-un steag spaniol — si suna cam asa:

Douazeci si patru grade, cincizeci si noua minute nord

Dedesubt, intr-un colt al pergamentului, erau scrise cu cerneala
rosie urmatoarele cuvinte:

Sa fie atent fiul meu, sa nu uite

Si jupin Antifer nu uita niciodata sa strige:

— Fii linistit, tata iubit, ca n-am uitat-o si nici n-am sa uit vreodata

latitudinea ta! Dar cei trei sfinti patroni ai mei sa ma binecuvinteze
daca stiu la ce-mi poate folosi!

Si in seara aceasta, la 23 Februarie 1862, jupin Antifer se lasa
prada obisnuitei sale minii. Clocotind de furie, injura ca un cirmaci
caruia i-a scapat din mina o fringhie de ridicat pinzele, sfarima pie-
tricica ce-i scrisnea in dinti, ii casuna pe pipa ce i se stingea pentru
a douazecea oara si pe care si-o reaprinse stricind o cutie de chibrituri,
sparse un ghioc mare ce impodobea caminul, arunca atlasul intr-un
colt, scaunul intr-altul, batu din picior de se zguduira grinzile din
tavan si racni cu un glas obisnuit sa domine urletele vijeliilor, facin-
du-si dintr-o foaie de carton, rasucita ca un cornet, o porta-voce:

— Nanon! Enogate!

Enogate si Nanon,. ocupate, una sa tricoteze, cealalta sa calce
linga vatra din bucatarie, socotira ca era timpul sa intervina intru
potolirea stihiilor domestice dezlantuite.

inchipuiti-va una din acele case batrinesti din Saint-Malo, cladita
din granit, cu fatada spre strada Hautes-Salles, cu parter si doua
etaje, cuprinzind fiecare cite doua camere si al carei al doilea etaj
domina drumul de rond al meterezelor. Parca o si vedeti, cu zidurile
ei de piatra groase cit sa nu le pese de proiectilele vremurilor de altadata,
cu ferestrele inguste cu gratii de fier, cu usa groasa facuta din inima
de stejar, impodobita cu o armatura de metal si inzestrata cu un
ciocan si o placa de metal care se aude — cind jupin Antifer este
cel care le foloseste — de la Saint-Servan, cu acoperisul ei de ardezie
strapuns de lucarne prin care trece uneori luneta batrinului marinar
iesit la pensie!

Aceasta casa, pe jumatate cazemata, pe jumatate bastion, se in-
rudea cu meterezele care formau o centura in jurul orasului, in care
un ingust spatiu liber oferea ochiului, pina in departare, o priveliste
minunata: la dreapta Grand Be, un colt din Cezembre, Virful Decolle
si Capul Frehel; la stinga, coasta si stavilarul, gura riului Rance,
plaja de la Prieure, linga Dinard, pina la cenusiul dom din Saint-
Servan.

Altadata, Saint-Malo fusese o insula si s-ar fi putut ca jupinului
Antifer sa-i fi parut rau dupa acel timp cind s-ar fi putut socoti insular.
Dar anticul Aaron ajungind peninsula, marinarul trebuise sa se
resemneze. Dealtfel, ai tot dreptul sa fii mindru cind esti copilul
cetatii acesteia — Armor — care a dat Frantei atitia mari barbati —
printre altii pe Duguay-Trouin1, a carui statuie bravul nostru marinar

Note:

'fvkirinar france?, nascut la Saint-Malo. S-a remarcat in razboaiele din timpul lui Ludovic al XlV-lea.

o saluta ori de cite ori traversa piata Lammenais, si, desi acest scriitor
nu-l interesa in nici un chip, Chateaubriand, din' a carui opera
nu cunostea decit ultima sa lucrare, vrind noi sa spunem prin asta,
modestul si trufasul sau mormint ridicat pe insulita Grand-Be, care
dealtfel poarta numele ilustrului autor. Jupin Antifer (Pierre-Servan-Malo) era atunci in virsta de patru- zeci si sase de ani. De optsprezece luni iesise la pensie, avand o oarecare bunastare care-i ajungea lui si familiei sale. O renta de citeva mii de franci, iata ce-i adusese navigarea la bordul a doua sau trei corabii pe care le comandase si pentru care Saint-Malo fusese totdeauna portul de baza. Aceste corabii, apartinind firmei Le Baillif, faceau marele cabotaj1 pe Marea Minecii, Marea Nordului, pe Baltica si chiar pe Mediterana. inainte de a ajunge la aceasta inalta situatie, jupin Antifer, pe vremea cind era in armata, strabatuse lumea inlung si-n lat.

Bun marinar, intreprinzator, aspru cu altii dar si cu el
insusi, infruntind totdeauna direct pericolul, avea un curaj mai
presus de orice incercare, o tenacitate care nu se dadea batuta in
fata nici unei piedici si o incapatinare de breton get-beget. Sa fi dus
el dorul marii? Nu, fiindca o parasise in plina putere a virstei! Sa fi
avut sanatatea vreun amestec in aceasta hotarire? Nu. Nicidecum!
Asa cum era croit, parea cladit din cel mai curat granit al coastelor
armoricane; fiindca era de ajuns sa-l privesti, sa-l auzi, sa primesti
o stringere de mina de a sa, cu care dealtfel nu se arata deloc zgircit.
inchipuiti-va un om indesat, de statura mijlocie, cu o infatisare
puternica. Iata mai amanuntit semnalmentele: capatina celtica,
coama aspra si zburlita ca un arici, fata arsa de soare, tabacita,
fiarta si rasfiarta in clocotul apei de mare pe care soarele latitudinilor
joase o infierbinta; un colan de barba aspra ca lichenii de pe stinci,
ale carei fire carunte se potriveau cu parul de pe cap; ochii aprigi,
adevarate rubine arzind sub arcada sprincenelor, cu irisul de un
negru de antracit si o pupila ce scapara scintei pisicesti; un nas gros
la virf dar lung, destul de lung, avind doua adincituri la radacina,
aproape de ochi ca solnitele unei mirtoage batrine; toti dintii solizi
si sanatosi, scrisnind sub inclestarea falcilor, cu atit mai mult cu cit
proprietarul lor tinea in permanenta o pietricica in gura; urechi
paroase, cu pavilionul ca un cornet, cu lobii atirnind, dintre care
unul, cel drept, purta un cercel de arama in care era incrustata o
ancora; in sfirsit trupul, mai degraba un trunchi uscat, infipt pe
coapse nervoase, bine cumpanite pe suporturile lor puternice si des-
chizindu-se intr-un unghi care sa-i permita sa faca fata tangajului

Note:

Navigatie pentru transportul de marfuri de la un port la altui, de-a lungul coastei.

si raliului corabiei. in tot acest intreg se intrevede o vigoare putin
obisnuita, datorita muschilor rasuciti ca fasciile unui lictor roman,
si sanatatea omului care bea si maninca bine, care inca multa vreme
va avea dreptul la un certificat de sanatate. Dar ce freamat, ce nervo-
zitate, ce neastimpar inchide in ea aceasta alcatuire fizica si morala,
care, cu patruzeci si sase de ani inainte, fusese inscrisa in registrele
parohiei sub graitoarele nume de: Pierre-Servan-Malo Antifer.

Si in aceasta seara el se zbatea, se zvircolea si casa cea solida se
cutremura, de-ai fi crezut ca la temelia ei ar fi izbucnit una din acele
cumplite furtuni de echinoctiu, ale carei valuri se inalta pina la cinci-
zeci de picioare si acopera cu spuma jumatate din oras.

Nanon, vaduva lui Le Goat, avea patruzeci si opt de ani si era
sora zgomotosului nostru marinar. Sotul ei, simplu muncitor pe
uscat, contabil la casa Le Baillif, mort de tinar, ii lasase o fiica Enogate pe care o luase in grija lui unchiul Antifer — care isi indeplinea constiincios si de buna voie obligatiile de tutore. Nanon era o femeie de treaba, iubindu-si fratele, tremurind inaintea lui, plecindu-se sub vijelioasele-i furtuni.

Enogate, fermecatoare cu parul ei blond, ochii albastri, carnatia
proaspata, cu chipul ei inteligent, cu gratia ei fireasca, era mai in-
drazneata decit mama ei, infruntindu-l uneori pe teribilul ei tutore.

Dealtfel, acesta o adora si socotea ca ea trebuie sa fie cea mai
fericita dintre fetele din Saint-Malo, asa cum era una dintre cele
mai frumoase. Dar poate ca fericirea, asa cum o intelegea el, nu i se
potrivea deloc nepoatei si pupilei sale. Cele doua femei se ivira in pragul odaii, una cu lungile andrele de tricotat, cealalta cu fierul de calcat pe care tocmai il luase de pe jeratic.

— Ei, ce s-a intimplat ? intreba Nanon.

— Latitudinea mea infernala mea latitudine! raspunse jupin
Antifer. Si isi repezi o lovitura de pumn care ar fi facut sa trosneasca
oricare alta cutie craniana in afara de cea pe care i-o daruise natura.

— Unchiule, spuse Enogate, chiar daca aceasta latitudine iti da
atita bataie de cap, asta nu-i un motiv sa rascolesti toata odaia.

Strinse apoi de pe jos atlasul, in timp ce Nanon aduna, una cite
una, bucatelele ghiocului facut farime de parca sarise in aer sub pu-
terea unui exploziv.

— Dumneata l-ai spart, unchiule?

— Eu, fetito, si daca ar fi facut-o altul decit mine, nu i-ar fi mers
deloc bine.

— Atunci de ce ai dat cu el de pamint?

— Fiindca ma minca mina!

— Ghiocul asta era un cadou de la fratele nostru, spuse Nanon,
si nu ai facut deloc bine

— Ei si? Chiar daca mi-ai spune pina miine dimineata ca n-am
facut bine, tot n-o sa se dreaga!

— Ce o sa spuna varul meu Juhel ? exclama Enogate.

— N-o sa spuna nimic si ar face bine sa nu spuna nimic! riposta
jupin Antifer, aratindu-si parerea de rau ca nu are in fata decit doua
femei asupra carora nu era potrivit sa-si verse minia. Si, de fapt,
unde se afla Juhel?

— Stii doar, unchiule, ca a plecat la Nantes, raspunse tinara fata.

— Nantes! Asta-i ceva nou! Si ce are de facut la Nantes?

— Chiar dumneata l-ai trimis, unchiule stii examenul de
capitan de cursa lunga

— Capitan de cursa lunga capitan de cursa lunga! mormai
jupin Antifer. Nu i-ar fi fost de-ajuns sa fie ca mine, capitan de ca-
botaj?

— Frate, interveni timid Nanon, chiar dupa indemnul tau
tu ai vrut

— Ei as fiindca am vrut eu grozav motiv! Si daca n-as fi
vrut eu, el nu ar fi plecat totusi la Nantes ? Dealtfel, o sa fie respins

— Nu, unchiule.

— Ba da, nepoata si daca va fi o sa-i pregatesc o primire
ca in toiul furtunii!

Evident, cu un asemenea om nu era chip sa te intelegi. Pe de o
parte el nu voia ca Juhel sa se prezinte la examenul de capitan de
cursa lunga si pe de alta, daca ar fi cazut, numitul Juhel avea sa aiba
parte de o predica in care acesti magari de examinatori, acesti ne-
gustori de hidrografie ar fi fost facuti cu ou si cu otet.

Dar Enogate avea, fara indoiala, presimtirea ca tinarul nu va fi
respins, in primul rind fiindca era varul ei, apoi fiindca era un baiat
inteligent si studios si in sfirsit fiindca el o iubea, ea il iubea si trebuiau sa se casatoreasca. Gasiti, daca puteti, alte trei motive mai intemeiate decit acestea de mai sus.

Este potrivit sa adaugam ca Juhel era nepotul jupinului Antifer,
care ii fusese tutore pina la majorat. Orfan din frageda copilarie
prin moartea maica-si, o morlesiana care platise cu viata venirea
lui pe lume, si prin cea a tatalui, locotenent de marina, raposat citiva
ani mai tirziu, Juhel ramasese de mic copil in grija unchiului sau
Antifer. Nu ar fi deci de mirare ca ii era scris sa se faca marinar.
Dealtfel, Enogate avea dreptate sa creada ca va obtine fara greutate
brevetul de capitan de cursa lunga. Unchiul, nici el, nu se indoia;
dar era prea prost dispus ca sa recunoasca. Si cu atit mai mult dorea aceasta tinara maluina, cu cit casatoria hotarita de multa vreme intre varul ei si ea avea sa urmeze de indata, dupa obtinerea brevetului mai sus pomenit. Cei doi tineri se iubeau cu acea sincera si curata dragoste care poate implini fericirea a doua vieti. Nanon vedea cu bucurie apropiindu-se
ziua cind avea sa fie celebrata aceasta unire atit de dorita de intreaga familie. De unde ar mai fi putut veni vreo piedica, de vreme ce seful atotputernic, unchi si tutore in acelasi timp, isi daduse consimtamintul sau cel putin avea de gind sa si-l dea cind viitorul sot va fi fost capitan? Se intelege de la sine ca Juhel isi facuse toata ucenicia mai intii ca mus si ucenic la bordul corabiilor casei Baillif, matelot in slujba statului si trei ani locotenent in marina comerciala. Nu-i lipseau nici practica, nici teoria. De fapt, jupin Antifer se arata foarte mindru de nepotul sau. Dar cine stie daca nu cumva visa pentru el o casatorie mai bogata, Juhel fiind un baiat fara pereche, tot asa cum pentru nepoata sa poate ar fi dorit o partida mai bogata fiindca in toata mahalaua nu era o fata mai dragalasa.

— Si nici chiar in Ille-et-Vilaine, spunea el incruntindu-si sprin-
cenele, hotarit sa impinga aceasta afirmatie pina ar fi cuprins in-
treaga Bretanie.

Si daca din intimplare i-ar fi cazut in miini un intreg milion — el
care era fericit cu renta sa de cinci mii de livre — nu ar fi fost impo-
sibil sa-si piarda,capul lasindu-se prada unor vise nesabuite.

in acest timp, Enogate si Nanon facura putina rinduiala in odaia
acestui om de temut, daca in mintea lui nu puteau face; desi tocmai
acolo ar fi trebuit dereticat, frecat, sters praful macar pentru a goni
fluturasii care se aciuisera acolo si chiar paianjenii de pe tavan

Cit despre jupin Antifer, el se invirtea de colo-colo, rostogolin-
du-si ochii care mai scaparau, luminati inca de fulgere — dovada
ca furtuna nu era pe sfirsite si ca un trasnet putea sa cada oricind.
Si cind isi privea barometrul atirnat in perete, parea ca furia sa se
dubleaza, fiindca cinstitul si scrupulosul instrument se mentinea la
timp frumos.

— Asadar, Juhel nu s-a intors inca? intreba el, intorcindu-se
catre Enogate.

— Nu, unchiule.

— Si este ora zece!

— Nu, unchiule.

— O sa vedeti ca o sa piarda trenul!

— Nu, unchiule!

— Ia asculta, ai sfirsit odata cu ŤNu, unchiuleť ?

— Nu, unchiule!

Cu toate semnele desperate pe care i le facea Nanon, tinara bretona
era hotarita sa-si apere varul impotriva acuzatiilor nedrepte ale
acestui unchi atit de apucat. Hotarit lucru, fulgerul si trasnetul nu erau departe. Dar nu exista oare vreun paratrasnet care sa scoata toata electricitatea adunata in jupin Antifer?

Ba da, poate ca da. Tocmai de aceea Nanon si fiica ei se grabira
sa-i dea ascultare, cind, cu o voce
de stentor, el striga:

— Chemati-l pe Trégomain!

Iesira repede amindoua din odaie, deschisera usa care da in strada
si dadura fuga sa-l caute pe Trégomain.

— Dumnezeule! Numai de-ar fi acasa! isi spuneau ele.

Era acasa, si cinci minute mai tirziu se afla in fata prietenului
sau Antifer.

Gildas Trégomain: cincizeci si unu de ani. Trasaturi asemanatoare
cu ale vecinului sau: este burlac ca si el, a navigat ca si el, nu mai
navigheaza ca si el, a iesit la pensie ca si el, este ca si el din Saint-Malo. Asemanarile se opresc aici. intr-adevar, Gildas Trégomain este pe atit de blajin pe cit de aprig este jupin Antifer, pe atit de intelept
pe cit de putin este jupin Antifer, pe atit de ingaduitor pe cit de supa-
racios este jupin Antifer. Aceasta in ceea ce priveste latura sufleteasca,
in ceea ce priveste fizicul, cei doi cumetri se deosebesc si mai mult,
daca e cu putinta. Cu toate acestea sint foarte legati; aceasta prietenie,
atit de justificata din partea jupinului Antifer fata de Gildas Tré-
gomain, ar parea mai putin justificata din partea lui Gildas Trégo-
main fata de Pierre Antifer. Fiindca era limpede ca nu-i usor sa fii
prietenul unui asemenea om.

Am spus ca Trégomain navigase pe vremuri, dar sint navigatori
si navigatori. Daca jupin Antifer cutreierase, cit fusese militar si in
marina comerciala, inainte de a veni in cabotaj, principalele mari
de pe glob, nu acelasi lucru se intimpla cu vecinul lui, Gildas Trégo-
main; scutit de armata ca fiu de vaduva si netrebuind sa plece ca
matelot al statului, el nu fusese niciodata pe mare.

Nu! Niciodata! Zarise Marea Minecii de pe inaltimile de la Cancale
si chiar ale Capului
Fréhel, dar fara sa se aventureze in larg. Nascut
in cabina tipator vopsita a unui barcaz, pe un asemenea barcaz isi
petrecuse viata. La inceput luntras, apoi stapin al
Fermecatoarei
Amélie,
el plutea urcind si urcind mereu pe Rance, de la Dinard
la Dinan, de la Dinan la Plumaugat, pentru a cobori din nou cu o
incarcatura de scinduri, de vinuri sau de carbune, dupa cum era
cererea. Abia daca cunostea celelalte riuri ale departamentelor Ille-
et-Vilaine si
Côtes-du-Nord. Era un dulce marinar de apa dulce,

nimic mai mult, in timp ce jupin Antifer era cel mai sarat dintre ma-
rinarii de apa sarata; era un simplu luntras pe linga un maestru al
cabotajului. De aceea, in prezenta prietenului si vecinului sau care
nu se jena sa-l tina la distanta, el cobora pavilionul.

Gildas Tregomain locuia intr-o casuta cocheta si atragatoare
la o suta de pasi de aceea a jupinului Antifer, la capatul strazii Tou-
louse, aproape de zidul de fortificatii. De o parte, avea vederea catre
gurile riului Rance, iar de cealalta parte o avea catre larg. Proprie-
tarul casutei era un om puternic, nemaipomenit de spatos, cu niste
umeri lati de aproape un metru, inalt de cinci picioare si sase schioape,
cu un piept cit o casa de bani, vesnic ferecat intr-o vesta uriasa cu
doua rinduri de nasturi de os si o bluza castanie, totdeauna foarte
curata, cu o cuta mare in spate si la rascroiala minecilor. Din acest
trunchi porneau brate solide care ar fi putut folosi in chip de coapse
unui om de talie mijlocie si terminate cu miini uriase, care ar fi putut
servi drept picioare unui grenadier din vechea garda. Se intelege ca,
cu asemenea miini, picioare si muschi, Gildas Tregomain era in-
zestrat cu o forta herculeana. Era insa un Hercule bun. Nu abuza
niciodata de puterea lui si nu-ti stringea mina decit cu degetul mare
si aratatorul, de teama sa nu-ti striveasca degetele. Puterea salasluia
in el ca adormita, fara izbucniri neasteptate.

Daca l-am compara cu o masina, nu ne-ar face sa ne gindim la un
ciocan pneumatic care izbeste fierul cu o putere naprasnica, ci mai
curind la una din acele prese hidraulice, care indoaie la rece tabla
cea mai rezistenta. Asta se datora singelui sau care circula bogat si
generos, molcom si putin nepasator.

Pe temelia umerilor se rotunjea un cap mare, purtind o palarie
inalta cu boruri largi, cu parul lins, cotletii favoritilor subtiri, cu
unul din acele nasuri incovoiate care dau caracter profilului, o gura
zimbitoare, cu buza de sus mai retrasa, cu cea de jos iesind in afara,
cu mici cute de grasime sub barbie, dinti frumosi, albi, in afara de
un incisiv de sus care-i lipsea, din acei dinti care nu musca si pe care
nu i-a intinat niciodata fumul de pipa, ochi limpezi si blajini sub
sprincenele stufoase si roscate, un ten caramiziu, datorit brizei de pe
Rance si nu asprelor rafale ale oceanului.

Asa era Gildas Tregomain, unul din acei oameni de treaba despre
care se spune: ŤDu-te la prinz, du-te la ora doua, o sa-l gasesti tot-
deauna gata sa-ti vina in ajutorť. Era, in acelasi timp, si un fel de
stinca de neclintit, de care in zadar se loveau furtunile jupinului
Antifer. Se trimetea dupa el cind pe vecinul lui il apucau hachitele
si el venea sa infrunte talazurile navalnice ale acestui tumultuos
personaj. Astfel fiind, fostul proprietar al
Fermecatoarei Amélie era adorat in casa de catre Nanon, care-si facea din el un zid de aparare, de Junei, care-i pastra o prietenie filiala, de Enogate, care nu se sfia
deloc sa-l sarute pe cei doi obraji bucalati si pe fruntea nebrazdata
de nici o cuta, semn de netagaduit al unui temperament calm si im-
paciuitor, dupa spusele fizionomistilor.

Deci, in acea seara, catre orele patru si jumatate, luntrasul urca
scara de lemn care ducea la camera de la primul etaj, facind sa tros-
neasca treptele sub pasul lui greoi. Apoi, impingind usa, se afla
deodata in fata
lui Pierre Antifer.

Capitolul V

IN CARE LUI GILDAS TREGOMAIN II ESTE GREU
SA NU-L CONTRAZICA PE JUPIN ANTIFER

— in sfirsit, ai sosit, stimabile!

— Am alergat indata ce m-ai chemat, prietene

— Mult timp ti-a trebuit!

— Numai cit am venit pina aici.

— intr-adevar, parca ai fi calatorit pe Fermecatoarea Amelie.
Gildas Tregomain nu lua in seama aceasta aluzie la mersul foarte

incet al barcazurilor, comparat cu acela al vaselor de mare. intelese
ca vecinul.sau era prost dispus, lucru ce nu-l mai putea mira,si isi
promise sa fie rabdator, ceea ce ii intra in fire.

Jupin Antifer ii intinse un deget pe care prietenul sau il strinse
usurel intre degetul mare si aratatorul uriasei sale miini.

— Hei, nu asa tare, ce dracu! Totdeauna stringi prea tare!

— Iarta-ma, n-am facut-o dinadins. *

— Nu ar fi lipsit decit asta!

Apoi, cu un gest, iupin Antifer il pofti pe Gildas Tregomain sa ia
loc la masa din mijlocul odaii.

Supus, luntrasul se aseza pe scaun, cu picioarele indoite, cu talpile
in afara, bine insurubate in ghetele fara tocuri, cu imensa batista
intinsa pe genunchi—o batista de bumbac cu floricele rosii si albastre,
impodobita in fiecare colt cu cite o ancora.

Aceasta ancora avea darul sa-l faca pe jupin Antifer sa ridice din
umeri O ancora la un luntras! De ce nu un arbore trinchet, de ce
nu un arbore mare sau un arbore artimon la un barcaz?

— Iei un coniac, stimate ? intreba el aducind doua paharele si
o sticla.

— Stii si tu, prietene, ca nu beau niciodata nimic.

Ceea ce nu-l impiedica pe jupin Antifer sa umple cele doua dege-
tare. Conform unui obicei statornicit de zece ani, dupa ce isi bau
paharul sau, il goli si pe acela al lui Gildas Tre'gomain.

— Si acum, sa stam de vorba.

— Despre ce? raspunse luntrasul, care stia foarte bine cu ce scop
fusese chemat.

— Despre ce, stimate? Si despre ce ai vrea tu sa vorbim daca
nu despre

— Adevarat! Ai gasit pe aceasta faimoasa latitudine punctul care
te intereseaza?

— Daca l-am gasit? Si cum vrei tu sa-l gasesc? Ascultind pala-
vrageala acestor doua muieri care erau adineauri aici

— Buna Nanon si dragalasa mea EnogateL.

— Oh! Stiu eu Tu esti totdeauna dispus sa le tii parte impotriva
mea Dar nu despre asta este vorba Uite ca se implinesc opt ani de
cind tatal meu Thomas a murit si tot opt ani de cind chestiunea asta
se lungeste asa, fara sa inainteze un pas Dar trebuie sa se sfirseasca
odata!

— Eu spuse luntrasul clipind din ochi, as sfirsi-o lasindu-ma
pagubas!

— Ce spui, stimate, ce tot spui? Si cu sfaturile date de taica-meu
pe patul de moarte, ce faci? Doar sint sfinte lucrurile astea!

— Pacat ca bietul om nu a vorbit mai deslusit

— Nu a vorbit mai deslusit fiindca nu a stiut mai mult! Mii de
draci, o sa ajung si eu la ultima suflare fara sa fi aflat mai mult?

Gildas Tregomain fu pe punctul de a-i spune ca foarte probabil
asa avea sa fie si chiar era de dorit. Se stapini totusi pentru a nu-l
intarita si mai mult pe clocotitorul sau adversar.

Dealtfel, iata ce se intimplase cu citeva zile inainte ca Thomas
Antifer sa treaca pe lumea cealalta.

Era in anul 1854, an pe care batrinul marinar nu avea sa-l traiasca
pina la capat in aceasta, trista lume. Astfel ca, simtindu-se foarte
bolnav, crezu ca trebuie sa-i incredinteze fiului sau o poveste a carei
taina ii fusese cu neputinta sa o patrunda.

Cu cincizeci si cinci de ani mai inainte, in 1799, pe cind era in slujba
marinei comerciale, cutreierind prin tinuturile Levantului, Thomas
Antifer naviga in apropierea coastelor Palestinei in ziua in care Bona-
parte daduse ordin sa fie impuscati prizonierii din Jaffa. Unul din
acesti nenorociti care se refugiase pe o stinca, unde il astepta fara doar
si poate o moarte sigura, fu cules de marinarul francez in timpul noptii, imbarcat pe corabia acestuia, unde ii fura tamaduite ranile si, in sfirsit,
acum, sa stam de vorba se insanatosi dupa o buna ingrijire.

Prizonierul, destainuindu-se salvatorului sau, ii spuse ca se numeste
Kamylk-Pasa, ca este originar din Egipt si, cind isi lua ramas bun,
il asigura pe bravul maluin ca nu o sa-l uite. La momentul potrivit,
acesta va primi dovezile recunostintei sale.

Thomas Antifer se desparti de Kamylk-Pasa, isi urma.cursul cala-
toriei sale, se gindi mai mult sau mai putin la fagaduielile care-i fuse-
sera facute si in cele din urma se resemna sa le dea uitarii, fiindca
pareau ca nu se vor realiza niciodata.

Asa ca, atunci cind se retrase la pensie, batrinul marinar se intoarse
la Saint-Malo nemaigindindu-se la altceva decit la pregatirea pentru
marina a fiului sau Pierre si implinise sasezeci si sapte de ani cind, in
iunie, ii sosi o scrisoare.

De unde sa-i fi venit aceasta epistola scrisa in limba franceza?
Daca te luai dupa timbre, era sigur ca venea din Egipt. Ce cuprin-
dea? Foarte simplu, urmatoarele:

Capitanul Antifer este rugat sa-si noteze in carnet aceasta latitudine,
24 grade 59 minute nord, care latitudine va fi completata de o longitudine ce ii va fi comunicata ulterior. Va binevoi sa nu o uite si sa o tainuiasca in acelasi timp Este vorba, in ceea ce il priveste, de un foarte mare interes. Suma enorma in aur, diamante si pietre pretioase pe care aceasta latitudine si aceasta longitudine i-o vor darui intr-o zi, nu va fi decit o dreapta rasplata pentru serviciile ce le-a facut prizonierului din Jaffa.

Aceasta scrisoare era semnata doar de un dublu K, formind mono-
grama. Si iata ca inchipuirea bunului nostru marinar — el care era un
tata vrednic de fiul sau — se aprinse. Asadar, dupa patruzeci si trei
de ani, Kamylk-Pasa isi aducea aminte! Dar mult timp ii mai trebuise!
Fara indoiala felurite piedici il facusera sa intirzie in Siria, a carei
situatie politica nu fusese definitivata decit in 1840 prin tratatul de la
Londra, semnat la 15 Iulie si in profitul sultanului.

Acum, Thomas Antifer era in posesia unei latitudini care trecea
printr-un anumit punct al globului pamintesc, in care punct Kamylk-
Pasa ingropase o intreaga avere! in mintea lui nu putea fi vorba
decit de milioane. I se poruncise, totodata, sa pastreze cel mai adinc
secret asupra acestei afaceri pina la sosirea mesagerului care trebuia
sa-i aduca intr-o zi longitudinea promisa. Asa ca nu spuse nimanui
nimic, nici macar fiului sau. A asteptat. A asteptat timp de doisprezece ani si daca ar fi fost sa aiba o sora Anne, urcata intr-un turn, soru-sa Anne, n-ar fi vazut venind pe nimeni! Si cu toate acestea, era oare cu putinta, daca ajungea la sfirsitul existentei sale, sa ia acest secret cu el in mormint, inainte de a fi deschis usa trimisului pasei? Nu! Nici gind! isi spuse ca acest secret trebuia sa fie incredintat celui caruia ii revenea sa profite de el in locul lui, adica fiului sau, Pierre-Servan-Malo. De aceea, in 1854, batrinul marinar, in virsta pe atunci de optzeci si unu de ani, simtind ca nu mai are decit citeva zile de trait, nu mai sovai si destainui fiului si unicului sau mostenitor intentiile lui Kamylk-Pasa. il puse sa jure — asa cum i se ceruse si lui — sa nu uite niciodata cifrele acestei latitudini, sa pastreze cu sfintenie scrisoarea semnata cu dublu K si sa astepte cu toata increderea sosirea mesagerului.

Apoi, vrednicul marinar inchise ochii si fu inmormintat in cavoul
familiei, plins de ai sai si regretat de toti cei care il cunoscusera.

il cunoastem si pe jupin Antifer si ne putem inchipui usor ce urmari
avu o asemenea destainuire asupra mintii sale, asupra inchipuirii
sale usor de inflacarat si de ce arzatoare dorinte fu cuprinsa intreaga
sa fiinta. in gind, el inzeci milioanele intrezarite de tatal sau. Si din
Kamylk-Pasa facu un fel de nabab din ŤO mie si una de noptiť. Nu
mai visa decit aur si pietre pretioase, ingropate intr-o pestera a lui
Ali-Baba! Dar, tinind seama de nerabdarea care-l caracteriza si de
firea sa iute, ii fu cu neputinta sa pastreze tacerea, asa cum facuse
taica-sau. Tatal putuse sa stea doisprezece ani fara sa-i scape un cu-
vint, fara sa se destainuiasca nimanui, fara a face vreo incercare de
a afla ce ar fi putut deveni semnatarul scrisorii cu dublu K! Fiul,
insa, nu. Asa ca, in 1855, in cursul uneia din calatoriile sale prin Mediterana, dupa ce facu escala la Alexandria, el se informa, cu toata
iscusinta de care era in stare, de acest Kamylk-Pasa.

Existase el oare? in aceasta privinta, nici o indoiala, fiindca batri-
nul marinar avea o epistola scrisa de mina lui. Mai traia si acum?
Grea intrebare, care il framinta pe jupin Antifer in chip deosebit.
Informatiile obtinute il nedumerira cu totul. Kamylk-Pasa disparuse
de vreo douazeci de ani si nimeni nu-i putu spune ce se intimplase cu el. Cumplita lovitura sub linia de plutire a jupinului Antifer! Cu toate
acestea nu se scufunda. Dealtfel, chiar daca nu afla nimic despre
Kamylk-Pasa, era de la sine inteles ca in 1842 mai traia, o dovedea
faimoasa scrisoare. Fusese, probabil, silit sa paraseasca tara din
motive pe care nimic nu-l silea sa le marturiseasca.

Cind va veni vremea, mesagerul, purtator al interesantei longitudini
multasteptate, se va infatisa din partea sa si fiindca tatal nu mai era in
viata, fiul va fi acela care il va primi, si nu ne indoim ca ii va face o
buna primire. Jupin Antifer se intoarse deci la Saint-Malo si, desi nu-i venea usor, nu spuse nimanui nimic. Mai naviga o bucata de vreme pina in 1857, epoca in care isi parasi meseria si de atunci trai retras in familia sa.

Dar ce existenta nesuferita! Fara o activitate, fara un rost, era tot
timpul obsedat de aceeasi idee fixa! Cele douazeci si patru de grade si
cele cincizeci si noua de minute ii biziiau fara incetare in jurul capului
ca niste muste siciitoare! In sfirsit, avind mincarime de limba, el isi
incredinta taina surorii sale, apoi nepoatei, nepotului si lui Gildas
Trégomain. Astfel ca asa-zisul secret, sau cel putin o parte din el, nu
intirzie sa fie cunoscut de intreg orasul, ba chiar pina dincolo de Saint-
Malo si de Dinard. Se duse deci vestea ca o avere imensa, necrezut de
mare, trebuia sa cada, de pe o zi pe alta, in miinile jupinului Antifer,
ca aceasta avere nu putea sa-i scape Si nu batea vreodata cineva in
usa fara ca el sa nu spere sa fie salutat cu aceste cuvinte:

ŤIata longitudinea pe care o astepti!ť

Trecura citiva ani. Mesagerul lui Kamylk-Pasa nu dadea semne de
viata. Nici un strain nu trecu pragul casei. Iar jupin Antifer nu-si mai
gasea astimpar. Familia sa incepu sa se indoiasca de existenta acestei
averi si scrisoarea ii parea a fi o simpla mistificare. Gildas
Trégomain,
ferindu-se sa-i arate acest lucru, il socotea pe prietenul sau un mare
naiv, fapt dureros pentru breasla atit de demna de stima a marinarilor
de cabotaj.

Dar el, Pierre-Servan-Malo, nu se dadea batut. Nimic nu-i putea
zdruncina increderea. Era ca si cind ar fi si avut-o, averea aceea de
nabab, si nu trebuia sa-l contrazici deloc in aceasta privinta daca
tineai sa nu stirnesti o furtuna.

Asa ca, in seara aceea, aflindu-se fata in fata la masa pe care se
clatinau cele doua paharele de coniac, luntrasul era ferm hotarit sa
nu provoace o explozie in pulberaria vecinului sau.

— Haide, ii spuse jupin Antifer privindu-l in ochi, raspunde-mi
fara ocoluri, fiindca uneori te faci ca nu intelegi! La urma urmei,
capitanul
Fermecatoarei Amélie nici nu a avut vreodata prilejul sa-si
calculeze pozitia Nu intre malurile unui riulet ca Rance ai de luat
inaltimea, sa observi soarele, luna, stelele

Si enumerind toate aceste operatiuni care alcatuiesc fondul hidro-
grafici, fiti siguri ca Pierre-Servan-Malo intelegea sa demonstreze
marea diferenta dintre un capitan de cabotaj si stapinul unui barcaz.

Resemnat, bunul Trégomain urmarea surizind dungile multicolore
ale batistei sale intinsa pe genunchi.

— Ma asculti, sau nu, luntrasule?

— Da, prietene!

— Ei bine, o data pentru totdeauna: te intreb, stii tu exact ce este
o latitudine?

— Asa si asa.

— Stii tu ca este un cerc paralel cu ecuatorul si ca se imparte in trei
sute sasezeci de grade, adica douazeci si unu de mii sase sute sasezeci
minute de arc, ceea ce inseamna un milion doua sute nouazeci si sase
de secunde?

— Cum sa nu stiu ? raspunse cu un zimbet blajin Gildas Trégomain.

— Si stii tu ca un arc de cincisprezece grade corespunde unui timp
de o ora si unul de cincisprezece secunde unui timp de o secunda?

— Vrei sa le spun pe dinafara?

— Nu! Nu-i nevoie. Ei bine, in ce ma priveste, stiu de existenta
acestei latitudini de douazeci si patru de grade, cincizeci si noua de
minute la nord de ecuator. Si pe aceasta paralela care cuprinde trei
sute sasezeci de grade — fii atent, trei sute sasezeci de grade! —- se
afla trei sute cincizeci si noua de care nu ma sinchisesc, ca de o ancora
care si-a pierdut cirligele! Dar este unul, unul singur, pe care nu-l cu-
nosc, pe care nu am sa-l cunosc decit atunci cind mi se va spune longi-
tudinea care il intretaie si acolo in acel loc, sint milioane Nu
zimbi

— Nu zimbesc, prietene.

— Da, milioane, care sint ale mele, pe care voi avea dreptul sa ma
duc sa le dezgrop, in ziua in care am sa stiu in ce loc sint ingropate

— Ei bine, raspunse blind luntrasul, trebuie sa astepti cu rabdare
mesagerul care iti va aduce vestea cea buna

— Cu rabdare cu rabdare! Dar ce o fi curgind in vinele tale?

— Probabil ca limonada, doar limonada, raspunse Gildas
Trégomain.

— Iar intr-ale mele, argint viu praf de pusca topit in singele
meu si n-am cum sa stau linistit ma macin ma mistui

— Ar trebui sa te potolesti.

— Sa ma potolesc? Uiti oare ca sintem in '62 ca tatal meu a
murit in '54, ca detinea acest secret din '42 si ca in curind se vor
implini douazeci de ani de cind asteptam dezlegarea acestei bleste-
mate ghicitori?

— Douazeci de ani, murmura Gildas Trégomain. Cum trece
timpul! Acum douazeci de ani mai comandam inca
Fermecatoarea
Amélie

— Cine iti vorbeste de Fermecatoarea Amélie ? exclama jupin
Antifer. Despre
Fermecatoarea Amélie este vorba, sau despre latitu-
dinea de care se pomeneste in aceasta scrisoare?

Si flutura prin fata ochilor care clipeau ai luntrasului faimoasa
scrisoare, ingalbenita deja, pe care se vedea monograma lui Kamylk-
Pasa.

— Da aceasta scrisoare aceasta blestemata scrisoare, relua el,

aceasta afurisita de scrisoare pe care uneori am pofta sa o rup, sa o
fac scrum

— Si poate ca ar fi mai intelept indrazni sa spuna luntrasul.

— Destul stimate Tregomain, continua jupinul Antifer, cu ochii
aprinsi si glasul tunator, sa nu cumva sa-mi mai raspunzi vreodata
asa, cum ai facut-o adineauri!

— Niciodata!

— Si daca, intr-o clipa de nebunie, as vrea sa distrug aceasta scri-
soare care pentru mine este un act de proprietate, daca as fi atit de
nesocotit ca sa uit cele ce-mi datorez mie si alor mei, si daca nu ma
vei impiedica,..

— Te voi impiedica, prietene, te voi impiedica se grabi sa raspunda
Gildas Tregomain.

Foarte intaritat, jupin Antifer isi lua paharul cu coniac si ciocni
cu acela al luntrasului:

— in sanatatea ta, stimate!

— in a ta! raspunse Gildas Tragomain, care ridica paharul pina la
inaltimea ochilor, apoi il puse din nou pe masa.

Pierre-Servan-Malo ramasese pe ginduri ravasindu-si parul cu o
mina infrigurata, murmurind cuvinte intretaiate de injuraturi si de
suspine, purtindu-si de colo-colo pietricica printre dinti.

— Stii macar pe unde trece aceasta blestemata de paralela aceasta
latitudine de douazeci si patru, cincizeci si noua nord?

— Cum sa nu stiu ? ii raspunse luntrasul, care indurase aceasta
mica lectie de geografie de o suta de ori.

— Nu are importanta, stimate! Este unul din lucrurile pe care
niciodata nu le stii destul de bine!

Si deschizind atlasul la harta planisferei care infatisa sferoidul
terestru, spuse pe un ton care nu admitea nici indoiala, nici replica:

— Priveste!

Gildas Tregomain privi.

— Vezi aici Saint-Malo, nu-i asa?

— Da, si iata si Rance

— Nu-i vorba de Rance! O sa ma viri in pacat cu Rance a ta!
Acum, prinde meridianul Parisului si coboara pina la paralela doua-
zeci si patru.

— Cobor.

— Treci prin Franta, Spania intra in Africa Treci de Algeria
ajungi la tropicul Cancerului Acolo deasupra Tombuctului

— Am ajuns.

— Iata-ne in sfirsit si pe aceasta latitudine.

— Da sintem pe ea.

— Sa pornim acum spre est Sa sarim peste toata Africa si Marea
Rosie sa strabatem repede Arabia, mai sus de Mecca salutam
imamul1 din Mascat sarim India, lasind Bombay si Calcutta la
tribord atingem sudul Chinei, insula Formosa, Oceanul Pacific,
grupul Sandwich Esti atent?

— Mai intrebi! raspunse Gildas Tregomain, stergindu-si teasta
cu uriasa lui batista.

— Ei bine, iata-te acum in America, in Mexic apoi in golf pe
urma aproape de Havana Te arunci peste strimtoarea Floridei
te avinti pe Oceanul Atlantic mergi de-a lungul Canarelor ajungi
in Africa.,.urci pe meridianul Parisului si te-ai intors la Saint-Malo,
dupa ce ai facut ocolul lumii pe a douazeci si patra paralela.

— Uf! facu ingaduitorul luntras.

— Si acum, relua jupin Antifer, dupa ce am traversat cele doua
continente, Atlanticul, Pacificul, Oceanul Indian ale caror insule se
numara cu miile, poti sa-mi spui tu, luntrasule, unde-i locul cu mi-
lioanele?

— Iata ceva ce nu stiu

— Si ceva ce vom sti

— Da ceva ce vom sti cind mesagerul

Jupin Antifer lua si cel de al doilea pahar cu coniac, pe care pro-
prietarul barcazului
Fermecatoarea Amelie nu-l atinsese.

— in sanatatea ta!

— in sanatatea ta! raspunse Gildas Tregomain, ciocnind paharul
gol de acela al prietenului sau.

Batuse tocmai ora zece. O puternica lovitura de ciocan zgudui
usa din strada.

— O fi omul cu longitudinea! striga preanervosul maluin.

— Oh! facu prietenul sau care nu-si putu stapini aceasta usoara
exclamatie de indoiala.

— Si de ce nu? striga jupin Antifer ai carui obraji se facura sta-
cojii.

— intr-adevar! De ce nu? raspunse intelegatorul luntras,
care schita chiar un inceput de salut pentru a-l primi pe aducatorul
unei asemenea vesti bune.

De la parter se auzira deodata strigate — strigatele bucurie, ce-i
drept — dar care, venind din partea lui Nanon si Enogate, nu pu-
teau fi adresate unui trimis al lui Kamylk-Pasa.

— El este el este! repetau cele doua femei.

— Ei? El? intreba jupin Antifer.

Note:

Preot mahomedan.

Tocmai se indrepta spre scara cind usa odaii sale se deschise.

— Buna seara, unchiule, buna seara!

Glasul vesel si multumit al celui care vorbise avu darul sa-l scoata
din sarite pe unchiul cu pricina.

ŤElť era Juhel. Tocmai sosise. Nu pierduse trenul de Nantes,
nici macar examenul, caci striga fericit:

— Reusit, unchiule, reusit!

— Reusit, repetara in cor batrina si fata.

— Reusit ce? raspunse jupin Antifer.

— Reusit la examenul de capitan de cursa lunga, cu nota cea mai
mare!

Si cum unchiul sau nu-i deschidea bratele, Juhel cazu in cele ale
lui Gildas Trégomain, care il strinse la piept mai sa-i taie rasuflarea.

— Vezi ca-l inabusi, Gildas, ii spuse Nanon.

— Abia de-l strinsei! raspunse zimbind fostul proprietar al bar-
cazului
Fermecatoarea Amélie!

in acest timp Juhel isi veni in fire dupa ce rasufla de citeva ori din
greu, si, intorcindu-se catre jupin Antifer care se plimba de colo-colo,
zise:

— Si acum, unchiule, pe cind casatoria?

— Care casatorie?

— Casatoria mea cu scumpa mea Enogate, raspunse Juhel. Nu
ne-am inteles?

— Da inteles.,., afirma Nanon.

— Doar daca Enogate nu s-a razgindit de cind sint capitan de
cursa lunga.

— Oh! Juhel! raspunse fata intinzindu-i o mina in care bunului
Trégomain — asa a pretins el, cel putin — i se paru ca vede chiar
inima ei.

Jupin Antifer nu raspundea si parea ca asteapta sa vada dincotro
bate vintul.

— Ce zici, unchiule? starui tinarul.

Si trupul lui bine facut parca se inalta mindru, cu chipul stralu-
cind de bucurie, cu ochii scinteind de fericire.

— Nu ai spus chiar dumneata, unchiule: o sa facem nunta dupa ce
vei reusi la examenul de capitan si data o vom fixa cind te intorci?

— Cred ca asa ai spus, prietene! indrazni sa-si dea parerea si lun-
trasul.

— Ei bine am reusit, repeta Juhel, si m-am intors si daca nu
ai nimic impotriva, o sa facem nunta in primele zile ale lunii aprilie

— Peste opt saptamini? De ce nu peste opt zile peste opt ceasuri,
peste opt minute?

— Doamne! Daca s-ar putea asta, unchiule, nu eu as fi cel care
sa ma pling

— Vai! Dar trebuie timp! adauga si Nanon. Sint de facut pregatiri
cumparaturi

— Da trebuie sa-mi fac si eu o haina noua^ spuse Gildas Trego-
main, viitor cavaler de onoare.

— Atunci la 5 aprilie? intreba Juhel.

— Fie incheie jupin Antifer, care se simtea incoltit de-a binelea.

— Ah, scumpul meu unchi! striga Enogate sarindu-i de git.

— Ah, scumpul meu unchi! striga si Juhel.

Si cum il saruta pe un obraz in timp ce Enogate il saruta pe celalalt,
se prea poate ca obrajii lor sa se fi intilnit

— Ne-am inteles, relua unchiul, la 5 aprilie dar cu o conditie

— Fara conditii

— O conditie ? se sperie Gildas Tregomain, caruia tot ii mai era
teama de cine stie ce nazbitie din partea prietenului sau.

— Da o conditie

— Si care, unchiule? intreba Juhel a carui sprinceana si ince-
puse sa se incrunte. v.

— Aceea ca, pina atunci, sa nu primesc longitudinea
Rasuflara cu totii usurati.

— Da da! rasuna raspunsul intr-un singur glas.

Si intr-adevar, ar fi fost crud sa-i rapesti jupinului Antifer aceasta
multumire. Dealtfel, mai putea crede cineva ca mesagerul lui Kamylk-
Pasa, asteptat de douazeci de ani, o sa pice tocmai acum, inainte de
data hotarita pentru casatoria celor doi tineri?

Capitolul VI

PRIMA CIOCNIRE DINTRE OCCIDENT SI ORIENT —
IN CARE ORIENTUL ESTE BINE ZGILTIIT DE OCCIDENT

Se scurse o saptamina. Nici umbra de mesager. Gildas Tregomain
sustinea ca l-ar fi mirat mai putin daca l-ar fi vazut pe profetul Ilie
coborind din cer. Dar se ferea cu grija sa-si spuna parerea fata de
jugin Antifer, in aceasta exprimare biblica.

In ceea ce ii priveste pe Juhel si Enogate, nici unul din ei nu se
gindea la trimisul lui Kamylk-Pasa, o fiinta pur si simplu inchipuita,
si nu el ar fi putut sa le tulbure sau sa le intirzie casatoria proiectata!
Nu! Ei continuau sa-si pregateasca plecarea in fermecatoarea tara
a casatoriei, a carei longitudine o cunostea tinarul, iar fata cunostea

latitudinea, tara care le va fi usor de gasit combinind aceste elemente
geografice!

Si erau siguri ca aceasta combinare se va face la 5 aprilie.

Cit despre jupin Antifer, el devenise mai putin sociabil, mai ne-
prietenos, mai mult ca oricind nu putea vorbi nimeni cu el. Data
casatoriei se apropia in fiecare zi cu douazeci si patru de ore. Citeva
saptamini inca si logodnicii vor fi uniti prin legaturi de nedesfacut.
Frumoasa izbinda, intr-adevar! in fond, nu unchiul
túsese cel care
visase pentru ei — atunci cind va fi bogat — casatorii minunate?
Si daca tinea la milioanele lui, la nevazutele lui milioane care-i apar-
tineau, nu era cu gindul de a se bucura numai el sa traiasca in belsug,
sa locuiasca in palate, sa se plimbe cu trasura, sa manince in farfurii
de aur sau sa poarte butoni de diamante
la plastrón Nu, Dumnezeule
mare! Dar se gindea sa-l casatoreasca pe Juhel cu o printesa si pe
Énogate cu un print! Ce vreti? Era slabiciunea lui, ideea lui fixa.
Si iata ca aparuse pericolul ca dorinta lui sa nu se realizeze, daca
mesagerul nu sosea in timp util, si din pricina citorva cifre, combinate
cu cele pe care le avea deja, ascunzatoarea lui Kamylk-Pasa nu-si
va mai goli decit prea tirziu comorile in pusculita iui

Jupin Antifer era tot timpul furios. Nu avea astimpar sa stea in
casa. Dealtfel, pentru linistea tuturor, era mai bine sa bata drumurile
pe afara. Nu era vazut decit la orele de masa, si atunci chiar era foarte
grabit. Ori de cite ori putea, blajinul
Gildas Trégomain era gata sa
primeasca Ťloviturile de mistretť, cu speranta ca va provoca o des-
tindere, aducindu-i astfel o usurare prietenului sau care insa il tri-
mitea la toti dracii. Pe scurt, se temeau cu totii sa nu cada bolnav.
Singura lui ocupatie era aceea de a cerceta zilnic peronul garii la
sosirea trenurilor si cheiurile
Sillón la sosirea pacheboturilor, in-
cercind sa descopere printre cei care debarcau vreun chip exotic,
putind sa fie acela al trimisului lui Kamylk-Pasa — un egiptean,
fara indoiala, sau un armean, in sfirsit, un personaj strain care ar fi
putut fi recunoscut dupa chipul sau, dupa accentul sau costumul sau
si care ar intreba vreun comisionar de adresa lui Pierre-Servan-Malo-
Antifer

Dar nimic! Nu! Nimic din toate astea! Normanzi, bretoni, apoi
englezi sau norvegieni, oriciti ai fi vrut! Un calator venit insa din
Europa orientala, un maltez, un levantin? Nici urmai

in ziua de 9 ale acestei luni februarie, dupa masa de prinz in timpul
careia nu-si desclestase gura, decit doar pentru a bea si a minca,
jupin Antifer isi facea obisnuita plimbare, plimbarea lui Diogene
care cauta un om. Daca nu purta un felinar aprins ziua in amiaza
mare, dupa exemplul celui mai mare filozof al antichitatii, avea in

schimb doi ochi ageri, cu lumina scaparind, care l-ar fi ajutat sa-l
recunoasca si de departe pe acela pe care il astepta cu atita nerabdare.

A luat-o de-a curmezisul strazilor inguste ale orasului, marginite
de casele inalte de granit si pietruite cu bolovani ascutiti. A coborit
prin strada Du Bey catre squarul Duguay-Trouin, a privit ora pe or-
nicul de la sub prefectura, s-a indreptat catre piata Chauteaubriand,
a ocolit chioscul de sub umbrarul platanilor desfrunziti, a trecut prin
poarta taiata in zidul fortificatiei si a ajuns pe cheiul Sillon.

S-a uitat in dreapta, s-a uitat in stinga, in spate, pe cind tragea din
pipa cu rasuflari scurte, pripite. Ici-colo, era salutat de catre vreun
trecator, el fiind unul din barbatii de seama din Saint-Malo, respectat
si pretuit. Dar cite saluturi nu lasa el fara raspuns, nedindu-si nici
macar seama ca fusese salutat! Efect al ideii sale fixe si a lipsei sale
de atentie.

in port, multime de vase, ambarcatiuni cu pinze, steamere cu
trei catarge, bricuri, goelete, salupe de carausie. Marea fiind in re-
flux, trebuiau doua sau trei ore pentru ca vasele, semnalate de sema-
foare in larg, sa poata inainta.

Jupin Antifer socoti deci ca ar fi mai intelept sa se duca la gara
sa astepte sosirea expresului. O sa aiba el mai mult noroc astazi decit
in atitea saptamini pina acum?

Vai noua, cit de supusa greselii este fragila masinarie omeneasca!
Jupin Antifer nu baga de seama ca de vreo douazeci de minute era
urmarit de un individ, demn, intr-adevar, de luare-aminte.

Era un strain, un stram cu un fes roscat cu ciucure pe cap, infa-
surat intr-o redingota lunga, inchisa pina in git la un singur rind de
nasturi, purtind un pantalon bufant care ii cadea pe niste pantofi
latareti ca niste papuci. Individul — nu prea tinar! intre sasezeci,
sasezeci si cinci de ani, putin adus de spate, tinindu-si miinile lungi
si osoase strinse la piept. S-ar fi putut sa fie levantinul asteptat sau
nu, in orice caz nu incapea indoiala ca venea din tarile scaldate de
Mediterana orientala, un egiptean, un armean, un sirian, un otoman

Pe scurt, strainul il urmarea pe jupin Antifer cu un pas nehotarit,
aci parca vrind sa-l opreasca, aci renuntind de teama sa nu greseasca,
in sfirsit, la cotul cheiului, grabi pasul, il depasi pe maluin, se intoarse
si reveni atit de repede pe urma propriilor lui pasi incit cei doi se
lovira unul de altul.

— Dracu' sa-l ia de neghiob! striga jupin Antifer, zgiltht de lo-
vitura.

Frecindu-se apoi la ochi si ferindu-si privirea cu palma streasina
la frunte, din gura ii tisnira, ca gloantele dintr-un revolver, aceste
vorbe:

— Ce? Ah Oh! El? Sa fie oare el? Cu siguranta este
trimisul lui dublu K

Daca era trimisul cu pricina, trebuie sa recunoastem ca nu arata
prea grozav, cu fata lui spina, cu obrajii numai creturi, nasul ascutit,
urechile blegi, buzele subtiri, barbia tuguiata, ochi lunecosi, tenul de
lamiie veche, rascoapta, in sfirsit un chip care nu prea inspira incre-
dere, intr-atit prefacatoria si viclenia se oglindeau in el.

— Nu cumva am onoarea sa ma adresez, asa cum mi-a spus mai
adineauri un matelot binevoitor, domnului Antifer? blogodori el
intr-o frantuzeasca jalnica, de ale carei stingacii este mai bine sa-l
scutim pe cititor, limbaj, dealtfel, foarte usor de inteles chiar si de
un breton.

— Antifer-Pierre-Servan-Malo! i se raspunse. Si dumneata?..

— Ben-Omar

— Un egiptean?

— Notar la Alexandria si locuind in prezent la hotelul Union,
strada Poissonnerie.

Un notar cu cipilica rosie! Evident, in tarile din Orient, notarii
nu pot avea tipul
sui generis si obisnuit al notarului francez cu cra-
vata alba, haine negre, purtind ochelari cu rama de aur. Este si asa
de mirare ca supusii faraonilor au si ei contopistii lor.

Jupin Antifer nu se indoi nici o clipa ca are in fata pe misteriosul
mesager, aducatorul faimoasei longitudini, Mesia anuntat cu doua-
zeci de ani mai inainte, prin scrisoarea lui Kamylk-Pasa. Cu toate
acestea, in loc sa se aprinda cum ar fi fost de temut, in loc de a-l hartui
cu intrebari pe acest Ben-Omar, fu destul de stapin pe sine pentru
a-l lasa pe celalalt sa vorbeasca, intr-atit viclenia intiparita pe fata
acestei mumii vii te indemna la prudenta. Niciodata Gildas Trego-
main nu l-ar fi putut crede pe prietenul sau in stare de o asemenea
cumintenie.

— Ei bine, ce doriti de la mine, domnule Ben-Omar ? intreba jupin
Antifer, vazind cum se framinta egipteanul.

— Sa stam putin de vorba, domnule Antifer.

— Vreti sa veniti la mine acasa?

— Nu as prefera sa fie intr-un loc unde sa nu ne poata auzi ni-
meni.

— Este vorba deci de un secret?

— Da si nu mai degraba de un tirg

La acest cuvint, jupin Antifer tresari. Hotarit lucru, daca acest
cetatean ii aducea longitudinea, s-ar parea ca nu avea de gind sa i-o
dea degeaba. Si totusi, scrisoarea lui Kamylk-Pasa nu pomenea
nimic de un tirg.

ŤAtentie la cirma, isi spuse el, sa nu-l lasam sa aiba avantajul vin-
tuluiť.

Apoi, adresindu-se interlocutorului sau si aratindu-i un colt pustiu,
la capatul cel mai indepartat al portului, zise:

— Sa mergem acolo. O sa fim destul de singuri ca sa putem vorbi
fara sa ne auda cineva. Dar sa ne grabim fiindca este un ger uscat
care te taie la obraz!

Nu aveau de facut decit aproximativ douazeci de pasi. Pe vasele
ancorate la chei, nu se vedea nimeni. Vamesul de serviciu se plimba
cam la o suta cincizeci de metri de acolo. intr-o clipa ajunsera in acel
colt pustiu si se asezara pe un ciot de catarg.

— Va convine aici, domnule Ben-Omar ? intreba Pierre-Servan-
Malo.

— Da oh! Foarte bine!

— Si acum vorbiti, dar vorbiti limpede, intr-o limba deslusita,
nu asa cum fac sfincsii dumneavoastra care se distreaza spunind
cimilituri bietilor oameni.

— Nu o sa ma feresc, domnule Antifer, si o sa vorbesc deschis,
raspunse Ben-Omar, pe un ton care nu parea deloc a fi acela al sin-
ceritatii.

Tusi de doua-trei ori si apoi spuse:

— Ati avut un tata.

— Da, asa se obisnuieste la noi in tara. Si apoi?

— Am auzit ca a murit?

— A murit acum opt ani. Si apoi?

— A navigat?

— Asa s-ar parea, fiindca era marinar. Si apoi?

— Pe ce mari?

— Pe toate. Si apoi?

— Astfel ca i s-a intimplat sa ajunga si prin Levant?

— Si prin Levant, ca si prin partile Apusului. Si apoi?

— In timpul acestor calatorii, continua notarul, caruia aceste
prea scurte raspunsuri nu-i permiteau sa prinda firul, in timpul
acestor calatorii nu s-a aflat oare acum vreo sasezeci de ani pe coas-
tele Siriei?

— Poate ca da, poate ca nu. Si apoi?

Acesti Ťapoiť ajungeau la Ben-Omar ca niste ghionturi in coasta
si chipul i se descompunea in cele mai nebanuite strimbaturi.

ŤOcoleste, omule, isi zicea jupin Antifer, ocoleste cit vrei. Daca
tu crezi ca am sa-ti ajut sa iesi la mal!ť

Notarul intelese, in cele din urma, ca trebuie sa mearga mai direct
la tinta.

— Stiti, spuse eljCa tatal dumneavoastra a avut prilejul sa faca un
serviciu un mare serviciu cuiva exact pe coastele Siriei?

— Habar n-am. Si apoi?

— Ah! facu Ben-Omar foarte mirat de raspuns. Si nu stiti daca a
primit o scrisoare
de la Kamylk-Pasa?

— Un pasa ?

— Da.

— Cu cite cozi?

— Asta nu intereseaza, domnule Antifer. Important pentru mine
este sa stiu daca tatal dumneavoastra a primit scrisoarea care con-
tinea informatii de mare valoare

— Eu nu stiu nimic. Si apoi?

— Nu ati cautat prin hirtiile lui? Nu se poate ca aceasta scri-
soare sa fi fost distrusa Ea cuprindea, va repet, o informatie de
foarte mare importanta.

— Pentru dumneavoastra, domnule Ben-Omar?

— Si pentru dumneavoastra, domnule Antifer, fiindca in sfir-
sit tocmai aceasta scrisoare am sarcina sa o gasesc Ea ar putea
face obiectul unui tirg

Si intr-o clipa, in mintea jupinului Antifer se facu lumina: in-
semna ca niste oameni oarecare, al caror trimis era Ben-Omar, tre-
buie ca erau in posesia longitudinii care-i lipsea lui si fara de care
nu puteau sa calculeze pozitia locului in care se aflau milioanele.

— Ticalosii! murmura el. Vor sa-mi smulga secretul, sa-mi cum-
pere scrisoarea si apoi sa se duca sa-mi dezgroape comoara!

Poate ca nu judeca tocmai gresit!

Pe cind discutia ajunsese la acest punct, jupin Antifer si Ben-Omar
auzira pasii unui barbat care, venind intr-acolo, o lua apoi dupa coltul
cheiului, in directia garii. Tacura sau cel putin notarul isi intrerupse
la jumatate fraza pe care o incepuse. S-ar fi putut crede ca arunca o
privire trecatorului cu pricina si ii face un anumit semn, de dezama-
gire sau de negatie, de care acesta din urma paru foarte contrariat,
intr-adevar, trecatorului ii scapa un gest de ciuda si, grabind pasul,
nu intirzie sa dispara.

Era un strain in virsta de treizeci si trei de ani, imbracat ca egip-
tenii, negricios la fata, cu ochii negri si iuti, inalt de statura, bine
facut, cu o cautatura hotarita, intreaga sa infatisare fiind prea putin
atragatoare, aproape salbatica. Sa se fi cunoscut oare notarul si
cu el? Tot ce se putea. Sa fi vrut ei sa se prefaca in acel moment ca
nu se cunosc? Asta era sigur.

Oricum, jupin Antifer nu observa citusi de putin aceasta manevra
— doar o privire si un gest, nimic mai mult — si relua convorbirea.

— Acum, domnule Ben-Omar, spuse el, vreti sa-mi explicati de
ce tineti atit de mult sa intrati in posesia acestei scrisori, sa stiti ce
cuprinde, si aceasta pina-ntr-atita incit sa vreti — daca as avea-o
— sa mi-o cumparati?

— Domnule Antifer, ii raspunse notarul, destul de incurcat, printre
clientii mei, l-am avut si pe un oarecare Kamylk-Pasa. insarcinat sa-i
reprezint interesele

— Spuneti ca l-ati avut?

— Da si ca mandatar al mostenitorilor sai

— Mostenitorii sai? striga jupin Antifer cu o tresarire care il
mira pe notar. A murit, deci?

— A murit!

— Atentie! murmura Pierre-Servan-Malo, facind sa-i scrisneasca
, pietricica in dinti. Kamylk-Pasa este mort Iata ceea ce e bine sa

nu uit, si daca cumva se pune ceva la cale

— Asadar, domnule Antifer, il intreba Ben-Omar, aruncindu-i
o privire pe furis, dumneavoastra nu aveti aceasta scrisoare

— Nu.

— Pacat, fiindca mostenitorii lui Kamylk-Pasa care doresc sa
stringa tot ce ar putea sa le aduca aminte de preaiubita lor ruda

— Ah! Numai pentru aducere aminte? Ce inimi minunate!

— Numai pentru asta, domnule Antifer, si aceste inimi minunate,
asa cum spuneti si dumneavoastra, nu ar fi ezitat sa va ofere o suma
frumusica pentru a intra in stapinirea acestei scrisori.

— Cit mi-ar fi dat?

— La ce bun, daca tot nu o aveti ?

— Spuneti-mi, totusi

— Oh! Citeva sute de franci

— Pfui! facu jupin Antifer.

— Poate chiar citeva mii

— Ei bine, facu jupin Antifer, care, la capatul rabdarii, il apuca
pe Ben-Omar de git, il smuci spre el si-i strecura in ureche, nu fara
a-si infringe o violenta dorinta de a-l musca, ei bine scrisoarea
aceea o am!

— O aveti?

— Scrisoarea parafata cu un dublu K.

— Da dublu K! Asa semna clientul meu!

— O am am citit-o si am rascitit-o Si stiu sau mai curind ba-
nuiesc de ce tineti atit de mult s-o aveti!

— Domnule!

— Si nu o s-o aveti!

— Refuzati?

— Da, batrinule Omar, doar daca mi-o cumparati

— Cit? intreba notarul, care isi si duse mina la buzunar pentru
a-si scoate punga.

— Cit? Cincizeci de milioane de franci!

Ben-Omar sari ca ars, in timp ce jupin Antifer, cu gura deschisa,
cu buzele rasfrinte, aratindu-si toti dintii, il privea asa cum, fara
indoiala, nu fusese niciodata privit.

Apoi, pe un ton sec, ton de comanda marinareasca, adauga:

— Daca iti place! Daca nu

— Cincizeci de milioane! repeta notarul nauc.

— Nu te tocmi, domnule Omar, n-ai sa obtii vreo reducere, nici
macar de cincizeci de centime!

— Cincizeci de milioane?

— Atita face si in bani pesin aur sau bancnote sau un cec
pentru Banca Frantei.

Buimacit o clipa, notarul isi recapata, incetul cu incetul, singele
rece. Nu mai era nici o indoiala ca acest blestemat de marinar stia
cit de importanta trebuie sa fi fost aceasta scrisoare pentru moste-
nitorii lui Kamylk-Pasa Si intr-adevar, nu continea ea toate la-
muririle necesare pentru cautarea comorii? Manevra facuta cu scopul
de a pune mina pe scrisoare fusese zadarnicita. Maluinul era pru-
dent. Trebuia sa izbuteasca sa-i cumpere aceasta scrisoare, adica a-
aceasta latitudine care ar fi completat longitudinea care se afla in
posesia lui Ben-Omar. Ne-am putea insa intreba cum de stia Ben-
Omar ca Pierre Antifer detine aceasta scrisoare? Nu cumva era el,
fostul notar al bogatului egiptean, mesagerul care, potrivit ultimelor
dorinte ale lui Kamylk-Pasa avea sarcina sa aduca longitudinea as-
teptata? O s-o aflam fara intirziere.

in orice caz, oricare ar fi fost scopul lui Ben-Omar, daca actiona
sau nu la indemnul mostenitorilor defunctului, notarul intelesese
ca scrisoarea nu putea fi capatata decit cu aur. Dar cincizeci de
milioane

Asa ca, luindu-si un aer siret si dulceag, spuse:

— Mi se pare ca ati spus cincizeci de milioane, domnule Antifer?

— Asa am spus.

— Ei, este unul din cele mai hazlii lucruri pe care l-am auzit in
viata mea

— Vrei sa auzi acum, domnule Ben-Omar, un alt lucru si mai
hazliu ?

— Bucuros.

— Ei bine, esti un pungas batrin, un ticalos, un crocodil batrin
din Nil

— Dacä ifi place! Dacä nu..

— Domnule

— Fie! Ma opresc! Un mosneag pescuind in apa tulbure,
care a vrut sa-mi smulga secretul in loc sa mi-l spuna pe al sau
secretul pe care, presupun, aveai misiunea de a mi-l comunica

— Presupuneti?

— Presupun ceea ce este!

— Nu ceea ce va place sa va inchipuiti?

— Destul, pungas nerusinat!

— Domnule

— Retrag cuvintul nerusinat, din buna-cuviinta! Si acum, vrei
sa-ti spun ce-ti sta la inima sa afli din scrisoarea mea?

Sa fi crezut notarul ca Pierre-Servan-Malo, sfirsind fraza, era
pe cale de a se da de gol ? Fapt este ca ochii lui mici sticlira ca doua
rubine.

Nu! Maluinul, oricit de pornit ar fi fost si cu toate ca se vedea
cum furia ii si aprinsese chipul, se stapini asteptind.

— Da ceea ce iti sta la inima, batrin Omar ce te afli, si care
nici imbracat americaneste n-ai fi mai breaz, nu sint frazele cuprinse
in aceasta scrisoare, fraze care amintesc serviciile facute de tatal
meu celui care semneaza cu dublu K. Nu! Ci sint cele patru cifre
ma auzi bine? cele patru cifre spuse jupin Antifer.

— Cele patru cifre? murmura Ben-Omar.

— Da cele patru cifre din ea si pe care nu o sa ti le dau decit
cu douasprezece milioane si jumatate pentru fiecare! Si acum, am
vorbit destul! Buna seara!

infundindu-si miinile in buzunare, jupin Antifer facu citiva pasi
suierind melodia lui preferata, a carei origine nimeni, nici macar
el, nu o cunostea si care amintea mai degraba latratul unui ciine
ratacit decit melodiile lui Auber1.

impietrit, Ben-Omar parea ca a prins radacini in acel loc, ca un
zeu al caminului sau ca o borna de sosea. El, care socotise ca o sa-l
poata pacali usor pe tontul de marinar, ca pe un oarecare felah —
si numai Mahomet stie pe citi din acesti nenorociti tarani, pe care
nefericita lor soarta ii minase la biroul sau de notariat, unul din
cele mai de seama din Alexandria, ii jumulise!

il privea cu un ochi ratacit, buimac, pe maluinul care se inde-
parta cu pasul lui greoi, leganindu-se din solduri, saltindu-si umerii,
cind pe unul, cind pe celalalt, ca si cind prietenul sau Tragomain
ar fi fost acolo, gata sa asculte una din obisnuitele lui predici.

Deodata jupin Antifer se opri locului. Se ivise in calea lui vreo

Note:

Auber Jacques — compozitor francez (1689—1753).

piedica? Da! Piedica era o idee care tocmai ii trecuse prin cap
Uitase ceva, usor insa de remediat prin citeva cuvinte.

Se intoarse deci catre notarul tot atit de neclintit ca si fermeca-
toarea Daphne1 atunci cind, spre cumplita dezamagire a lui Apolon,
se preschimbase in laur.

— Domnule Ben-Omar, spuse el.

— Ce doriti?

— Am uitat sa-ti strecor ceva la ureche

— Anume?

— Numarul

— Ah, numarul?! relua Ben-Omar.

— Numarul casei mele Strada Hautes-Salles, numarul 3. E bine
sa-mi cunosti adresa si fii sigur ca, in ziua in care vei veni, o sa fii
bine primit.

— Cind o sa viu?

— Cu cele cincizeci de milioane in buzunar!

Si de data asta, jupin Antifer o porni din nou la drum, in timp
ce notarul se prabusea implorindu-l pe Allah si pe profetul sau.

Capitolul VII

IN CARE UN SECRETAR CAM NERVOS, SUB NUMELE DE NAZIM, SE FACE, VRIND-NEVRIND, ACCEPTAT DE BEN-OMAR

in noaptea de 9 Februarie, calatorii din hotelul Union, care erau
gazduiti in apartamentele ce dadeau spre Piata Jacques-Coeur, s-ar
fi trezit din cel mai adinc somn daca usa odaii cu numarul 17 nu
ar fi fost foarte bine inchisa si acoperita de o perdea groasa care
impiedica galagia dinauntru sa razbata in afara. In adevar, doi barbati, sau cel putin unul din ei isi dadea friu liber furiei, unor reprosuri si unor amenintari care dovedeau o enervare ajunsa la culme. Celalalt se straduia sa-l calmeze, dar nu izbutea deloc, cu rugamintile lui in care se simtea teama. Era, dealtfel, prea putin probabil ca cineva sa fi inteles aceasta furtunoasa discutie purtata in limba turca, putin cunoscuta celor nascuti in Occident. Este adevarat ca, din cind in cind, se amestecau si unele expresii frantuzesti, aratind ca cei doi straini s-ar fi inteles tot asa de bine daca s-ar fi exprimat in aceasta nobila limba.

in semineu ardea un foc zdravan si o lampa pusa pe o masuta
lumina niste hirtii pe jumatate ascunse in despartiturile unei gentute
cu incuietoare, roasa de cit fusese purtata.

Note:

1 Personaj mitologic, nimfa preschimbata in laur in clipa in care era sa fie prinsa de Apolon.

Unul din aceste personaje era Ben-Omar. Buimacit, privea cu
ochii plecati la flacarile din vatra, mai putin vii, desigur, decit cele
care scaparau in ochii arzatori ai tovarasului sau.

Acesta era strainul, cu o expresie salbatica, cu o infatisare dubi-
oasa, caruia notarul ii facuse un semn imperceptibil atunci cind el
si cu jupin Antifer discutau la capatul cheiului.

— Asadar, ai dat gres?

— Da, excelenta, si Allah imi este martor

— Nu am ce sa fac cu marturia lui Allah si nici cu a altcuiva! Fapt
este ca nu ai izbutit

— Spre marea mea parere de rau.

— Acest maluin, arde-l-ar dracii, (asta o spuse in frantuzeste)
a refuzat sa-ti dea scrisoarea?

— A refuzat!

— Si sa ti-o vinda?

— Sa o vinda? La asta s-ar fi invoit

— Si tu nu ai cumparat-o, nepriceputule? Nu ai pus mina pe
ea Si te arati in fata mea fara sa mi-o aduci?

— Stiti cit cere pe ea, excelenta?

— Oricit ar fi cerut

— Cincizeci de milioane de franci!

— Cincizeci de milioane

Si din gura egipteanului tisnira injuraturile ca si ghiulelele unei
fregate care trage si de la babord, si de la tribord. Apoi, dupa ce isi
incarca din nou tunurile, bubui:

— Atunci, notar timpit, acest marinar stie cit de importanta
poate sa fie pentru el toata afacerea?

— Stie foarte bine!

— Mahomet sa-l stringa de git si pe tine odata cu el! striga
furiosul personaj, masurind odaia in lung si-n lat. Sau, mai bine,
tie o sa-ti port eu de grija, fiindca te fac raspunzator de toate neno-
rocirile ce vor veni

— Dar nu-i vina mea, excelenta! Nu cunosteam toate secretele
lui Kamylk-Pasa

— Ar fi trebuit sa i le cunosti, sa i le smulgi inca de pe cind traia,
fiindca erai notarul lui

Si sabordurile aruncara din nou o incarcatura de injuraturi.

Acest infricosator personaj nu era altul decit Sauk, fiul lui Murad,
varul lui Kamylk-Pasa. Avea treizeci si trei de ani. Tatal sau mu-
rind, el ramase singurul mostenitor direct al bogatei sale rude si
ar fi mostenit uriasa avere, daca aceasta avere nu ar fi fost pusa la
adapost de lacomia sa. Se stie pentru ce si in ce conditii.

Iata, dealtfel, pe scurt, cum s-au petrecut lucrurile dupa ce Ka-
mylk-Pasa parasise Alepul, luindu-si cu el comorile, cu gindul de
a le ascunde in maruntaiele vreunei insule necunoscute.

La citva timp dupa asta, in octombrie 1831, Ibrahim, urmat de
douazeci si doua de corabii purtind treizeci de mii de oameni, cu-
cerise Gaza, Jaffa si Haifa, iar Saint-Jean d'Acre cazuse in miinile
sale in anul urmator, la 27 martie 1832.

Se parea deci ca aceste teritorii ale Palestinei si Siriei aveau sa
fie definitiv smulse inaltei Porti, cind amestecul puterilor euro-
pene il oprira pe fiul lui Mehmet-Ali in drumul lui spre cuceriri.
In 1833, cei doi potrivnici, sultanul si viceregele, fura siliti sa re-
cunoasca tratatul de la Kataye si lucrurile ramasera asa.

Din fericire pentru siguranta sa, in timpul acestei perioade atit
de tulburi, Kamylk-Pasa, dupa ce-si pusese bogatiile la adapost in
acea groapa pecetluita cu dublul sau K, isi continuase calatoriile,
incotro l-a purtat goeleta sa condusa de comandantul Z6 Pe ce
ape, mai apropiate sau mai indepartate de continente, cutreierase
el oare? Sa fi mers el pina la capatul Asiei si pina la celalalt capat
al Europei? Nimeni din echipaj nu cobora vreodata pe uscat si
marinarii habar nu aveau in ce regiuni din Occident sau din Orient,
din miazazi sau miazanoapte ii purta fantezia stapinului lor.

Dar dupa aceste nenumarate rataciri, Kamylk-Pasa facu impru-
denta de a se intoarce spre porturile Levantului. Tratatul de la
Kataye oprind inaintarea lui Ibrahim, iar partea de nord a Siriei
plecindu-se sultanului, bogatul egiptean putea sa creada ca intoar-
cerea sa la Alep era ferita de primejdii.

Din pacate insa, in mijlocul anului 1834, vasul sau, impins de
un vint neprielnic, ajunse in apele portului Saint-Jean d'Acre. Flota
lui Ibrahim, mereu la pinda, patrula de-a lungul litoralului si tocmai
atunci Murad, investit de Mehmet cu inalte functii oficiale, se afla
la bordul uneia dintre corabiile de razboi.

Bricul-goeleta purta la pic culorile otomane. Sa se fi stiut oare
ca apartine lui Kamylk-Pasa? Totuna. Oricum, in cele din urma
fu urmarit, acostat si luat cu asalt printr-un atac la bord, nu fara
a se fi aparat cu inversunare, ceea ce duse la masacrarea echipajului,
distrugerea corabiei, capturarea proprietarului si a capitanului sau.

Murad il recunoscu numaidecit pe Kamylk-Pasa. Libertatea lui
era pentru totdeauna pierduta. Citeva saptamini mai tirziu, capi-
tanul Z6 si cu el fura condusi in taina in Egipt, unde fura inchisi in
fortareata din Cairo.

Kamylk-Pasa intelese ca era pierdut. Nici macar nu-i trecu prin
minte sa-si rascumpere libertatea cu pretul averii sale — sau, mai

degraba, atit de indirjita ii era firea si atit de neclintita vointa de
a nu da nimic din avutia sa, incit se inchista intr-o incapatinare
pe care numai fatalismul otoman ar putea sa o justifice.

Cu toate acestea, anii pe care ii petrecu in inchisoarea din Cairo
fura foarte grei, tot timpul carcera, desipartit de capitanul Zo pe a
carui tacere, insa, se putea bizui. Totusi, dupa opt ani, in 1842, da-
torita bunavointei unui paznic, a putut sa trimita mai multe scrisori
unor persoane fata de care voia sa-si arate recunostinta, printre
altele si lui Thomas Antifer din Saint-Malo. Un plic continind dis-
pozitiile sale testamentare ajunse de asemenea in miinile lui Ben-
Omar, care fusese altadata notarul sau-in Alexandria.

Trei ani mai tirziu, in 1845, murind capitanul Z6, Kamylk-Pasa
ramase singurul care cunostea unde era situata insulita cu comoara.
Dar, pe zi ce trecea, sanatatea lui era tot mai subreda si asprimea
captivitatii sale avea sa scurteze o existenta care ar fi numarat inca
multi ani daca nu ar fi fost inchisa intre zidurile unei temnite. in
sfirsit, in anul 1852, dupa optsprezece ani de puscarie, uitat de cei
ce-l cunoscusera, muri la virsta de saptezeci si doi de ani, fara ca
amenintarile sau schingiuirile sa-i fi putut smulge secretul.

in anul urmator, ticalosul sau var il urma in mormint, fara sa
se fi bucurat de acele imense bogatii pe rare le rivnise.

Dar Murad lasase un fiu, pe acest Sauk:, in care se regaseau toate
apucaturile rele ale tatalui sau. Cu toate ca nu avea mai mult de
douazeci si trei de ani, el dusese o viata dezmatata si salbatica prin-
tre banditii de tot felul care misunau atunci in Egipt. Fiind singurul
mostenitor al lui Kamylk-Pasa, lui i-ar fi revenit mostenirea daca
unchiul sau nu ar fi izbutit sa o sustraga lacomiei lui. Astfel ca furia,
turbarea lui nu cunoscura margini cind moartea lui Kamylk-Pasa
facu sa dispara — asa credea el, cel putin — pe unicul detinator
al secretului acestei imense averi.

Se scursera zece ani si Sauk nici nu se mai gindea la ce se putuse
intimpla cu mostenirea despre care este vorba.

inchipuiti-va deci ce efect a avut o veste venita ca din senin in
mijlocul vietii aventuroase pe care o ducea, veste care avea sa-l
arunce in viitoarea atitor neprevazute intimplari!

in primele zile ale anului 1862, Sauk primi o scrisoare prin care
era invitat sa se duca imediat la biroul notarului Ben-Omar, pentru
o afacere importanta.

Sauk il cunostea pe acest notar, din cale afara de fricos si de li-
chea, pe care o fire hotarita ca a lui il putea influenta cu totul. Se
duse deci la Alexandria si il intreba destul de grosolan pe Ben-
Omar pe ce motiv si-a permis sa-l cheme la biroul lui.

Ben-Omar, care il stia in stare de orice pe salbaticul lui client,
chiar de a-l stringe de git intr-o clipita, il primi cu slugarnicie. isi
ceru iertare ca l-a deranjat si-i spuse cu un glas mieros:

— Dar, nu-i asa ca m-am adresat singurului mostenitor al lui
Kamylk-Pasa?

— intr-adevar, singurul mostenitor, exclama Sauk, fiindca sint
fiul lui Murad care ii era var.

— Sinteti sigur ca nu mai exista nici o alta ruda cu drepturi la
succesiune in afara de dumneavoastra?

— Nici una. Kamylk-Pasa nu are alt mostenitor decit pe mine.
Numai ca, unde este mostenirea?

— Iat-o la dispozitia excelentei-voastre!

Sauk lua plicul pecetluit pe care i-l intindea notarul.

— Ce cuprinde plicul asta? intreba el.

— Testamentul lui Kamylk-Pasa.

— Si cum a ajuns in miinile tale?

— L-a facut sa-mi parvina la citiva ani dupa ce a fost inchis in
fortareata din Cairo.

— Cam pe cind?

— Acum douazeci de ani.

— Douazeci de ani! exclama Sauk. Si el a murit inca de acum
zece ani si tu ai asteptat

— Cititi, excelenta!

Sauk citi mentiunea juridica de pe plic, care spunea ca testamentul
nu va putea fi deschis decit la zece ani dupa decesul testatorului.

— Kamylk-Pasa a murit in 1852, spuse notarul, sintem in 1862
si de aceea am invitat-o pe excelenta-voastra

— Blestemat formalist! striga Sauk. De zece ani as fi putut sa
iau in stapinire mostenirea

— Daca dumneavoastra sinteti cel pe care Kamylk-Pasa l-a lasat
mostenitorul sau adauga notarul.

— Daca sint eu?.. Si cine ar putea fi oare?.. Tare as vrea sa stiu

Si cind voia sa rupa pecetile plicului, Ben-Omar il opri spunind:

— in interesul dumneavoastra, excelenta, este mai bine ca lucru-
rile sa se petreaca legal, in prezenta martorilor

Si deschizind usa, Ben-Omar ii prezenta doi negustori din cartier
pe care ii rugase sa-l asiste in aceasta imprejurare. Dupa ce cei doi notabili putura sa constate ca plicul era intact, fu deschis. Continutul sau era urmatorul:

Numesc ca executor testamentar al meu pe Ben-Omar, notar
din Alexandria, caruia ii va reveni un procent de unu la suta din averea mea formata din aur, diamante, pietre pretioase, a caror valoare poate fi apreciata la o suta milioane de franci. in luna septembrie 1831, cele trei butoiase continind aceasta comoara au fost ascunse intr-o groapa sapata la capatul de sud al unei anumite insulite. Pozitia geografica a insulitei va fi usor de gasit, combinind longitudinea de cincizeci si patru de grade si cincizeci si sapte de minute la est de meridianul
Parisului, cu latitudinea trimisa in secret, in 1842, lui Thomas Antifer
din Saint-Malo, Franta. Ben-Omar va trebui sa duca personal aceasta
longitudine numitului Thomas Antifer, sau, in caz ca acesta ar fi murit, sa i-o aduca la cunostinta mostenitorului lui cel mai apropiat. in afara de aceasta, Ben-Omar mai are obligatia de a-l insoti pe numitul mostenitor in timpul cercetarilor care vor duce la descoperirea comorii, ce se afla la baza unei stinci marcata cu dublul K al numelui meu. Deci, excluzind pe nevrednicul meu var Murad, si pe fiul sau, nu mai putin nevrednicul Sauk, Ben-Omar va face toate demersurile pentru a se pune in legatura cu Thomas Antifer sau mostenitorii sai directi, conformindu-se indicatiilor formale ce se vor primi ulterior, in cursul mai sus mentionatelor cercetari.

Aceasta este vointa mea si vreau ca ea sa fie respectata intocmai,
atit in toate clauzele cit si in toate urmarile sale

KAMYLK-PASA

Inutil sa insistam asupra primirii pe care Sauk o facu acestui
ciudat testament si asupra placutei surprize incercata de Ben-Omar
in legatura cu comisionul de unu la suta, adica un milion, ce trebuia
sa-i revina dupa scoaterea la lumina a mostenirii. Trebuia insa sa
fie gasita comoara, si comoara nu putea fi gasita decit calculind
pozitia insulitei pe care era ingropata, prin combinarea longitudinii
indicata in testament cu latitudinea ale carei cifre le cunostea numai
Thomas Antifer. Pe scurt, planul lui Sauk fu repede injghebat si,
sub groaznice amenintari, Ben-Omar fu silit sa devina complicele
sau. in urma cercetarilor, aflara ca Thomas Antifer murise in 1854,
lasind un singur fiu. Era vorba sa se duca sa-l intilneasca pe acest
fiu, Pierre-Servan-Malo, sa-l manevreze cu pricepere cu scopul de
a-i smulge secretul acestei latitudini trimise tatalui sau si sa se duca
sa ia in stapinire uriasa mostenire din care Ben-Omar si-ar fi retinut
comisionul. Este ceea ce au si facut Sauk si notarul, fara sa piarda o zi. Dupa ce au parasit Alexandria, au debarcat la Marsilia, au luat expresul de Paris, apoi trenul spre Bretania si au ajuns chiar in acea dimineata la Saint-Malo.

Nici Sauk, nici Ben-Omar nu se indoiau ca au sa obtina de la
maluin scrisoarea a carei valoare poate ca el nu o cunostea si care
cuprindea pretioasa latitudine — chiar daca, la nevoie, ar fi trebuit
sa o cumpere.

Stim insa cum daduse gres incercarea.

Si nu este de mirare ca excelenta-sa isi iesise din fire si ca, in iz-
bucnirile sale violente, tot atit de cumplite pe cit de neindrepta-
tite, incerca sa-l faca pe Ben-Omar raspunzator de acest esec.

Acesta era deci motivul scenei viforoase din camera de hotel,
care din fericire nu razbatea prin pereti si din care nefericitul de
notar nu credea ca va mai scapa cu viata

— Da, repeta Sauk, numai prostia ta este de vina ca n-am reusit!
N-ai stiut cum sa procedezi! Te-ai lasat pacalit, tu, un notar, de
un matelot prapadit! Dar tine minte ce ti-am spus Vai de tine
daca nu pun mina pe milioanele lui Kamylk-Pasa!

— Va jur, excelenta

— Si eu iti jur ca, daca nu-mi ajung scopul, o sa-mi platesti!
Si inca scump!

Si Ben-Omar nu se indoia ca Sauk este omul care stie sa-si tina
juramintele!

— Credeti poate, excelenta, spuse el atunci, incercind sa-l im-
blinzeasca pe Sauk, ca acest marinar nu este decit un biet pirlit,
unul din acei mizeri felahi, usor de speriat sau de inselat?

— Putin imi pasa!

— Nu! Este un om violent, teribil care nu vrea sa stie de
nimic

Ar fi putut sa adauge: Ťun om in felul dumneavoastrať, dar se
stapini sa-si completeze astfel spusele, si nu intimplator.

— Cred, deci, relua el, ca va trebui sa ne resemnam
Abia indrazni sa-si sfirseasca gindul.

— Sa ne resemnam! striga Sauk izbind cu pumnul in masa care
facu sa se cutremure lampa, al carei abajur se sparse Sa ne re-
semnam sa pierdem o suta de milioane?

— Nu nu excelenta, se grabi sa raspunda Ben-Omar. Sa ne
resemnam in a-i face acestui breton cunoscuta longitudinea pe
care testamentul imi ordona sa i-o

— Pentru ca el sa profite, imbecilule, si sa se duca sa dezgroape
milioanele!

La drept vorbind, furia este un rau sfatuitor. Sauk, caruia nu-i
lipsea nici inteligenta, nici viclenia, sfirsi prin a intelege acest lucru.
Se calma atit cit ii statea in putinta si reflecta la propunerea, foarte
judicioasa dealtfel, pe care tocmai o rostise Ben-Omar.

Era sigur ca, tinind seama de caracterul maluinului, nu avea sa
scoata de la el nimic prin viclenie si ca trebuia lucrat mai abil.

Iata, asadar, planul hotarit intre excelenta-sa si prea-umilul sau
servitor, care, vrind-nevrind, trebuia sa-i fie complice: sa se duca
din nou, a doua zi dimineata, la jupin Antifer, sa-i comunice lon-
gitudinea insulitei, asa cum era mentionata in testament, sa afle in
acelasi timp care era latitudinea. Apoi, cu aceste doua date obtinute,
Sauk va incerca sa o ia inaintea legatarului, in asa fel incit sa puna
mina pe mostenire. Daca aceasta nu va fi cu putinta, atunci va gasi
mijlocul de a-l insoti pe jupin Antifer in timpul cautarilor sale,
pentru a incerca sa-si insuseasca comoara.

Daca — si totul era cu putinta — insulita s-ar fi aflat in niste ti-
nuturi indepartate, planul putea sa aiba sanse de reusita si afacerea
putea sa se termine in profitul lui Sauk.

Si, cind se hotari definitiv asupra acestei solutii, Sauk adauga:

— Ma bizui pe tine, Ben-Omar, si te sfatuiesc sa fii cinstit, altfel

— Excelenta, puteti fi sigur Dar imi fagaduiti ca imi voi incasa
comisionul?

— Da fiindca, conform testamentului, acest comision ti se cu-
vine cu conditia precisa ca nu-l vei pierde din ochi nici o clipa
pe domnul Antifer in timpul calatoriei sale.

— Nu-l voi pierde!

— Nici eu Te insotesc!

— Dar in ce calitate sub ce nume?

— in calitate de prim-secretar al notarului Ben-Omar si sub nu-
mele de Nazim!

— Dumneavoastra?!

Si acest Ťdumneavoastrať, aruncat cu un glas desperat, arata
limpede toate pacostele si sudalmile pe care nefericitul Ben-Omar
le intrevedea in viitor!

Capitolul VIII

UNDE ASISTAM LA EXECUTAREA UNUI QUATOR1 FARA MUZICA, IN CARE GILDAS TREGOMAIN CONSIMTE SA-SI CINTE PARTITURA

Cind ajunse in fata portii, jupin Antifer o deschise, intra in curte,
apoi in sufragerie, se aseza la un colt al semineului si-si incalzi pi-
cioarele fara sa scoata o vorba.

Note:

Bucata muzicala vosala sau instrumentala, compusa din patru parti.

Enogate si Juhel stateau de vorba linga fereastra; el nici nu-i
baga in seama.

Nanon, in bucatarie, pregatea cina si el nici nu o intreba, cum
obisnuia, de zeci de ori, daca Ťo sa fie in curind gata?ť

Pierre-Servan-Malo era, evident, dus pe ginduri. Fara indoiala,
nu avea chef sa le povesteasca surorii, nepotului si nepoatei ce se
alesese din intilnirea lui cu Ben-Omar, notarul lui Kamylk-Pasa.

in timpul mesei, jupin Antifer, atit de vorbaret de obicei, ramase
tacut. Uitind chiar sa se serveasca de cite doua ori din fiecare fel
de mincare, se multumi sa inghita una dupa alta citeva duzini de
stridii, pe care le scotea din carapacea verzuie cu ajutorul unui ac
lung cu gamalie de arama.

Juhel ii adresa cuvintul de citeva ori; nu raspunse.

Enogate il intreba ce are; paru ca nu aude.

— Stai, frate, ce-i cu tine? il intreba Nanon cind se ridica de
la masa, pregatindu-se sa se duca in odaia lui.

— imi creste o masea de minte! raspunse el.

Si fiecare se gindi, in sinea lui, ca nu era prea devreme, daca to-
tusi acest lucru il putea face mai intelept macar la batrinete.

Apoi, fara ca sa-si mai aprinda pipa pe care seara si dimineata
o fuma cu placere pe metereze, urca scara fara sa spuna noapte
buna nimanui.

— Unchiul este cam dus pe ginduri, observa Enogate.

— O fi intervenit ceva nou ? murmura Nanon pe cind stringea
masa.

— Poate ca ar trebui sa ne ducem sa-l cautam pe domnul Trego-
main, replica Juhel.

Adevarul este ca jupin Antifer era mai chinuit, mai framintat,
mai macinat de neliniste ca oricind, de cind astepta pe mult-doritul
mesager. Nu fusese el oare lipsit de prezenta de spirit, de suplete
in intrevederea sa cu Ben-Omar? Procedase bine aratindu-se atit
de categoric, de neinduplecat fata de acel individ, in loc de a-l im-
buna, de a discuta asupra principalelor puncte ale afacerii, de a
cadea de acord? A fost oare nimerit din partea lui sa il faca pungas,
ticalos, crocodil si cum ii venise la gura? Nu ar fi fost mai bine sa
nu se arate atit de interesat de mostenire, ci sa se fi tirguit, la nevoie
sa fi taraganat, sa para dispus a da aceasta scrisoare ca si cind nu
ar fi cunoscut importanta ei si sa nu ceara, intr-o clipa de furie,
cincizeci de milioane? Desigur, valora atita, nu era nici o indoiala!
Ar fi fost insa mai intelept sa procedeze cu mai multa indeminare.
Si daca notarul, atit de bruftuluit, ar fi refuzat sa se mai expuna
inca o data unei asemenea primiri? Daca isi facea bagajele, daca

pleca din Saint-Malo, daca se intorcea la Alexandria, ce ar mai fi
atunci de facut? Jupin Antifer avea sa fuga dupa longitudinea lui
pina in Egipt?

Asa ca, la culcare, isi administra citiva pumni binemeritati. Nu
inchise ochii toata noaptea. A doua zi lua hotarirea sa-si schimbe
tactica, sa dea fuga pe urmele lui Ben-Omar, sa-l faca sa uite prin-
tr-o vorba buna brutalitatea din ajun, sa incerce o invoiala, facind
unele mici concesii

Dar cum se gindea la toate astea, pe cind se imbraca, catre orele
opt dimineata, iata ca luntrasul impinse binisor usa odaii.

Nanon trimisese sa-l caute si el, dragutul, venise pregatit sa pri-
measca loviturile vecinului sau.

— Ce te-aduce, patroane?

— Valul, prietene, raspunse Gildas Tregomain, cu speranta ca
aceasta expresie marinareasca il va face sa zimbeasca pe interlocu-
torul sau.

— Valul? raspunse acesta aspru. Ei bine, pe mine o sa ma duca
refluxul.

— Te pregatesti sa iesi?

— Da, cu sau fara voia, ta, luntrasule.

— Unde te duci ?

— Unde-mi place.

— Bineinteles ca nu in alta parte Si nu vrei sa-mi spui si mie
ce ai de facut?

— Vreau sa incerc sa dreg o prostie

— Vezi sa nu faci una si mai mare!

Acest raspuns, cu toate ca fusese formulat numai asa, in general,
nu inseamna ca nu il nelinisti pe jupin Antifer. Se hotari deci sa-i
impartaseasca prietenului cele intimplate. Asa ca, facindu-si in
continuare toaleta, ii povesti intilnirea sa cu Ben-Omar, incercarea
lui Ben-Omar de a-i smulge latitudinea si oferta sa de a-i vinde scri-
soarea lui Kamylk-Pasa pentru cincizeci de milioane.

— Si el trebuie ca s-a tocmit, ii raspunse Gildas Tregomain.

— Nici nu a avut timp, fiindca eu i-am intors imediat spatele —
aici am gresit eu!

— Asa cred si eu. Deci, acest notar a venit special la Saint-Malo
ca sa puna mina pe scrisoare?

— Absolut special, in loc sa-si faca datoria de a-mi comunica
cele ce trebuia sa-mi comunice. Acest Ben-Omar este mesagerul
anuntat de Kamylk-Pasa si asteptat de douazeci de ani

— Aha! Este deci serioasa treaba asta? nu se putu impiedica sa
spuna Gildas Tregomain.

Aceasta remarca ii atrase din partea jupinului Antifer o privire
atit de crincena si Pierre-Servan-Malo ii arunca un epitet atit de
dispretuitor, incit celalalt isi pleca ochii si, impreunindu-si miinile
pe vasta rotunjime a pintecului, incepu sa-si invirteasca degetele
mari. intr-o clipa, jupin Antifer termina cu imbracatul, isi lua palaria cind, se deschise din nou usa odaii.
Aparu Nanon.

— Ce s-a mai intimplat? o intreba fratele sau.

— E jos un strain vrea sa-ti vorbeasca!

— Cum il cheama?

— Poftim!

Si Nanon ii intinse o carte de vizita pe care erau tiparite aceste
cuvinte:
Ben-Omar, notar din Alexandria.

— El e! striga jupin Antifer.

— Cine? intreba Gildas Tregomain.

— Omar, despre care vorbeam Ah, e mai bine asa! Daca s-a
intors, este semn bun! Spune-i sa urce, Nanon.

— Dar nu este singur

— Nu este singur? exclama jupin Antifer. Cine o fi cu el?

— Un barbat mai tinar pe care nu-l cunosc si care de ase-
menea pare a fi strain

— Asa! Sint doi? Ei bine, vom fi si noi doi pentru a-i primi
Ramii cu mine, luntrasule!

— Cum? Vrei?

Un gest poruncitor il tintui locului pe vrednicul vecin. Alt gest
ii arata lui Nanon ca oaspetii pot sa urce.

Peste un minut acestia erau poftiti in camera a carei usa fu in-
chisa cu grija.

Daca secretele care aveau sa fie dezvaluite ar fi ajuns la urechile
cuiva, inseamna ca ele vor fi trecut prin gaura cheii.

— Ah, dumneavoastra sinteti, domnule Ben-Omar? spuse jupin
Antifer pe un ton degajat si trufas, pe care desigur ca nu l-ar fi folo-
sit daca el ar fi facut primul pas, ducindu-se la hotelul
Union.

— Chiar eu, domnule Antifer.

— Si persoana care va insoteste?

— Este primul meu secretar.

Jupin Antifer si Sauk, care fu prezentat sub numele de Nazim,
schimbara o privire destul de indiferenta.

— Secretarul dumneavoastra stie despre ce este vorba? intreba
maluinul.

— Da, stie si nu ma pot lipsi de ajutorul lui in aceasta chestiune.

— Fie, domnule Ben-Omar. Vreti sa-mi spuneti cu ce prilej am
cinstea sa va vad la mine?

— O noua intrevedere pe care as vrea sa o am cu dumneavoastra,
domnule Antifer cu dumneavoastra singur, adauga el aruncind
o privire piezisa lui Gildas Trégomain, ale carui degete mari se ra-
suceau de zor in rotirea lor nevinovata.

— Gildas Trégomain, prietenul meu, raspunse jupin Antifer,
fostul capitan al barcazului
Fermecatoarea Amélie, care de asemenea
stie despre ce este vorba si a carui prezenta este tot atit de necesara
ca si aceea a secretarului dumneavoastra, Nazim

De o parte era Sauk, de cealalta Trégomain. Ben-Omar nu avea
ce sa mai zica.

Cele patru personaje se asezara de indata in jurul mesei pe care
notarul isi puse gentuta.

Apoi, in odaie se lasa un fel de tacere, in asteptarea ca unul sau altul
sa indrazneasca sa inceapa.

in cele din urma, jupin Antifer fu cel care rupse tacerea adresindu-se
lui Ben-Omar:

— Presupun ca secretarul dumneavoastra vorbeste frantuzeste ?

— Nu, raspunse notarul.

— intelege, macar

— Deloc.

Asupra acestui lucru Sauk si Ben-Omar se intelesesera dinainte,
in speranta ca, neavind a se teme ca este inteles de falsul Nazim,
jupin Antifer o sa lase sa-i scape, poate, unele cuvinte de pe urma
carora s-ar fi putut trage folos.

— Si acum, dati-i drumul, domnule Ben-Omar, spuse ca in trea-
cat jupin Antifer. Doriti sa reluam discutia de acolo de unde am
intrerupt-o ieri?

— Fara indoiala.

— Atunci, imi aduceti cele cincizeci de milioane

— Sa fim seriosi, domnule

— Da, sa fim seriosi, domnule Ben-Omar. Prietenul meu Trégo-
main nu este dintre acei oameni care sint dispusi sa-si piarda timpul
cu glume fara rost. Nu-i asa, Trégomain?

Niciodata luntrasul nu a avut o tinuta mai impunatoare, o infa-
tisare mai grava, si cind isi infasura apendicele nazal in faldurile
drapelului — vrem sa spunem ale batistei sale — niciodata nu sco-
sese sunete mai magistrale.

— Domnule Ben-Omar, relua jupin Antifer, silindu-se sa vor-
beasca nepasator, asa cum buzele lui nu prea erau invatate sa vor-
beasca, mi-e teama ca intre noi doi este o neintelegere Trebuie

sa o risipim, fiindca altfel nu vom ajunge la nimic bun. Dumneata
stii cine sint eu, eu stiu cine esti dumneata

— Un notar

— Un notar care este in acelasi timp un trimis al defunctului
Kamylk-Pasa si a carui sosire familia mea o asteapta de douazeci
de ani.

— Iarta-ma, domnule Antifer, dar, chiar daca este asa, nu-mi
era ingaduit sa vin mai devreme

— Si pentru ce?

— Fiindca numai de cincisprezece zile stiu, deschizind testamen-
tul, in ce conditii a primit tatal dumitale aceasta scrisoare.

— Ah! Scrisoarea cu dublul K? Ne intoarcem iar la ea, dom-
nule Ben-Omar?

— Da, si singurul meu gind, venind la Saint-Malo, era sa iau
legatura

— Va sa zica ai facut aceasta calatorie numai in acest scop ?

— Numai.

in timpul acestui schimb de intrebari si raspunsuri, Sauk rami-
nea nepasator, avind aerul ca nu intelege nici o iota din cele ce se
vorbeau.

isi juca rolul atit de firesc incit Gildas Tregomain, care il privea
pe furis, nu putu sa surprinda nimic care sa-i dea de banuit.

— Haide, domnule Ben-Omar, relua Pierre-Servan-Malo, eu am
pentru dumneata cel mai adinc respect si stii ca nu mi-as ingadui
sa-ti adresez vreun cuvint urit

Si afirma acest lucru cu o uimitoare indrazneala, el care in ajun
il facuse pungas, mumie, crocodil etc

— in acelasi timp, adauga el, nu ma pot opri sa nu-ti atrag aten-
tia ca ai mintit

— Domnule!

— Da ca ai mintit ca un cambuzier, afirmind ca ai facut atita
drum numai ca sa cunosti continutul scrisorii mele!

— Pot sa jur! facu notarul ridicind mina.

— Jos clestele, batrine Omar1, striga jupin Antifer, care incepea
sa se infierbinte din nou, in ciuda frumoaselor sale hotariri. Stiu
foarte bine de ce ai venit

— Crede-ma

— Si din partea cui vii

— Nimeni, va asigur

— Ba da, din partea raposatului Kamylk-Pasa

Note:

Omar — in limba franceza — rac; de aici aluzia Ia cleste.

— Dar a murit de zece ani!

— Nu intereseaza! Pentru indeplinirea ultimelor sale dorinte esti
astazi aici, la Pierre-Servan-Malo, fiul lui Thomas Antifer, caruia
ai sarcina nu sa-i ceri scrisoarea despre care este vorba, ci sa-i co-
munici anumite cifre x

— Cifre?

— Da cifrele unei longitudini de care am nevoie pentru a com-
pleta latitudinea pe care Kamylk-Pasa i-a trimis-o acum douazeci
de ani omului de omenie care a fost tatal meu!

— Frumos raspuns! spuse calm Gildas Tregomain, scuturindu-si
batista ca si cind ar fi trimis un semn semafoarelor de pe coasta.

in acest timp, asa-zisul secretar continua sa para cu totul nepa-
sator, desi acum nu se mai indoia ca jupin Antifer cunoaste toata
situatia.

— Dumneata, domnule Ben-Omar ai vrut sa inversezi rolurile,
incercind sa-mi furi latitudinea

— Sa fur?

— Da! Sa furi! Si probabil pentru a trage niste foloase la care
numai eu am dreptul!

— Domnule Antifer, raspunse Ben-Omar pierzindu-si cumpatul,
credeti-ma, indata ce mi-ati fi dat scrisoarea v-as fi dat cifrele

— Recunosti deci ca le ai?

Notarul era strins cu usa. Oricit de priceput ar fi fost sa iasa din
incurcatura, simti ca adversarul il are la mina si ca cel mai bun lucru
ar fi sa se supuna, asa cum fusese convenit in ajun intre el si Sauk.
Asa ca, atunci cind jupin Antifer ii spuse:

— Haide, domnule Ben-Omar, da cartile pe fata! Destul cu oco-
lisul, mai bine spune adevarul!

— Fie! raspunse el.

isi deschise geanta si scoase din ea o foaie de pergament brazdata
de rindurile unui scris mare.

Era testamentul lui Kamylk-Pasa, redactat, precum se stie, in
limba franceza si de care jupin Antifer lua pe loc cunostinta. Dupa
ce il citi in intregime cu glas tare, in asa fel incit Gildas Tregomain
sa nu piarda nici un cuvint din cele ce erau cuprinse in testament,
isi trase din buzunar carnetul pentru a-si nota cifrele indicind longi-
tudinea insulitei — cele patru cifre pentru care si-ar fi dat degetele
de la mina dreapta, cite unul pentru fiecare din ele. Apoi, ca si cind
ar fi fost pe corabia sa, incercind sa-si calculeze pozitia, striga:

— Atentie, luntrasule!

— Atentie! repeta Gildas Tregomain, care de asemenea isi scosese
din adincimile jachetei sale un carnet.

— Prinde-o!

Si este cazul sa spunem ca aceasta pretioasa longitudine — 54°57
la est de meridianul Parisului — a fost
prinsa cu cea mai mare grija.

Pergamentul se intoarse apoi din nou la notar care-l aseza in des-
partiturile gentutei, care gentuta trecu apoi sub bratul falsului se-
cretar Nazim, tot atit de nepasator ca si un batrin evreu de pe timpul
lui Abraham, care s-ar fi trezit in mijlocul Academiei Franceze.

intre timp, intrevederea ajungea la punctul care-i interesa pe
Sauk si Ben-Omar. Jupin Antifer cunostea meridianul si paralela
insulitei; nu-i mai raminea decit sa intretaie pe harta aceste doua
linii, pentru a-i gasi pozitia la punctul de intilnire. Era chiar foarte
grabit sa treaca la aceasta operatie. Si cind se ridica in picioare, atit
jumatatea de salut pe care o facu cit si gestul schitat aratau limpede
spre scara. Era evident ca Sauk si Ben-Omar erau invitati sa se retraga.

Luntrasul urmarea aceste manevre cu o privire atenta si suriza-
toare. Cu toate acestea, nici notarul, nici Nazim nu pareau dispusi
sa se ridice. Ca gazda lor ii dadea afara, asta era evident. Dar ei sau
nu o intelesesera, sau nu voiau sa o inteleaga. Ben-Omar, destul de
incurcat, simtea ca privirea lui Sauk ii ordona — hotarit — sa
puna o ultima intrebare. N-avu incotro si spuse:

— Acum, dupa ce mi-am indeplinit misiunea incredintata de
testamentul lui Kamylk-Pasa

— Nu ne mai ramine decit sa ne luam, politicos, ramas bun unii
de la altii, raspunse Pierre-Servan-Malo, si primul tren fiind la orele
zece si treizeci si sapte

— Cu incepere de ieri, zece douazeci si trei, rectifica Gildas Tre-
gomain.

— intr-adevar, zece douazeci si trei si nu vreau sa va fac, scumpe
domn Ben-Omar, pe dumneata ca si pe secretarul dumitale Nazim,
sa pierdeti acest expres

Piciorul lui Sauk incepu sa bata pe podea un tact grabit in masura
doua a patra si, cum se uita si la ceas, s-ar fi putut crede ca-l ingri-
joreaza plecarea

— Daca aveti de predat bagaje, continua jupin Antifer, este chiar
timpul

— Cu atit mai mult, adauga luntrasul, cu cit in gara asta lucrurile
merg mai incet.

Ben-Omar se hotari atunci sa vorbeasca din nou si, ridicindu-se
pe jumatate, spuse coborind ochii:

— Sa am iertare, dar mi se pare ca nu ne-am spus totul

— Dimpotriva, domnule Ben-Omar, in ceea ce ma priveste, nu
mai am a va cere nimic.

— imi rarnine, cu toate acestea, sa va spun o chestiune, domnule
Antifer

— M-as mira, domnule Ben-Omar, dar, in sfirsit, daca asta este
parerea dumitale, sa auzim

— V-am comunicat cifrele longitudinii mentionate in testament

— Da, fireste, iar prietenul meu Tregomain si cu mine le-am inscris
fiecare in carnetelul sau.

— Acum urmeaza sa mi le faceti cunoscute pe acelea care sint
mentionate in scrisoarea

— in scrisoarea adresata tatalui meu?

— Chiar asa.

— Iarta-ma, domnule Ben-Omar! raspunse jupin Antifer incrun-
tind sprincenele. Aveai sau nu dumneata sarcina sa-mi aduci longi-
tudinea de care vorbeam?

— Da, si aceasta sarcina mi-am indeplinit-o

— Cu tot atita zel cit si bunavointa, trebuie sa recunosc. Dar, in
ceea ce ma priveste, nu am vazut nicaieri, nici in testament, nici
in scrisoare, ca eu trebuie sa comunic cuiva cifrele latitudinii care
a fost trimisa tatalui meu!

— Cu toate acestea

— Cu toate acestea, daca ai vreo indicatie in acest sens, o vom
putea discuta

— Mi se pare replica notarul, ca intre oameni care se stimeaza

— Gresit ti se pare, domnule Ben-Omar. Stima nu are nimic de
a face cu cele ce discutam noi, presupunind ca am avea-o unul pentru
altul

Se vedea bine la jupin Antifer ca enervarea, care incepea sa ia locul
nerabdarii, nu avea sa intirzie sa se manifeste. Asa ca, dornic de a
evita o izbucnire, Gildas Tregomain se duse sa le deschida usa pentru
a le grabi celor doi plecarea. Sauk nu se miscase. Dealtfel, nu el
trebuia — in dubla lui calitate de secretar si strain — sa faca prima
miscare, atita timp cit patronul sau nu i-ar fi facut semn.

Ben-Omar se ridica de pe scaun, isi freca fruntea, isi indrepta
ochelarii pe nas si, cu tonul unui om ce se resemneaza in fata inevi-
tabilului, spuse:

— Iertati-ma, domnule Antifer, sinteti intr-adevar hotarit sa nu-mi
incredintati

— Cu atit mai hotarit, domnule Ben-Omar, cu cit scrisoarea lui
Kamylk-Pasa impunea tatalui meu, in privinta aceasta, un secret
absolut si, la rindul sau, tatal meu mi-a impus acelasi secret.

— Ei bine, domnule Antifer, continua atunci Ben-Omar, imi
permiteti sa va dau un sfat?

— Care?

— Acela de a nu da curs acestei afaceri.

— Si pentru ce?

— Fiindca s-ar putea sa intilniti in drumul dumneavoastra per-
soane in stare sa va faca sa regretati

— Adica cine?

— Sauk, chiar fiul varului lui Kamylk-Pasa, dezmostenit in fa-
voarea dumneavoastra si care nu e deloc omul

— Nu cumva il cunoasteti dumneavoastra pe acest fiu?

— Nu raspunse notarul, dar stiu ca este un adversar de temut

— Ei bine, daca il intilniti vreodata pe acest Sauk, spuneti-i din
partea mea ca nu-mi pasa de el si nici de toti Sauk-ii Egiptului!

Nazim nici nu clipi. Apoi Pierre-Servan-Malo inainta pe palier
strigind:

— Nanon!

Notarul se indrepta catre usa si de data aceasta Sauk, care din
nebagare de seama rasturnase un scaun, il urma nu fara o furioasa
dorinta de a-i da un brinci sa se duca de-a rostogolul pe scara.

Dar cind sa treaca pragul, iata ca Ben-Omar se mai opri o data
si adresindu-se jupinului Antifer pe care nu indraznea sa-l priveasca
in fata, ii spuse:

— Nu ati uitat, domnule, una din clauzele testamentului lui Kamylk-
Pasa?

— Care, domnule Ben-Omar ?

— Aceea care ma obliga sa va insotesc pina in clipa in care veti
lua in posesie mostenirea si sa fiu prezent atunci cind vor fi dezgro-
pate cele trei butoaie

— Ei bine, o sa ma insotesti, domnule Ben-Omar.

— Dar atunci va trebui sa stiu incotro o sa va duceti

— O sa stii cind vom fi ajuns.

— Si daca este la capatul lumii?

— O sa fie la capatul lumii!

— Fie Dar sa nu uitati ca nu ma pot lipsi de primul meu se-
cretar

— O sa fie asa cum vei voi si eu ma voi simti la fel de onorat sa
calatoresc in tovarasia lui ca si intr-a dumitale!

Apoi, aplecindu-se peste balustrada scarii, striga: ŤNanon!ť
pentru a doua oara, cu un glas poruncitor, vrind sa arate prin asta
ca este la capatul rabdarii.

Nanon se arata de indata.

— Lumineaza calea acestor domni! spuse jupin Antifer.

— Acum? Ziua in amiaza mare? raspunse Nanon.

— Lumineaza, te rog!

Si dupa o asemenea poftire de a o lua din loc, Sauk si Ben-Omar
parasira aceasta casa atit de putin primitoare, a carei usa se trinti
cu putere in urma lor. Atunci pe jupin Antifer il cuprinse una din acele bucurii nebunesti de care rareori avusese parte in viata. Dar, in adevar, daca nici in aceasta zi nu ar fi fost fericit, cind ar fi mai avut vreodata prilejul sa mai fie?

Faimoasa lui longitudine, asteptata cu atita nerabdare, o avea
in sfirsit! Avea sa poata preschimba in realitate ceea ce pina atunci
nu fusese pentru el decit un vis! Averea aceasta de necrezut era a
lui, nu depindea decit de graba cu care se va duce sa o caute pe insulita unde il astepta.

— O suta de milioane o suta de milioane! repeta el.

— Adica o mie de sute de mii de franci, adauga luntrasul.

in clipa aceea, nemaiputindu-se stapini, jupin Antifer sari intr-un
picior, apoi pe celalalt, se lasa pe vine, se ridica, se legana din solduri,
se invirti ca un simplu giroscop, dar nu pe acelasi plan, se porni in
sfirsit pe unul din acele dansuri marinaresti, pe care matelotii de la
prova le numesc in fel si chip.

Apoi, tirind in virtejul ametitor muntele de .om care era Gildas
Tregomain, il sili sa se miste cu o asemenea repeziciune, incit casa
se zgudui pina in temelii.

Si domnul Antifer striga in gura mare, de facea sa se cutremure
geamurile:

— A mea e Ion

Lon la;
A mea e gi

Lon li!

A mea e gi longitudinea mea.

Capitolul IX

IN CARE UN PUNCT DE PE O HARTA DIN ATLASUL JUPINULUI ANTIFER ESTE ATENT INSEMNAT CU CREION ROSU

in timp ce unchiul lor se dezlantuia in aceasta farandola in doi,
Enogate si Juhel se dusesera impreuna la primarie si la biserica. La
primarie, slujbasul starii civile pentru casatorii — batrin contopist
avind in grija sa fabricarea lunilor de miere — le aratase strigarile
afisate in cadrul publicatiilor. La catedrala, vicarul le fagaduise o

slujba cintata, predica, orga, clopote — adica tot tacimul matri-
monial al
lui Saint-Jean. Cit de fericiti vor fi acesti veri, cu dispensa
obtinuta de la Monsenior! Si cu cita nerabdare asteptau, mai fatisa
la Juhel, mai sfioasa la Enogate, data de 5 aprilie, smulsa sovaielilor
unchiului lor! Si apoi, ce de pregatiri, trusoul miresei, gateli si mobile
pentru frumoasa camera de la primul etaj, pe care generosul Trégo-
main o infrumuseta in fiecare zi cu maruntisuri adunate pe vremuri
de la locuitorii de pe Rance, intre altele o mica statueta a Fecioarei,
care impodobea cabina barcazului
Fermecatoarea Amélie si pe care
tinea sa o daruiasca tinerilor casatoriti! Nu era el confidentul lor
si unde ar fi gasit ei un om mai bun si mai sigur pentru sperantele
si proiectele lor de viitor? Si de douazeci de ori pe zi, cu orice prilej,
vrednicul luntras le spunea:

— Ce nu as da sa stiu aceasta casatorie facuta sa va stiu trecuti
pe la primar si pe la preot

— Pentru care motiv, draga Gildas? intreba fata, cam neli-
nistita.

— Este atit de ciudat prietenul Antifer cind incepe sa bata cimpii
si o ia razna cu milioanele lui!

Asta era si parerea lui Juhel. Cind depinzi de un unchi — minunat
om, dar putin cam scrintit — nu esti sigur de nimic, atit timp cit acel
Ťdať sacramental nu a fost rostit.

Si apoi, cind este vorba de o familie de marinari, nici nu e timp
de pierdut. Sau trebuie sa ramii burlac, cum a ramas seful de cabotaj
si capitanul barcazului, sau trebuie sa te casatoresti de indata ce
acest lucru este permis si posibil.

Precum se stie, Juhel trebuia sa se imbarce, in calitate de secund,
pe o corabie cu trei catarge apartinind firmei Baillif. Asadar, cite
luni de-a rindul, citi ani chiar, cutreierind marile la mii de leghe de
sotie si copii — daca Dumnezeu le-ar fi binecuvintat casatoria,
si cine nu stie ca Dumnezeu nu-si negustoreste binecuvintarea pere-
chilor de prin porturile militare si comerciale! Fara indoiala ca
Enogate se obisnuise cu gindul ca lungile calatorii il vor duce pe sotul
ei departe de ea, altfel nici nu s-ar fi putut. Un motiv in plus ca sa nu
piarda nici o zi, caci vor veni destule cind vor fi despartiti.

Despre acest viitor vorbeau tinarul capitan si logodnica lui, pe
cind se intorceau in acea dimineata acasa, dupa ce isi terminasera
treburile. Si mare le fu mirarea cind vazura doi straini iesind din casa
din strada Hautes-Salles, care se indepartau gesticulind furiosi. Ce
sa caute acesti oameni la jupin Antifer? Juhel avu o presimtire ca
se petrecuse ceva neobisnuit.

Si nu mai avu mei o indoiala cind, impreuna cu Enogate, auzi

taraboiul care venea de sus, cintecul improvizat al carui refren rasuna
pina la capatul meterezelor.

Sa-si fi pierdut unchiul lor mintile ? Nu cumva obsesia acelei lon-
gitudini ii provocase vreo leziune cerebrala? Sa fi dat oare peste el,
daca nu nebunia marinarilor, nebunia bogatiei?

— Ce s-a intimplat oare, matusa ? o intreba Juhel pe Nanon.

— Unchiul vostru este cel care dantuieste, copii.

— Nu-i el in stare sa zguduie casa atit de tare!

— Nu el, Tregomain.

— Cum? Tregomain dantuieste si el?

— Vezi bine, ca sa nu-l contrazica pe unchiul nostru, il lamu-
ri Enogate.

Urcara toti trei la primul etaj si vazindu-l pe jupin Antifer cum
topaie, le trecu prin gind — auzindu-l cintind cit il tinea gura — ca
nu mai este in toate mintile:

— A mea e Ion

Lon la!
A mea e gi

Lon li!

Si, in unison cu el, rosu ca racul, gifiind, amenintat de apoplexie,
minunatul Tregomain ii tinea isonul:

— Da, da, e a lui

longitudinea lui!
O strafulgerare lumina deodata mintea lui Juhel. Acesti doi straini
pe care ii vazuse iesind din casa Sa fi venit in sfirsit blestematul de
mesager al lui Kamylk-Pasa?

Tinarul pali si-l opri pe jupin Antifer in mijlocul unei piruete.

— Unchiule, ii striga el, o ai?

— O am, nepoate!

— O are, murmura Gildas Tregomain.

Si se lasa sa cada pe un scaun care, neputindu-i opune rezistenta,
se sfarima sub el.

, Citeva clipe mai tirziu, indata ce unchiul isi putu trage sufletul,
Enogate si Juhel aflara tot ce se intimplase inca din ajun, despre
sosirea lui Ben-Omar si a secretarului sau, incercarea de a smulge
scrisoarea lui Kamylk-Pasa, continutul testamentului, determinarea
exacta a longitudinii pentru pozitia insulitei unde era ingropata
comoara Lui jupin Antifer nu-i raminea decit sa se aplece ca sa
o ia!

— Ei, unchiule, acum cind au aflat unde e cuibul, acesti doi indivizi
o sa ti-o ia inainte!

— Mai incet, nepoate! striga jupin Antifer ridicind din umeri.

Ma crezi atit de neghiob incit sa le fi dat cheia de la casa de bani?
Afirmatie pe care Gildas Trégomain o intari scuturind din cap.

— o casa de bani care inchide in ea o avere de o suta de mi-
lioane!

Si acest cuvint Ťmilioaneť crestea si se umfla in gura lui Pierre-
Servan-Malo in asemenea masura, incit ameninta sa-l inabuse.

Oricum insa, daca se astepta ca aceasta veste sa fie primita cu
strigate de entuziasm, fu numaidecit dezamagit. Cum! O ploaie de
aur, de care si Danae ar fi fost geloasa, un potop de diamante si
pietre pretioase cadea asupra casei umile din strada Hautes-Salles,
si nici unul nu intindea mina ca sa le prinda, si acoperisul nu se spar-
gea pentru a le lasa sa patrunda inauntru pina la ultimul strop?

Da! Asa a fost. Vorbelor impanate cu milioane —- rostite victo-
rios de catre autorul lor — le urma o tacere de gheata.

— Asta-i buna! striga el privindu-si pe rind sora, nepotul, nepoata
si prietenul, dar ce-aveti de-mi aratati mutrele astea, de parca ati
avea vint potrivnic?

Cu toate aceste mustrari violente, chipurile nu-si schimbara Ťdi-
rectia vintuluiť.

— Cum, relua jupin Antifer, eu va aduc vestea ca sint bogat precum
Cresus, ca o sa ma intorc din Eldorado incarcat cu atita aur cit nici
la cel mai nabab dintre nababi nu o sa gasiti, si voi nici nu ma imbra-
tisati ca sa ma felicitati?

Nici un raspuns. Nimic decit ochi plecati si chipuri abatute.

— Ei bine, Nanon?

— Da, frate, raspunse sora, sigur ca este o avere frumusica.

— Frumusica! Sa maninci pe zi, timp de un an, mai mult de trei
sute de mii de franci, daca vrei! Si tu, Enogate, si tu, de asemenea,
gasesti ca este o avere frumusica?

— Doamne, unchiule, raspunse tinara fata, dar nu-i nevoie sa
fii atit de bogat

— Da, stiu, cunosc refrenul! Bogatia nu face fericirea! Este de
asemenea si parerea dumneavoastra, domnule capitan de cursa lun-
ga? se intoarse unchiul, intrebindu-l direct pe nepotul sau.

— Parerea mea, raspunse Juhel, este ca acest egiptean ar fi trebuit
sa-ti lase, pe deasupra, prin testament, si titlul de pasa, fiindca atit
banet si fara titlu

— He! He! Antifer-Pasa! facu zimbind luntrasul

— Ia spune, striga jupin Antifer cu tonul cu care se comanda
infasurarea pe jumatate a pinzei de gabie, ia spune, fostule capitan
al
Fermecatoarei Amélie, ai chef sa glumesti?

— Eu, bunul meu prieten? replica Gildas Trégomain. Fereasca

Dumnezeu! Si fiindca esti atit de fericit ca esti de o suta de ori
milionar, eu te felicit de o suta de milioane de ori.

Oare, in definitiv, de ce primea familia cu atita raceala marea
fericire a sefului ei?

Poate ca el, la urma urmei, nu se mai gindea la minunatele lui
planuri de casatorie pentru nepoata si nepotul sau ? Poate ca renun-
tase sa rupa sau cel putin sa amine casatoria lui Juhel
cu Enogate,
cu toate ca longitudinea sosise inainte de 5 aprilie ? La drept vorbind,
asta era teama care-i necajea atit de tare pe Enogate si Juhel, pe
Nanon si
Gildas Trégomain.

Acesta din urma vru sa-l faca pe prietenul sau sa se explice Era
mai bine sa se stie la ce trebuiau sa se astepte. Macar s-ar fi putut
discuta si, din una in alta, sa-l faca sa inteleaga pe acest teribil unchi,
in loc sa-l lase sa fiarba in propria lui zeama.

— Sa vedem, prietene, spuse el indoindu-si spinarea, sa presu-
punem ca ai toate aceste milioane

— Sa presupunem, luntrasule si de ce sa presupui?

— Ei bine, sa zicem ca le ai Un om de treaba, ca tine, obisnuit
cu o viata modesta — ce ai sa faci cu ele?

— Ce o sa-mi placa, raspunse scurt jupin Antifer.

— Doar nu ai sa cumperi tot Saint-Malo

— Tot Saint-Malo si tot Saint-Servan si tot Dinard, daca asa vreau
eu, si chiar caraghioasa aia
de Ranee care nu are apa decit cind se
indura fluxul sa-i aduca!

El stia ca, insultind Ranee, il mihnea pe cel care navigase in sus si
in jos pe incintatorul riulet timp de douazeci de ani.

— Asa o fi! replica Trégomain intepat. Dar tot nu ai sa maninci
o imbucatura mai mult si nu o sa bei o inghititura in plus, afara doar
daca ai sa-ti cumperi un stomac in plus

— O sa-mi cumpar ce o sa-mi placa, marinar de apa dulce, si daca
si printre ai mei intimpin impotrivire, daca sint infruntat

Asta o spunea la adresa celor doi logodnici.

— O sa-mi toc suta mea de milioane, o s-o risipesc, o s-o fac
scrum, praf am s-o fac, si Juhel si Enogate nu au sa aiba nimic din
cele cincizeci pe care socoteam sa le las fiecaruia, intr-o zi, mostenire

— Adica, vrei sa spui, o suta la amindoi, prietene

— De ce?

— Fiindca au sa se casatoreasca
Se atingea problema arzatoare.

— Ehei, luntrasule, striga jupin Antifer cu o voce de stentor, cata-
ra-te pe vela mare a trinchetului si uita-te daca nu sint acolo!

Era un fel de a-l trimite la plimbare pe Gildas Trégomain — bine-

inteles la figurat, fiindca ar fi fost cu neputinta sa ridici ditamai
namila ca luntrasul in virful unui catarg, fara ajutorul unei macarale.

Nici Nanon, nici Juhel, nici Enogate nu indrazneau sa se amestece
in discutie. Dupa cit era de palid tinarul capitan, se vedea bine ca
abia isi stapinea furia gata sa izbucneasca.

Dar luntrasul nu era omul care sa-i paraseasca in largul marii si,
apropiindu-se de prietenul sau, zise:

— Cu toate astea, tu ai promis

— Ce am promis?

— Sa consimti la casatoria lor

— Da daca nu sosea longitudinea; si cum longitudinea a sosit

— Un motiv in plus sa le asiguri fericirea

— in regula, luntrasule, in regula De aceea Enogate se va casatori
cu un print

— Daca s-o mai gasi

— Si Juhel cu o printesa

— Cele de maritat s-au ispravit! replica Gildas Tregomain, care
nu mai gasea argumente.

— Cind vii cu cincizeci de milioane zestre, se gasesc, nu avea grija!

— Atunci cauta

— O sa caut si am sa gasesc si inca in almanahul Gothon!
Voia sa spuna almanahul Gotha acest catir incapatinat greu de

scos din ale lui, care voia cu orice chip sa amestece singele princiar
cu cel al Antiferilor.

Dealtfel, nevrind sa mai lungeasca vorba care putea sa lunece
in cearta si hotarit sa nu cedeze in problema casatoriei, lasa sa se
inteleaga — oh! foarte categoric— ca dorea sa ramina singur in
odaia sa, adaugind ca pina la cina nu o sa mai fie acasa pentru nimeni.

Gildas Tregomain socoti prudent sa nu-l contrazica, asa ca se
intoarsera cu totii in sala de la parter.

De fapt, toata aceasta mica lume era desperata si frumosii ochi
ai tinerei fete erau plini de lacrimi. Si asta il scotea din fire pe Gildas
Tregomain:

— Nu-mi place sa vad pe cineva plingind, chiar cind are necazuri

— Dar, bunul meu prieten, spuse ea, totul este pierdut! Unchiul
nostru nu o sa renunte Averea asta i-a sucit mintile

— Da, intari Nanon, si cind fratele meu si-a virit ceva in cap
Juhel nu scotea nici o vorba. Umbla incoace si incolo prin odaie,

incrucisindu-si si desfacindu-si bratele, inchizind si deschizind pal-
mele. Deodata incepu sa strige:

— La urma urmei, nu-i el stapin aici! Si nu am nevoie de con-
simtamintul lui ca sa ma casatoresc! Sint major

— Dar Ënogate nu este, ii atrase atentia luntrasul, si in calitatea
lui de tutore poate sa se opuna

— Da si noi toti depindem de el, adauga Nanon plecind capul.

— Asa ca eu sint de parere, ii sfatui Gildas Trégomain, ca ar fi
mai bine sa nu-l infruntati fatis S-ar putea sa-i mai treaca din
pandalii, mai ales daca o sa va prefaceti ca sinteti de acord

— Cred ca aveti dreptate, domnule Trégomain, spuse Enogate,
si cred ca o sa cistigam mai mult cu vorba buna decit cu cearta, cel
putin asa trag nadejde.

— Dealtfel, adauga luntrasul, milioanele astea nici nu le are inca!

— Nu, intari Juhel, si, cu toata latitudinea si longitudinea lui,
s-ar putea sa nu-i fie deloc usor sa puna mina pe ele! O sa-i trebuiasca
timp, nu gluma

— Mult de tot murmura fata.

— Din pacate, da, scumpa mea Enogate, si asta inseamna aminari
si iar aminari! Ah, unchi afurisit!

— Si afurisitele astea de bestii care au venit din partea acelui
afurisit de pasa! bombani Nanon. Ar fi trebuit sa-i iau la goana cu
matura

— Oricum, in cele din urma tot s-ar fi intilnit cu el, replica Juhel,
si acest Ben-OmaT, care isi are comisionul lui in aceasta afacere,
nu s-ar fi lasat cu una, cu doua

— Si atunci, unchiul o sa plece? intreba Enogate.

— S-ar putea, raspunse Gildas Trégomain, fiindca o sa stie unde
este situata insulita!

— Am sa ma duc cu el, hotari Juhel.

— Tu, Juhel! exclama tinara fata.

— Da nu se poate altfel Vreau sa fiu linga el, sa nu-l las sa
faca vreo prostie sau sa-l aduc inapoi daca o zabovi prea mult
prin cine stie ce coclauri

— Bine gindit, baiatul meu, spuse luntrasul.

— Cine stie pe unde s-o lasa tirit tot alergind dupa aceasta co-
moara si ce primejdii o sa infrunte!

Énogate ramase foarte trista, desi intelesese ca numai bunul simt
ii inspirase lui Juhel aceasta hotarire^si poate ca asa avea sa mai
scurteze din calatorie. Tinarul capitan o mingiie cit putu de bine.
Avea sa-i scrie des O sa o tina la curent cu tot ce avea sa se intim-
ple Nanon o sa fie linga ea, ca si domnul Trégomain, dealtfel
care o sa vina sa le vada in fiecare zi

— Bizuie-te pe mine, fata mea, raspunse luntrasul, foarte indu-
iosat, ai sa vezi cum am sa te distrez! Tu nu cunosti ispravile
Fermecatoarei Amélie, nu-i asa?

Nu, Enogate nu le cunostea, fiindca el nu indraznise niciodata,
de frica jupinului Antifer, sa i le povesteasca.

— Ei bine, am sa ti le povestesc Sint foarte interesante Si
timpul o sa treaca intr-o zi o sa-l vedem pe prietenul nostru intor-
cindu-se cu milioanele lui sub brat sau cu traista goala Bravul
nostru Juhel nu va face decit un salt de acasa pina la catedrala din
Saint-Malo si nu eu voi fi acela care sa va fac sa zaboviti Daca
vrei, cit au sa lipseasca ei, imi comand hainele de nunta si le imbrac
in fiecare dimineata

— Hei! Luntrasule!

Glasul binecunoscut ii facu pe toti sa tresara.

— Iata ca ma cheama, spuse Gildas Tregomain.

— Ce o fi vrind? intreba Nanon.

— Dupa glas, parca nu ar fi furios, adauga Enogate.

— Nu, raspunse Juhel, parca-i mai mult nerabdator decit furios

— Tregomain, vii odata?

— Vin! striga Gildas Tregomain.

Si scara prinse a geme sub pasul lui.

O clipa mai tirziu, jupin Antifer il impinse inauntru pe usa odaii
sale, pe care o inchise cu grija. Apoi, tragindu-l in fata mesei pe care
era atlasul deschis la harta planisferica si intinzindu-i un compas,
spuse:

— Tine!

— Compasul?

— Da! raspunse jupin Antifer cu glas intretaiat. Aceasta insulita
insulita cu milioanele am vrut sa-i aflu pozitia

— Si nu este pe harta? striga Gildas Tregomain, cu un glas care
arata mai curind bucurie decit mirare.

— Cine iti spune asta? riposta jupin Antifer. Si de ce nu s-ar gasi,
luntras nenorocit?

— Atunci este?

— Daca este? Te cred si eu ca este Dar sint atit de enervat
imi tremura mina compasul asta parca imi arde degetele nu-l
pot plimba pe harta

— Sa te ajut, prietene?

— Daca esti in stare

— De! facu Gildas Tregomain.

— Vezi bine! Pentru un fost marinar de pe Rance! in sfirsit,
incearca o sa vedem Tine bine compasul si urmareste cu virful
al cincizeci si patrulea meridian — mai bine zis al cincizeci si cincilea, fiindca insulita este la cincizeci si patru grade si cincizeci si sapte de minute

Aceste cifre ale longitudinii incepura sa tulbure mintea minuna-
tului prieten.

— Cincizeci si sapte de grade si cincizeci si patru de minute?
intreba el, cascind ochii.

— Nu dobitocule! striga jupin Antifer Exact pe dos Haide
da-i drumul!

Gildas Tregomain puse virful compasului in partea de vest a hartii.

— Nu, urla prietenul lui, nu la vest! La est de meridianul Parisu-
lui ma auzi, nerodule! La est la est!

Naucit de atitea bruftuieli, Gildas Tregomain nu mai era bun de
nimic. O ceata deasa i se lasa pe ochi, pe frunte ii aparura broboane
de sudoare si compasul ii tremura in mina ca discul unei sonerii
electrice.

— Dar prinde odata al cincizeci si cincilea meridian! racni jupin
Antifer. incepe din partea de sus a hartii si coboara pina acolo
unde o sa dai de paralela douazeci si patru!

— Paralela douazeci si patru ? bilbii Gildas Tregomain.

— O sa ma omoare cu zile, mizerabilul! Da si in punctul in care
se intretaie, acolo se afla insulita

— Insulita

— Ce faci cobori?

— Cobor

— Uf, uite ca netotul urca!

Adevarul era ca luntrasul nu mai stia ce-i cu el si parea si mai putin
in stare decit prietenul sau sa rezolve problema despre care era vorba.
Amindoi erau intr-un hal fara de hal, agitati, cu nervii care vibrau
asemenea unor corzi de contrabas intr-un final de uvertura.

Lui jupin Antifer ii trecu prin gind ca o sa innebuneasca. Asa ca,
lua singura hotarire pe care o putea lua.

— Juhel! striga el cu un glas care rasuna ca si cind ar fi folosit o
porta-voce.

Tinarul capitan aparu aproape imediat.

— Ce doresti, unchiule?

— Juhel unde este insulita lui Kamylk-Pasa?

— in punctul in care longitudinea se intretaie cu latitudinea

— Ei bine caut-o

Ai fi crezut ca jupin Antifer avea sa-si completeze formula vinato-
reasca prin cunoscuta porunca:

— Si Ťaportť

Juhel nu ceru nici o explicatie. Tulburarea unchiului sau ii arata
limpede despre ce era vorba. Dupa ce lua compasul cu o mina care nu
tremura, puse virful la inceputul celui de al cincizeci si cincilea meri-

dian, in partea de nord a hartii, si incepu sa-i urmareasca traseul,
coborind.

— Spune pe unde trece! porunci jupin Antifer.

— Da, unchiule, raspunse Juhel.
Si incepu sa insire:

— Pamintul lui Franz-Josef, in marea Arctica.

— Bine.

— Marea Barentz.

— Bine.

— Novaia Zemlia.

— Si apoi?

— Marea Kara.

— Si dupa aceea?

— Rusia septentrionala din Asia.

— Ce orase strabate?

— Mai intii Ecaterinenburg.

— Si apoi?

— Lacul Arai.

— Mai departe!

— Kiva in Turkestan.

— Si am ajuns?

— Aproape! Herat in Persia.

— Tot n-am ajuns?

— Ba da! Mascat, la capatul de sud-est al Arabiei.

— Mascat! striga jupin Antifer venind mai aproape, ca sa se
aplece peste harta.

in adevar, cel de al cincizeci si cincilea meridian cu cea de a doua-
zeci si patra paralela se intretaiau pe teritoriul imamului din Mascat,
in partea golfului Oman, in fata golfului Persic, care desparte Arabia
de Persia.

— Mascat! repeta jupin Antifer.

— Mascot? intreba Gildas Tregomain, care nu auzise bine.

— Nu Mascot Mascat, luntrasule! urla prietenul sau, ai carui
umeri se ridicara pina la urechi.

De fapt, nu aveau decit o coordonata aproximativa, fiindca nu
era indicata decit prin grade, fara a fi calculata pina la minute de arc.

— Asadar, Juhel, sa fie la Mascat?

— Da, unchiule, cu o aproximatie de o suta de kilometri.

— Si nu poti preciza mai bine?

— Ba da, unchiule

— Atunci, da-i drumul, Juhel! Hai! Nu vezi ca fierb de ne-
rabdare ?

Si fara indoiala ca un cazan incins la fel de tare ar fi facut, fara doar
si poate, explozie.

Juhel lua din nou compasul; tinind apoi seama de minutele lati-
tudinii si longitudinii, izbuti sa determine pozitia cu o asemenea
aproximatie incit diferenta nu putea fi mai mare de citiva kilometri.

— Si, atunci? intreba jupin Antifer.

— Atunci, unchiule, locul nu este chiar pe teritoriul imamului
din Mascat, spuse el. Este putin mai la rasarit, in golful Oman

— Zau!

— De ce zau? intreba Gildas Trégomain.

— Fiind vorba de o insulita, nu o putem afla in plin continent,
fostule capitanas al
Fermecatoarei Amélie.

Aruncase vorbele pe un ton imposibil de redat si cu totul pe ne-
drept, fiindca, orice s-ar spune, un barcaz nu este un slep.

— Miine, adauga jupin Antifer, incepem sa ne pregatim de plecare.

— Ai dreptate, raspunse Juhel, hotarit sa nu-si contrazica unchiul.

— Sa vedem daca nu cumva gasim la Saint-Malo vreo corabie
care pleaca la Port-Said.

— O sa fie cel mai bun mijloc de transport, fiindca o zi mai mult
sau mai putin

— Nu, nu! Nu o sa-mi fure nimeni insulita!

— Sau ar trebui sa fie un pungas grozav! il lua pe Gildas Trégo-
main gura pe dinainte, remarca pe care jupin Antifer o primi cu
o noua ridicare din umeri.

— Tu vii cu mine, Juhel, spuse jupin Antifer.

— Da, unchiule, raspunse tinarul capitan, potrivit celor ce hotarise.

— Si tu, luntrasule, de asemenea

— Eu?! exclama Gildas Trégomain.

— Da tu!

Cele doua cuvinte fura rostite pe un ton atit de poruncitor, incit
capul minunatului om se apleca de la sine, de sus in jos, in semn de
incuviintare.

Si el care socotea sa profite de absenta lui Pierre-Servan-Malo
pentru a o inveseli pe sarmana Enogate, povestindu-i ispravile
Fer-
mecatoarei
Amélie pe apele blinde ale riului Rance!

Capitolul X

CARE CUPRINDE, PE SCURT, CALATORIA
CU STEAMERUL
STEERSMAN DIN CARDIFF,
INTRE SAINT-MALO SI PORT-SAID

La 2 februarie, steamerul englez Steersman1 parasea cheiul din
Saint-Malo in timpul fluxului de dimineata. Era un cargo de carbuni
de noua sute de tone din portul Cardiff, facind calatorii numai intre
Newcastle si Port-Said. De obicei, acest cargo nu facea nici o escala.
De data asta, insa, o avarie neinsemnata, o scurgere la condensatori,
il obligase sa faca unele reparatii. Si in loc sa se duca la Cherbourg,
capitanul facuse un ocol pe la Saint-Malo, vrind sa-si vada acolo
un vechi prieten. Patruzeci si opt de ore mai tirziu, steamerul putuse
iesi din nou in larg, si capul Frehel, in clipa cind il semnalam citito-
rilor nostri, ii si ramasese in urma cam cu vreo treizeci mile la nord-est. Si de ce mentionam acest vas de carbuni, mai mult decit un altul,
daca tinem seama ca pe Marea Minecii trec sute de asemenea vase
si ca Regatul Unit le foloseste pentru a exporta rodul maruntaielor
sale carbonifere in toate partile lumii?

Pentru ce? Fiindca la bord se afla jupin Antifer si cu el, nepotul
sau Juhel si cu ei, prietenul Gildas Tregomain. Cum de se afla el
la bordul unui steamer englez, in loc de a fi instalat mai confortabil
in vagoanele Companiilor de Cai Ferate? Ce naiba! Cind ii este dat
cuiva sa aduca dintr-o calatorie o suta de milioane, isi poate ingadui
macar sa traiasca bine, sa nu se uite la cheltuiala!

Si asa ar fi facut si jupin Antifer, mostenitorul bogatului Kamylk-
Pasa, daca nu i s-ar fi oferit ocazia sa calatoreasca in conditii foarte
placute.

Capitanul Cip, care comanda Steersman, era o veche cunostinta
a jupinului Antifer. Asa ca, in timpul escalei sale, englezul nu uita
sa-i faca o vizita maluinului si se intelege de la sine ca a fost bine pri-
mit in strada de pe Hautes-Salles. Cind a aflat ca prietenul sau se
pregatea sa plece la Port-Said, el ii oferi, in schimbul unui pret con-
venabil, sa calatoreasca la bordul vasului sau. Era o nava buna,
care, pe o mare calma, inainta cu unsprezece noduri si careia, in
general, nu-i trebuiau decit treisprezece sau patrusprezece zile pentru
a parcurge cele cinci mii cinci sute mile care despart Marea Britanie
de rasaritul Mediteranei. Este adevarat ca
Steersman nu era potrivit
pentru transportul de calatori. Dar marinarii nu sint prea pretentiosi.

Note:

1Timonierul (n.a.).

Se putea amenaja oricind o cabina cit de cit ca lumea si traversarea
se putea efectua fara transbordare, ceea ce nu era lipsit de unele
avantaje. Se intelege deci ca jupin Antifer s-a lasat ispitit. Sa se inchida ca intr-o carcera intre peretii strimti ai unui vagon, atita amar de drum, nu i-ar fi facut placere. ŤMai bine doua saptamini petrecute pe o nava buna, in mijlocul brizei racoroase a marii, decit sase zile in
fundul unei cutii pe roate, sa respiri fum de zgura si praf de carbuneť,
isi spunea jupin Antifer. Tot asa gindea si Juhel, daca nu si luntrasul,
al carui cimp de navigatie se marginise intre malurile riului Rance.
Cu atitea cai ferate in Europa occidentala si orientala, acesta soco-
tise ca cea mai mare parte a calatoriei o vor face cu trenul, dar prie-
tenul sau hotarise altfel: o zi mai mult sau mai putin? Ca au sa
ajunga intr-o luna sau doua, insulita tot acolo o sa fie, la locul stiut.
Nimeni, in afara de jupin Antifer, Juhel si Gildas Trégomain, nu-i
cunostea pozitia. Comoara, ingropata de treizeci si unu de ani in
ascunzatoarea ei insemnata cu dublu K, nu risca nimic daca astepta
citeva saptamini mai mult

Iata de ce, oricit de grabit era, Pierre-Servan-Malo acceptase pro-
punerea capitanului Cip in numele prietenilor sai si al lui insusi, si
iata de ce
Steersman a trebuit sa fie semnalat atentiei cititorului.

Asadar, jupin Antifer, nepotul Juhel si prietenul sau Gildas Trégo-^
main, inarmati cu o frumusica suma in aur pe care luntrasul a pus-o
bine in centura de la briu, inzestrati cu un excelent cronometru, cu un
sextant lucrat de un mester renumit si cu volumul ŤCunoasterea
timpuluiť, in vederea viitoarelor lor cercetari, luind pe deasupra o
sapa si un tirnacop cu care sa poata sapa in pamintul insulitei, se
imbarcara tustrei pe vasul care transporta carbuni. Era un vas minu-
nat si bine condus, cu un echipaj compus din doi mecanici, patru
fochisti si vreo zece marinari. Vrind-nevrind, capitanul
Fermecatoarei
Amélie
a trebuit sa-si infringa neplacerea si sa se avinte intr-o calatorie
pe mare, sa infrunte miniile lui Neptun, el care nu raspunsese vreodata
decit vrajitelor zimbete ale incintatoarelor undine1. Cind jupin Antifer
i-a poruncit sa-si faca bagajele si sa si le duca la bordul vasului, el
nu a indraznit sa mai spuna nimic. Si ce miscator ramas bun si-au
luat unii de la altii! Énogate tinuta cu dragoste la piept de Juhel, Nanon
impartindu-se intre frate si nepot, Gildas Trégomain avind grija
sa nu-i stringa prea tare pe cei care avusesera curajul sa i se arunce
in brate in sfirsit se facu auzita si asigurarea ca absenta va fi de
scurta durata, ca nu vor trece nici sase saptamini si familia va fi din

Note:

Zinele apelor, in mitologia germana.

nou laolalta, in casa din strada Hautes-Salles Si atunci, milionar
sau nu, vor sti sa-l faca pe jupin Antifer sa incuviinteze casatoria atit
de nefericit aminata Apoi, nava se indrepta spre vest si tinara
fata o urmari cu privirea pina cind catargele sale disparura la orizont

Ia sa vedem! Oare vasul Steersman uitase cele doua personaje — a
caror importanta nu este deloc mica — ce aveau obligatia sa-l inso-
teasca pe mostenitorul lui Kamylk-Pasa?

in adevar, notarul Ben-Omar si Sauk — asa-zisul Nazim — nu
erau la bord. Sa fi scapat ei plecarea vasului?

De fapt, nimic nu-l putuse convinge pe notar sa se urce pe steamer.
La venire, in calatoria dintre Alexandria si Marsilia, fusese atit de
bolnav cum nici macar unui notar nu i-ar fi permis sa fie. Asa ca
acum, cind ghinionul il obliga sa mearga pina la Suez si de acolo -
cine stie unde se jurase sa nu mai foloseasca, atita vreme cit o sa
poata ocoli drumurile pe apa, decit caile de uscat. Dealtfel, Sauk nu-i
aratase nici cea mai mica impotrivire, iar in ceea ce il priveste pe jupin
Antifer, el nu tinea deloc sa-l aiba pe Ben-Omar tovaras de calatorie.
Asa ca se multumise sa-i dea intilnire catre sfirsitul lunii la Suez, fara
sa-i spuna ca de acolo vor trebui sa mearga pina la Mascat Abia
atunci notarul avea sa fie silit sa infrunte minia perfidei stihii!

Jupin Antifer chiar adaugase:

— Deoarece clientul dumitale te-a insarcinat, in calitate de executor
testamentar, sa fii de fata la dezgroparea mostenirii, n-ai decit sa fii!
Dar, desi imprejurarile ne obliga sa calatorim impreuna, sa raminem
fiecare la locul nostru, mai ales ca nu doresc defel sa fac o mai ampla
cunostinta cu secretarul dumitale.

Recunoastem, dupa aceasta observatie atit de amabil exprimata,
pe necioplitul nostru maluin.

Reiese, din cele spuse, ca Sauk si Ben-Omar parasisera Saint-Malo
inainte de plecarea vasului
Steersman, si acesta era motivul pentru
care nu figurau printre calatorii capitanului Cip — lucru de care,
dealtfel, nimeni nu se gindea sa se plinga. Oricum, se stie ca de teama
de a nu-si pierde comisionul daca nu asista la dezgroparea comorii,
iar pe de alta parte, sub neindurata vointa a lui Sauk, Ben-Omar nu
ar fi renuntat la tovarasia jupinului Antifer. Avea sa ajunga chiar
inaintea lui la Suez, unde o sa-l astepte cu destula nerabdare.

in acest timp, vasul Steersman inainta cu toata iuteala de-a lungul
coastei franceze. Vinturile din sud nu-l scuturau prea tare, caci gasea,
intr-o oarecare masura, adapost de-a lungul tarmului. Gildas Trego-
main nu putea fi decit multumit. isi propusese sa traga foloase de pe
urma acestei calatorii, studiind obiceiurile si datinile diferitelor
popoare din tarile pe care soarta il obliga sa le strabata. Dar cum se

avinta pentru prima data in larg, se temea sa nu sufere de rau de mare.
De aceea isi plimba privirea cercetatoare, dar si tematoare in acelasi
timp, pina la acel indepartat orizont unde apa se contopea cu cerul.
Nu incerca insa bietul om sa o faca pe marinarul, nici sa infrunte
ruliul si tangajul cutreierind incoace si-ncolo puntea steamerului.
intr-adevar, picioarele lui, obisnuite cu dusumeaua nemiscata a
barcazului, si-ar fi pierdut repede punctul de sprijin. Asezat la pupa,
pe o banca de pe duneta, sprijinit in coate sau agatat de odgoane,
parea resemnat cu soarta sa, fapt care ii atragea glumele usturatoare
ale nemilosului Pierre-Servan-Malo.

— Ce zici, luntrasule, merge?

— Pina acum nu am de ce sa ma pling.

— Ei, cred si eu pina acum plutim ca pe apa dulce fiindca mergem
pe linga coasta, si tu ai putea chiar sa te crezi pe
Fermecatoarea Amélie, intre malurile inalte ale micei tale Rance! Dar ia sa vina un vint din nord si marea sa-si scuture puricii, atunci ai vedea tu cum nici nu ai avea timp sa te scarpini!

— Eu nu am purici, prietene.

— Este un fel de a vorbi, dar sa te vad cind o sa ajungem pe Ocean,
dupa ce vom fi iesit din Minecuta

— Crezi ca am sa fiu bolnav ?

— Si inca cum, iti dau si-n scris!

Trebuie sa recunoastem ca jupin Antifer avea un anume fel — care
era numai al lui — de a linisti oamenii. De aceea Juhel, crezind ca
trebuie sa indulceasca neplacutele efecte ale acestor preziceri, spuse:

— Unchiul meu exagereaza, domnule Trégomain, si nu o sa fiti mai
bolnav

— Decit un marsuin? Este tot ce doresc, raspunse luntrasul
aratind spre doi-trei din acesti clovni ai marii, care topaiau prin dira
de spuma lasata de
Steersman.

Catre seara, nava trecu de cele mai indepartate puncte ale Breta-
niei. Deoarece se angajase pe canalul Four, ocrotit de inaltimile din
Ouessant, marea nu-i fu prea neprielnica, desi avea vint potrivnic,
intre orele opt si noua, calatorii nostri se dusera la culcare lasind stea-
merul sa depaseasca in timpul noptii Capul Saint-Mathieu, intrarea
ingusta de la Brest, golfuletul Douarnenez, curentul puternic din
Sein, si sa se indrepte, prin Iroise, catre sud-vest.

Luntrasul visa ca era bolnav de moarte. Din fericire, nu fusese
decit un vis. Dimineata, cu toate ca nava salta de la un capat la altul,
leganindu-se de la pupa la prova, afundindu-se in golfurile valurilor
si ridicindu-se apoi pe creste, pentru ca iarasi sa coboare, el nu sovai
sa urce pe punte.

Daca tot ii fusese scris sa-si incheie cariera de marinar cu o calatorie
pe mare, macar sa-si intipareasca in minte toate peripetiile prin care
trecea! Iata-l deci aparind pe ultimele trepte ale capotului, iesind ca din pamint, pina la mijloc. Si pe cine-i fu dat sa-l vada intins pe punte,
galben ca ceara si bolborosind ca un butoi care se goleste?

Pe jupin Antifer in persoana, Antifer-Pierre Servan-Malo, istovit
ca o
lady firava, care traverseaza strimtoarea de la Boulogne la Fol-
kestone,
pe furtuna!

Si ce de injuraturi — marinaresti si de uscat, in acelasi timp! Si cu ce
foc se porni sa blesteme zarind, intre doua icneli, fata linistita si tran-
dafirie a prietenului sau, care nu parea sa simta nici cea mai usoara
ameteala.

— Da mii de trasnete! striga el. Asa-i ca nu-ti vine sa crezi?
Fiindca n-am mai pus piciorul de zece ani pe un vas eu maistru
de cabotaj bolnav mai rau ca un luntras

— Dar eu nu sint bolnav, indrazni sa spuna Gildas Trégomain,
schitind unul din zimbetele lui blajine.

— Nu esti! Si de ce nu esti?

— Ma mir si eu, prietene.

— Ca doar Ranee a ta nu a semanat niciodata cu marea asta turbata
de la IroiseL.

— Niciodata.

— Si tu nici nu te-ai schimbat la fata, macar

— Imi pare rau, raspunse Gildas Trégomain, fiindca asta se pare
ca te supara.

Se poate oare inchipui un soi mai bun de om pe suprafata lumii
noastre dintre pamint si cer decit luntrasul?

Sa ne grabim insa sa adaugam ca acest rau al jupinului Antifer
trecu repede. inainte ca
Steersman sa fi depasit Capul Ortegal, la
nord-vest de Spania, pe cind mai plutea inca pe intinsul golfului
Gasconiei, atit de teribil bintuit de valurile Atlanticului, maluinul isi
recapatase piciorul si stomacul lui de marinar. I se intimplase ceea ce
se intimpla multor navigatori, chiar celor mai incercati, cind nu au
mai fost o vreme pe mare. Umilirea sa nu a fost insa dintre cele mai
mici si amorul sau propriu profund ranit, numai la gindul ca acel
capitanas al Fermecatoarei Amélie, un biet comandant de luntrisoara,
ramasese teafar pe cind el fusese cit pe-aci sa-si verse maruntaiele!

Noaptea a fost nespus de grea atit timp cit steamerul a trebuit sa
lupte cu navala de talazuri intre Corogne si
Ferrol. Capitanul Cip
se gindi o clipa, chiar, sa faca un popas, si poate ca l-ar fi facut daca
Pierre Antifer nu ar fi fost de parere sa mearga mai departe. intir-

zierile prea mari l-ar fi nelinistit intrucitva in legatura cu pachebotul
de Suez, care nu face decit o escala pe luna in golful Persic. in aceasta
epoca a echinoctiului, sint totdeauna de temut asemenea furtuni, pe
care este cu neputinta sa le infrunti.

Deci, era mai bine sa nu se opreasca atita timp cit primejdia de a
continua drumul nu era evidenta.

Steersman isi urma drumul la oarecare distanta de stincile litora-
lului Spaniei. Lasa la stinga golfuletul Vigo si cele trei capatini de
zahar care-i strajuiau intrarea, apoi pitorestile coaste ale Portugaliei.
A doua zi, aparu la tribord grupul insulelor Berling, pe care provi-
denta le-a faurit dinadins pentru instalarea farurilor care semnaleaza
corabiilor venind din larg apropierea continentului. Nu este greu de
ghicit ca in timpul acestor ceasuri, in care nu aveau ce sa faca, se
discuta despre marea mostenire, despre aceasta extraordinara cala-
torie. Si despre rezultatele ei, care nu puteau fi puse la indoiala.

Jupinul Antifer isi recapatase aplombul moral si fizic. Cu picioarele
raschirate, sfidind orizontul cu privirea, masura puntea cu un pas
hotarit, cautind, ca sa spunem totul, pe chipul blajin al luntrasului
un semn de ameteala care se incapatina insa sa nu apara.

Si atunci, ii arunca o intrebare:

— Cum ti se pare oceanul?

— Apa multa, prietene.

— Mda ceva mai multa ca in Rance a ta!

— Fara indoiala, dar nu trebuie sa dispretuim un riu care isi are
farmecul lui

— Nu-l dispretuiesc, luntrasule il ignor numai

— Nu trebuie sa ignori pe nimeni, unchiule, spuse Juhel, si un piriu
poate sa-si aiba valoarea lui

— Exact ca si o insulita! adauga Gildas Tregomain.

La aceste cuvinte, jupin Antifer ciuli urechile, fiindca il atingeau la
partea lui sensibila.

— Desigur, exclama el, exista insulite care merita sa fie asezate la
loc de frunte de exemplu a mea!

Acest pronume rostit arata limpede ce se petrecuse in mintea lui
de breton — un pronume mai posesiv ca acesta nu putea fi Insulita
din golful Oman era, adica, a lui, prin mostenire

— Si fiindca veni vorba de insulita mea, relua el, Juhel, controlezi
in fiecare zi cum iti merge cronometrai?

— Desigur, unchiule, si rar am vazut un instrument atit de perfect.

— Si sextantul tau?

— Te asigur ca nu-i mai prejos decit cronometrai.

— Slava Domnului, fiindca au costat destul de scump!

— Daca trebuie sa-ti aduca o suta de milioane, insinua pe buna
dreptate Gildas Tregomain, nu te mai uiti la pret

— Precum spui, luntrasule!

Si, de fapt, nici nu se uitasera la pret. Cronometrul fusese fabricat
in atelierele Breguet — cu cita maiestrie, inutil sa mai insistam. Cit
despre sextant, acesta era vrednic de cronometru si, minuit cu iscu-
sinta, putea sa dea unghiuri mai mici de o secunda. Or, pentru minuire
nu trebuia decit sa te lasi pe seama tinarului capitan. Datorita acestor
doua aparate, el va sti sa stabileasca cu o precizie absoluta pozitia
insulitei.

Dar daca jupin Antifer si cei doi tovarasi ai sai aveau dreptate sa
acorde toata increderea acestor instrumente, ei simteau, dimpotriva,
neincredere, o indreptatita neincredere in Ben-Omar, executorul
testamentar al lui Kamylk-Pasa. Discutau adesea despre asta si intr-o
zi unchiul ii spuse nepotului sau:

— Nu-mi place deloc acest Omar si am de gind sa-l urmaresc in-
deaproape!

— Cine stie daca dam de el la Suez raspunse luntrasul, pe un ton
de indoiala.

— Fii serios! striga jupin Antifer. O sa ne astepte el, daca trebuie,
saptamini si chiar luni! N-a venit acest pungas la Saint-Malo numai
pentru a-mi fura latitudinea?

— Cred ca nu gresesti, unchiule, spuse Juhel, supraveghindu-l pe
acest scrib egiptean. Dupa parerea mea, nu face multe parale si cred
ca nici secretarul lui, Nazim, nu este mult mai breaz!

— Asa cred si eu, Juhel, adauga luntrasul. Acest Nazim nu aduce a
secretar de notar cum n-aduc eu a

— A june-prim! spuse Pierre-Servan-Malo plimbindu-si pietricica
intre dinti. Nu, sus-numitul secretar nu are deloc mutra unuia care
intocmeste acte La urma urmei, nu-i de mirare ca in Egipt acesti
trepadusi arata ca niste bei, cu pinteni si mustati. Din pacate, nu vor-
beste frantuzeste L-am fi putut face sa trancaneasca

— Sa-l faci sa trancaneasca, unchiule? Daca nu ai scos mare lucru
de la patron, nu ai fi scos nimic mei de la secretarul lui, te asigur!
Mai curind cred ca ar fi cazul sa vezi ce este cu acel Sauk

— Care Sauk?

— Acest fiu al lui Murad, varul lui Kamylk-Pasa, cel care a fost
dezmostenit in folosul dumitale.

— Numai sa-i dea in gind sa mi se puna in cale, ca am eu ac de
cojocul lui! Adica testamentul nu-i clar? Atunci ce pretentii are
acest descendent de pasa, caruia ma prind sa-i retez cozile?

— Cu toate acestea, unchiule

— Nu-mi pasa mie de el cum nu-mi pasa nici de Ben-Omar, si
daca acest ticluitor de contracte nu se poarta cum trebuie

— Baga de seama, prietene! spuse Gildas Tregomain. De notar nu
te poti descotorosi Are dreptul si chiar datoria de a te insoti in cau-
tarile tale de a te insoti pe insulita

— Insulita mea, luntrasule!

— Fie insulita ta! Testamentul spune asta lamurit, si cum ii
este atribuit un comision de unu la suta adica un milion de franci

— Un milion de picioare in spate! striga maluinul, a carui furie
crestea numai la gindul acestei enorme prime pe care urma sa o inca-
seze Ben-Omar.

Discutia fu intrerupta de fluieraturi asurzitoare. Steamerul, care
se apropiase de uscat, trecea intre virful Capului Saint-Vincent si
stinca ce se inalta in largul apelor.

Capitanul nu uita niciodata sa trimita un salut manastirii catarata
in virful falezei — salut la care staretul se grabea sa raspunda cu pa-
rinteasca sa binecuvantare. Aparura pe podis citiva calugari batrini si
steamerul, cucernic binecuvantat, ocoli cel mai indepartat cap pentru
a se indrepta apoi catre sud-est.

in timpul noptii, plutind la citeva mile de-a lungul coastei, zarira
luminile farurilor din Cadix si trecura de golful Trafalgar. Dis-de-
dimineata, dupa ce determinara la sud pozitia farului de pe Capul
Spartei,
Steersman, lasind la egala distanta, spre tribord, minunatele
coline ale Tangerului, impodobite cu dragute vile albe printre frunzisuri, si spre babord malurile in trepte dincolo de Tarifa, intra in strimtoarea Gibraltar. incepind din acest punct si ajutat de curentul din Mediterana, capitanul Cip dadu viteza vasului, apropiindu-se in acelasi timp de litoralul marocan.

intrezari Ceuta, cocotata pe o stinca, ca un Gibraltar spaniol, se
indrepta catre sud-est, si douazeci si patru de ore mai tirziu insula
Alboran raminea in urma.

Minunata calatorie, careia pasagerii ii pot gusta farmecul de ne-
descris atunci cind nava care-i poarta trece prin fata coastei afri-
cane! Nimic mai pitoresc, mai variat decit aceasta priveliste, cu muntii
care se profileaza atit de armonios in departare, cu tarmurile dante-
late, cu porturile ce se ivesc pe neasteptate de dupa falezele inalte in
cadrul lor de verdeata, neatinse de iarna in acest climat mediteranean.

Aprecia oare luntrasul nostru asa cum se cuvine acele frumuseti
naturale si le putea el oare compara, in gindul lui, cu cele mai frumoase privelisti ale iubitei sale Rance, intre Dinard si Dinan ? Ce simtea el vazind cetatea Oran, dominata de virful ascutit pe care era catarat
fortul sau, orasul Alger urcind in amfiteatru pe propria sa casba, Stora pierduta in mijlocul stinciior sale de o neasemuita grandoare, Bougie, Philippevilie, Bone, pe jumatate modern, pe jumatate antic, ghemuit in fundul golfului sau ?

intr-un cuvint, care era starea sufleteasca a lui Gildas Tregomain
in fata acestui minunat litoral care se desfasura inaintea ochilor sai ?
Este un moment epocal, pe care istoria nu l-a lamurit si pe care, fara
indoiala, nu-l va lamuri niciodata.

Taind La Caile aproape de-a curmezisul, Steersman se indeparta de
coasta tunisiana si lua directia Capului Bon.

in seara zilei de 5 martie, inaltimile Cartaginei se desemnara o clipa
pe fundalul unui cer de un alb stralucitor, in clipa cind soarele apunea
printre valurile cetei. Apoi, in timpul noptii, steamerul, dupa ce plu-
tise de-a lungul Capului Bon, brazda partea orientala a Mediteranei
pina la porturile Levantului.

Vremea era destul de prielnica; scurte vijelii uneori, dar si inseni-
nari care lasau privirilor largi orizonturi. in aceste imprejurari isi
arata insula Pantdlaria virful sau ascutit — un fost vulcan adormit
care putea foarte bine sa se trezeasca intr-o zi. Dealtfel, intreg sub-
solul acestei parti a marii, de ia Capul Bon pina in cotloanele cele
mai indepartate ale arhipelagului grecesc, este vulcanic. Asa apa-
rusera aici insule ca Santorin si multe altele, care vor forma, poate,
intr-o zi, un alt arhipelag.

A avui dreptate Juhel sa-i spuna unchiului sau:

— Noroc ca egipteanul nu a ales o insula prin aceste parti ca sa-si
ingroape averea.

— Noroc mare noroc! raspunse jupin Antifer.

Si pali numai la gindui ca insulita lui ar fi putut sa se iveasca din-
tr-o asemenea mare framintata neincetat de forte subterane. Din
fericire, golful Oman este la adapost de aceasta eventualitate. El
nu este bintuit de asemenea zguduituri si insulita va fi, desigur, in
aceiasi loc indicat de coordonatele sale geografice.

Dupa ce trecu de insulele Gozzo si Malta, Steersman se apropie in
linie dreapta de coasta egipteana.

Capitanul Cip recunoscu de departe Alexandria. Apoi, dupa ce
ocoli reteaua gurilor Nilului, desfasurata ca un evantai intre Rozeta
si Darnieta, vasul fu semnalat portului Port-Said in dimineata de
7 martie. Canalul de Suez era pe vremea aceea in constructie, urmind a fi inaugurat abia in 1869. Steamerul trebui deci sa se opreasca la PortSaid. Acolo, de-a lungul unei fisii inguste de nisip, inghesuita intre mare,
canal si Menzaleh, aparusera case in stil european, pavilioane cu acoperisul ascutit, vile, sub influenta arhitecturii franceze.

Pamintul sapaturilor a folosit la astuparea unei parti a mlastinilor
si la consolidarea unui terasament pe care s-a pus temelia orasului,
in care nu lipseste nimic: biserica, spital, santiere. De-a lungul Medi-
teranei, isi arata fatadele unele cladiri pitoresti si lacul este presarat
cu insulite de verdeata printre care aluneca barcile pescarilor. Un
fel de jumatate de rada, cu o intindere de doua sute treizeci de hec-
tare, este protejata de cele doua diguri ale sale, unul la apus, cu far,
pe o lungime de trei mii cinci sute metri, celalalt oriental, mai scurt,
de sapte sute de metri.

Jupin Antifer si tovarasii sai se despartira de capitanul Cip cu
multe multumiri pentru felul cum fusesera primiti pe vasul sau si
a doua zi luara trenul care circula atunci intre Port-Said si Suez.

Din pacate, Canalul nu fusese terminat in acel an. Traversarea lui
l-ar fi interesat pe Juhel, iar Gildas Tregomain s-ar fi putut crede
intre malurile riului Rance, cu toate ca infatisarea lacurilor Amar
si Ismailia este mai putin bretona decit Dinan si mai orientala ca
Dinard.

Cit despre jupin Antifer? De fapt, i-o fi trecut oare lui prin gind
sa priveasca toate aceste minunatii? Nu! Nici la cele create de natura,
nici la cele create de geniul omenesc. Pentru el, intreaga lume se re-
ducea la un singur punct, insulita din golful Oman. insulita lui, care,
ca un graunte de metal stralucitor, ii hipnotiza toata fiinta

Si nici din Suez nu avea sa vada nimic, acest oras care are acum
un loc atit de important in nomenclatura geografica de astazi. in
schimb, ceea ce ii izbi privirea la iesirea din gara fu un grup de doi
barbati, dintre care unul se ploconea cu temeneli adinci, in timp
ce celalalt isi pastra gravitatea orientala.

Erau Ben-Omar si Nazim.

Capitolul XI

IN CARE GILDAS TREGOMAIN DECLARA CA PRIETENUL SAU ANTIFER AR PUTEA SFIRSI PRIN A-SI PIERDE MINTILE

Asadar, executorul testamentar, notarul Ben-Omar, si secretarul
sau erau prezenti la intilnirea hotarita. Nu ar fi lipsit pentru nimic
in lume! Sosisera la Suez inca de citeva zile si este usor de inchipuit
nerabdarea lor in asteptarea maluinului!

La un semn ai jupinului Antifer, si Juhel, si Tregomain se facura
a nu-i cunoaste. Pareau ca sint cu totii absorbiti intr-o discutie din
care nimic nu i-ar fi putut distrage.

Luindu-si obisnuita-i atitudine slugarnica, Ben-Omar se apropie.
Dar ceilalti, in continuare, pareau ca nu-l vad.

— in sfirsit domnule indrazni el sa spuna, dind glasului sau
modulatiile cele mai amabile.

Jupin Antifer intoarse capul, il privi, si categoric, avu aerul ca
nu-l cunoaste.

— Domnule sint eu sint eu repeta notarul facind plecaciuni.

— Care eu?

Ca si cind ar fi spus clar: ce vrea de la mine acest strigoi de pe alta
lume?

— Dar sint eu Ben-Omar notarul din Alexandria, nu ma re-
cunoasteti?

— il cunoastem noi cumva pe acest domn ? intreba Pierre-Servan-
Malo. Si isi privi prietenii facind cu ochiul in timp ce pietricica ii
umfla pe rind, cind un obraz, cind celalalt.

— Cred ca da raspunse Gildas Tregomain caruia incepuse sa-i
fie mila de incurcatura notarului. Este domnul Ben-Omar pe care
am avut deja placerea sa-l intilnim

— Da da, da replica jupin Antifer, ca si cind si-ar fi amintit
de ceva indepartat, foarte indepartat. imi amintesc Ben Omar
Ben-Omar?

— Chiar eu.

— Si ce faceti dumneavoastra aici?

— Cum ce fac aici? Dar va astept pe dumneavoastra, domnule
Antifer.

— Ma asteptati pe mine?

— Fara indoiala ati uitat oare? intilnirea data la Suez?

— intilnirea? Si pentru ce? raspunse maluinul prefacindu-se
atit de bine ca este surprins, incit notarul se lasa pacalit.

— Pentru ce? Dar testamentul lui Kamylk-Pasa milioanele
lasate mostenire si insulita aceea

— Poate ca vreti sa spuneti insulita mea!

— Da insulita dumneavoastra vad ca incepeti sa va aduceti
aminte Si cum testamentul mi-a impus obligatia de

— Am inteles, domnule Ben-Omar Buna-ziua buna ziua!
Si fara sa-i spuna Ťla revedereť, ii facu pe Juhel si pe luntras, cu

o inaltare din umeri, sa-l urmeze.

Dar cind sa se indeparteze de gara, notarul ii opri:

— Unde credeti ca o sa locuiti la Suez ? intreba el.

— intr-un hotel oarecare, raspunse jupin Antifer.

— Hotelul la care am tras impreuna cu secretarul meu Nazim
v-ar conveni?

— Acela sau altul, totuna! Pentru cele patruzeci si opt de ore pe
care trebuie sa le petrecem aici

— Patruzeci si opt de ore? intreba Ben-Omar cu un glas din
care strabatea o vadita neliniste. Adica nu ati ajuns la capatul dru-
mului?

— Nicidecum, raspunse jupin Antifer, mai avem de facut o ca-
latorie pe apa

— O calatorie pe apa? exclama notarul, care palise ca si cind sub
picioarele lui s-ar fi si leganat puntea unei corabii.

— O calatorie pe care o vom face, daca nu va este cu suparare,
la bordul pachebotului
Oxus care circula pe ruta Bombay

— Bombay?!

— Si care trebuie sa plece poimiine din Suez. Asa ca, poftiti si va
imbarcati, daca totusi trebuie sa va suportam prezenta

— Dar unde se afla insulita aceea? intreba notarul cu un gest
de deznadejde.

— Se afla acolo unde se afla, domnule Ben-Omar.

Acestea fiind zise, jupin Antifer, urmat de Juhel si de Tregomain,
se duse la cel mai apropiat hotel unde le fura aduse in curind si pu-
tinele lor bagaje.

O clipa mai tirziu, Ben-Omar se afla linga Nazim, si un ochi atent
si-ar fi dat numaidecit seama ca asa-numitul secretar il intimpina
foarte putin respectuos! Ah! Fara acel unu la suta care ii era des-
tinat din acele multe milioane si de nu ar fi fost teama pe care i-o
inspira Sauk, cu ce placere l-ar fi trimis la plimbare atit pe legatar
cit si testamentul lui Kamylk-Pasa, precum si insulita in cautarea
careia trebuia sa alerge peste mari si tari!

Daca i s-ar fi spus maluinului nostru ca pe vremuri Suezul era
numit Sueys de catre arabi si Cleopatris de catre egipteni, s-ar fi
grabit sa raspunda:

— Pentru ce am eu de facut aici, imi este perfect egal!

Sa viziteze citeva moschei, cladiri vechi, fara nici un stil, doua sau
trei piete, dintre care cea mai ciudata era a tirgului de grine, casa
dind spre mare in care locuise Bonaparte, erau lucruri la care nici
nu se gindea acest nerabdator personaj. Juhel insa isi spuse ca nu-si
putea folosi mai bine cele patruzeci si opt de ore de popas decit arun-
cind o privire asupra acestui oras locuit de cincisprezece mh de oameni si a carui incinta neregulata este mizerabil intretinuta.

Ca urmare, Gildas Tregomain si el isi folosira timpul batind strazile

si ulicioarele, cercetind rada in care isi pot gasi adapost cinci sute
de vase, pe o adincime de sasesprezece la douazeci de metri, impo-
triva vinturilor puternice din nord-nord-vest care bintuie aici neincetat.

Datorita caii ferate care deservea Cairo si Alexandria, inainte
chiar de a fi fost proiectat canalul, Suezul facea oarecare comert ma-
ritim. Datorita asezarii lui in fundul golfului al carui nume il poarta,
golf scobit intre litoralul egiptean si istm, pe o lungime de o suta
optzeci si sase kilometri, acest oras domina Marea Rosie si, desi
inceata, dezvoltarea sa in viitor nu este mai putin asigurata.

inca o data, acest lucru il lasa pe jupin Antifer intr-o totala indi-
ferenta. Pe cind cei doi tovarasi ai lui hoinareau pe strazi, el nu se
clintea de pe minunata plaja transformata in promenada. Este a-
devarat ca, in tot acest timp, se simtea supravegheat. Cind Nazim,
cind Ben-Omar, nici unul nu-l pierdea din ochi, fara a-i vorbi insa.
El se prefacea ca nu observa aceasta supraveghere. Asezat pe o banca,
ginditor, absent, cerceta departarile Marii Rosii incercind sa le
strabata cu privirea. Si uneori, in mintea lui infierbintata de aceeasi
idee fixa, credea ca vede o insulita, insulita lui, ivindu-se acolo, de-
parte, din ceturile sudului urmare a mirajelor ce se produc deseori
la marginea deserturilor, minunat fenomen de care ochiul se lasa
totdeauna inselat. in sfirsit, in seara zilei de 11 martie, pachebotul
Oxus isi terminase pregatirile de plecare si incarcarea carbunelui necesar calatoriei peste Oceanul Indian, cu escalele reglementare.

Nu este deci de mirare ca jupin Antifer, Gildas Tregomain si Juhel
s-au urcat pe bord inca din zorii zilei, nici ca Ben-Omar si Sauk s-au
imbarcat dupa ei. Acest mare pachebot, desi destinat in special transportului de marfuri, fusese amenajat si pentru transportul de calatori, cei mai multi mergind la Bombay, doar citiva trebuind sa coboare la Aden si la Mascat.

Catre orele 11 dimineata, Oxus isi ridica ancora iesind din lungile
canaluri ale Suezului. Adia o briza destul de racoroasa din nord—
nord-vest, parind a se indrepta catre vest. Deoarece aceasta cala-
torie, din pricina sirului de escale, avea sa dureze cam cincisprezece
zile, Juhel retinuse o cabina cu trei paturi, potrivit asezate pentru
odihna de dupa prinz si cea de noapte.

Se intelege de la sine ca Sauk si Ben-Omar ocupau o alta cabina,
in afara careia notarul nu avea sa-si faca, fara indoiala, decit scurte
si rare aparitii. Jupin Antifer, hotarit sa reduca la strictul necesar
raporturile lor, incepu prin a-i declara nefericitului notaras, cu acea
gingasie de urs care il caracteriza:

— Domnule Ben-Omar, sint de acord, calatorim impreuna, dar
fiecare cu ale lui Eu cu ale mele, dumneata cu ale dumitale O
sa fie de ajuns daca o sa va aflati acolo pentru a va incredinta ca am
intrat in posesia lucrurilor, si odata operatia terminata, sper sa nu
ne mai intilnim, nici pe lumea asta, nici pe cealalta!

Atit timp cit vasul cobori de-a lungul golfului, adapostit de inalti-
mile istmului, plutirea a fost tot atit de linistita ca si pe suprafata
unui lac. De cum intra insa in Marea Rosie, vinturile reci care bin-
tuie in cimpiile arabe l-au primit destul de aspru. Se isca un ruliu
violent, datorita caruia multi dintre calatori se simtira repede destul
de rau. Pe Nazim se paru ca nu-l supara deloc, si tot asa pe jupin
Antifer si nepotul sau, si tot asa pe Gildas Tregomain, care prin com-
portarea sa reabilita breasla marinarilor de apa dulce. Cit despre
notar, mai bine sa renuntam a descrie halul in care era. Nu mai aparu
deloc pe puntea pachebotului, nici in salon, nici in sufragerie. il
auzeai gemind in fundul cabinei sale, si cit a durat traversarea nici
nu mai fu macar zarit. Pentru el ar fi fost mai bine sa faca aceasta
calatorie in stare de mumie. Cuprins de un fel de mila pentru bietul
om, inimosul luntras il vizita de citeva ori, ceea ce nu va mira pe
nimeni, dat fiind sufletul lui bun. Cit despre jupin Antifer, care nu-i
ierta lui Ben-Omar ca voise sa-i fure latitudinea, ridica din umeri
cind Gildas Tregomain incerca sa-l induioseze de soarta nefericitu-
lui om.

— Ei bine, luntrasule, ii spunea el dezumflindu-si obrazul drept
pentru a si-l umfla pe cel sting, Omar al tau s-a golit ?

— Aproape.

— Complimentele mele!

— Prietene., nu ai vrea sa vii sa-l vezi macar o data?

— Ba da, luntrasule, ba da! O sa ma duc atunci cind n-o sa ramina
din el decit coaja!

incearca, daca poti, sa te intelegi cu un om care iti raspunde pe
acest ton, izbucnind in ris!

Cu toate acestea, chiar daca notarul nu a suparat cu prezenta lui
pe nimeni in cursul acestei calatorii, in schimb, nu de putine ori,
Nazim l-a cam scos din sarite pe jupin Antifer. Nu fiindca Nazim si-ar
fi impus prezenta nu! Dealtfel, de ce ar fi facut-o, deoarece, ne-
vorbind aceeasi limba, ei tot nu s-ar fi putut intelege. Dar asa-zisul
secretar era mereu acolo, spionind orice miscare a maluinului, ca
si cind ar fi indeplinit o sarcina impusa de patronul sau.

Si cu cita bucurie l-ar fi aruncat jupin Antifer peste bord, presu-
punind ca egipteanul ar fi fost un om care sa suporte un asemenea
tratament.

Calatoria pe Marea Rosie a fost destul de neplacuta — cu toate
ca nu era inca timpul caldurilor insuportabile ale verii. Se stie ca in
acea perioada a anului alimentarea masinilor nu poate fi incredintata
decit fochistilor arabi. Numai ei nu se coc acolo unde ouale s-ar fierbe
in citeva minute.

La data de 15 martie, Oxus ajunse la partea cea mai ingusta a
strimtorii
Bab-el-Mandeb. Dupa ce a ocolit la babord insula engleza
Perim, cei trei francezi putura saluta steagul Frantei ce filfiia pe fortul
Obock, deasupra coastei africane. Apoi steamerul se indrepta iarasi
spre largul golfului
Aden, in directia portului cu acelasi nume, unde
trebuiau sa coboare citiva pasageri.

Aden — inca o cheie a Marii Rosii, din nenumaratele chei care
atirna la briul Marii Britanii, aceasta buna si neobosita gospodina!
Cu insula Perim din care a facut un alt Gibraltar, Anglia strajuieste
intrarea acestui coridor lung de sase sute de leghe, care se varsa in
nesfirsitul Ocean Indian. Daca, in parte, portul
Aden este acoperit
de nisipuri, in schimb la rasarit are un intins si foarte potrivit loc de
ancorare, iar la apus un bazin unde s-ar putea adaposti o intreaga
flota. Englezii s-au instalat aici inca din 1823. Orasul de astazi, care
dealtfel a fost infloritor in secolul al unsprezecelea si doisprezecelea,
era parca sortit sa ajunga antrepozitul comertului cu Extremul Orient.

Aden, care are treizeci de mii de locuitori, numara in acea seara
trei in plus — toti trei de nationalitate franceza. Timp de douazeci
si patru de ore, Franta fu reprezentata acolo prin acesti aventurosi
maluini si nu dintre cei mai neinsemnati in vechea Armorica.1

Jupin Antifer nu socoti deloc potrivit sa paraseasca bordul. isi
petrecu vremea blestemind acest popas, una din cele mai mari ne-
placeri^ fiind aceea ca ii ingaduise notarului sa apara pe puntea va-
sului, in ce hal, Dumnezeule mare! Abia avu puterea sa se tirasca
pina la duneta.

— Ei, dumneata esti, domnule Ben-Omar ? spuse Pierre-Servan-
Malo cu cel mai mucalit ton cu putinta. Adevarat? Nici nu te-as fi
recunoscut! Nici gind sa poti rezista pina la capat! in locul du-
mitale as ramine
la Aden

— Bucuros raspunse nefericitul cu glas stins. Citeva zile de o-
dihna m-ar putea inzdraveni, si daca ati vrea sa asteptati urmatorul
vapor

— Regret, domnule Ben-Omar. Ma grabesc sa-ti pot inmina fru-
muselul comision ce ti se cuvine si nu pot, spre marea mea parere
de rau, sa ma opresc din drum!

Note:

1 Denumirea unei parti din vechea (ialie, unde se afET acum Bretania.

— Si mai este mult?

— Mai mult decit mult! raspunse jupin Antifer, schitind cu un
gest larg o curba nesfirsita.

Asa ca, tirindu-se ca o langusta, Ben-Omar se intoarse in cabina
sa, prea putin imbarbatat, se intelege, de aceasta scurta convorbire.

Juhel si luntrasul s-au intors la bord pe la ora cinci si nu socotira
ca trebuie sa povesteasca ceea ce vazusera. Jupin Antifer tot nu i-ar
fi ascultat. A doua zi dupa-amiaza,
Oxus isi continua drumul pe mare si nu avu de ce sa se laude cu ŤAmphitrita indianať — Gildas Tregomain ii spunea ŤAmphitruitať. Zeita era in toane rele, capricioasa, nervoasa si cei de la bord simtira toate acestea pe pielea lor. Cit despre Ben-Omar, mai bine sa nu incercam sa aflam ce se petrecea in cabina lui! Chiar daca ar fi fost adus pe punte infasurat intr-un cearsaf, chiar daca ar fi fost expediat, cu o ghiulea atirnata de picior, la sinul sus-numitei zeite, tot nu ar fi avut putere sa protesteze impotriva acestei inoportune ceremonii funebre. Vremea nu se linisti decit a treia zi, cind vintul, schimbindu-si directia catre nord-vest, ii asigura pachebotului adapostul coastei Hadramaut. Inutil sa mai spunem ca daca Sauk suporta peripetiile acestei calatorii fara a-i simti neplacerile, daca nu indura niste suferinte fizice, nu acelasi lucru se putea spune despre moralul sau. Sa fii la cheremul acestui blestemat de frantuz, sa nu-i fi putut smulge secretul insulitei, sa te vezi silit a-l urma pina la pina la punctul in care socotea el sa se opreasca! Sa fie oare la Mascat, la Surat sau la Bombay, unde Oxus urma sa faca escala? Nu cumva o va lua mai degraba, prin strimtoarea Ormuz, dupa ce se va fi oprit la Mascat ?
Sa se fi dus oare Kamylk-Pasa sa-si ingroape comoara intr-una din
insulitele din golful Persic?

Aceasta ignoranta, aceasta nesiguranta ii dadea lui Sauk o stare
permanenta de exasperare. Ar fi vrut sa smulga taina din chiar ma-
runtaiele jupinului Antifer. incercase de nenumarate ori sa surprinda
citeva cuvinte macar, schimbate intre acesta si prietenii sai! Fiindca
se chema ca el nu stie frantuzeste, puteau sa nu se fereasca in pre-
zenta lui Dar totul fara rezultat

Si tocmai el, pretinsul secretar, era privit, daca nu cu neincredere,
cel putin cu antipatie. Persoana sa inspira repulsie. Acest sentiment
era ca o pornire launtrica, necontrolata, pe care il incercau in aceeasi
masura si jupin Antifer, si tovarasii sai. Numai cit se apropia de ei
si ii si vedea indepartindu-se. Nici nu era greu de observat.

Oxus poposi cam douasprezece ore la Birbat, pe coasta araba, in

ziua de 19 martie. De aici incolo incepu sa pluteasca de-a lungul
coastei Oman, indreptindu-se catre Mascat. inca doua zile si avea sa
depaseasca capul Raz-el-Had. Douazeci si patru de ore mai tirziu
avea sa fie in capitala imamatului. Jupin Antifer ajungea, in sfirsit,
la capatul calatoriei sale.

Dealtfel, era si timpul. Pe masura ce se apropiau de tinta, maluinul
devenea tot mai nervos, tot mai ursuz. Toata fiinta lui era concen-
trata catre aceasta insulita atit de dorita, aceasta mina de aur si dia-
mante care-i apartinea. intrezarea aievea o pestera a lui Ali-Baba,
a carei proprietate ii fusese transmisa printr-un act legal chiar in
tara din ŤO mie si una de noptiť, unde il adusese fantezia lui Kamylk-
Pasa.

— Stiti, le spuse el in ziua aceea tovarasilor lui, ca daca averea
acestui de treaba egiptean

Vorbea de el cu familiaritate, cum ar fi vorbit un nepot de unchiul
din America pe a carui mostenire avea sa puna mina.

— stiti voi ca daca aceasta avere ar fi fost in lingouri de aur,
as fi fost destul de incurcat cind ar fi fost vorba sa le duc la Saint-Malo ?

— Cred si eu, unchiule, raspunse Juhel.

— Totusi, indrazni luntrasul, daca ne-am fi umplut valiza, bu-
zunarele, captuseala palariilor

— Astea zic si eu idei de luntras! striga jupin Antifer. isi inchipuie
ca un milion in aur poate sa incapa intr-un buzunaras!

— Asa credeam, prietene

— inseamna ca tu nu ai vazut niciodata un milion in aur?

— Niciodata nici macar in vis!

— Si nu stii cit cintareste?

— Habar n-am.

— Ei bine, luntrasule, eu o stiu, fiindca am avut curiozitatea sa
calculez!

— Ia spune.

— Un lingou de aur, valorind un milion, cintareste aproximativ
trei sute douazeci si doua de kilograme

— Nu mai mult ? intreba naiv Gildas Tregomain.

Jupin Antifer il privi piezis. Totusi, intrebarea fusese pusa cu atit
de evidenta buna-credinta, incit nu avea de ce sa se supere.

— Si relua el, daca un milion cintareste trei sute douazeci si doua
kilograme, o suta de milioane cintaresc treizeci si doua de mii doua
sute cincizeci si sase.

— Nu mai spune facu luntrasul.

— Si stii tu cam citi oameni ar trebui, incarcati fiecare cu cite o
suta de kilograme, pentru a transporta aceasta suta de milioane?

— Sa auzim, prietene.

— Ar trebui trei sute douazeci si trei de oameni. Or, cum noi nu
sintem decit trei, judeca in ce incurcatura am fi, odata ajunsi pe
insulita mea! Din fericire, comoara mea se compune mai ales din
diamante si pietre pretioase

— Asta asa e, unchiul are dreptate, raspunse Juhel.

— As mai adauga, spuse Gildas Trégomain, ca, pe cit se pare,
dragutul de Kamylk-Pasa a potrivit bine lucrurile.

— Óh, aceste diamante, striga jupin Antifer, sint atit de usor de
plasat la bijutierii din -Londra si Paris! Ce vinzare, prieteni, ce
vinzare! Dar nu toate, desigur, nu nu toate!

— Nu o sa vinzi decit o parte?

— Da, luntrasule, da! raspunse jupin Antifer ai carui obraji tre-
sareau, iar ochii ii aruncau fulgere.
Da! Mai intii am sa pastrez
unul pentru mine un diamant de un milion pe care am sa-l port
la camasa.

— La camasa, prietene! raspunse Gildas Trégomain. Dar o sa
le iei ochii la toti N-o sa te mai poata privi nimeni

— Si un al doilea va fi pentru Enogate, adauga jupin Antifer. Cu
o asemenea pietricica va fi si mai frumoasa

— Nu mai mult decit este, unchiule! se grabi sa raspunda Juhel.

— Ba da,nepoate ba da Si un al treilea diamant va fi pentru
sora mea!

— Ah, draga de Nanon! exclama Gildas Trégomain. Va fi tot
atit de impodobita ca si statuia Fecioarei din strada Porcon de la
Barbinais. Asta-i buna, vrei pesemne sa-i mai vina petitori?

Jupin Antifer ridica din umeri:

— Si un al patrulea diamant o sa fie pentru tine, Juhel, o piatra
frumoasa pe care sa o porti la acul de cravata

— Multumesc, unchiule.

— Si un al cincilea pentru tine, capitane!

— Pentru mine? Macar daca l-as putea pune la figura sculptata
la prova
Fermecatoarei Amélie!

— Nu, luntrasule la degetul tau ca inel ca sevaliera

— Un diamant pe labele mele mari si rosii., o sa-mi stea ca
unui franciscan sosetele, replica luntrasul, aratind o mina uriasa mai
potrivita sa traga la odgoanele unei corabii decit sa poarte inele.

— N-are a face, luntrasule! Si nu m-as mira sa gasesti o femeie care
sa vrea

— Cui i-o spui tu, prietene ? Chiar este o vaduva voinica si fru-
moasa, bacaneasa
la Saint-Servan

— Bacaneasa bacaneasa! exclama jupin Antifer. Gindeste-te

ce mutra o sa faca bacaneasa ta in familia noastra, cind Enogate o
sa fie casatorita cu un print si Juhel cu printesa lui!

Discutia se opri aici, dar tinarul capitan nu-si putu stapini un
suspin la gindul ca unchiul sau mai nutreste inca asemenea visuri
absurde Cum sa-l aduci pe un drum mai sanatos daca ghinionul
—da, ghinionul ii scosese in cale milioanele de pe insulita?

— Hotarit lucru o sa-si piarda mintile daca o sa o duca tot
asa, ii spuse Gildas Tregomain lui Juhel cind ramasera singuri.

— Ma tem si eu, raspunse Juhel, uitindu-se la unchiul sau care
vorbea de unul singur.

Doua zile mai tirziu, la 22 martie, Oxus ajungea in portul Mas-
cat si trei marinari il scoteau pe Ben-Omar din adincurile cabinei
sale. in ce hal! Nu mai era decit un schelet mai bine zis o mumie
fiindca, drept este, pielea se mai tinea de oasele nefericitului notar!

Capitolul XII

IN CARE SAUK SE HOTARASTE SA SACRIFICE
JUMATATE DIN COMOARA- LUI KAMYLK-PASA, PENTRU A-SI ASIGURA CEALALTA JUMATATE

Si cind Gildas Tregomain il ruga pe Juhel sa-i arate pe harta
atlasului sau punctul precis unde se afla Mascat, nu-si putu crede
ochilor. Fostul capitan al
Fermecatoarei Amélie, luntrasul de pe
Rance, purtat pina aici, prin partile astea atit de departe atit
de departe pina pe marile continentului asiatic!

— Asadar, Juhel, sintem la capatul Arabiei? intreba el potri-
vindu-si ochelarii pe nas.

— Da, domnule Tregomain, la capatul de sud-est.

— Si acest golf care se termina ca o pilnie ?

— Este golful Oman.

— Si celalalt golf care seamana cu o ciozvirta de berbec hranit
cu iarba sarata?

— Este golful Persic.

— Si strimtoarea care le uneste?

— Este strimtoarea Ormuz.

— Si insulita prietenului nostru?

— Trebuie sa fie undeva, in golful Oman

— Daca o fi acolo! replica luntrasul, dupa ce se asigurase ca jupin
Antifer nu-l putea auzi.

Plutind in susul golfului Oman, dupa ce se indreptase catre Mascat,
vasul
Oxus navigase de-a lungul unui litoral pustiu, marginit de
faleze inalte si abrupte, s-ar fi zis ruinele unor constructii feudale.
Ceva mai in spate, se rotunjeau citeva coline inalte de cinci sute
de metri, primele temelii ale lantului Gebel-Asdar care se profileaza
la trei mii picioare altitudine. Nu-i de mirare ca acest tinut este sterp,
el nefiind udat de nici o apa mai mare. Cu toate acestea, impre-
jurimile capitalei izbutesc sa hraneasca o populatie de sase mii de
locuitori. in orice caz, fructele nu lipsesc: struguri, manghere, pier-
sici, rodii, pepeni verzi, lamii acre si dulci si mai ales curmale din
belsug. Curmalul este, prin excelenta, arborele acestor tinuturi
arabe. Valoarea unei proprietati este apreciata in functie de acest
arbore si asa cum, de exemplu, in Franta se spune Ťun domeniu
de doua sau trei sute de hectareť, aici se spune Ťo avere de trei sau
patru mii de curmaliť.

Imamul este stapin absolut al imamatului care, desi cucerit de
Albuquerque in 1507, s-a scuturat de dominatia portugheza. Re-
gasindu-si de un secol independenta, tara se bucura de protectia
sustinuta a englezilor, care fara indoiala spera ca, dupa Gibral-
tarul Spaniei, Gibraltarul Adenului, Gibraltarul Perimului, sa in-
temeieze si Gibraltarul golfului Persic. Acesti tenaci saxoni vor
sfirsi prin a Ťgibraltarizať toate strimtorile globului pamintesc.

Sa fi cercetat jupin Antifer si prietenii lui acest Mascat, atit din
punct de vedere politic, industrial cit si comercial, inainte de a parasi
Franta?

Nu, nicidecum.

Sa-i fi interesat tara?

in nici un fel, fiindca toata atentia lor era concentrata numa:
asupra unei insulite din golf.

Dar nu avea oare sa li se ofere prilejul de a cunoaste, intr-o oare-
care masura, starea acestui regat?

Ba da, fiindca aveau de gind sa ia legatura cu reprezentanta
Frantei in acel colt al Arabiei.

Asadar, se afla la Mascat un agent francez?

Da, de la tratatul din 1841, incheiat intre imam si guvernul francez
Tocmai pentru a veni in ajutorul compatriotilor sai pe care ii aduceai
afacerile pina la litoralul Oceanului Indian.

Pierre-Servan-Malo crezu deci potrivit sa-l viziteze pe acest agenl
in adevar, politia tarii, foarte bine organizata si ca atare foart
banuitoare, ar fi putut deveni banuitoare si in privinta sosirii celo

trei straini la Mascat, daca acestia nu ar fi inventat un pretext in-
temeiat pentru calatoria lor.

Numai ca, fireste, s-au ferit sa-l marturiseasca pe cel adevarat.
Dupa un popas de patruzeci si opt de ore,
Oxus trebuia sa-si con-
tinue calatoria spre Bombay. Asa ca jupin Antifer, luntrasul si Junei
debarcara imediat. Nu-si batura capul sa se intereseze de Ben-Omar
si Nazim! N-aveau decit sa-i urmareasca pas cu pas in toate demer-
surile, sa li se alature atunci cind vor incepe cercetarile in golf!

Jupin Antifer in frunte, Juhel la -mijloc, Gildas Tregomain in
ariergarda, precedati de un ghid, se indreptara catre un hotel engle-
zesc, strabatind pietele si strazile acestui Babylon modern. Bagajele
veneau in urma lor. Cita grija pentru sextant si cronometrul cum-
parat la Saint-Malo — mai ales pentru cronometru! ŤSfintele Da-
ruriť nu ar fi fost purtate cu mai multa grija sub baldachin, s-ar
putea spune cu mai multa fervoare, de catre jupin Antifer, care
voise sa le duca el insusi. Ginditi-va numai! Instrumentul cu care
aveau sa calculeze longitudinea faimoasei insulite! Cu cita punctua-
litate a fost intors in fiecare zi! Si cita bagare de seama pentru a-l
feri de zguduituri ce ar fi putut sa-i deregleze mersul!

Un sot nu ar fi putut fi mai grijuliu cu sotia sa decit maluinul
nostru cu aceasta unealta menita sa pastreze ora Parisului.

Cea mai mare mirare a luntrasului debarcat la Mascat o pricinuia
insusi faptul de a se afla acolo precum dogele din Genova in mijlocul
curtii lui Ludovic al XlV-lea!

Dupa ce si-au ales camerele, calatorii nostri s-au dus la biroul
agentului, care paru destul de surprins la vederea celor trei francezi
aparuti in pragul usii sale.

Era un provensal cam de cincizeci de ani si-l chema Joseph Bard.
Facea comert cu pinzeturi de bumbac manufacturate, saluri de
India, matasuri din China, stofe brodate cu aur si argint, articole
foarte cautate de orientalii bogati.

Francezi cu francez, daca acesta mai este si din Proventa, cu-
nostinta se face repede si legaturile se stabilesc si mai repede.

Jupin Antifer si tovarasii sai isi spusera mai intii numele si cali-
tatea. Dupa stringerile de mina si bauturile racoritoare oferite, agentul
ii intreba pe vizitatorii sai care este obiectul calatoriei lor.

— Am rareori prilejul sa vad compatrioti, spuse el. Este deci
pentru mine o placere de a va primi, domnilor, si sint cu totul la
dispozitia dumneavoastra.

— Va vom fi recunoscatori, raspunse jupin Antifer, fiindca dum-
neavoastra ne puteti fi de mare folos, dindu-ne informatii despre
aceasta tara.

— Este vorba doar de o calatorie de placere?

— Da si nu domnule Bard. Sintem toti trei marinari, nepotul
meu capitan de cursa lunga,
Gildas Trégomain, vechi comandant
al
Fermecatoarei Amélie

Si de data aceasta, spre extrema satisfactie a prietenului sau de-
clarat Ťcomandantť, jupin Antifer vorbea despre barcaz ca despre
o fregata sau vas de razboi.

— Si eu, capitan de cabotaj, adauga el. Am fost insarcinati de
o importanta firma din Saint-Malo sa intemeiem o filiala, fie la
Mascat, fie in unul din porturile din golful Oman sau golful Persic.

— Domnule, raspunse Joseph Bard, gata sa se amestece intr-o
afacere din care putea sa traga unele foloase, nu pot decit sa aprob
proiectele dumneavoastra si sa va ofer serviciile mele pentru a vi
le duce la bun sfirsit.

— in acest caz, spuse Juhel, v-am ruga sa ne spuneti daca ar fi
potrivit sa infiintam o filiala de comert chiar la Mascat sau in alt
oras de pe litoral

— Mai bine la Mascat, raspunse agentul. Prin legaturile sale cu
Persia, India, insulele Mauriciu,
Réunion, Zanzibar si coasta Africii,
importanta acestui port creste din zi in zi.

— Si care sint articolele de export ? intreba Gildas Trégomain.

— Curmale, stafide, sulf, peste, copal,1 guma arabica, baga,
coarne de rinocer, ulei, cocos, orez, mei, cafea si dulceturi

— Dulceturi? repeta luntrasul lingindu-si pofticios buzele cu
virful limbii.

— Da, domnule, raspunse Joseph Bard, acele dulceturi carora,
aici, li se spune Ťhulwahť si care sint facute din miere, zahar, gluten
si migdale.

— Sa le gustam si noi, prieteni

— Cit o sa vrei, urma jupin Antifer, dar acum sa ne intoarcem
la ale noastre. N-am venit aici, la Mascat, ca sa mincam dulciuri.
Domnul Bard a binevoit sa ne enumere principalele articole de
comert

— La care trebuie sa adaug pescuitul de perle in golful Persic,
raspunse agentul, pescuit a carui valoare se ridica anual la opt mi-
lioane de franci

Merita sa vezi mutra jupinului Antifer schitind un fel de strim-
batura dispretuitoare. Perle pentru opt milioane de franci, mare
lucru pentru un om care avea pietre pretioase in valoare de o suta
de milioane!

— Nu-i mai putin adevarat, relua Joseph Bard, ca comertul cu
perle se afla in miinile negustorilor hindusi, care nu vor ingadui
aparitia unei concurente.

Note:

1 Esenta a unor arbori, folosita la fabricarea lacurilor.

— Chiar si in afara de Mascat?

— Chiar si in afara de Mascat, unde negustorii, trebuie sa va
marturisesc, nu ar vedea cu ochi buni instalarea unor straini

Juhel profita de acest raspuns pentru a abate discutia pe un alt
fagas.

In adevar, capitala imamatului este situata exact la 50°20' lon-
gitudine est si 23°38' latitudine nord. Reiesea deci ca, conform
coordonatelor insulitei, locul exact ar fi trebuit cautat mult in afara.
Important era deci sa plece din Mascat sub pretextul de a gasi un
loc potrivit pentru instalarea unei pretinse filiale maluine. Asa ca
Juhel, dupa ce spuse in treacat ca inainte de a se statornici la Mascat
poate ca ar fi intelept sa viziteze si celelalte orase ale imamatului.
intreba care sint cele de pe litoral.

— Este Oman, raspunse Joseph Bard.

— La nord de Mascat?

— Nu, la sud-est.

— Si in nord sau nord-vest?

— Orasul cel mai mare este Rostak.

— Pe malul golfului ?

— Nu, in interior.

— Si pe litoral?

— Este Sohar.

— La ce distanta de aici?

— Cam la doua sute de kilometri de aici.

Dintr-o clipire Juhel il facu pe unchiul sau sa inteleaga impor-
tanta acestui raspuns.

— Si Sohar este un oras comercial?

— Foarte comercial. Imamul isi ia resedinta acolo uneori, cind
binevoieste inaltimea-sa

— inaltimea-sa! facu Gildas Tregomain.

Si nu era greu de vazut ca aceasta titulatura suna placut in auzul
luntrasului. Poate ca ar fi trebuit sa-i fie rezervata numai sultanului,
dar Joseph Bard socoti potrivit sa i-o aplice si imamului.

— inaltimea-sa este la Mascat, adauga el, si dupa ce veti fi ales
un oras pentru filiala dumneavoastra, va trebui sa cereti o autori-
zatie

— Pe care sper ca inaltimea-sa nu ne-o va refuza, replica maluinul.

— Dimpotriva, raspunse agentul, se va grabi sa v-o dea, evident,
in schimbul unei sume de bani

Gestul jupinului Antifer arata ca este dispus sa plateasca regeste.

— Cum se ajunge la Sohar ? intreba Juhel.

— Cu caravana.

— Cu caravana! exclama luntrasul oarecum nelinistit.

— Ce sa facem, ii lamuri Joseph Bard, noi nu avem inca nici cale
ferata, nici tramvai in imamat, nici macar diligenta. Drumul se
face in caruta sau calare pe catiri, daca nu cumva preferati sa mer-
geti pe jos

— Desigur ca aceste caravane, intreba Juhel, nu pleaca decit la
intervale mari?

— Sa am iertare, domnule, raspunse agentul. intre Mascat si
Sohar comertul este foarte activ si chiar miine

— Miine? replica jupin Antifer. Perfect, miine ne incarava-
nam si noi!

Perspectiva de a se Ťincaravanať, cum spunea prietenul sau, sa
fi avut darul de a-l bucura pe
Gildas Trégomain ? Dupa strimbatura
care-i sluti chipul blajin nu s-ar fi putut spune acest lucru. Dar nu
venise pina aici pentru a pune bete in roate si trebui sa se resem-
neze sa calatoreasca in aceste conditii oarecum neplacute.

Totusi, crezu ca poate sa-si dea si el parerea in legatura cu dru-
mul de la Mascat la Sohar.

— Hai, spune, luntrasule, il indemna jupin Antifer.

— Ei bine, spuse Gildas Trégomain, noi, toti trei, sintem mari-
nari, nu-i asa?

— Toti trei, replica prietenul sau, facind in acelasi timp cu ochiul
fostului capitan al
Fermecatoarei Amélie.

— Nu vad, atunci, continua luntrasul, de ce nu am merge pina la
Sohar pe mare. Doua sute de kilometri cu o ambarcatie solida

— De ce nu ? fu de parere si jupin Antifer. Gildas are dreptate.
Am putea cistiga timp

— Fara indoiala, raspunse Joseph Bard, si eu as fi fost primul
care sa va sfatuiesc sa mergeti pe mare, daca nu ar exista anumite
primejdii

— Care? intreba Juhel.

— Golful Oman nu este prea sigur, domnilor. Poate ca pe bordul
unui vas de comert, cu un echipaj numeros, nu ati avea de ce sa va
temeti

— Sa ne temem?! exclama jupin Antifer. Sa ne temem de furtuni
de vijelii?

— Nu de pirati, care nu sint tocmai rari prin apropierea strim-
torii Ormuz

— Drace! facu maluinul.

Este adevarat ca nici nu s-ar fi gindit sa se teama de pirati decit
la intoarcere, cind avea sa aiba cu el comoara!

Pe scurt, in urma celor spuse de agent, calatorii nostri, cu totul
hotariti ca la intoarcere sa nu ia calea pe mare, socotira ca era inutil
sa o ia nici la ducere. Au sa porneasca cu o caravana, au sa se in-
toarca cu alta, fiindca in felul acesta erau in siguranta. Gildas Tre-
gomain n-avu incotro si trebui sa calatoreasca pe uscat, dar
in petto*
el incerca o oarecare neliniste asupra felului in care va fi purtat pina
acolo. intrevederea se margini la atit. Cei trei francezi fura foarte mul-
tumiti de agentul Frantei. La intoarcere vor veni sa-i faca o vizita,
il vor tine la curent cu demersurile lor si-i vor urma intru totul sfatul.
Pisicherul de Antifer lasa chiar sa se inteleaga ca infiintarea unei
filiale ar putea aduce insemnate foloase chiar si pentru cassa agentiei.

inainte de a se desparti, Joseph Bard le repeta indemnul de a se
prezenta inaltimii-sale, oferindu-se chiar el sa obtina o audienta
pentru acesti distinsi straini.

Sus-numitii distinsi straini luara apoi drumul inapoi, la hotel.

in acest timp, intr-o camera din acelasi hotel, Ben-Omar si Nazim
discutau intre ei. Aceasta discutie, va rog sa ne credeti, era din belsug
garriisita cu ghionturi si sudalmi din partea lui Sauk.

Asa-zisul secretar si notarul ajunsesera la Mascat. Foarte bine!
Dar nici unul din ei nu stia daca Mascat era capatul calatoriei.
Poate ca jupin Antifer trebuia sa mearga mai departe? Iata ce ar
fi trebuit sa stie acest imbecil de Omar, fiindca avea dreptul, si totusi,
in aceasta privinta, nu stia mai mult de cit falsul Nazim.

— Iata ce inseamna sa zaci prosteste pe vapor! repeta Nazim.
Nu ar fi fost mai bine sa fii sanatos?

Notarul era si el de aceeasi parere dealtfel, ca si cu faptul ca
ar fi trebuit sa stea de vorba cu acest pungas de frantuz, sa-i fi aflat
secretele, sa fi aflat unde este ascunsa comoara

— Sa fie linistita excelenta-voastra, raspunse Ben-Omar. Chiar
astazi il voi vedea pe domnul Antifer si voi afla Numai de nu
ar fi vorba de vreo noua imbarcare!

Cit despre a cunoaste locul inspre care isi va indrepta cautarile
legatarul lui Kamylk-Pasa, cercetarile ce trebuia sa le faca pentru
ca sa intre in posesia mostenirii, despre aceasta nu mai putea fi
vorba. Deoarece testamentul ii impunea prezenta executorului
testamentar, care nu era altul decit Ben-Omar, jupin Antifer tre-
buia sa-i raspunda deschis. Dar cind vor fi gasit insulita, cind ii vor

Note:

in sinea lui (in limba italiana).

smulge acesteia cele trei pretioase butoaie, cum va izbuti Sauk sa
puna mina pe ele? La aceasta intrebare, pe care notarul i-o pusese
de mai multe ori, nu raspunsese niciodata, din simplu motiv ca nu
ar fi stiut ce sa raspunda. Era, in schimb, mai mult ca sigur ca Sauk
nu s-ar fi dat inapoi de la nimic pentru a pune mina pe o avere pe
care o considera a sa si de care Kamylk-Pasa il lipsise in folosul
unui strain. Si tocmai aceasta il inspaiminta pe Ben-Omar, biet
contopist fricos si impaciuitor caruia nu-i placeau silniciile, stiind
ca pentru excelenta-sa viata unui om nu valora mai mult decit o
smochina uscata. in primul rind, insa, cel mai important era sa-i
urmareasca pe cei trei maluini pas cu pas, sa nu-i piarda din vedere
in tot timpul cautarilor, sa asiste la dezgroparea comorii Si cind
aceasta din urma va fi in miinile lor, atunci au sa procedeze in con-
secinta. Acestea fiind spuse cu toata hotarirea, dupa ce rostise groaznice amenintari la adresa lui Ben-Omar, dupa ce i-a repetat ca il va face raspunzator de tot ce se va intimpla, excelenta-sa iesi, dindu-i in grija sa pindeasca intoarcerea jupinului Antifer la hotel.

intoarcerea jupinului Antifer nu se intimpla insa decit seara,
tirziu. Gildas Tregomain si Juhel fusesera bucurosi sa hoinareasca
pe strazile din Mascat, in timp ce jupin Antifer — in inchipuirea
sa — se plimba la citeva sute de kilometri de acolo, la est de Sohar,
inspre insulita lui. Inutil sa-l fi intrebat ce impresie ii facea capitala
imamatului, daca strazile erau insufletite, daca pravaliile erau atra-
gatoare, daca aceasta populatie de arabi, persani si indieni avea
vreo infatisare deosebita. Spre deosebire de Juhel si luntras, care
erau interesati de toate cite le vedeau in acest oras ramas atit de
oriental, el nu voise sa vada nimic. Ei se oprisera in fata magazinelor
intesate cu marfuri de tot felul — turbane, briuri, mantale de lina,
pinza din bumbac neinalbit, ulcioare din acelea carora li se spune
Ťmertabanť si ale caror culori straluceau pe sub smalturi. La ve-
derea atitor lucruri frumoase, Juhel se gindea la bucuria dragei sale
Enogate daca le-ar fi avut! Ce amintire placuta pentru ea, dintr-o
calatorie picata atit de nepotrivit! Si aceste bijuterii ciudat lucrate,
aceste nimicuri atit de artistice, nu ar fi fost ea mai fericita daca
le-ar fi primit de la logodnicul ei? Da, mult mai fericita decit daca
s-ar fi gatit cu diamantele unchiului sau.

Gildas Tregomain era si el de aceeasi parere si-i spunea tinarului
sau prieten:

— O sa cumparam pentru micuta noastra acest colier si o sa i-l
dai la intoarcere.

— La intoarcere! ofta Juhel.

— Si, de asemenea, inelul asta care este atit de dragut Ce spun
eu, un inel? Zece inele cite unul pe fiecare deget

— La ce s-o fi gindind ea, sarmana mea Enogate? murmura Junei.

— La tine, baiatule, bineinteles ca la tine si tot timpul!

— Ne despart sute si sute de leghe

— Ah, il intrerupse luntrasul, sa nu uitam si un borcan din aceste
faimoase dulceturi atit de laudate de Joseph Bard

— Dar, poate ca ar fi mai bine sa le gustam inainte de a cum-
para

— Nu, baiatule, nu, replica Gildas Tregomain. Enogate sa fie
cea care o sa le guste mai intii.

— Si daca n-o sa-i placa?

— O sa le gaseasca foarte gustoase, fiindca tu esti cel care i le-ai
adus de atit de departe.

Cit de bine cunostea minunatul marinar inima tinerelor fete,
cu toate ca nici uneia din ele — nici din Saint-Malo, nici din Saint-
Servan, nici din Dinard — nu-i daduse prin gind sa devina doamna
Tregomain!

in sfirsit, nici unul din ei nu regreta aceasta plimbare prin capi-
tala imamatului, al carei aspect si curatenie putea sa o invidieze
orice mare oras european — afara de orasul sau natal, pe care Pierre-
Servan Malo il considera printre cele dintii din lume.

Ceea ce putu sa observe Juhel era si faptul ca aici politia veghea
cu severitate prin nenumaratii ei agenti, care pareau foarte banuitori.

Asa ca, respectivii agenti nu intirziara sa observe acest du-te-vino
al strainilor debarcati la Mascat, fara a cunoaste cele ce ii aduceau
aici. Numai ca, spre deosebire de politiile circotase ale unor state
europene care pretind prezentarea pasapoartelor sau procedeaza
la interogatorii neasteptate, cea din Mascat se marginea sa-i urma-
reasca pe cei trei maluini oriunde ar fi avut chef sa mearga, scutin-
du-i insa de intrebari indiscrete. in adevar, asa avea sa se intimple
si acum; dupa ce pusesera piciorul pe pamintul imamatului, ei nu
l-ar mai fi putut parasi fara ca imamul sa nu fie pus la curent cu
proiectele lor.

Din fericire, jupin Antifer nu banuia acest lucru, fiindca altfel ar
fi incercat unele temeri indreptatite in legatura cu deznodamintul
aventurii sale. Sa se scoata de pe o insulita din golful Oman o suta
de milioane, inaltimea-sa, foarte cu grija pentru interesele sale,
nu ar fi permis-o. Daca in Europa statul isi ia iumatate dintr-o co-
moara gasita, in Asia, suveranul, care este statul, o ia intreaga.

O intrebare destul de nelalocul ei fu cea pe care Ben-Omar crezu
necesar sa o puna jupinului Antifer, la intoarcerea acestuia la hotel.

Descbizind usurel usa de la odaie, el intreba cu glasul lui mieros:

— As putea sa stiu?

— Ce?

— Sa stiu si eu, domnule Antifer, in ce directie o vom lua?

— Prima strada la dreapta, a doua la stinga si mereu inainte
Apoi, jupin Antifer trinti brusc usa.

Capitolul XIII

IN CARE TREGOMAIN NAVIGHEAZA DESTUL DE PLACUT
PE O ŤCORABIE A DESERTULUIť

A doua zi, 23 martie, o caravana parasea in zori capitala ima-
matului si urma drumul pe linga coasta.

O adevarata caravana, asa cum luntrasul nu vazuse niciodata
strabatind cimpiile din Ille-et-Vilaine. ii facu aceasta marturisire
lui Juhel, care nu fu deloc mirat. Aceasta caravana numara cam o
suta de arabi si indieni si cam tot atitea animale de povara. Cu aceasta
forta numerica, pericolele calatoriei erau inlaturate. Nu aveau a se
nelinisti de vreun atac al piratilor de pe uscat, mai putin periculosi,
dealtfel, decit piratii de pe mare.

Printre bastinasi se aflau doi sau trei din acei bancheri sau ne-
gustori despre care le vorbise agentul francez. Calatoreau simplu,
fara alai, cu gindul numai la afacerile care-i chemau la Sohar.

Cit despre calatorii straini, ei erau reprezentati prin cei trei fran-
cezi, jupin Antifer, Juhel, Gildas Tregomain, si cei doi egipteni,
Nazim si Ben-Omar.

Acestia din urma avura grija sa nu scape plecarea caravanei.
Afiind ca jupin Antifer — care nu se ascundea deloc — trebuia sa
plece a doua zi la drum, ei se pregatira ca atare. Se intelege de la
sine ca maluinul nu se ingrijise in nici un fel de Ben-Omar si secre-
tarul sau. Erau liberi sa-l urmeze cum se pricepeau si fara ca lui
sa-i pese de ceva. De fapt, el era categoric hotarit a se face ca nu-i
cunoaste. Cind i-a zarit in mijlocul caravanei, nu-i onora nici macar
cu un salut si, sub privirea lui amenintatoare, luntrasul nu indrazni
nici el sa-si intoarca fata catre ei.

Animalele folosite la transportul calatorilor si al marfurilor erau
de trei feluri: camile, catiri si magari. in zadar ai fi incercat sa fo-
losesti vreun vehicul oarecare, chiar de ar fi fost o caruta cit de ru-
dimentara. Cum sa mearga? Cum i s-ar fi putut invirti rotile pe un
asemenea pamint cu hirtoape, lipsit de drumuri croite, citeodata
mlastinos, asa cum sint acele intinderi miloase numite Ťcimpuri

de nalbať? Toata lumea incalecase, fiecare dupa cum se pricepea.

Doi catiri de statura mijlocie, puternici si focosi, ii purtau pe
unchi si pe nepot. Chirigiii din Mascat, foarte priceputi la aseme-
nea treburi, le facusera rost de animale deprinse cu mersul in cara-
vana — la un pret bun, se intelege. Avea sa se uite jupin Antifer
la citeva sute de pistoli mai mult sau mai putin? Evident ca nu. Dar
cu nici un pret nu se putu gasi un catir a carui rezistenta sa cores-
punda greutatii
lui Gildas Trégomain. Caci nici un reprezentant
al neamului de catiri nu ar fi fost in stare sa duca asemenea povara
umana de-a lungul unui drum de cincizeci de leghe! Iata de ce era
nevoie sa se gaseasca un animal mai voinic pentru a-l sluji pe fostul
capitan al
Fermecatoarei Amélie.

— Stii ca ne cam pui in incurcatura, luntrasule ? ii spuse poli-
ticos jupin Antifer, dupa ce trimisese inapoi catirii incercati unul
dupa altul.

— Ce sa fac, prietene? Nu trebuia sa ma obligi sa te insotesc
Lasa-ma la Mascat, unde am sa te astept

— Nici vorba!

— Totusi nu ma pot transporta in mai multe bucati

— Domnule Trégomain, intreba Juhel, v-ar fi foarte neplacut sa
incercati o camila?

— Deloc, fiule, daca ei nu i-ar fi neplacut sa ma poarte in spinare.

— Este o idee grozava! exclama jupin Antifer. O sa se simta chiar
foarte bine pe o camila din astea

— Atit de nimerit numite Ťcorabiile desertuluiť! adauga Juhel.

— Fie si Ťcorabia desertuluiť ! se multumi sa raspunda impaciui-
torul luntras.

Si iata cum, in acea zi, pe un urias esantion din aceste uriase ru-
megatoare, intre cele doua cocoase ale voinicului animal, se afla
calare Gildas Trégomain. Nici macar nu-i displacea. Mai mult chiar,
un altul in locul lui ar fi fost foarte mindru. Dar, daca incerca acest
firesc simtamint, nu o arata deloc si nu se gindea decit sa-si con-
duca mai bine corabia, sa-i crute eforturile inutile si sa o mine in
directia cea buna. Fara indoiala, atunci cind caravana o lua mai
repede, mersul animalului nu devenea placut. Dar temelia car-
noasa a luntrasului reusea sa amortizeze aceste hopuri de tangaj

in urma caravanei, unde-i placea sa ramina, Sauk calarea pe ur
catir mai vioi, ca un calaret deprins cu acest fel de exercitii. Lingi
el, sau cel putin dindu-si osteneala sa nu ramina prea in urma, ve
nea Ben-Omar, incalecat pe un magarus, picioarele tirindu-i
-si
aproape pe pamint, lucru ce ar fi facut ca eventualele caderi sa ni
fie prea grave. Sa incalece un catir?! Notarul nu se putuse hotari

Prea ar fi cazut de sus. Dealtfel, acesti catiri arabi sint foarte sprin-
teni, indrazneti, capriciosi si numai o mina energica ii poate stapini.

Caravana mergea intr-un asemenea ritm incit intr-o zi sa par-
curga o distanta cam de zece leghe, cu un popas de doua ceasuri la
amiaza. Ar fi ajuns la Sohar, daca nu intervenea ceva care sa-i in-
tarzie, in patru zile.

Patru zile, iata ce trebuie ca i se parea jupinului Antifer, mereu
obsedat de imaginea insulitei sale, un rastimp fara de sfirsit. Si cu
toate acestea, se apropia de capatul aventuroasei sale calatorii
Doar citeva etape inca si-si va atinge tinta Atunci, de ce oare,
pe masura ce se apropia de clipa hotaritoare, se simtea tot mai ne-
linistit, mai agitat? Tovarasii lui nu izbuteau sa scoata un cuvint
de la el. Vorbeau numai intre ei.

Si, de la inaltimea rumegatoarei sale, leganindu-se intre cele doua
cocoase, iata ca luntrasul facu aceasta remarca:

—Juhel, intre noi fie vorba, tu crezi in comoara lui Kamylk-
Pasa?

— Hm! raspunse Juhel. Mie mi se pare cam prea aiurita!

— Juhel dar daca nu o fi existind nici o insulita?

— Sa admitem ca insulita exista, domnule Tregomain, dar daca
nu exista nici o comoara? Unchiul meu o sa fie silit sa faca si el
ca acel faimos capitan din Marsilia, care plecat la Bourbon si, ne-
gasind nici un Bourbon, s-a intors la Marsilia!

— Ar fi o groaznica lovitura pentru el, Juhel, si nu stiu daca nu
si-ar pierde mintile!

Sintem convinsi ca atit luntrasul, cit si tinarul sau prieten se fe-
reau sa discute asemenea ipoteze in fata jupinului Antifer. La ce
ar fi folosit ? Nimic nu ar fi putut zdruncina parerile acestui inca-
patinat. Sa se indoiasca el ca diamantele si alte pietre de o nepre-
tuita valoare nu ar fi acolo unde le ingropase Kamylk-Pasa, pe
acea insulita a carei pozitie o cunostea acum exact? Nu, asta nici
nu i-ar fi trecut vreodata prin gind. Nu, pe el il ingrijorau doar anu-
mite greutati de a-si duce la bun sfirsit batalia.

intr-adevar, la ducere calatoria parea destul de usoara. Si, dupa
toate semnele, avea sa se sfirseasca fara greutati. Ajunsi la Sohar,
aveau sa faca rost de o ambarcatie, apoi se vor duce sa descopere
insulita si sa dezgroape cele trei butoiase Nimic din toate astea
nu puteau tulbura o fire atit de hotarita ca aceea a maluinului nostru.
Ce putea fi mai usor decit sa mearga, insotit de luntras si de Juhel,
in mijlocul unei caravane? Se putea, de asemenea, presupune ca
transportarea comorii de la insulita pina la Sohar nu va intimpina
nici o piedica. Dar ca sa le aduca la Mascat, aceste butoiase umplute

cu aur si pietre pretioase vor trebui incarcate in samarele camilelor,
asa cum de obicei se transporta marfurile de-a lungul litoralului
Si cum sa le incarci fara sa trezesti atentia vamesilor si fara a te
vedea impus la cine stie ce taxa vamala? Si cine stie daca nu chiar
imamul ar fi ispitit sa puna mina pe ele, declarindu-se proprietar
absolut al unei comori descoperita pe teritoriul sau? Fiindca, oricit
ar fi spus jupin Antifer Ťinsulita meať, insulita nu-i apartinea
Kamylk-Pasa nu i-o putuse lasa mostenire si, fara indoiala, aceasta
insula facea parte din imamatul Mascat!

Aici erau — fara sa mai vorbim de dificultatile de transport la
intoarcere, de reimbarcarea pe primul pachebot care va pleca la
Suez — mai multe motive serioase de neliniste. Ce idee absurda si
nazdravana avusese acest bogat egiptean, sa-si incredinteze averile
unei insulite din golful Oman! Nu mai existau si altele, cu sutele,
cu miile, imprastiate pe suprafata marilor, chiar daca ar fi fost prin-
tre nenumaratele grupuri din Pacific, departe de orice supraveghere,
a caror proprietate nu este revendicata de nimeni, de unde mosteni-
torul ar fi putut sa-si culeaga usor mostenirea, fara sa trezeasca
vreo banuiala?

Pe scurt, asa stateau lucrurile. Cu neputinta de a se schimba ceva.
Insulita isi avea locul ei in golful Oman de la formarea geologica a
sferoidului nostru si avea sa ramina acolo pina la sfirsitul lumii.
Ce pacat ca nu putea fi remorcata si dusa aproape de Saint-Malo!
Asta ar fi facut lucrurile mult mai usoare.

Se intelege, deci, ca jupin Antifer era prada celor mai mari griji,
care se manifestau prin accese de furie inabusita. Ah, ce neplacut
tovaras de drum, mereu bombanind, neraspunzind la intrebari,
calarind de unul singur, daruind din cind in cind catirului sau cite
o lovitura de ciomag, uneori nemeritata! Si, ca sa fim sinceri,
daca cu o miscare din sale rabdatorul animal si-ar fi aruncat cit
colo calaretul, nu pe el ar fi trebuit sa ne suparam.

Juhel ghicea tulburarea unchiului sau, fara a indrazni sa cric-
neasca. Gildas Tregomain, din inaltul camilei sale cu doua cocoase,
intelegea ce se petrece in mintea prietenului sau. Dar nici unul din
ei nu indraznea sa infrunte o asemenea zdruncinare morala si se
priveau numai dind din cap cu inteles.

Prima zi de calatorie nu fu prea obositoare. Totusi, la aceasta
latitudine, temperatura era destul de ridicata. in apropierea Tropi-
cului Racului, clima Arabiei meridionale este excesiva si foarte ne-
potrivita temperamentului european. De cele mai multe ori, dinspre
munti sufla un vint arzator sub un cer parca in flacari. Briza mari
nu-i poate domoli arsita. Culmile muntilor Gebel se inalta spre ves

si acest lant reflecta razele solare ca un urias cuptor incandescent.
Iar cind anotimpul torid este in toi, noptile sint inabusitoare si
somnul imposibil.

Cu toate acestea, cei trei francezi nu au avut prea mult de suferit
in primele doua etape, deoarece caravana mergea prin cimpii im-
padurite, de-a lungul litoralului. imprejurimile orasului Mascat nu
sint sterpe ca desertul. Dimpotriva, vegetatia creste aici destul de
imbelsugata. Cind pamintul este uscat, se vad nesfirsite ogoare de
mei, iar atunci cind bratele unui riu isi despletesc arterele lor lichide,
apar ogoarele de orez. Nu lipseste nici umbra pe sub cringurile de
smochini, intre arbustii de mimoza care produc guma arabica, al
carei export pe scara larga alcatuieste una -din bogatiile de seama
ale tarii. Seara, tabara s-a asezat pe malul unui mic piriias alimentat de
izvoarele muntilor din apus, care isi plimba domol apele catre golf.
Au deshamat animalele, le-au lasat sa pasca in voie, fiecare unde
a vrut, fara a le priponi, intr-atit erau obisnuite cu aceste popasuri
regulate. Pentru a nu vorbi decit despre personajele acestei povestiri,
unchiul si nepotul isi lasara catirii pe aceeasi pajiste — ceea ce facu
si Sauk de cum sosi convoiul. Camila luntrasului ingenunche ca
un credincios al Coranului la ora rugaciunii de seara si Gildas Tre-
gomain, descalecind, ii onora grumazul cu o blinda mingiiere. Cit
despre magarul lui Ben-Omar, se opri brusc si cum calaretul sau nu
cobora destul de repede, cu o opintire scurta, il arunca la pamint.
Notarul, cit era de lung, cazu cu fata spre Mecca, asemenea unui
musulman in rugaciune, Cu toate acestea, credem ca mai curind se
gindea sa-si blesteme magarusul decit sa-l preamareasca pe Allah
si pe profetul sau!

Noaptea se scurse fara intimplari deosebite in tabara situata la
aproximativ patruzeci de kilometri de Mascat, obisnuit loc de popas
al caravanelor. A doua zi, la primele licariri ale zorilor, plecara reluind drumul spre Sohar.

Tinutul devenea mai golas. Cimpii nesfirsite, pe care nisipul in-
cepea sa ia locul ierbii, se intindeau pina la orizont. Un fel de Sahara
cu toate neajunsurile ei: apa din ce in ce mai putina, lipsa umbrei,
oboseala drumului. Pentru arabii obisnuiti cu calatoriile in con-
voi, drumul acesta nu avea nimic deosebit, ei parcurgind in toiul
verii, sub cele mai dogoritoare arsite, distante mari. Dar cum aveau
sa suporte europenii aceasta incercare?

Sa ne grabim a spune ca prietenii nostri au scapat cu bine — chiar
si luntrasul, al carui volum, numai citeva saptamini mai tirziu, este

sigur ca s-ar fi topit sub focurile acestui soare tropical. Leganat de
pasul regulat si elastic al camilei sale, el motaia fericit intre cele doua
cocoase. Proptit temeinic, parea a face una cu trupul animalului,
incit o cadere nu era de temut. Dealtfel, dindu-si repede seama ca gri-
juliul sau animal cunostea mai bine decit el greutatile drumului,
nu mai incerca sa-l dirijeze.
Fermecatoarea Amélie nu inainta cu
mai multa siguranta, atunci cind era remorcata de-a lungul drumului
de edec de pe Rance.

Cit despre Junei, tinar si puternic, pe cind strabatea aceste teri-
torii ale imamatului, intre Mascat si Sohar, sufletul lui se intorcea
in mijlocul scumpului sau oras breton, in strada Hautes-Salles, in
fata acelei case in care il astepta Énogate Cit priveste pe faimoasa
printesa cu care unchiul sau voia sa-l faca sa se casatoreasca, nici
nu-si batea capul! Niciodata nu o sa aiba alta sotie decit pe fru-
moasa lui verisoara! Exista oare pe lume o ducesa — chiar daca ar
fi fost de singe regal — care sa-i semene? Si milioanele lui Kamylk-
Pasa nu aveau sa schimbe nimic, chiar daca aceasta aventura a unchiu-
lui sau nu este un vis din ŤO mie si una de noptiť, cu totul nereali-
zabil! Se intelege de la sine ca Juhel ii scrisese logodnicei sale de cum
ajunsese la Mascat. Dar cind avea oare sa primeasca aceasta scri-
soare?

Jupin Antifer paru si mai ingrijorat in ziua aceea decit in ajun si,
fara indoiala, a doua zi avea sa fie si mai grav. Transportul celor trei
butoiase era cel care ii pricinuia — si pe buna dreptate, trebuie sa o
spunem — cele mai mari nelinisti.

Dar ce temeri l-ar mai fi napadit daca ar fi stiut ca era tinta unei
supravegheri deosebite, chiar in cuprinsul caravanei! Da se afla
acolo un indigen de vreo patruzeci de ani, cu o infatisare aleasa, care,
fara sa-i trezeasca nici o banuiala, il urmarise tot timpul.

in adevar, escala bilunara a pachebotului care facea cursa de la
Suez la Mascat nu se facea fara ca politia imamului sa nu fie indeosebi
de atenta. in afara de taxa impusa oricarui strain care voia sa puna
piciorul pe pamintul imamatului, suveranul manifesta o curiozitate
specific orientala pentru vizitatorii europeni. Nimic mai firesc deci
decit sa afle motivul prezentei lor in tara, cit timp au intentia sa ra-
mina Asa ca, atunci cind cei trei maluini au debarcat pe chei si
s-au instalat la hotelul englezesc, seful politiei s-a grabit sa-i incon-
joare cu inteleapta sa ocrotire.

Or, cum am mai spus-o, politia din Mascat, minunat organizata
in ceea ce priveste siguranta strazilor, nu este mai putin priceputa
in a supraveghea calatorii, indiferent daca vin pe mare sau pe uscat.
Se fereste sa le pretinda acte in regula pe care, dealtfel, snapanii le

au totdeauna, sau sa le ia interogatorii la care ei sint pregatiti sa
raspunda. Dar nu-i pierde din ochi, ii pindeste, ii urmareste cu o
discretie, cu un tact care face cinste inteligentei orientalilor.

Asadar, jupin Antifer era sub ochiul unui agent, insarcinat sa-l
urmareasca pina unde i-ar fi placut sa mearga. Fara sa puna intrebari,
acest politist va sfirsi prin a afla cu ce scop venisera cei trei europeni
in imamat. Si daca s-ar gasi cumva in incurcatura, in mijlocul unei
populatii a carei limba nu o cunosteau, el era gata sa-i ajute cu o ama-
bilitate fara margini. Apoi, multumita informatiilor primite, imamul
nu avea sa-i lase sa plece decit daca nu avea nici un interes sa-i retina.

Sa recunoastem ca aceasta supraveghere putea sa incurce foarte
mult marea stradanie a jupinului Antifer. Sa dezgropi o comoara
fara de pret, sa o aduci la Mascat, sa o imbarci pe pachebotul care
merge la Suez, nu era lucru usor. Dar cind inaltimea-sa va sti despre
ce este vorba, atunci chiar ca nimic nu va mai fi cu putinta.

Din fericire — am spus-o si o mai spunem — Pierre-Servan-Malo
habar nu avea inca de aceste viitoare complicatii. Povara grijilor
prezente ii era deocamdata destul pentru a-l coplesi. Nu stia, nici
prin gind nu-i dadea ca el calatoreste sub privirea iscoditoare a
unui politist al imamului. Nici cei doi tovarasi ai sai nu-l bagasera
in seama pe acest agent atit de discret, de retras, care ii pindea fara
sa intre in vorba cu ei.

Totusi, daca lor le scapase aceasta urmarire, poate ca nu acelasi
lucru se intimpla si cu Sauk. Asa-zisul secretar al lui Ben-Omar,
cunoscind araba, putuse sa intre in vorba cu unii dintre negustorii
care mergeau si ei la Sohar. Cum politistul nu le era necunoscut,
ei nu facusera o taina din indeletnicirea lui. Si Sauk, banuind ca acest
agent era pus pe urmele jupinului Antifer, fu destul de nelinistit,
in adevar, daca nu voia ca mostenirea lui Kamylk-Pasa sa cada
in miinile unui francez, cu atit mai mult nu ar fi vrut sa cada in miinile
imamului.

Dealtfel, trebuie sa spunem ca agentul nu-i suspecta in nici un
fel pe cei doi egipteni, neputindu-si inchipui ca aveau aceeasi tinta
cu cei trei europeni. La Mascat veneau destul de des calatori de
nationalitatea lor. Nu se ferea deci deloc de ei, ceea ce dovedeste
ca politia nu este perfecta, nici chiar in imamatul inaltimii-sale.
Dupa o zi obositoare, intrerupta numai de popasul de la prinz, cara-
vana isi statornici tabara putin inainte de apusul soarelui.

Acolo, linga un fel de balta pe jumatate secata, se afla una din
curiozitatile naturii in acea regiune. Era un arbore sub care se putea
adaposti intreaga caravana, adapost foarte pretuit in plina amiaza,
pentru siesta. Razele soarelui nu ar fi putut strabate prin cupola

acestui vast umbrar, intins ca un velum cam la cincisprezece picioare
deasupra pamintului.

— Un arbore cum n-am mai vazut niciodata! exclama Juhel in
timp ce catirul sau se oprea singur sub primele ramuri.

— Si cum nici n-am sa mai vad vreodata! raspunse luntrasul inal-
tindu-se intre cocoasele camilei care tocmai ingenunchea.

— Ce spui, unchiule ? intreba Juhel.

Unchiul nu spuse nimic, pentru simplul fapt ca nu vazuse nimic
din cele ce stirneau uimirea prietenului si nepotului sau.

— Mi se pare, adauga Gildas Tregomain, ca si noi avem la Saint-
Pol de Leon, intr-un colt al Bretaniei noastre, o nemaipomenita
vita de vie care se bucura de o oarecare faima

— Este adevarat, domnule Tregomain, dar nu poate fi comparata
cu acest arbore!

Nu! Oricit de extraordinara ar fi fost vita de la Saint-Pol de Leon,
ar fi parut, pe linga acest urias al lumii vegetale, un copacel.

Era un bananier, sau poate un smochin, cu o grosime a trunchiu-
lui de necrezut — cel putin o suta de picioare in circumferinta, daca
l-ai fi masurat. Din acest trunchi se inalta, ca dintr-un turn, o furca
uriasa cu zeci de crengi ale caror ramificatii se impleteau, se incrucisau
si se intindeau, acoperind cu umbra lor suprafata unei jumatati de
nectar. O uriasa umbrela impotriva arsitei, o imensa umbrela impo-
triva averselor de ploaie, de nepatruns pentru toate focurile si toate
apele cerului!

Daca ar fi avut timp — fiindca rabdare avea destula — barcazie-
rul si-ar fi oferit placerea de a numara ramurile acestui smochin.
Cite sa fi fost? intrebarea asta nu-i dadea pace.

Si la aceasta intrebare primi raspunsul. Iata in ce imprejurare:
Pe cind cerceta ramurile mai de jos ale smochinului, sueindu-se,
rasucindu-se, ba cu mina intinsa, ba cu degetele raschirate, el auzi
in spatele lui aceste cuvinte:

— Ten thousand.

Erau doua cuvinte englezesti cu un foarte pronuntat accent orien-
tal si pe care el nu le pricepu, neavind habar de aceasta limba.

Juhel stia insa englezeste si dupa ce schimba citeva cuvinte cu indi-
genul care daduse lamurirea, ii spuse luntrasului:

— Se pare ca sint zece mii de ramuri!

— Zece mii ?

— Asa, cel putin, spune arabul asta!

Arabul nu era decit agentul pus pe urmele strainilor in timpul
sederii lor in imamat. Gasind potrivit prilejul de a intra in vorba cu
ei, il folosise. Citeva intrebari si tot atitea raspunsuri mai fura schim-

bate, in limba anglo-saxona, intre Juhel si acest arab care, dindu-se
drept interpret pe linga legatia britanica din Mascat, se puse, amabil,
la dispozitia celor trei europeni.

Juhel ii multumi indigenului, impartasind in acelasi timp si unchiu-
lui sau aceasta foarte fericita intimplare, dupa parerea sa, in legatura
cu demersurile lor cind vor sosi la Sohar.

— Bine bine! se multumi sa raspunda jupin Antifer,morocanos,
intelege-te cum poti mai bine cu el si spune-i ca nu o sa ne uitam la
bani

— Cu conditia sa gasim cu ce sa-l platim! murmura neincrezatorul
Tregomain.

Dar, daca Juhel crezu ca se putea felicita pentru aceasta intilnire,
s-ar putea ca Sauk sa fi fost mai putin satisfacut. Faptul ca il vazuse
pe politist in legatura cu maluinii nu avu deloc darul de a-l linisti,
dimpotriva, teama lui crescu si isi fagadui sa-l supravegheze foarte
indeaproape pe acest indigen. Si macar daca Ben-Omar ar fi putut
sa afle incotro mergeau daca ajunsesera la capatul calatoriei sau
daca ea avea sa se prelungeasca Era oare insulita prin apele golfu-
lui Oman, in strimtoarea Ormuz sau in golful Persic? Trebuiau
sa o caute de-a lungul coastei Arabiei sau pe linga tarmul Persiei,
pina la marginea dinspre regatul sahului si tinuturile sultanului?
Cum se vor desfasura operatiile si cit timp le vor lua? Sa fi avut de
gind jupin Antifer sa se imbarce din nou la Sohar? Faptul ca nu
se imbarcase la Mascat nu insemna oare ca, potrivit coordonatelor
ei, insulita se afla dincolo de strimtoarea Ormuz? Afara doar daca
ar fi pornit-o iara in caravana catre Chardja, catre El Kalif, sau
poate pina la Korenc, la capatul golfului Persic?

Neinduratoare incertitudini, nelinistitoare presupuneri, ce nu in-
cetau sa-l infurie pe Nazim, care isi descarca tot naduful asupra
nefericitului de notar.

— Sint eu de vina, repeta el, daca domnul Antifer se incapatineaza
sa ma trateze ca pe un strain?

Ca pe un strain? Nu, mai rau decit atita: ca pe un nepoftit, a carui
prezenta era impusa de testator! Ah, fara acel unu la suta! Acest
unu la suta merita sa induri si citeva neplaceri! Dar cind vor lua
ele, oare, sfirsit?

A doua zi caravana taie de-a curmezisul cimpiile fara sfirsit, un
soi de desert fara oaze. Oboseala fu coplesitoare in ziua aceea ca si
in urmatoarele doua zile, oboseala pricinuita mai ales de caldura.
Luntrasul credea ca o sa se topeasca precum unul din acele blocuri
de gheata din marile boreale, care coboara catre latitudinile joase.
Fara nici o indoiala, in acele zile el pierdu cel putin o zecime din greu-

tatea sa specifica, spre vadita multumire a purtatorului sau cu doua
cocoase pe care il strivea sub cumplita-i povara. in timpul acestor ultime zile nu se petrecu nimic de seama. Trebuie notat totusi ca arabul, al carui nume era Selik, facu mai indeaproape cunostinta cu Juhel, datorita faptului ca atit unul cit si celalalt cunosteau limba engleza. Sa nu ne facem insa griji; tinarul capitan se tinu tot timpul intr-o prudenta rezerva si nu dadu in vileag nici unul din secretele unchiului sau. Cautarea unui port potrivit pentru deschiderea unei filiale comerciale — adica vechea poveste inventata pentru agentul francez la Mascat — ii fu servita si asa-zisului interpret. Se lasase el oare convins? Asa i s-a parut lui Juhel. Nu-i mai putin adevarat insa ca smecherul nu se preta la acest joc decit pentru a afla mai multe.

Pe scurt, in dupa-amiaza zilei de 27 Martie, dupa patru zile si
jumatate de mers, caravana ajunse in cuprinsul orasului Sohar.

Capitolul XIV

IN CARE JUPIN ANTIFER, GILDAS TREGOMAIN SI JUHEL
PETREC LA SOHAR O ZI FOARTE PLICTISITOARE

Din fericire, cei trei europeni ai nostri venisera la Sohar nu pentru
placerea lor, ci pentru treburi. Orasul nu are de ce sa fie semnalat
atentiei turistilor si nu merita sa faci o asemenea calatorie ca sa-l
vizitezi; strazile destul de curate, totusi, pietele dogorite de soare,
o apa curgatoare care abia-abia indestuleaza nevoile celor citorva
mii de locuitori cind li se usuca gitlejul de zaduful arsitei, case im-
prastiate cam la intimplare si care, dupa moda orientala, nu primesc
lumina decit dintr-o curte interioara, apoi o cladire mai mare, fara
nici un stil, lipsita de acele podoabe ale sculpturii arabe, dar cu care
imamul binevoieste sa se multumeasca atunci cind isi ingaduie doua
sau trei saptamini de vilegiatura in nordul regatului sau.

Oricit ar fi de neinsemnat, Soharul exista totusi pe tarmul golfu-
lui Oman, si ca dovada a existentei sale este insasi pozitia sa calculata
geografic cu toata precizia dorita. Orasul este situat pe longitudinea est la 54°29 si latitudinea nord la 24°37'.

Deci, potrivit pozitiei indicata in scrisoarea lui Kamylk-Pasa,
insulita ar fi trebuit cautata la douazeci si opt minute de arc spre est
de Sohar si la douazeci si doua spre nord. Adica, intre patruzeci si
cincizeci de kilometri departare de tarm.

La Sohar nu sint prea multe hoteluri. Se gasesc doar un fel de
caravanseraiuri in care, citeva odai, mai curind citeva chitimii ase-
zate circular, sint mobilate cu cite un singur pat. Interpretul Selik,
atit de indatoritor, i-a dus acolo pe jupin Antifer, pe nepot si pe
prietenul lor.

— Ce noroc, spunea mereu Gildas Tregomain, ca am dat de arabul
asta de treaba! Pacat ca nu vorbeste franceza sau macar bretona!

Juhel si Selik, pentru cele ce aveau sa-si spuna, se intelegeau totusi
destul de bine.

in ziua aceea, Juhel si Gildas Tregomain, foarte obositi de cala-
toria lor, nu voira sa mai stie de nimic altceva decit de o masa buna
urmata de douasprezece ore in sir de somn. Dar nu fu deloc usor
sa-l convinga pe Pierre-Servan-Malo sa le urmeze aceasta cuminte
hotarire. Chinuit din ce in ce mai tare de nerabdare, stiindu-se in
apropierea insulitei, nu intelegea sa mai taraganeze Voia sa inchi-
rieze o ambarcatie
hic et nune1? Sa se odihneasca acum cind nu
mai avea de facut decit un pas — este adevarat, un pas de doua-
sprezece leghe — pentru a pune piciorul pe acel colt al globului
unde Kamylk-Pasa isi ingropase ademenitoarele sale butoiase ?

Pe scurt, in urma unei scene destul de agitate care dovedi in ce
hal de nerabdare, nervozitate si exaltare — am putea spune — ajun-
sese unchiul lui Juhel, nepotul izbuti sa-l potoleasca Trebuiau sa
ia anumite masuri Prea multa graba putea sa dea de banuit poli-
tiei de la Sohar Comoara doar nu avea sa se topeasca in douazeci
si patru de ore!

ŤNumai de ar fi acolo! isi spunea Gildas Tregomain. Bietul meu
prieten si-ar pierde mintile daca nu ar fi sau daca nu ar mai fi aici!ť

Si se parea ca temerile bunului luntras aveau sa se justifice intr-o
anumita masura.

Dealtfel, daca jupin Antifer, dezamagit in sperantele sale, putea
sfirsi prin a-si pierde mintile, aceeasi dezamagire l-ar fi impins si
pe Sauk, daca nu in pragul nebuniei, dar la fapte cu urmari groaz-
nice. Falsul Nazim s-ar fi lasat in voia miniei si Ben-Omar nu ar
fi mai scapat teafar. Frigurile nerabdarii il bintuiau si pe el ca si
pe maluin si este sigur ca, in noaptea aceea, cel putin doi calatori
nu dormira in chitimiile lor din caravanserai. Nu mergeau ei oare
spre aceeasi tinta, pe drumuri diferite, insa? Daca unul din ei nu
astepta decit lumina zilei ca sa inchirieze o ambarcatie, celalalt nu
se gindea decit sa angajeze aproximativ douazeci de ticalosi care,

Note:

1 Aici si acum (in limba latina in text).

ademeniti de fagaduiala unei plati grase, sa incerce rapirea comorii
in timpul intoarcerii la Sohar. Venira si zorile, vestind prin stralucirea primelor raze de soare memorabila zi de 28 martie.

Cel mai potrivit lucru era sa se foloseasca de bunavointa lui Selik.
Bineinteles, sarcina de a lua legatura cu acest indatoritor arab, pentru
a duce lucrurile la bun sfirsit, ii revenea lui Juhel. Arabul, din ce in
ce mai banuitor, isi petrecuse noaptea in curtea caravanseraiului.

Juhel se simtea insa cam stingherit in legatura cu serviciul pe care
voia sa i-l ceara lui Selik. intr-adevar, iata trei straini, trei europeni,
sositi in ajun la Sohar si care se grabesc sa caute o ambarcatie Era,
desigur, vorba de o plimbare — fiindca despre ce altceva putea fi
vorba? O plimbare prin golful Oman o plimbare care sa dureze
cel putin patruzeci si opt de ore Oare nu o sa para ciudat acest
proiect, chiar mai mult decit ciudat? Sau poate ca Juhel isi facea
degeaba griji in legatura cu ce ar fi putut gasi interpretul ciudat in
propunerea sa.

Oricum, trebuia sa faca intr-un fel, asa ca, de indata ce-l intilni
pe Selik, Juhel il ruga sa-i faca rost de o ambarcatie cu care sa poata
ramine pe mare vreme de doua zile.

— Aveti de gind sa traversati golful, intreba Selik, si sa debarcati
pe coasta persana?

Pentru o clipa, Juhel dadu sa ocoleasca intrebarea printr-un ras-
puns destul de firesc, asa incit sa imprastie orice banuiala chiar din
partea autoritatilor din Sohar.

— Nu nu nu este decit o explorare geografica, il lamuri el.
Are ca scop sa determine pozitia principalelor insulite din golf in
largul Soharului nu se gasesc asemenea ostroave?

— Sint vreo citeva, dar nici una de vreo oarecare importanta,
raspunse Selik.

— Nu face nimic, spuse Juhel, inainte de a ne stabili pe coasta,
am vrea sa vizitam golful.

— Cum doriti.

Selik se feri sa insiste, cu toate ca raspunsul tinarului capitan ii
dadu de banuit. in adevar, politistul, cunoscind proiectele celor trei
europeni dezvaluite agentului francez, adica intemeierea unei filiale
intr-un oras de pe litoralul imamatului, se putea gindi ca aceasta
filiala nu se prea potrivea cu explorarea imprejurimilor golfului
Oman. Ca urmare, atit maluinul cit si cei doi tovarasi ai sai, si mai serios banuiti, aveau sa fie obiectul unei supravegheri si mai severe.

O suparatoare complicatie, care putea pune in primejdie reusita

operatiei. indata ce ar fi fost descoperita comoara pe insulita, nu
incape indoiala ca, pe loc, politia maltimii-sale ar fi si fost informata
si inaltimea-sa, pe cit de atotputernica pe atit de lipsita de mustrari
de cuget, l-ar face disparut pe legatarul lui Kamylk-Pasa, ca sa inla-
ture orice plingere cu putinta.

Selik isi lua sarcina sa gaseasca ambarcatia necesara explorarii
golfului, fagaduind in acelasi timp sa alcatuiasca un echipaj pe al
carui devotament se puteau bizui. Cit despre provizii, vor lua pentru
trei sau patru zile. Pe o vreme atit de schimbatoare ca aceea a echi-
noctiului, era bine sa prevezi unele intirzieri, daca nu probabile,
cel putin posibile.

Juhel ii multumi interpretului si il asigura ca serviciile sale vor
fi rasplatite din plin. Selik se arata foarte miscat de aceasta faga-
duiala. Apoi adauga:

— Poate ca ar fi mai bine sa va insotesc in aceasta excursie ? Cum
dumneavoastra nu cunoasteti limba araba, o sa va descurcati mai
greu cu stapinul corabiei si cu oamenii lui

— Ai dreptate, raspunse Juhel. Ramii in slujba noastra tot timpul
cit o sa stam la Sohar, si inca o data iti spun ca nu o sa-ti para rau

Apoi s-au despartit. Juhel s-a dus sa-l intilneasca pe unchiul sau
care se plimba pe tarm in tovarasia prietenului Tregomain si ii povesti
toate cite le facuse. Luntrasul fu bucuros sa-l aiba ca ghid si inter-
pret pe acest tinar arab caruia ii gasea, si nu fara temei, un chip dintre
cele mai inteligente.

Pierre-Servan-Malo incuviinta cu un simplu semn din cap. Apoi,
dupa ce schimbase cu o alta, noua, pietricica tocita de cit o frecase
intre masele, intreba:

— Si ambarcatia aceea?

— Tot interpretul o sa ne faca rost si de ea, unchiule, cu provizii
cu tot.

— Cred ca intr-un ceas, doua, ar putea fi gata cu pregatirile unul
din vasele din port ce dracu! Doar nu facem inconjurul lumii

— Nu, nu-l facem, prietene, raspunse luntrasul, dar trebuie sa
le dai timp oamenilor sa-l gaseasca! Nu fi atit de nerabdator, te
rog din suflet

— Si daca asa imi place sa fiu! se rasti jupin Antifer, fulgerindu-l
cu privirea pe Gildas Tregomain.

— Atunci, fii! raspunse vrednicul luntras, inclinindu-se respectuos,
in acest timp ziua trecea si Juhel nu avea nici o stire de la Selik.

Se poate usor banui halul de enervare in care se gasea jupin Antifer.
El si vorbea sa-l trimita in fundul golfului pe arabul care isi batuse
joc de nepotul sau. in zadar incerca Juhel sa-i ia apararea, jupin

Antifer nici nu vru sa auda. Cit despre Gildas Tregomain, cind in-
cerca sa staruie asupra istetimii lui Selik, i se porunci, scurt, sa taca.

— Un golan, striga jupin Antifer, un pungas, un tilhar in care
nu am nici o incredere si care nu urmareste altceva decit sa ne fure
banii!

— Nu i-am dat nimic, unchiule.

— Tocmai asta-i greseala ta! Daca i-ai fi dat un aconto bun

— Dar parca spuneai ca vrea sa ne fure
-Ei si?

Gildas Tregomain si Juhel nici nu incercara macar sa mai discute
aceste pareri contradictorii. Ceea ce trebuia facut era sa-l poto-
leasca pe maluin, sa-l impiedice sa faca vreo prostie sau chiar vreo
imprudenta, sa-l sfatuiasca sa pastreze o atitudine care sa nu dea
loc la banuieli. Aveau oare sa reuseasca ei cu un asemenea om care
nu voia sa asculte de nimeni si de nimic! Ce, nu erau ancorate in
port barci de pescari? Si nu era de ajuns sa iei una sa te intelegi
cu echipajul sa te imbarci sa pornesti in larg sa te indrepti
catre nord-est?

— Dar cum sa te intelegi cu oamenii astia ? repeta Juhel, daca
noi nu stim nici o boaba de araba?

— Si ei nu stiu boaba de franceza! starui luntrasul.

— Si de ce nu stiu ? riposta jupin Antifer, in culmea furiei.

— Greseala lor mare greseala raspunse Gildas Tregomain,
dornic sa-si potoleasca, prin aceasta concesie, prietenul.

— Si toate numai din vina ta, Juhel!

— Nu, unchiule. Am facut totul cum am crezut ca este mai bine
si interpretul nostru o sa apara cit de curind Si la urma urmei,
daca el nu-ti inspira incredere, atunci foloseste-i pe Ben-Omar si
pe secretarul sau, care vorbesc araba Uite-i pe chei!

— Pe ei? Niciodata! Mi-e destul mi-e destul si asa ca tot
timpul se tin de noi

— Ben-Omar parca ar vrea sa ne vorbeasca, spuse si Gildas Tre-
gomain.

— Numai sa incerce, luntrasule, ca-i si trimit o salva de sa se
duca la fund!

in adevar, Sauk si notarul se tot invirteau pe linga maluin. Cind
acesta parasise hanul, ei se grabisera sa-l urmeze. Nu era datoria
lor de a nu-l pierde din ochi si dreptul lor de a fi de fata la deznoda-
mintul acestei afaceri financiare care ameninta sa se schimbe in
drama ?

La rindul lui, Sauk il imboldea mereu pe Ben-Omar sa-i vorbeasca
fiorosului Pierre-Servan-Malo. Dar cind il vedea cum spumega de

furie, notarul nu se grabea sa-i infrunte pandaliile. Sauk l-ar fi ucis
pe loc pe acest notar fricos, parindu-i acum rau ca se prefacuse a
nu cunoaste limba franceza, fiindca altfel ar fi putut interveni direct
in rezolvarea cauzei sale.

Cit despre Junei, acesta intelegea ca felul in care se purta unchiul
sau fata de Ben-Omar nu putea decit sa inrautateasca lucrurile,
incerca, o data in plus, sa-l faca sa judece. Prilejul i se paru nimerit
deoarece notarul tocmai pentru asta venise, ca sa stea de vorba.

-— Stai putin, unchiule, spuse Juhel, trebuie sa ma asculti, chiar
daca ai sa-ti iesi si mai rau din sarite! Sa judecam o data ca oamenii,
fiindca sintem oameni cu scaun la cap

— Ramine de vazut, Juhel, daca ceea ce numesti tu a judeca nu
inseamna Ťa nu judecať in sfirsit, ce vrei tu?

— Sa te intreb daca, atunci cind iti vei ajunge tinta, tot ai sa te
incapatinezi sa nu vrei sa stai de vorba cu Ben-Omar.

— O sa ma incapatinez! Pungasul asta a incercat sa-mi fure secre-
tul, pe cind datoria lui era sa mi-l spuna pe al lui Este un snapan
un salbatic

— Stiu, unchiule, stiu si nu caut deloc sa-l dezvinovatesc. Dar
prezenta lui iti este impusa printr-o clauza a testamentului lui Kamylk-
Pasa. Da, sau nu?

— Da.

— Este obligat sa fie si el acolo, pe insulita, cind o sa dezgropi
cele trei butoiase?

— Da.

— Si are el dreptul sa le evalueze, dat fiind faptul ca i se cuvine
un anumit comision de atita la suta?

— Da.

— Ei bine, pentru ca sa poata fi de fata la toata treaba asta, nu
trebuie sa stie unde si cind trebuie sa se faca?

— Da.

— Si daca din vina dumitale sau chiar din alte motive el nu te-ar
putea insoti in calitate de executor testamentar, nu s-ar putea ca
mostenirea sa-ti fie contestata si nu ar putea face obiectul unui proces
pe care, sigur, il vei pierde?

— Da.

— in sfirsit, unchiule, esti sau nu obligat sa-i suporti tovarasia
lui Ben-Omar in timpul excursiei tale in golf?

— Da.

— Esti de acord, deci, sa-i spui sa fie gata pentru a se imbarca
cu noi?

— Nu! raspunse jupin Antifer.

Si acest fu slobozit cu un glas atit de cumplit, incit nimeri
ca un proiectil drept in pieptul notarului.

— Uite ce-i, spuse la rindul lui Gildas Tregomain, nu vrei sa fii
de inteles si faci foarte rau. De ce te incapatinezi cu orice chip? Nimic
mai intelept decit sa-l asculti pe Junei, nimic mai rezonabil decit
sa-i urmezi sfatul! Desigur ca acest Ben-Omar nu-mi este mei mie
simpatic! Dar daca tot trebuie sa-l suportam, sa facem macar haz
de necaz etc etc

Rar se intimpla ca Gildas Tregomain sa-si ingaduie un atit de
lung monolog, si inca si mai rar ca prietenul sau sa-l lase sa si-l duca
pina la capat. Dar cu ce inclestari din miini, cu cite scrisnituri din
dinti, cu ce strimbaturi ciudate il asculta el pe luntras pe cind isi
depana predica! Poate ca minunatul om, foarte multumit de elo-
cinta sa, isi inchipui, cind termina discursul, ca l-a si convins pe
acest incapatinat de breton.

— Ai ispravit, luntrasule? il intreba jupin Antifer.

— Da, raspunse Gildas Tregomain, aruneindu-i o privire triumfa-
toare lui Juhel.

— Si tu, Juhel?

— Da, unchiule.

— Ei bine, acum duceti-va amindoi la dracu! Discutati voi,
daca vreti, cu acest zgirie-hirtie! Cit despre mine, nu o sa-i vorbesc
decit ca sa-l fac nemernic si escroc! Acestea fiind zise, buna ziua
sau buna seara, dupa cum doriti!

Si Pierre-Servan-Malo dadu drumul unei injuraturi in care scapa-
rau diversele tunete si trasnete folosite in marina, incit pietricica ii
tisni printre dinti ca un bob de mazare dintr-un puscoci. Apoi, fara
a-si mai lasa timp sa-si incarce gura cu proiectile, facu o manevra
la bara si disparu ca dus de vint.

Totusi, in parte, Juhel obtinuse ceea ce dorea. Unchiul sau, inte-
legind ca nu are incotro, nu-i mai interzicea sa destainuiasca nota-
rului planurile lor. Si cum acesta se apropia mai putin temator de
cind plecase maluinul, totul se lamuri in citeva cuvinte.

— Domnule, spuse Ben-Omar ploconindu-se adinc pentru a-si
rascumpara prin atitudinea sa umila indrazneala de a i se adresa,
domnule, o sa ma iertati daca imi permit

— Fii scurt! spuse Juhel. Ce doresti?

— Sa stiu daca sintem la capatul acestei calatorii

— Aproape

— Unde se afla insulita pe care o cautam?

— Cam la vreo douasprezece leghe, in larg de Sohar.

— Cum, se inspaiminta Ben-Omar, trebuie sa pornim iarasi pe apa?

— Asa s-ar parea.

— Si nu-ti prea prieste! spuse luntrasul cuprins de mila pentru
nefericitul om care era gata-gata sa cada de parca iarasi ar fi ametit.

Sauk ii privea indiferent — cu indiferenta omului care nu inte-
lege nici un cuvint din limba in care se vorbeste in fata lui.

— Haide curaj, il imbarbata Gildas Trégomain Doua sau trei
zile pe mare trec repede! Pina la urma o sa devii un bun marinar
cu putina obisnuinta! Cind te numesti Omar

Notarul clatina din cap dupa ce-si sterse fruntea de sudorile reci
care-l trecusera. Apoi, cu un glas jalnic, il intreba pe Junei:

— Si unde socotiti sa va imbarcati, domnule?

— Chiar aici.

— Cind?

— indata ce ambarcatia noastra va fi echipata.

— Si va fi?

— Poate chiar in seara asta sau, foarte sigur, miine dimineata.
Deci, pregatiti-va de plecare, impreuna cu secretarul dumneavoastra
Nazim, daca fara el nu se poate.

— Ma pregatesc ma pregatesc raspunse Ben-Omar.

— Si Allah sa va ajute! adauga luntrasul, care in lipsa jupinului
Antifer putea da friu liber bunatatii lui innascute.

Ben-Omar si Sauk nu mai aveau nimic de aflat, in afara de pozi-
tia insulitei. Dar cum tinarul capitan tot nu le-ar fi dat-o, ei se re-
trasera. Cind spusese Juhel ca ambarcatia urma sa fie gata in acea seara sau cel mai tirziu a doua zi, nu se grabise oare ? Asupra acestui lucru ii atrase atentia si Gildas
Trégomain. intr-adevar, era ora trei dupaamiaza si nici urma de interpret. Asta ii ingrijora pe amindoi. Daca ar fi fost suiti sa renunte la serviciile lui, ce greu ar fi fost sa trebuiasca sa se inteleaga prin semne cu pescarii din Sohar. Cum sa o
scoata ei la capat cu inchirierea vasului, cu ce anume cercetari vor
trebui facute, in ce directie urmau sa o ia prin mijlocul golfului?
La nevoie, este adevarat, Ben-Omar si Nazim stiau araba Dar
sa li se adreseze lor

Din fericire, Selik se tinu de cuvint, ba chiar s-ar fi ferit sa piarda
o asemenea ocazie. Catre ora cinci dupa-amiaza, cind luntrasul si
Juhel se pregateau sa se intoarca la han, interpretul ii intimpina
pe digul cheiului.

— In sfirsit! striga Juhel.

Selik isi ceru iertare pentru intirziere. Nu fara greutate putuse
gasi o ambarcatie, si inca si pe asta nu o putuse inchiria decit cu un
pret destul de ridicat.

— Nu-i nimic! raspunse Juhel. Putem sa iesim in larg inca din
seara asta?

— Nu, replica Selik, echipajul nu va fi gata decit mult prea tirziu.

— Atunci cind plecam?

— Cum s-o crapa de ziua.

— Ne-am inteles.

— Vin eu sa va caut la han, adauga Selik, si o sa ne imbarcam
pe reflux.

— Daca o sa bata si vintul, isi dadu cu parerea Gildas Tregomain,
o sa facem o calatorie faina.

O calatorie intr-adevar faina, fiindca vintul sufla din vest si insulita
cautata de jupin Antifer era la est.

Capitolul XV

IN CARE JUHEL CALCULEAZA INALTIMEA ASTEPTATA
DE UNCHIUL SAU, PE CEL MAI FRUMOS TIMP DIN LUME

A doua zi, inainte ca soarele sa fi poleit cu primele lui raze apele
golfului, Selik batea la usile odailor din caravanserai. Jupin Antifer,
care nu inchisese ochii nici macar un ceas, fu imediat in picioare.
Juhel veni si el aproape tot atit de repede.

— Corabia este gata, anunta Selik.

— Te urmam, raspunse Juhel.

— Si luntrasul? striga jupin Antifer. O sa vezi ca doarme ca un
marsuin aproape de suprafata marii. Lasa ca
-l scutur eu zdravan!

Si se duse la chitimia numitului marsuin, care sforaia cu pumnii
strinsi. Dar, zgiltiit de un brat voinic, acesta nu intirzie sa-si deschida
atit pumnii cit si ochii.

intre timp, Juhel, asa cum se intelesesera, se duse sa-i vesteasca
pe notar si Nazim. Dealtfel, si ei erau gata de plecare: Nazim de
abia stapinindu-si nerabdarea, Ben-Omar de pe acum palid, cu
mersul cam impleticit.

Cind ii vazu pe cei doi egipteni, Selik nu-si putu stapini un gest
de mirare, care nu scapa neobservat tinarului capitan. Nu era justi-
ficata aceasta mirare? Cum se facea ca aceste personaje de natio-
nalitate diferita se cunosteau, urmau sa se imbarce impreuna si toi
impreuna sa cerceteze apele golfului? Era aici ceva ce intr-adevai
putea stirni banuielile politistului.

— Acesti doi straini au de gind sa vina cu dumneavoastra ? i
intreba el pe Juhel.

— Da, raspunse acesta, nu fara oarecare stinjeneala Sint tovarasi
de calatorie Am venit pe acelasi pachebot de la Suez la Mascat

— Si ii cunoasteti ?

— Fara indoiala Daca au stat deoparte a fost fiindca unchiul
meu este atit de prost dispus

Era evident ca Juhel se impotmolea in explicatiile sale. in defi-
nitiv, nimic nu-l obliga sa-i spuna toate acestea lui Selik. Egiptenii
venisera fiindca el fusese de acord sa vina

in plus, Selik nu mai starui, cu toate ca lucrurile nu-i pareau prea
curate, si isi promise sa-i supravegheze pe cei doi egipteni cu aceeasi
atentie ca si pe cei trei francezi.

Tocmai atunci aparu si jupin Antifer, remorcindu-l pe luntras —
un remorcher tragind dupa el un mare vas de comert. S-ar putea
adauga, pentru a continua metafora, ca vasul despre care am pome-
nit abia isi incepuse pregatirile pentru a iesi in larg. Mai era inca
pe jumatate adormit, cu ochii umflati de somn.

Inutil sa mai spunem ca Pierre-Servan-Malo nici nu voi sa ia in
seama prezenta lui Ben-Omar si a lui Nazim. Porni singur inainte,
cu Selik alaturi, si toti ceilalti il urmara in directia portului.

La capatul unui mic stavilar se legana un fel de corabie cu doua
catarge, priponita si la pupa si la prova. Vela mare fiind infasurata,
nu mai raminea decit sa i se dea drumul, sa se ridice focul si randele
pentru a iesi in larg.

Aceasta ambarcatie, numita Berbera, avea la bord un echipaj de
aproximativ douazeci de oameni, echipaj mult mai numeros decit
ar fi necesitat manevrarea unui vas de cincizeci de tone. Lui Juhel
nu-i scapa acest lucru, dar nu spuse nimanui nimic. Dealtfel, el mai
baga de seama si altceva: jumatate din cei douazeci de oameni nu
pareau a fi marinari. Si intr-adevar, erau agentii politiei din Sohar
imbarcati din ordinul lui Selik. Asa stind lucrurile, nici un om cu
scaun la cap, stiind toate acestea, nu ar fi dat nici macar zece pistoli
in schimbul celor o suta de milioane ale mostenitorului lui Kamylk-
Pasa daca acestea s-ar fi aflat pe insulita.

Calatorii sarira pe bordul Berberei, cu agilitatea unor marinari
obisnuiti cu asemenea exercitii. Cu toate acestea, adevarul ne obliga
sa spunem ca, sub greutatea lui Gildas Tregomain, micuta ambar-
catie se inclinase binisor la babord. imbarcarea notarului s-ar fi
facut cu si mai multe dificultati, ametit cum era, daca Nazim, insfa-
cindu-l zdravan, nu l-ar fi aruncat peste parapet. Cum ruliul il si
luase in primire desfiintindu-l, Ben-Omar se prabusi prin capot in
cabina din spate care, in curind, rasuna de lungi si dureroase gemete.
Cit despre instrumente, asupra lor vegheau cu grija deosebita, mai ales asupra cronometrului pe care Gildas Tregomain il ducea intr-o
batista ce o tinea de cele patru colturi.

Patronul ambarcatiei, un batrin arab cu chip aspru, porunci sla-
birea si desfasurarea velelor, apoi, potrivit indicatiilor lui Juhel,
prin intermediul lui Selik, lua directia catre nord-est.

Erau deci in drum spre insulita. Daca vintul ar fi batut din vest,
ar fi fost de ajuns douazeci si patru de ore pentru a ajunge acolo.
Dar, potrivnica, natura nu stie ce sa mai nascoceasca pentru a-i
necaji pe oameni. Daca vintul batea intr-o directie prielnica, in
schimb norii goneau prin inaltul cerului. Nu era de ajuns sa se mearga
catre rasarit, ci trebuia sa se ajunga la un anume loc si pentru aceasta
sa se faca o dubla observare a longitudinii si latitudinii, prima inainte
de prinz, a doua in momentul cind soarele trecea la meridian. Or,
ca sa ia inaltimea, trebuia ca discul solar sa binevoiasca sa se arate,
si, in aceasta zi, capriciosul astru parea ca se incapatineaza sa nu
apara. Asa ca jupin Antifer, plimbindu-se pe puntea ambarcatiei
Berbera, prada unei agitatii febrile, era mai mult cu ochii pe cer decit la mare. Nu o insulita cauta el in zare, ci soarele printre ceturile de la rasarit. Asezat la prova, luntrasul clatina din cap in semn de dezamagire. La dreapta lui, Juhel, rezemat in coate, isi arata nemultumirea printr-o mutra destul de acra. intirzieri mereu alte intirzieri Calatoria asta nu o sa se mai sfirseasca niciodata? Si la sute si sute de leghe departare, in casuta din Saint-Malo, i se parea ca o vede pe scumpa lui Enogate asteptind o scrisoare care nu avusese cum sa ajunga inca la ea.

— Dar daca soarele asta nu se arata? intreba luntrasul.

— Nu o sa pot face nimic, raspunse Juhel.

— Si, in lipsa de soare, nu s-ar putea calcula dupa luna sau stele?

— Sigur ca da, domnule Tregomain, dar acum este luna noua;
cit despre stele, mi-e teama ca noaptea va fi tot atit de innourata
ca si ziua! Dealtfel, sint observatii complicate si foarte greu de facut
la bordul unei ambarcatii atit de usoare cum e asta.

intr-adevar, vintul incepuse sa se inaspreasca. Valatuci mari de
nori se adunau catre apus, ca si cind s-ar fi revarsat dintr-un crater
fara fund.

Luntrasul era destul de necajit. Tinea pe genunchi cutia cu cro-
nometru ce-i fusese incredintata, in timp ce Juhel, cu sextantul in
mina, pindea zadarnic prilejul de a-l folosi.

Si in vremea asta se auzeau, venind dinspre prova, strigate nearti-
culate, mustrari violente. Era jupin Antifer care ameninta soarele
cu pumnul. Cu toate acestea se ivea dm cind in cind. Uneori, printr-o spartura a norilor, se strecura o raza. Dar spartura se inchidea repede
ca si cind, acolo sus, un spiridus ar fi cirpit-o la iuteala, dintr-o impun-
satura de ac. Nu era chip sa prinda astrul la timpul potrivit pentru
a-i afla inaltimea. Juhel incerca de mai multe ori, dar sextantul cobora
fara a fi fost folosit.

Arabii nu prea cunosc folosirea acestor instrumente nautice.
Oamenii de pe corabie nu stiau ce urmarea tinarul capitan. Chiar
Selik, poate ceva mai instruit, nu pricepea staruinta lui Juhel de a
pindi soarele. in acelasi timp, intelegeau cu totii ca pasagerii erau
grozav de necajiti. Cit despre maluin, mergind incolo si incoace,
injurind si blestemind, agitindu-se ca un apucat, se intrebau cu totii
daca nu cumva aveau de a face cu un nebun. Nu! Nu era, dar nu
mai avea mult pina sa innebuneasca, si de acest lucru se temeau si
nepotul, si prietenul sau.

Cind Gildas Tregomain si Juhel il chemara sa-si ia partea lui de
cina, jupin Antifer ii trimise la plimbare. Se multumi sa roada o
bucata de piine, apoi se duse sa se intinda la picioarele catargului
mare, neingaduind nimanui sa-i vorbeasca.

Dupa-amiaza nu se produse nici o schimbare in starea atmosferei.
Orizontul era mereu incarcat cu nori grosi. Marea, destul de agitata,
Ťadulmecať ceva, cum spun marinarii. Ceea ce adulmeca era o vije-
lie, acesta era adevarul, una din acele furtuni din sud-est care pustiau
destul de des imprejurimile golfului Oman. Citeodata aceste cumplite
Ťkamsinuriť, pe care desertul le arunca asupra Egiptului, deviaza
dintr-o data si ultimele lor rafale, dupa ce au maturat litoralul arabic,
vin sa se izbeasca de talazurile Oceanului Indian.

Berbera fu inspaimintator. de zgiltiita. Cu pinzele ei pe jumatate
infasurate, nu ar fi putut rezista uriaselor viitori marine, care ar fi
zdrobit-o, fiind prea la nivelul apei. Nu exista decit o posibilitate,
sa o ia la fuga indreptindu-se catre nord-est. Ceea ce observa Juhel,
ceea ce ar fi putut baga de seama si jupin Antifer daca ar fi fost atent,
era faptul ca priceputul capitan manevra cu prudenta si dibacie.
Echipajul lui dovedi un singe rece si un curaj de adevarati marinari.
Se vedea bine ca acesti indrazneti nu erau incepatori in lupta lor cu
furtunile din golf. Numai ca, daca o parte din echipaj parea obis-
nuit cu aceste vijelii naprasnice, cealalta, culcata pe punte, parea
cam stinjenita de zgiltiielile ambarcatiei. Era evident, oamenii aceia
nu navigasera niciodata. Si atunci lui Juhel ii dadu in gind ca pe
urmele lor trebuie ca erau agenti ca poate Selik Hotarit lucru,
lucrurile nu stateau prea bine pentru mostenitorul lui Kamylk-
Pasa! Sauk nu putea fi decit furios impotriva acestui timp rau. Daca
furtuna s-ar fi mai prelungit citeva zile, nici o cercetare nu ar fi fost
cu putinta si atunci cum sa determini pozitia insulitei? Gasind de
prisos sa mai ramina pe punte, se duse sa se adaposteasca in cabina
in care, aruncat de la tribord la babord, Ben-Omar se rostogolea
ca un butoi scapat din opritori.

Dupa ce fusesera refuzati de jupin Antifer pe care il indemnasera
sa coboare, Juhel si luntrasul se vazura nevoiti sa-l paraseasca Ia
piciorul catargului, adapostit sub o prelata gudronata, si se dusera
sa se culce pe banchetele din cabina echipajului.

— Se pare ca expeditia noastra nu prea merge, murmura Gildas
Tregomain.

— Asa mi se pare si mie, raspunse Juhel.

— Sa speram ca miine o sa se indrepte vremea si o sa poti face
calculul

— Sa speram, domnule Tregomain!

Si nu mai adauga ca, de fapt, nu starea timpului il ingrijora cel
mai mult. Soarele sfirseste totdeauna prin a se arata, ce dracu! Chiar
deasupra golfului Oman O sa gaseasca ei si insulita, daca intr-ade-
var ea exista Dar amestecul acestor oameni suspecti imbarcati
pe
Berbera

Noaptea, foarte intunecoasa, incetosata de vapori, puse mica
ambarcatie la grele incercari. incercari nu fiindca era prea usoara,
caci acest lucru ii ingaduia sa se ridice pe creste si sa ocoleasca tala-
zurile ce se spargeau cu vuiet. Dar rafalele de vint erau atit de vio-
lente incit, fara dibacia marinareasca a batrinului capitan, ar fi nau-
fragiat de zeci de ori.

Dupa miezul noptii, vintul, datorita unei ploi grele, paru sa sla-
beasca. Poate ca se pregatea o schimbare a vremii pentru a doua
zi? Nu, nici gind, si cind se lumina de ziua, chiar daca norii nu
mai prevesteau furtuna, ca in ajun, daca cerul rascolit nu-si mai
repezea virtejurile cumplite, raminea totusi acoperit de o picla groasa.
Potopului din timpul noptii ii urma o burnita subtire din norii josi,
care, neavind timp sa se adune in picaturi mari, se imprastia ca o
pulbere de apa.

Cind urca pe punte, Juhel nu-si putu stapini un gest de ciuda.
Asa cum arata cerul, i-ar fi fost imposibil sa calculeze pozitia. Dupa
schimbarile de drum si bijbiielile in toate directiile din timpul noptii,
unde se afla oare, acum, corabia ? Desi cunostea bine golful Oman,
nici capitanul nu ar fi putut-o spune. Nu se vedea nici urma de uscat.
Trecusera oare mai departe de insulita ? Tot ce se putea si era firesc
sa te gindesti ca, impinsa de vintul din vest,
Berbera mersese catre

est mult mai mult decit ar fi trebuit. Dealtfel cum puteai sa verifici,
deoarece orice calcul era imposibil?

Pierre-Servan-Malo iesi de sub prelata si se duse de straja la prova.
Si iarasi dadu drumul unor noi strigate, unor noi gesturi de furie,
cind isi plimba privirile pe orizont! Dar nu veni sa-i vorbeasca lui
Juhel si ramase nemiscat linga grinda ancorei de la tribord.

Dar daca nepotul sau se feri sa rupa aceasta tacere in care unchiul
sau se incapatina din ajun, trebui in schimb sa indure intrebarile
lui Selik, carora insa nu le putea raspunde decit la intimplare.

Apropiindu-se, tilmaciul ii spuse:

— Iata, domnule, o zi care se vesteste prost.

— Foarte prost.

— inca nu va puteti folosi instrumentele dumneavoastra pentru
a privi soarele?

— Ma tem ca nu.

— Si atunci, ce o sa faceti?

— O sa astept.

— Stiti ca vasul nu are la bord provizii decit pentru trei zile, asa
ca, daca timpul rau se prelungeste, va trebui sa se intoarca la Sohar.

— Va trebui, fireste.

— in acest caz o sa renuntati la proiectul dumneavoastra de a
explora golful Oman?

— S-ar putea sau cel putin o sa aminam cercetarea noastra
pentru un timp mai favorabil.

— O sa asteptati la Sohar?

— La Sohar sau la Mascat, nu are importanta

Tinarul capitan pastra o atitudine rezervata, justificata de banu-
ielile pe care i le inspira Selik, iar acesta nu putu obtine informatiile
dorite.

Luntrasul aparu si el pe punte, aproape in acelasi timp cu Sauk.
Primul facu o mutra dezamagita, celalalt un gest de furie vazind
negura ce inchidea orizontul la patru sau sase sute de metri de
Berbera.

— Nu merge ? intreba Gildas Tregomain care veni sa stringa
mina tinarului capitan.

— Deloc! raspunse Juhel.

— Si prietenul nostru?

— Este acolo in fata.

— Numai de nu s-ar arunca peste bord! murmura luntrasul.
Aceasta era teama lui de totdeauna, ca maluinul sa nu sfirseasca

printr-un gest desperat.

Dimineata se scurse in aceleasi conditii. Sextantul ramase in fundul
cutiei sale ca un colier de femeie pe fundul casetei lui. Nici o raza

de soare nu strapunse perdeaua groasa de picla. La prinz, cronome-
trai, pe care Gildas Trégomain il adusese mai mult ca sa-si faca
datoria, nu putu fi folosit pentru a stabili longitudinea prin dife-
renta orelor intre Paris si punctul in care se afla corabia. Dupa-
amiaza nu se arata mai prielnica si desi, dupa cit isi puteau da seama,
respectasera traseul, nu stiau decit cu aproximatie unde se afla
Berbera.

Asa fiind, capitanul corabiei ii atrase atentia lui Selik, preve-
nindu
-l ca, daca in ziua urmatoare nu se va schimba vremea, el va
indrepta corabia spre vest, ca sa poata ajunge la tarm. Dar unde
avea sa dea de acest tarm? in dreptul oraselor Sohar sau Mascat,
sau mai la nord, catre intrarea Ormuz, sau mai la sud, inspre coasta
Oceanului Indian, in dreptul capului Raz-El-Had?

Selik crezu de datoria lui sa-l instiinteze pe Juhel de intentiile
capitanului
Berberei.

— Bine! raspunse tinarul capitan.

Atita tot.

Pina la caderea noptii, nimic nou. in clipa cind apunea in spatele
norilor, soarele nu izbutise nici macar sa-i strapunga. Totusi, ploaia
nu mai era decit un fel de pulbere diafana, ca un nimb apos peste
talazuri. Sa fi fost oare semnul unei schimbari a vremii? Vintul se
potolise si el in asemenea masura incit, numai din cind in cind, se
mai simteau unele adieri. Si tot din cind in cind, luntrasul isi muia
mina in apa si, ridicind-o in aer, credea ca simte o briza usoara dinspre
rasarit.

ŤAh, de-as fi pe Fermecatoarea Amélie, isi spunea el, acolo intre
minunatele maluri ale Rancei, as sti eu la ce sa ma astept!ť

Dar Fermecatoarea Amélie fusese de mult vinduta ca lemn de
foc si corabia pe care erau acum nu plutea intre minunatele maluri
ale Rancei. La fel ca Gildas Trégomain, lui Juhel i se paru ca simte
si el o adiere. in afara de asta i se mai paru ca, in clipa cind disparea
sub orizont, soarele privise printr-o ingusta spartura a norilor, asa
cum un curios ar privi prin crapatura unei usi. Si fara indoiala ca
Pierre-Servan-Malo vazuse si el raza aceea, fiindca ii scinteiara ochii
si razei de lumina ii raspunse printr-o strafulgerare de furie.

La caderea noptii, toata lumea isi lua cina facind insa economie
la proviziile de pe bord. Le mai raminea hrana doar pentru doua-
zeci si patru de ore. Se impunea deci sa se intoarca pe uscat chiar
de a doua zi, afara doar daca nu s-ar fi dovedit ca
Berbera se inde-
partase prea mult.

Noaptea fu calma. Hula se potoli destul de repede, asa cum se
intimpla, dealtfel, in aceste golfuri strimte. Putin cite putin, vintul,
care pornise din est, ii obliga sa indrepte velele la tribord. Nefiind

sigur pe pozitie si in urma sfatului pe care i-l dadu Juhel prin Selik,
capitanul opri corabia in asteptarea zorilor.

Catre ceasurile trei dimineata, cerul complet maturat de norii
inalti facu sa straluceasca ultimele constelatii. incepu sa-si faca loc
nadejdea intr-o buna vizibilitate.

in adevar, la ivirea zorilor, discul soarelui depasea linia orizon-
tului in toata splendoarea sa. Crescuta de refractie, impurpurata
de paturile joase ale aerului, lumina sa stralucitoare se raspindi pe
intreaga suprafata a golfului.

Gildas Tregomain crezu de datoria lui sa-l salute ridicindu-si,
politicos palaria de musama. Un guebre1 sau un parsi2 nu ar fi salu-
tat cu mai multa cucernicie ivirea astrului zilei.

Usor de inchipuit ce schimbare se facu in starea sufleteasca a cala-
torilor nostri. Cu ce nerabdare, toti, marinari si pasageri, asteptara
ora cind avea sa se faca observatia! Arabii stiau ca europenii au
metode precise pentru a calcula pozitia unei corabii, chiar atunci
cind nu se zareste nici urma de uscat. Si-i interesa sa stie daca
Ber-
bera
se mai gasea inca in golf sau daca fusese aruncata spre capul
Raz-el-Had.

in acest timp, soarele se inaltase pe un cer de o minunata seni-
natate. Nu mai aveau de ce sa se teama, nici un nor nu avea sa vina
sa-l intunece atunci cind tinarul capitan avea sa socoteasca potrivit
momentul de a calcula inaltimea meridiana.

Putin inainte de amiaza Juhel isi facu pregatirile.

Jupin Antifer veni si se posta linga el, cu buzele strinse, cu ochii
scaparind, fara sa spuna un cuvint. Luntrasul se tinea drept, clati-
nind blajinul si uriasul sau cap roscovan. Sauk, in spate, Selik la
babord, se pregateau si ei sa urmareasca amanuntele operatiei.
Sigur de el, cu picioarele departate, Juhel isi lua sextantul cu mina
stinga si indrepta luneta spre orizont.

Ambarcatia se balansa usor la leganarea unei hule abia simtite.
Si indata ce inaltimea fu luata, Juhel spuse:

— S-a facut!

Apoi, dupa ce citi cifrele inscrise pe rigla gradata, cobori in cabina
pentru a-si face socotelile.

Douazeci de minute mai tirziu urca iarasi pe punte si dadea rezul-
tatul observatiei.

Pozitia corabiei era 25 °2' latitudine nordica.

Se afla deci cu trei minute mai la sud decit latitudinea insulitei.
Pentru completarea operatiei trebuia sa se masoare si unghiul orar.

Note:

si 2 Membri ai unei secte religioase din India si Persia.

Nu! Niciodata nu le-au parut mai lungi ceasurile lui Pierre Antifer,
Juhel, luntrasului si lui Sauk! Se parea ca multdorita clipa nu avea
sa mai vina!

Veni totusi pe cind Berbera, bine condusa, dupa indicatia lui Juhel,
o luase putin mai la sud.

La orele doua si jumatate, tinarul marinar facu o serie de calcule,
in timp ce luntrasul inregistra ora cronometrului. Odata facute
calculele, se afla longitudinea: 54°58'.

Ambarcatia se gasea deci cu un minut mai la est fata de insulita
cautata.

Aproape imediat se auzi un strigat. Unul din arabi arata o umfla-
tura negricioasa la doua mile catre vest.
— Insulita mea! striga jupin Antifer.

Nu putea, intr-adevar, sa fie decit insulita cu pricina, fiindca in
jur nu se mai vedea alt uscat.

Si iata-l pe maluin alergind de colo-colo, gesticulind, agitindu-se
ca si cind ar fi dat strechea in el. Gildas Tregomain fu nevoit sa inter-
vina cu bratele lui puternice pentru a-l potoli.

De indata, vasul se indrepta catre punctul semnalat. Datorita
usoarei brize care batea dinspre rasarit, ii fu de ajuns o jumatate
de ora ca sa ajunga acolo. Si intr-adevar, ajunse; tinind seama de
drumul calculat din clipa in care se facuse observatia, Juhel se asigura
inca o data ca pozitia acestei insulite era intr-adevar conforma coor-
donatelor indicate de Kamylk-Pasa, adica: latitudinea, lasata moste-
nire de catre Thomas Antifer fiului sau, 24°59' nord, si longitudi-
nea, adusa la Saint-Malo de catre Ben-Omar, 54°57' la est de meri-
dianul Parisului.

Si cit puteai cuprinde cu ochii, nu se vedea decit imensitatea pustie
a golfului Oman.

Capitolul XVI

CARE DOVEDESTE CA BOGATUL KAMYLK-PASA
A AJUNS INTR-ADEVAR, IN CALATORIILE SALE MARITIME,
PINA IN APELE GOLFULUI OMAN

Era deci acolo, aceasta insulita pe care, in gindul lui, jupin Antifer
o pretuia ca 'valorind cel putin o suta de milioane! Nu, el nu ar fi
lasat-o mai ieftin nici cu saptezeci si cinci de centime, chiar daca
fratii Rotschild i-ar fi propus sa i-o cumpere asa cum se afla.

Daca te luai dupa cum arata, nu era decit un masiv golas, sterp,
fara vegetatie, nelucrat, o ingramadire de roci lunguiata, cu o cir-
cumferinta de doua mii cinci sute metri.

Marginile se profilau in crestaturi neregulate. Ici virfuri ascutite,
colo golfulete prea putin adinci. Totusi, corabia isi putu gasi adapost
intr-unui din cele care se deschideau catre apus, la adapost de vint.
Aici apa era foarte limpede. Fundul lasa sa se vada, la o adincime
de douazeci de picioare, covorul lui presarat cu plante submarine.
Cind
Berbera fu ancorata, unduirile valurilor ce se retrageau, dupa
ce se izbisera de tarm, o leganau usor.

Pentru notar era si asta destul, era chiar prea mult pentru ca sa
mai vrea sa ramina o clipa in plus la bord. Dupa ce se tirise pina la
scara, se catara pe punte, dar, ajuns la prova, tocmai cind sa sara
pe mal, jupin Antifer il apuca de umar si-l opri strigindu-i:

— Stai, domnule Ben-Omar! Eu mai intii, daca nu-ti este cu
suparare!

Si fie ca ii placea sau nu, notarul fu nevoit sa astepte ca neinduple-
catul maluin sa-si ia in primire insulita — ceea ce si facu, infigindu-si
cu putere in nisip tocurile cizmelor lui marinaresti.

Abia atunci Ben-Omar se putu apropia — si ce oftat de usurare
slobozi cind simti sub picior pamintul solid! in curind li se alatu-
rara si Gildas Tregomain, Juhel si Sauk.

in acest timp Selik si cercetase dintr-o privire insulita. Se intreba
ce puteau face acolo strainii aceia Pentru ce o atit de lunga cala-
torie, pentru ce atita cheltuiala si osteneala? Doar ca sa afle pozi-
tia geografica a unor stinci ? Asta nu se putea justifica prin nici un
motiv plauzibil!

Era de necrezut; doar, daca nu cumva oamenii acestia erau bolnavi
la cap! Dar, daca jupin Antifer da unele semne de nebunie, cu greu
se putea crede ca Juhel si luntrasul nu erau in toate mintile! Si
totusi luau parte la aceasta explorare! Apoi cei doi egipteni ameste-
cati si ei intr-o asemenea poveste

Mai mult ca oricind Selik era indreptatit sa suspecteze demersu-
rile acestor straini si se pregatea tocmai sa-i urmeze pe insulita
Pierre-Servan-Malo ii facu lui Juhel un semn si acesta i se adresa
lui Selik.

— Nu-i nevoie sa ne intovarasesti, ii spuse el. N-avem nevoie de
interpret aici Dealtfel, Ben-Omar vorbeste franceza ca un francez

— Bine! se multumi sa raspunda Selik.

Destul de dezamagit, agentul nu voi totusi sa inceapa o discutie.
Era in slujba jupinului Antifer si de vreme ce acesta ii dadea un ordin,
nu-i raminea decit sa se supuna. Asa ca se resemna, gindindu-se ca

daca la intoarcerea din explorare strainii ar fi adus vreun obiect la
bordul vasului, putea sa intervina cu oamenii lui.

hrau aproape orele trei si jumatate dupa-amiaza. Aveau tot timpul
sa ia in stapinire cele trei butoiase, daca le-ar fi gasit la locul indicat lucru de care maluinul jupin Antifer nu se indoia.

S-au inteles deci ca Berbera sa ramina in golfulet. Totusi, prin
mijlocirea lui Selik, capitanul il informa pe Juhel ca nu-si va prelungi
stationarea mai mult de sase ore. Proviziile erau pe sfirsite. Trebuia
neaparat sa se foloseasca de acest vint prielnic din rasarit pentru a
ajunge la Sohar unde urmau sa fie in zorii zilei. Jupin Antifer nu
protesta. Citeva ore era un rastimp mai mult decit suficient pentru
a-si duce operatia la bun sfirsit.

in fond, despre ce era vorba? Nici macar sa parcurga intreaga
insulita, dealtfel destul de mica, nici macar de a o rascoli metru cu
metru. Din scrisoare reiesea clar ca locul in care fusese ingropata comoara se afla pe unul din punctele meridionale, la baza unei stinci care se putea recunoaste dupa monograma cu dublul K. Tirnacopul ar fi scos repede la iveala cele trei butoiase pe care jupinului Antifer nu
i-ar fi fost greu sa le rostogoleasca pina la corabie. Se intelege ca i-ar
fi placut sa faca totul fara martori, in afara de nelipsitul Ben-Omar
a carui prezenta ii era impusa si a secretarului acestuia, Nazim. Cum
insa echipajul de pe
Berbera nu avea nici un motiv sa se intereseze
de continutul acestor butoiase, numai intoarcerea la Mascat, in
caravana, numai ea singura ar fi putut sa iste unele greutati. Dar
asta se va vedea mai tirziu.

Jupin Antifer, Gildas Tregomain si Juhel de o parte, Ben-Omar
si Nazim pe de alta incepura sa urce pantele insulitei a caror inal-
time mijlocie masura o suta cincizeci de picioare deasupra nivelului
marii. La apropierea lor citeva cirduri de rate negre isi luara zborul,
scotind tipete de protest impotriva nepoftitilor care le violau culcusul.
Si, de fapt, se prea poate ca de la vizita lui Kamylk-Pasa nici un picior
de fiinta omeneasca sa nu fi calcat pe insulita. Maluinul isi ducea
tirnacopul pe umar, nu l-ar fi lasat pentru nimic in lume altcuiva.
Luntrasul luase hirletul. Juhel se orienta cu o busola in mina.

Notarului ii era greu sa tina pasul cu Sauk. ii tremurau inca picioa-
rele, desi nu mai avea sub talpi puntea vasului. Nu era de mirare insa
ca isi regasise mintea limpede si uitase incercarile prin care trecuse
in timpul calatoriei, negindindu-se inca la cele ale reintoarcerii. Se
afla pe aceasta insulita un loc ce intruchipa pentru el o suma uriasa,
si de nu ar fi fost decit pentru a-i cistiga tacerea, Sauk nu va refuza sa
i-o plateasca, daca izbutea sa puna mina pe comoara.

Pamintul era stincos. Nu se mergea usor pe el. Ca sa ajunga in
centru, trebuira chiar sa si ocoleasca unele inaltimi greu de trecut.
Cind ajunse la punctul cel mai inalt, grupul zari corabia al carei
pavilion filfiia in bataia vintului.

De acolo se vedea destul de clar intreg cuprinsul insulitei. Ici si
colo apareau virfuri ascutite, iar unul din acestea era cel cu milioanele.
Nu incapea nici o indoiala asupra acestui lucru fiindca, potrivit
testamentului, virful cu pricina se profila catre miazazi.

Cu ajutorul busolei, Juhel il recunoscu numaidecit. Era o limba
de pamint stearpa, usor de observat, tivita de spuma alba lasata de
talazuri.

Si, inca o data, capitanul se gindi cu amaraciune ca bogatiile in-
gropate sub aceste stinci aveau sa ridice o stavila de neinvins intre
logodnica lui si el! Niciodata nu vor putea infringe incapatinarea
unchiului sau! Si il cuprinse o pofta — o pofta salbatica, pe care
si-o stapini totusi — de a-l duce pe un drum gresit

Cit despre luntras, el se simtea hartuit de doua simtaminte con-
trarii: teama ca Juhel si Enogate nu vor fi niciodata impreuna si
teama ca prietenul sau Antifer sa nu-si piarda mintile, daca nu ar intra
in stapinirea mostenirii lui Kamylk-Pasa. Asa ca, cuprins de un fel
de furie, izbi atit de puternic pamintul cu hirletul, incit in jurul lui
zburara aschii de piatra.

— Ei ei tu de colo luntrasule, ce te-a apucat? striga jupin
Antifer.

— Nimic nimic! raspunse Gildas Tregomain.

— Cauta, rogu-te, si-ti pastreaza loviturile pentru unde trebuie!

— O sa am grija, prietene!

Apoi, urmind directia catre sud, coborira cu totii catre creasta
meridionala de care ii mai desparteau doar sase sute de pasi.

Jupin Antifer, Ben-Omar si Sauk — acum in frunte — grabeau
pasul atrasi parca de un magnet, acest magnet care este aurul si care are o atit de mare putere asupra oamenilor. Gifiiau. S-ar fi spus ca adulmecau aceasta comoara, ca o aspirau, ca o respirau, ca un suflu de
milioane le strabatea fiinta, ca ar fi cazut sufocati daca acest suflu
s-ar fi risipit!

in zece minute aveau sa ajunga la limba de pamint a carei extre-
mitate foarte ascutita se pierdea in mare. Sigur ca, la baza, Kamylk-
Pasa insemnase stinca cu un dublu K.

Ajuns acolo, jupin Antifer deveni atit de agitat incit simti ca lesina.
Daca Gildas Tregomain nu l-ar fi prins in brate, s-ar fi prabusit
gramada, el nemaidind semne de viata decit prin tresariri spasmodice.

— Unchiule unchiule! striga Juhel.

— Prietene! striga luntrasul.

Pe chipul lui Sauk aparu atunci o expresie asupra careia nimeni
nu se putea insela.
Parea sa spuna:

ŤSa crape ciinele asta de ghiaur si eu voi fi din nou singurul moste-
nitor al lui Kamylk-Pasa!ť

Trebuie sa recunoastem ca privirea lui Ben-Omar parea sa spuna
ceva cu totul contrariu:

— Daca acest om moare si daca numai el este cel care stie locul
precis unde se afla comoara, comisionul meu s-a dus!

Accidentul nu a avut insa urmari suparatoare. Datorita energicelor
frectii administrate de luntras, jupin Antifer isi reveni. Si-si lua
de jos tirnacopul care-i scapase din mina. Apoi incepu explorarea din
virful limbii de pamint. Acolo, abia schitat, era un drum ingust,
destul de inalt pentru ca marea agitata, chiar cind bateau vinturile
din sud-vest, sa nu-l poata acoperi. Zadarnic ai fi cautat loc mai bun
pentru a ingropa milioanele. De recunoscut locul nu era prea greu,
doar daca furtunile din golful Oman ar fi sters de mai bine de un sfert
de veac, putin cite putin, monograma.

Ei bine, Pierre-Servan-Malo o sa rascoleasca toata aceasta creasta
daca o sa fie nevoie. O sa arunce in aer, una dupa alta, toate stincile,
chiar de ar trebui sa-si piarda saptamini si luni cu aceasta treaba.
O sa trimita corabia la Sohar sa se aprovizioneze. Nu, nu o sa para-
seasca insulita atit timp cit nu o sa-i smulga bogatiile al caror pro-
prietar legitim era!

Cit despre Sauk, gindea si el la fel si Ťstarea lor sufleteascať se
potrivea de minune, nu insa spre cea mai mare cinste a firii omenesti!

Acum toti lucrau, cautind, scormonind sub gramezile de alge,
prin crapaturile stincilor pline de iarba de mare. Jupin Antifer pipaia
cu virful tirnacopului sau pietrele desprinse. Luntrasul le sfarima
cu lovituri de hirlet. Ben-Omar se tira in patru labe, ca un crab in
mijlocul pietrelor. Ceilalti, Juhel si Sauk, nu erau mai putin ocupati.
Nu se auzea nici un cuvint. Lucrul se desfasura in tacere. Nici la o
ceremonie funerara gurile nu ar fi fost mai pecetluite.

Dealtfel, nu era aceasta insulita, pierduta pe intinsul golfului,
un cimitir si nu cautau cei ce lucrau un mormint — un mormint
din care voiau sa scoata milioanele egipteanului?

Dupa jumatate de ora nu gasisera nimic. Cu toate acestea nu se
descurajara. Ca se aflau pe insulita lui Kamylk-Pasa, ca butoiasele
erau ingropate pe partea ei meridionala. in aceasta privinta nu era
nici o indoiala.

Un soare arzator isi revarsa razele de foc. Sudoarea le siroia pe

fata. Nici unul insa nu voia sa stie de oboseala. Munceau toti, cu
acea inversunare cu care furnicile isi sapa furnicarul — toti, chiar
si luntrasul, cuprinsi de demonul lacomiei.

Lui Juhel dispretul ii aducea uneori in git un nod de greata.

in sfirsit un strigat de bucurie - nu era oare mai mult un racnet de
fiara salbatica? — izbucni deodata.

Jupin Antifer fusese cel care il scosese. in picioare, cu capul desco-
perit, arata o stinca ce se inalta ca un monument funerar.

— Acolo acolo! repeta el.

Si nici unul dintre tovarasii sai nu ar fi fost surprins daca l-ar fi
vazut prosternindu-se in fata acestei stinci, ca un credincios in fata
unei Madone. Mai curind
i s-ar fi alaturat intru aceeasi adoratie

Juhel si luntrasul, Sauk si Ben-Omar se apropiara de jupin Antifer
care tocmai ingenunchease ingenuncheara alaturi de el.

Ce sa fi fost oare pe aceasta stinca?

Era ceea ce ochii puteau sa vada si miinile sa pipaie Era faimoasa
monograma a lui Kamylk-Pasa, era dublul K cu muchiile pe jumatate
roase, dar usor de deslusit inca.

— Acolo acolo! repeta jupin Antifer.

Si arata, la temelia stincii, locul in care trebuia sapat, locul in care
comoara, ascunsa de treizeci si doi de ani, dormea in lacasul ei de
piatra.

Tirnacopul izbi cu putere si din stinca zburara tandari. Apoi hir-
letul lui
Gildas Trégomain dadu la o parte aceste sfarimaturi care erau
amestecate cu bucati de beton. Gaura se largea, se adincea. Piepturile
gifiiau, inimile bateau sa se rupa in asteptarea ultimei lovituri care
avea sa faca sa tisneasca din maruntaiele pamintului un izvor de
milioane

Sapau, sapau mereu, si butoiasele nu apareau. Asta insemna ca
fusesera ingropate adinc de catre Kamylk-Pasa. La urma urmei,
nu gresise si ce importanta avea daca trebuia putin mai mult timp
si mai multa osteneala pentru a le dezgropa?

Deodata se auzi un sunet de metal. Era limpede ca tirnacopul
lovise intr-un obiect care zanganea

Jupin Antifer se apleca spre groapa. Capul ii disparu in gaura
sapata, in timp ce miinile rascoleau lacome

Se ridica cu ochii injectati

Ceea ce tinea in mina era o cutie de metal avind, cel mult, dimen-
siunile unui decimetru cub.

il priveau cu totii, fara sa-si poata ascunde dezamagirea. Si cu
siguranta ca Gildas
Trégomain se facu ecoul gindurilor tuturor cind
striga:

Acolo acolo! repeta jupinul Antifer

— Daca in asta sint o suta de milioane, dracu sa ma

— Taci! urla jupin Antifer.

Si din nou scormoni in groapa, scoase ultimele tandari de stinca,
doar-doar o sa dea de butoiase!

Zadarnica truda Acolo nu mai era nimic, — nimic, decit cutia
de fier pe capacul careia se desprindea, in relief, dublul K al egiptea-
nului! Jupin Antifer si tovarasii lui indurasera deci in zadar atitea oste-
neli? Venisera ei de atit de departe numai pentru a se lovi de aiu-
relile unui mistificator?

De fapt, lui Juhel i-ar fi venit sa zimbeasca, daca nu l-ar fi inspai-
mintat chipul unchiului sau, cu ochii de nebun, cu gura groaznic
de schimonosita, si sunetele nearticulate ce-i scapau din gitlej

Gildas Tregomain a declarat mai tirziu ca in acea clipa se astep-
tase sa-l vada cazind Ťmort pe locť.

Deodata jupin Antifer se ridica, apuca tirnacopul, il invirti si
intr-un cumplit acces de furie, dintr-o lovitura puternica, sfarima
cutia Cazu din ea o hirtie.

Era un pergament ingalbenit de timp, pe care se insirau citeva
rinduri, scrise in limba franceza, care se mai puteau citi inca.

Jupin Antifer lua hirtia. Uitind ca Ben-Omar si Sauk l-ar putea
auzi, ca le-ar putea dezvalui un secret pe care ar fi avut interes sa-l
pastreze, incepu sa citeasca cu un glas tremurator primele rinduri
care sunau asa:

Acest document cuprinde longitudinea unei a doua insulite pe care
Thomas Antifer, sau in lipsa lui mostenitorul direct, va trebui sa o
aduca la cunostinta bancherului Zambuco, locuind la

Jupin Antifer se opri si cu o lovitura de pumn isi inchise nesoco-
tita lui gura care era cit pe ce sa spuna mai mult decit trebuia.

Destul de stapin pe sine, Sauk nu lasa sa se vada nimic din deza-
magirea pe care o incerca. Numai citeva cuvinte in plus si ar fi aflat
care era longitudinea acestei a doua insulite, a carei latitudine tre-
buia sa o aiba numitul Zambuco si, in acelasi timp, in ce tara anume
locuia bancherul

Cit despre notar, nu mai putin dezamagit, era acolo, cu buzek
intredeschise, cu limba atirnindu-i ca unui ciine mort de sete, caruia
i s-a luat blidul.

Dar, curind dupa fraza taiata scurt de pumnul de care am vorbit
Ben-Omar, care avea dreptul sa cunoasca intentiile lui Kamylk
Pasa, se ridica si spuse:

— Ei bine si acest bancher Zambuco unde locuieste?

— Acasa la el! raspunse jupin Antifer.

Si impaturind hirtia, si-o indesa in buzunar lasindu-l pe Ben-Omar
sa-si ridice, desperat, bratele catre cer.

Asadar, comoara nu se afla pe aceasta insulita din golful Oman!

Rostul calatoriei nu fusese altul decit sa-l faca pe jupin Antifer
sa se puna in legatura cu un nou personaj, bancherul Zambuco!
Sa fi fost oare, acest al doilea personaj, un al doilea legatar pe care
Kamylk-Pasa sa fi vrut sa-l recompenseze pentru servicii aduse
altadata? Avea el oare dreptul sa imparta cu maluinul comoara
lasata acestuia? S-ar fi parut ca asa era! Dar atunci se impunea o
concluzie logica, adica, in loc de o suta de milioane, vor intra in buzu-
narul jupinului Antifer numai cincizeci de milioane!

Gindindu-se ca inca vor fi destule pentru a nu schimba hotarirea
unchiului sau in privinta casatoriei sale cu scumpa sa Enogate, Juhel
pleca fruntea

Cit despre Gildas Tregomain, zimbetul lui parea sa spuna ca cinci-
zeci de milioane sint totusi o suma frumusica atunci cind iti pica
din senin.

Adevarul este ca Juhel banuise cele ce se petreceau in creierul
jupinului Antifer, care va sfirsi prin a spune, cind se va fi obisnuit
cu gindul:

— Ei, nu o sa piarda nimic Enogate daca, in loc de un print, se va
casatori cu un duce si Juhel, in loc de o printesa, va lua o ducesa!

PARTEA A DOUA

Capitolul I

CARE CUPRINDE O SCRISOARE A LUI JUHEL CATRE ENOGATE, IN CARE SINT POVESTITE AVENTURILE
AL CAROR EROU A FOST JUPIN ANTIFER

Cit de trista era casa de pe strada Hautes-Salles din Saint-Malo
si cit de pustie parea de cind o parasise jupin Antifer! in ce neli-
niste se scurgeau zilele si noptile pentru cele doua femei, mama si
fiica. Odaia goala a lui Juhelf facea si mai pustie toata casa; asa cel
putin i se parea frumoasei Enogate. Adaugati la asta si faptul ca
nici unchiul nu mai era in casa si ca nici prietenul Tregomain nu-i
mai trecea pragul!

Era in 29 Aprilie. Doua luni, trecusera doua luni de cind Steersman
pornise in larg, purtindu-i pe cei trei maluini in aceasta aventuroasa
incercare de a cuceri o comoara. Cum decursese calatoria lor?
Unde se aflau ei oare? isi atinsesera oare scopul?

— Mama mama spunea tinara copila, nu au sa se mai intoarca!

— Ba da, copila mea ai incredere au sa se intoarca! ii raspun-
dea mereu batrina bretona. Totusi, poate ca ar fi facut mai bine sa
nu ne fi parasit

— Da, murmura Enogate, si tocmai cind sa ma marit cu Juhel!
Sa recunoastem ca plecarea jupinului Antifer stirnise o destul

de mare vilva in oras. Erau atit de obisnuiti sa-l vada hoinarind cu
pipa in gura pe strazi, de-a lungul Sillon-ului, pe metereze! Si pe
Gildas Tregomain insotindu-l, cu o jumatate de pas mai in urma,
cu picioarele lui cam cracanate, cu nasul putin coroiat, cu jacheta
intotdeauna botita pe la subtiori, cu chipul lui blajin, totdeauna
calm si stralucind de bunatate.

Si Juhel, tinarul capitan de cursa lunga, cu care orasul sau natal
se mindrea, care il iubea tot atit cit o iubea si pe Enogate, — sa zicem,
ca un parinte iubitor — nu-si luase el zborul tocmai cind era sa fie
numit secund pe un frumos vapor cu trei catarge al casei Le Baillif!

Unde erau toti trei? Habar nu avea nimeni. Nimeni nu se indoia
ca
Steersman ii ducea la Port-Said. Numai Enogate si Nanon stiau

ca cei plecati aveau sa strabata Marea Rosie si sa se aventureze pina
la marginile de miazanoapte ale Oceanului Indian. Bine facuse jupin
Antifer ca isi pastrase secretul daca voia ca Ben-Omar sa nu stie
absolut nimic despre pozitia faimoasei insulite. Cu toate acestea,
chiar daca nu se aflase nimic despre itinerariu, nu acelasi lucru se
putea spune si despre proiectele sale, el fiind prea vorbaret, prea
exuberant, prea comunicativ pentru a pastra tacerea in aceasta pri-
vinta.
La Saint-Malo, ca si la Saint-Servan, ca si la Dinard se vorbea
despre povestea cu Kamylk-Pasa, despre scrisoarea primita de
Thomas Antifer, despre sosirea solului anuntat prin acea scrisoare,
despre stabilirea latitudinii si longitudinii unei insulite, de o nemai-
pomenita comoara de o suta de milioane — ba, cei mai bine informati
vorbeau de o suta de miliarde. Vedeti, dar, cu ce nerabdare se astepta
stirea descoperirii si intoarcerea acestui capitan de cabotaj, devenit
peste noapte nabab, aducind in port o incarcatura de diamante si
pietre pretioase!

Énogate nu cerea chiar atit. Numai sa se intoarca logodnicul ei,
unchiul ei, prietenul ei; chiar de ar fi venit cu buzunarele goale, ea
ar fi fost fericita si adinca ei tristete s-ar fi schimbat intr-o nesfirsita
bucurie.

Tinara fata nu era totusi lipsita de vesti din partea lui Juhel. Prima
scrisoare, datata
din Suez, povestind amanuntele calatoriei din clipa
despartirii, vorbea despre starea morala a unchiului sau, a carui
nervozitate crestea mereu, si primirea facuta lui Ben-Omar si secre-
tarului acestuia, foarte punctuali la intilnirea hotarita. O a doua
scrisoare, datata din Mascat, povestea intimplarile din timpul cala-
toriei pe Oceanul Indian pina in capitala imamatului, aratind in ce
hal de agitatie — vecina cu nebunia — era jupin Antifer si anun-
tindu-i in acelasi timp proiectul de a se duce la Sohar.

Asa ca, aceste scrisori ale lui Juhel, care nu se multumeau sa po-
vesteasca numai impresii de calatorie sau sa dezvaluie starea sufle-
teasca a unchiului sau, ci ii destainuiau tinerei fete intreaga ama-
raciune a logodnicului sau de a fi despartit de ea tocmai in ajunul
casatoriei lor si de a fi atit de departe, apoi speranta de a o reve-
dea curind, de a smulge unchiului lor consimtamintul, chiar daca
acesta ar fi venit cu miinile pline de milioane, fura citite pe nera-
suflate! Enogate si Nanon citeau si reciteau aceste scrisori la care
ele nu aveau cum sa raspunda, aceasta mingiiere nu o puteau avea!
Atunci faceau si ele tot felul de presupuneri potrivit celor aflate din
scrisori: numarau pe degete cite zile aveau sa mai intirzie cei plecati
pe mari, si din douazeci si patru de ore in douazeci si patru de ore
le stergeau pe rind din calendarul agatat in peretele din sala; in sfirsit,

dupa ultima epistola, au inceput sa traga nadejde ca a doua jumatate
a calatoriei va fi destinata intoarcerii.

La 29 aprilie, aproximativ doua luni de la plecarea lui Junei, sosi
q a treia scrisoare. Vazind ca este timbrata din Regenta Tunisului,
Enogate isi simti inima batind de fericire. Calatorii plecasera deci
din Mascat pluteau pe marile Europei se indreptau catre Franta
Cit le-ar fi trebuit pina sa ajunga la Marsilia? Cel mult trei zile!
Si ca sa ajunga la Saint-Malo, cu trenurile astea rapide P.L.M. si
de vest? Cel mult douazeci si sase de ore!

Mama si fiica se asezara intr-una din odaile de la parter, dupa ce
inchisesera usa dupa dragutul de postas. Nimeni nu avea sa vina
sa le tulbure! isi puteau da friu liber sentimentelorv

indata ce-si sterse ochii putin cam inlacrimati, Enogate rupse
plicul, scoase scrisoarea si citi cu glas tare si rar, dind timp fiecarei
fraze sa fie bine inteleasa.

REGENTA TUNISULUI. LA GOULETTE
22 APRILIE 1862.

Scumpa mea Enogate,
Te imbratisez mai intii pentru mama ta, apoi pentru tine si in sfirsit
pentru mine. Dar ce departe sintem unul de altul si cind se va sfirsi
odata aceasta nesfirsita calatorie! Ti-am scris de doua ori pina acum
si cred ca ai primit scrisorile mele. Iat-o pe a treia, mai importanta
inca, in primul rind fiindca iti va spune ca povestea cu comoara a luat
o intorsatura cu totul neasteptata, spre marea suparare a unchiului
meu

Enogate lasa sa-i scape un mic strigat de adevarata bucurie si
spuse batind din palme:

— N-au gasit nimic, mama, si nu o sa ma marit cu un print!

— Mai departe, fetito! raspunse Nanon.
Enogate sfirsi fraza pe care o intrerupsese:

si apoi, spre marea mea amaraciune, trebuie sa-ti spun ca vom fi
obligati sa ne continuam cercetarile mai departe mult mai departe
Scrisoarea tremura in mina tinerei fete.

— Sa-si continue cercetarile mai departe, mult mai departe!
murmura ea. Nu se intorc, mama nu se intorc!

— Curaj, fata mea, citeste! repeta Nanon.

Cu ochii ei frumosi plini de lacrimi, Enogate citi! Juhel povestea
pe scurt cele ce se intamplasera pe insulita din golful Oman, cum
in loc de comoara nu gasisera decit un document, iar pe acest docu-
ment se afla scrisa o noua longitudine. Apoi Juhel adauga:

Gindeste-te un pic, scumpa mea Enogate, la dezamagirea unchiului
meu, apoi la furia care a urmat si totodata la mihnirea mea, nu fiindca nu am gasit comoara, ci fiindca plecarea noastra spre Saint-Malo, intoarcerea mea Unga tine se aminal Am crezut ca o sa mi se rupa inima!

Cu greu Enogate isi stapinea bataile inimii si fiindca ea trecea
acum prin aceeasi suferinta, intelegea cit trebuie ca suferise Juhel.

— Bietul Juhel! murmura ea.

—- Si biata de tine! adauga mama. Mai departe, fata mea!
Enogate urma cu glasul intretaiat de emotie:

in adevar, Kamylk-Pasa ne poruncea sa aducem la cunostinta aceasta
blestemata de longitudine unui anume Zambuco, bancher la Tunis,
care, la rindul sau, poseda o a doua latitudine. Evident ca bogatiile
sint ingropate pe o alta insulita. S-ar parea ca pasa al nostru avea o
datorie de recunostinta si fata de acest personaj, care o data il indato-
rase asa cum bunicul nostru Antifer l-a indatorat. Mostenirea urmeaza sa fie impartita intre cei doi legatari, ceea ce va reduce la jumatate partea fiecaruia. De aici, nemaipomenita furie din partea cui stii tu!
Nu mai mult de cincizeci de milioane in loc de o suta! Dar eu am ajuns sa doresc ca cei carora generosul egiptean le-ar fi fost dator sa fie o suta de mii, asa incit partea unchiului meu sa fie atit de mica incit sa nu mai puna piedici casatoriei noastre!

Si Enogate spuse:

— Cind iubesti ai nevoie de bani?

— Da de unde! Chiar te incurca! raspunse, de foarte buna credinta,
batrina femeie. Mai departe, fata mea!

enogate se supuse:

Cind a citit acest document, unchiul nostru a fost atit de uluit incit
era cit pe aici sa-i scape cifrele noii longitudini si adresa celui caruia
urma sa i-o comunice pentru a putea calcula pozitia insulitei. Din fericire s-a putut stapini la timp.

Prietenul nostru Tregomain, cu care vorbesc atit de des despre tine,
scumpa Enogate, a facut o mutra ciudata cind a aflat ca este vorba
sa mergem in cautarea unei a doua insulite.

ŤBietul meu Juhel, mi-a spus el, isi bate oare joc de noi acest pasa?
Are cumva chef sa ne expedieze pina la capatul lumii?ť

La capatul lumii! Nici asta nu stiu macar, acum, in clipa in care
iti scriu!

Daca unchiul nostru a pastrat numai pentru el cele cuprinse in docu-
ment este fiindca nu are incredere in Ben-Omar. De cind acest mirsav
a incercat la Saint-Malo sa-i sterpeleasca secretul, il banuieste tot
timpul.

Poate ca nu greseste si, drept sa-ti spun, secretarul sau Nazim imi
pare tot atit de suspect ca si stapinul lui. Acest Nazim nu ne place nici
mie, nici domnului Tregomain, cu infatisarea lui fioroasa si ochii lui
intunecati! Te asigur ca notarul nostru, domnul Calloch din strada
du Bey nu l-ar primi la notariatul lui. Sint incredintat ca daca Ben-
Omar si cu el ar cunoaste adresa acestui Zambuco, ar cauta sa ne-o
ia inainte Dar unchiul nostru n-a scapat un cuvint, nici macar catre
noi. Ben-Omar si Nazim nici nu stiu ca mergem la Tunis si iata cum,
parasind Mascatul, ne intrebam cu totii incotro o sa ne mai trimita
fantezia pasei!

Enogate se opri o clipa.

— Aceste tertipuri dracesti nu-mi plac deloc! spuse Nanon.
Juhel povestea apoi micile intimplari din timpul calatoriei de

intoarcere, plecarea de pe insulita, cumplita dezamagire a interpretu-
lui Selik, vazindu-i pe straini intorcindu-se cu miinile goale si fiind
convins, in cele din urma, ca fusese vorba numai de o simpla plim-
bare, in sfirsit chinuitorul mers in caravana, sosirea la Mascat, astep-
tarea, timp de doua zile, a pachebotului spre Bombay.

Si daca nu ti-am scris a doua oara de la Mascat, adauga Juhel,
nu am facut-o fiindca trageam mereu nadejde sa aflu ceva nou si sa-ti
pot da de stire Dar nu s-a intimplat nimic si tot ce stiu este ca ne
vom intoarce la Suez, de unde vom pleca la Tunis.

Enogate se opri din citit si o privi pe Nanon, care clatina din cap
murmurind:

— Numai de nu s-ar duce la capatul lumii! Cu paginii te poti astepta
la orice!

Minunata femeie vorbea de cei doi orientali asa cum se vorbea
pe vremea cruciadelor. Si cu scrupulele ei de bretona pioasa, i se
parea ca milioanele venite pe o asemenea cale nu puteau fi decit
rau prevestitoare Dar incearca sa spui astfel de pareri in fata ju-
pinului Antifer!

Juhel povestea apoi calatoria de la Mascat la Suez, traversarea
Oceanului Indian si a Marii Rosii, cu Ben-Omar foarte, foarte bolnav

— Cu atit mai bine! zise Nanon.

Apoi, tot timpul cit a tinut calatoria, cu Pierre-Servan-Malo de la
care nu se putea scoate nici un cuvint!

intelegi tu, scumpa Enogate, eu nu stiu ce s-ar intimpla daca
unchiul nostru s-ar vedea inselat in sperantele sale, mai bine zis, o stiu prea bine, si-ar pierde mintile. Cine ar fi crezut asa ceva despre un om atit de intelept in felul sau de a fi, atit de modest in gusturile sale! Perspectiva de a fi de o suta de ori milionar La urma urmei crezi ca multe capete ar fi rezistat in asemenea imprejurare? Da noi doi, asta e sigur! Dar aceasta numai fiindca vietile noastre, a ta si a mea, s-au adunat in inimile noastre!

De la Suez ne-am indreptat catre Port-Said, unde a trebuit sa astep-
tam plecarea unui steamer de comert care mergea la Tunis. Acolo lo-
cuieste acel bancher Zambuco, caruia unchiul nostru trebuie sa-i co-
munice afurisitul de document

Dar cind latitudinea unuia si longitudinea celuilalt vor determina
pozitia noii insulite, pina unde va trebui oare sa mergem sa o

cautam ?
Aceasta este, de fapt, marea intrebare si, dupa parerea mea, este im-
portanta fiindca de ea depinde intoarcerea noastra in Franta si Unga tine

Enogate lasa sa-i cada din miini scrisoarea pe care mama sa o
ridica. Nu mai putea citi mai departe. ii vedea pe cei plecati, tiriti
la mii de leghe, infruntind mari primejdii in tinuturi ingrozitoare,
fara sa se mai intoarca, poate, vreodata — si atunci, fara sa vrea,
ii scapa un strigat:

— Oh, unchiule unchiule, cit rau faci tu celor care te iubesc
atit!

— Sa-l iertam, copila mea, raspunse Nanon si sa-l rugam si pe
Dumnezeu sa-l apere.

Se lasa pentru citeva clipe o tacere, in care timp gindurile acestor
doua femei se unira intr-o singura rugaciune.
Apoi Iinogate relua citirea scrisorii:

Am plecat din Port-Said la 16 aprilie. Nu aveam de facut nici o
escala inainte de Tunis. in primele zile am navigat tot pe aproape de
tarmul egiptean, si cind Ben-Omar intrezari portul Alexandriei, trebuia sa vezi ce privire i-a aruncat! O clipa am crezut ca o sa vrea sa debarce acolo, cu riscul de a-si pierde comisionul Dar a intervenit secretarul lui spunindu-i nu stiu ce in limba lor — destul de poruncitor, dealtfel, dupa cum mi s-a parut — din care n-am inteles nici un cuvint, si l-a facut sa-si schimbe gindul. Se vede de la o posta ca lui Ben-Omar ii este frica de Nazim si incep sa ma intreb daca acest egiptean este intr-adevar omul care spune ca este, intr-atit are o mutra de bandit!
Asa ca, oricum, eu am sa fiu cu ochii pe el!

Dupa ce am trecut de Alexandria, ne-am indreptat spre capul Bon,
lasind la sud golfurile Tripoli si
Gabés. in sfirsit, s-au aratat la orizont versantele atit de salbatice ale muntilor tunisieni, cu cele citeva fortulete parasite care isi inalta crestele, si una sau doua moschei ivindu-se printre perdelele de verdeata. Apoi, in seara de 21 aprilie, am ajuns in rada Tunisului si vasul nostru a ancorat, la 22 aprilie, in fata digurilor din La Goulette.

Scumpa mea Énogate, daca la Tunis sint mai aproape de tine decit
eram acolo, pe insulita din golful Oman, cit de departe sint totusi si
cine stie daca nenorocul nu ne va indeparta si mai mult! Este adevarat ca, de vreme ce nu sintem unul Unga altul, este tot atit de trist daca sintem la cinci sau la cinci mii de leghe departare! Nu-tipierde insa nadejdea si fii incredintata ca oricare ar fi deznodamintul acestei calatorii, nu o sa se prelungeasca la nesfirsit.

iti scriu aceasta lunga scrisoare la bord, ca sa o pot pune la posta
indata ce vom debarca in La Goulette. O vei primi peste citeva zile.
Desigur ca din ea nu vei putea afla ceea ce nici eu nu stiu si ceea ce ar fi fost atit de important de stiut, adica incotro ne vom indrepta pasii.
Dar de stiut nici unchiul nostru nu o stie si asta nu se va putea hotari
decit dupa ce vom fi vorbit cu bancherul din Tunis, a carui liniste, probabil, noi o vom tulbura. Fiindca, fara indoiala, cind va afla ca este vorba de aceasta enorma mostenire a carei jumatate
i se cuvine, Zambuco o sa vrea sa vina cu noi, sa ne insoteasca in cercetarile viitoare, va fi probabil tot atit de apucat ca si unchiul nostru

Dealtfel, de indata ce voi cunoaste pozitia insulitei numarul doi —
si o sa o cunosc curind fiindca eu sint cel care ii va calcula datele pe
harta — iti voi da de stire. Este deci probabil ca acestei a treia scri-
sori, ii va urma in curind o a patra.

Ca si prezenta, dealtfel, ea iti va aduce tie si mamei tale, scumpa
Enogate, calde salutari prietenesti din partea domnului
Trégomain
si ale mele si de asemenea ale unchiului nostru, desi el pare ca ar fi
uitat pina si amintirea orasului
Saint-Malo, a caminului de acolo,
a fiintelor iubite care au ramas acolo! Cit despre mine, scumpa mea
logodnica, iti trimit toata dragostea mea, asa cum eu as primi-o pe a
ta, daca ar fi cu putinta sa primesc o scrisoare de la tine, si crede-ma
ca sint pentru toata viata

Al tau foarte credincios si iubitor
Juhel Antifer

Capitolul II

IN CARE COLEGATARUL JUPINULUI ANTIFER
ESTE PREZENTAT CITITORULUI, ASA CUM SE CUVINE

Cind ai ajuns in rada Tunisului, nu esti inca in Tunis. Trebuie sa
folosesti mai intii barcile vasului sau acele Ťmahoneť, barci ale lo-
calnicilor, pentru a cobori apoi in La Goulette. Caci portul nu este
de fapt un port, in sensul ca vasele, chiar de un tonaj mijlociu, nu pot
patrunde la cheiurile unde pot ancora numai ambarcatii mici si
barcile de pescari. Corabiile cu pinze si pacheboturile trebuie sa
ramina ancorate in larg si daca, atit timp cit vintul sufla din rasarit,
paravanul muntilor le adaposteste, in schimb, cind vintul bate de la
apus sau miazanoapte, ele sint prada unor groaznice vijelii. Se in-
telege atunci ca este neaparat nevoie sa se construiasca un port po-
trivit pentru toate vasele, chiar si pentru cele de razboi, fie marindu-l
pe cel de la Bizerta, pe tarmul coastei nordice a Regentei, fie sapind
un canal de zece kilometri prin lacul Bahira, dupa ce se va fi taiat
plaja care il desparte de mare.

Este potrivit sa adaugam ca jupin Antifer si tovarasii sai, odata
ajunsi la La Goulette, inca nu insemna ca sint la Tunis. Mai aveau
de strabatut mica linie ferata de la Rubattino, construita de o socie-
tate italiana, linie care inconjoara lacul Bahira, trecind pe la poalele
colinei Carthagina, pe care se inalta capela sfintului Louis-de-France.

Dupa ce au strabatut si cheiul, calatorii nostri au dat de un fel de
orasel cu o strada larga in care se afla resedinta guvernatorului, o
biserica catolica, cafenele, locuinte particulare, adica tot ce poate fi
mai european si mai modern. Trebuie sa ajungi la palatele de pe tarm,
unde locuieste beiul din cind in cind, in timpul bailor de mare, ca sa
intrezaresti un inceput de culoare orientala.

Culoare orientala? Iata ceva de care nici prin gind nu-i trecea
lui Pierre-Servan-Malo sa se preocupe, asijderea de legendele lasate
de alde Regulus, Scipio, Cezar, Caton, Marius, Hanibal! Cunostea
el macar numele acestor importante personaje? Cel mult din auzite,
ca si bunul Tregomain care se multumea cu gloriile orasului natal
si asta era de ajuns pentru amorul sau propriu. Singur Juhel ar fi
putut sa se lase in voia acestor amintiri istorice, daca nu ar fi fost
atit de ingrijorat de prezent. Lui i se potrivea foarte bine zicala din
Levant, care spune despre un om distrat: Ťisi cauta baiatul pe care-l
duce in circať! Ceea ce cauta el era logodnica si amaraciunea lui
crestea pe masura ce se indeparta de ea.

Dupa ce au strabatut La Goulette, jupin Antifer, luntrasul si

Juhel, fiecare cu valiza lui in mina — aveau de gind sa le improspa-
teze continutul la Tunis — se dusera sa astepte primul tren in fata
garii. Ben-Omar si Nazim ii urmau la distanta. Cum jupin Antifer
nu-si desclestase gura, ei nu stiau nimic despre acel bancher Zambuco
pe care capriciul lui Kamylk-Pasa voise sa li-l alature. Mare pacoste,
sintem de acord, daca nu pentru notar — care oricum avea sa-si
incaseze prima, cu conditia de a rezista pina la sfirsit — cel putin
pentru Sauk care avea de luptat acum impotriva a doi mostenitori
in loc de unul. Si acest nou venit, cine o fi el oare?

Dupa o jumatate de ora de asteptare, calatorii luau loc in tren;
se oprira citeva minute in statia din care se poate zari colina Cartha-
ginei si minastirea Calugarilor Albi, vestita pentru muzeul sau arheo-
logic, apoi, in patruzeci de minute, ajunsera la Tunis, si luind-o pe
aleea Marinei ajunsera in fata
Hotelului de France, in plin cartier
european. Li se dadura camere — trei camere cam goale, inalte, la care ajungeai pe o scara larga si a caror paturi aveau aparatori de tintari. Puteau sa ia cina si prinzul la restaurantul de la parter, la orice ora le-ar fi convenit, intr-o sala mare si confortabila. S-ar fi spus ca-i
unul din hotelurile bune din Paris sau alt oras mare. Dealtfel, nu
asta interesa, fiindca oricum maluinii nostri sperau sa nu zaboveasca
acolo.

Jupin Antifer nu-si dadu nici macar osteneala sa urce in camera.

— O sa ne intilnim aici, le spuse el tovarasilor lui.

— Du-te, prietene, ii raspunse luntrasul, si nu lasa cirma din
mina!

Aceasta era si grija unchiului. Desigur, nu avea de gind sa-l insele
pe colegatarul sau asa cum incercase Ben-Omar sa-l insele pe el.
Om cinstit, de o mare corectitudine cu tot felul lui original de a fi,
hotarise a nu folosi cai piezise. Avea sa se duca la bancher si avea
sa-i spuna:

ŤIata ce-ti aduc Sa vedem ce-mi oferi dumneata in schimb si
la drum!ť

Dealtfel, tinind seama de documentul gasit pe insulita, numitul
Zambuco trebuie ca se astepta ca un oarecare Antifer, francez de
origine, ii va aduce longitudinea necesara calcularii pozitiei unei
insulite pe care se afla adapostita comoara. Deci bancherul nu avea
de ce sa fie surprins de aceasta vizita.

Totusi, pe jupin Antifer il chinuia o teama, teama ca bancherul
au vorbea frantuzeste. Daca Zambuco intelegea limba engleza,
inca s-ar fi mai putut descurca cu ajutorul tinarului capitan. Dar
daca nu stia nici una din aceste doua limbi, atunci va trebui sa apeleze

la ajutorul unui interpret ? Ar insemna sa fie la cheremul unui al treilea, intr-o taina care valora o suta de milioane

Cind plecase de la hotel fara sa spuna unde se duce, jupin Antifer
ceruse un ghid. Disparuse apoi, cu ghid cu tot, dupa coltul uneia din
strazile care duc spre Piata Marinei.

— De vreme ce nu are nevoie de noi spuse luntrasul indata dupa
plecarea lui

— Sa mergem sa ne plimbam si sa incepem prin a pune scrisoarea
mea la posta, raspunse Juhel.

Si iata-i, dupa ce iesira din biroul postei care era linga hotel, in-
dreptindu-se catre Bab-el-Bahar, Poarta Marii, ca apoi sa inconjoare
pe dinafara incinta al carei perimetru incinge Tunis-la-Blanche cu
o centura crenelata, lunga cam cit doua bune leghe frantuzesti.

in acest timp, la o suta de pasi de hotel, jupin Antifer ii spunea
ghidului-interpret:

— il cunosti pe bancherul Zambuco ?

— Toata lumea il cunoaste aici.

— Si unde locuieste?

— In cartierul maltez din orasul de jos

— Acolo trebuie sa ma duci

— La ordinele dumneavoastra, excelenta.

in aceste tari din Orient se spune excelenta cum ai spune domnule.

Jupin Antifer se indrepta catre orasul de jos. Fiti siguri ca el nu
si-a aruncat ochii pe nimic din cele ce ar fi putut vedea: ici, una din
acele moschei care se numara cu sutele in Tunis, dominate de ele-
gantele lor minarete; colo, ruine de origine romana sau musulmana;
dincolo, o piata pitoreasca, adapostita sub verdeata smochinilor
si a palmierilor; apoi strazi inguste, cu case ce se privesc ochi in ochi,
urcind si coborind, marginite de pravalii intunecoase in care se in-
gramadesc alimente, stofe, bibelouri, dupa cartierele pe care le
deservesc: francez, italian, evreiesc sau maltez. Nu! Pierre-Servan-
Malo nu se gindea decit la aceasta vizita impusa de Kamylk-Pasa,
la primirea care i se va face O primire buna! De asta nu se indoia!
Cind aduci cuiva cincizeci de milioane, poti pune ramasag pe cit
vrei ca vei fi bine primit. Dupa o jumatate de ora de drum, a ajuns in cartierul maltez. Nu este cel mai ingrijit cartier din orasul cu o suta cincizeci de mii de suflete, oras ce nu straluceste prin curatenie, mai ales in partea lui veche. Dealtfel, la acea vreme protectoratul francez nu-i impusese inca drapelul Frantei.

La capatul unei strazi, mai bine-zis al unei ulicioare din acest cartier
comercial, calauza se opri in fata unei case destul de modeste. Cla-

dita dupa modelul tuturor locuintelor tunisiene, arata ca un bloc
mare, patrat, cu terasa, fara ferestre la strada si cu o curticica —
unul din acele Ťpatioť dupa moda araba, in jurul caruia se insira
odaile, care de aici isi primesc lumina.

Dupa cum arata casajupinului Antifer nu i se paru ca proprietarul
ei ar fi inotat in bogatie. Si atunci se gindi ca, poate, pentru reusita
proiectelor lui, era mai bine asa.

— Aici locuieste, intr-adevar, bancherul Zambuco? il intreba
el pe calauza.

— Chiar aici, excelenta.

— Este cladirea Bancii ?
. — Da.

— Nu are alta locuinta?

— Nu, excelenta.

— Trece drept om bogat?

— Milionar.

— Drace! facu jupin Antifer.

— Dar e tot atit de zgircit, pe cit e de bogat! adauga calauza.

— Pe toti dracii! facu din nou jupin Antifer.

Aceste fiind zise, il expedie inapoi la hotel pe cel care ii dadea mereu
zor cu Ťexcelentať.

Se intelege de la sine ca Sauk ii urmarise, ferindu-se insa a fi vazut.
Acum stia unde locuieste Zambuco. Ar putea el oare sa intre pe
fir in ceea ce il privea pe bancher si sa traga niste foloase ? S-ar putea
ivi oare prilejul de a se intelege direct, el cu bancherul, in asa fel
incit sa-l inlature pe jupin Antifer? Daca s-ar ivi o neintelegere intre
cei doi mostenitori ai lui Kamylk-Pasa, nu ar putea el sa o foloseasca ?
Mare ghinion ca, atunci cind fusesera cu totii pe insulita numarul
unu, jupinului Antifer nu-i scapasera, odata cu numele lui Zambuco,
si cifrele noii longitudini! Daca ar fi cunoscut-o, poate ca Sauk ar
fi izbutit sa soseasca primul la Tunis, sa-l ademeneasca pe bancher
promitindu-i o recompensa uriasa sau chiar smulgindu-i secretul
fara a-si dezlega punga? Dar isi dadu seama ca in document era
trecut numele jupinului Antifer si nu un altul! Ei bine! Sauk nu
o sa renunte la planurile lui, o sa si le duca fara mila pina la capat,
si cind maltezul si maluinul vor fi in posesia mostenirii, o sa stie el
cum sa-i despoaie pe amindoi.

Pierre-Servan-Malo intra deci in casa bancherului, in vreme ce
Sauk astepta afara. Aripa din stinga, mai veche, servea de birouri,
in curte, nimeni. Totul era atit de pustiu de parca din acea dimineata
Banca isi incetase platile!

Dar, linistiti-va! Bancherul Zambuco nu daduse faliment.

Sa ni-l inchipuim pe acest bancher tunisian sub infatisarea unui
barbat de talie mijlocie, in virsta de sasezeci de ani, slab si nervos, cu
ochii ageri, crunti si in acelasi timp cu o privire nelinistita, cu obrazul
spin, fara un fir de par in barba, cu pielea parca tabacita, parul inca-
runtit si impislit ca o calota care ar fi fost lipita pe crestet, putin adus
de spate, cu miinile zbircite, cu degete lungi si incovoiate. Avea toti
dintii, dinti obisnuiti sa muste, pe care niste buze subtiri ii descopereau
mereu. Cu toate ca nu prea avea spirit de observatie, jupin Antifer
simti ca persoana acestui Zambuco nu avea nimic simpatic si isi
spuse ca a avea de a face cu un asemenea specimen nu era nici o
bucurie. in realitate, bancherul nu era decit un camatar, unul care imprumuta pe amanet, si se nascuse la Malta. Asemenea maltezi ca el
erau la Tunis cam cinci-sase mii.

Despre Zambuco se zvonea ca strinsese o mare avere din fel de
fel de operatii necurate de Banca — din cele care se fac cu lipici
pe degete. Bogat era intr-adevar si era mindru de bogatia lui. Dar
cui voia sa-l asculte spunea ca nu esti bogat atit timp cit nu te imbo-
gatesti si mai mult. Se spunea ca este multimilionar si nu se gresea,
cu toata infatisarea umila si saracacioasa a casei sale, infatisare care
il inselase pe jupin Antifer. Aceasta nu arata decit nemasurata zgir-
cenie la Zambuco pentru nevoile vietii de toate zilele. Adica sa nu
fi avut si el oare niste nevoi? Fara indoiala, avea, dar foarte putine
deoarece, cu pornirile lui de stringator de bani, se ferea sa si le creeze.
Sa ingramadeasca saci de bani peste saci de bani, sa puna ban linga
ban, sa stoarca aur, sa puna mina pe tot ce reprezenta o oarecare
valoare, viata intreaga si-o consacrase unor josnicii de acest soi.
Adunase multe milioane si le ferecase temeinic in lada lui, fara a-si
bate capul sa le faca productive.

Ceea ce ar fi parut ciudat, de necrezut chiar, ar fi fost ca omul
acesta sa nu fi ramas burlac. Daca burlacia are un anumit rost, nu
exact pentru asemenea oameni este potrivita? Asa ca lui Zambuco
nu-i trecuse niciodata prin minte sa se casatoreasca — Ťsi ce noroc
pentru nevasta-sať, spuneau adesea mucalitii din cartierul maltez.

Nu i se cunosteau frati, veri, in sfirsit, rude de nici un fel, in afara de
o sora. Generatiile dinaintea lui Zambuco se incheiau la el. Traia
singuratic, in fundul casei sale, sa zicem in birourile sale sau mai
bine zis in casa sa de bani, neavind pentru a-l sluji decit o batrina
tunisiana care nu-l costa nici ca hrana, nici ca leafa. Din tot ce intra
in acea vagauna, nimic nu mai iesea. Vedem deci ce rival avea de
infruntat jupin Antifer si se cade sa ne intrebam ce bine ii putuse
face vreodata lui Kamylk-Pasa acest prea putin simpatic personaj,

astfel ca sa merite recunostinta lui?

Asta s-a intimplat, totusi, si este usor de povestit in citeva rinduri.

Pe cind nu avea decit douazeci si sapte de ani, orfan de tata si
mama — si la ce i-ar fi folosit sa aiba parinti de care tot nu ar fi
avut grija! — Zambuco locuia la Alexandria. O facea acolo pe sam-
sarul cu o deosebita agerime si neobosita staruinta, incasind comi-
sioane de la cumparator si de la vinzator, fiind mai intii intermediar,
apoi negustor si in sfirsit bancher — meseria cea mai banoasa care
exista la indemina inteligentei omenesti.

Era in 1829 — nu, n-am uitat — cind lui Kamylk-Pasa, foarte
ingrijorat pentru averea sa rivnita de varul sau Murad si de puter-
nicul Mehmet-Ali, atitat de acesta, ii dadu in gind sa-si lichideze
bogatiile, apoi sa le stramute in Siria, unde aveau sa fie mai in sigu-
ranta decit in vreun alt oras din Egipt.

Pentru aceasta mare operatie avusese nevoie de citiva agenti.
Totusi, el nu voise sa lucreze decit cu straini de incredere. Dealtfel,
acestia riscau si ei destul de mult, in cel mai bun caz libertatea, susti-
nindu-l pe bogatul egiptean impotriva viceregelui. Tinarul Zambuco
se numara printre acesti agenti. El a mijlocit atunci toate tranzactiile,
rasplatit, dealtfel, cu generoase comisioane; facu mai multe calatorii
la Alep, contribuind, in sfirsit, din plin la lichidarea averii clientului
lui si la transportarea acesteia la loc sigur.

Toate astea nu s-au facut usor, nici fara pericole si, dupa plecarea
lui Kamylk-Pasa, citiva dintre agentii folositi de el, descoperiti de
banuitoarea politie a lui Mehmet-Ali, au fost inchisi. Din lipsa de
dovezi suficiente li se daduse drumul; cu toate acestea fusesera pe-
depsiti pentru devotamentul lor.

Precum tatal jupinului Antifer ii facuse in 1799 un serviciu lui
Kamylk-Pasa, cind il culesese mai mult mort de pe stincile din Jaffa,
tot asa, treizeci de ani mai tirziu, Zambuco isi cistigase dreptul la
recunostinta sa.

Kamylk-Pasa nu avea sa-l uite.

Aceasta simpla expunere de fapte explica de ce in 1842 Thomas
Antifer pe de o parte, bancherul Zambuco pe de alta parte, unul la
Saint-Malo, altul in Tunis, primise fiecare cite o scrisoare prin care
era informat ca intr-o zi vor avea de luat partea lor dintr-o comoara
in valoare de o suta de milioane, depusa intr-o insulita a carei longi-
tudine si latitudine le va fi comunicata, si unuia si altuia, la timpul
potrivit.

Daca aceasta stire avusese efectul pe care il stim asupra lui Thomas
Antifer, si pe urma asupra fiului sau, apoi trebuie sa fim de acord ca
acest efect nu a fost mai putin puternic asupra unei fapturi ca ban-

cherul Zambuco. Se intelege de la sine ca el nu a scapat nici un cuvint
catre nimeni despre aceasta scrisoare. A inchis cifrele latitudinii
sale intr-unui din sertarele casei de bani inzestrata cu o incuietoare
cu un intreit secret, si de atunci nu a fost clipa in viata sa in care sa
nu astepte sa-l vada aparind pe acel Antifer, anuntat prin scrisoarea
lui Kamylk-Pasa. Zadarnic a incercat el sa mai afle cite ceva despre
soarta egipteanului. Nu se stia nimic in legatura cu capturarea sa la
bordul bricului-goeleta in 1834, nimic in legatura cu transportarea
sa la Cairo, nimic despre intemnitarea sa timp de optsprezece ani in
fortareata, nimic in legatura cu moartea sa intervenita in 1852.

Or, ne aflam in 1862. Trecusera deci douazeci de ani din 1842 si
maluinul nu aparuse inca si latitudinea nu se intilnise deci cu lon-
gitudinea Pozitia insulitei continua inca sa nu fie determinata
Cu toate acestea, Zambuco nu-si pierduse deloc increderea. Ca mai
devreme sau mai tirziu intentiile lui Kamylk-Pasa tot aveau sa se
realizeze, nu voia sa se indoiasca. in gindul lui, mai sus numitul
Antifer se va arata fara gres la orizontul cartierului maltez, tot atit
de sigur cum o cometa anuntata de observatoarele celor doua lumi
se arata in spatiu. Singura sa parere de rau — foarte fireasca la un ase-
menea om — era aceea de a imparti mostenirea cu un altul. Asa ca,
in gind, il trimitea la toti dracii. Din pacate, insa, nu putea schimba
nimic din dispozitiile recunoscatorului egiptean. Si totusi i se parea
groaznic sa imparta cele o suta de milioane! De aceea, de atita amar
de ani, facuse socoteli peste socoteli, inchipuise mii si mii de combinatii,
toate numai cu scopul ca intreaga mostenire sa ramina in miinile lui
O sa izbuteasca el oare ? Tot ceea ce ne este ingaduit sa afirmam este
ca se pregatise bine sa-l primeasca pe oricare Antifer care ar veni
sa-i aduca longitudinea fagaduita.

Inutil sa adaugam ca bancherul Zambuco, prea putin cunoscator
intru ale navigatiei, pusese sa i se explice cum, cu ajutorul unei lati-
tudini si a unei longitudini, adica prin intretaierea a doua linii imagi-
nare, se ajungea la stabilirea pozitiei unui punct pe glob. Si ceea ce,
mai ales, intelesese el, era ca intilnirea celor doi legatari era necesara
si ca, daca el nu putea nimic fara Antifer, nici Antifer nu putea nimic
fara el.

Capitolul III

IN CARE JUPIN ANTIFER SE AFLA IN FATA UNEI PROPUNERI
ATIT DE NAZDRAVANE,
INCIT O IA LA FUGA PENTRU A NU RASPUNDE

— Pot vorbi cu bancherul Zambuco?

— Da, numai pentru afaceri.

— Pentru afaceri.

— Numele dumneavoastra ?

— Spune dumneata Ťun strainť, asta-i de ajuns!

Jupin Antifer era cel care pusese intrebarea la care un bastinas
batrin si morocanos, asezat la o masa in fundul unei odaite strimte
impartita in doua printr-un perete subtire, cu un ghiseu, raspundea
intr-o frantuzeasca stricata.

Maluinul nu socotise potrivit sa-si spuna numele, dornic sa vada
ce mutra va face bancherul cind ii va spune pe neasteptate: ŤEu
sint Antifer, fiul lui Thomas Antifer din Saint-Maloť. O clipa mai
tirziu era introdus intr-un cabinet fara tapet, cu peretii varuiti, cu
plafonul innegrit de fumul lampilor si mobilat doar cu o casa de
bani intr-un colt, un fel de birou in alt colt, o masa si doua taburete.

La masa statea bancherul. Cei doi mostenitori ai lui Kamylk-Pasa
se aflau deci fata-n fata.

Fara sa se ridice, Zambuco isi potrivi cu doua degete ochelarii
mari si rotunzi asezati pe nasul lui ca un cioc de papagal, abia ridi-
cind capul.

— Cu cine am cinstea sa vorbesc ? intreba el intr-o franceza care
nu l-ar fi dat de rusine nici pe careva nascut in Languedoc sau Provence.

— Cu capitanul de cabotaj Pierre Antifer, raspunse maluinul,
convins ca aceste sase cuvinte aveau sa-i smulga un strigat lui Zam-
buco, o saritura cit colo din fotoliu si un scurt raspuns:

ŤDumneata in sfirsit!ť

Bancherul nu tresari insa. Din gura facuta punga nu se auzi nici
un sunet. Raspunsul asteptat nu se desprinse de pe buzele lui. Dar
un ochi ager ar fi putut zari fulgerul care scapara scurt de sub lenti-
lele ochelarilor — un fulger pe care pleoapele sale, plecindu-se, il
stinsera tot atit de repede.

— Va spun ca eu sint jupin Antifer

— Am auzit.

— Antifer-Pierre-Servan-Malo, fiul lui Thomas Antifer din Saint-
Malo Ille-et-Vilaine Bretania Franta

— Aveti o scrisoare de credit pentru mine? intreba bancherul
fara ca glasul lui sa tradeze nici cea mai mica tulburare.

— O scrisoare de credit da raspunse jupin Antifer, cu totul
derutat de raceala acestei primiri, o scrisoare de credit de o suta de
milioane

— Sa vedem! raspunse simplu bancherul, ca si cind ar fi fost
vorba de un document valorind citiva piastri.

Dintr-o data maluinul se simti descumpanit. Cum? De douazeci
de ani acest flegmatic bancher era prevenit ca isi va avea partea
dintr-o comoara de o valoare de neinchipuit, ca intr-o zi un oarecare
Antifer va veni, ca sa zicem asa, sa i-o aduca si el nici macar nu
tresarea in fata acestui trimis al lui Kamylk-Pasa? Nici un strigat
de surpriza, nici o izbucnire de bucurie? Asta-i buna! Sa fi fost
in documentul de pe insulita numarul unu vreo greseala? Sa fi fost
vorba de un altul decit de acest maltez din Tunis ? Era sau nu ban-
cherul Zambuco posesorul latitudinii care avea sa le ingaduie sa
porneasca la cucerirea celei de a doua insulite?

Un fior din cap pina in picioare il trecu pe dezamagitul colegatar.
ii navali singele la inima si abia avu timpul sa se aseze pe unul din
taburete.

Bancherul, fara a face o miscare pentru a-i veni in ajutor, il privea
prin ochelari, in timp ce un rictus abia vazut i se schita in coltul buze-
lor. Si se parea ca, daca nu ar fi avut grija sa se stapineasca, i-ar fi
scapat aceste cuvinte:

— Cam slab de inger acest matelot!
Ceea ce insemna: Ťusor de pacalit!ť

in acest timp, Pierre-Servan - Malo isi revenise. Apoi, dupa ce
isi trecu batista peste fata si isi plimba pietricica printre dinti, se
ridica de pe scaun intrebind, in timp ce cu mina lui mare batea in
masa:

— Dumneata esti intr-adevar bancherul Zambuco ?

— Da singurul cu numele asta la Tunis.

— Si nu ma asteptai?

— Nu.

— Sosirea mea nu ti-a fost anuntata?

— Si cum ar fi putut fi?

— Prin scrisoarea unui anumit pasa

— Un pasa? raspunse bancherul. Dar eu am primit sute de scrisori
de la pasale

— Kamylk-Pasa din Cairo?

— Nu-mi amintesc.

Toate aceste tertipuri aveau ca scop, de fapt, sa-l traga de limba

pe jupin Antifer, sa-l faca sa-i spuna totul si sa-i ofere si marfa, adica
longitudinea, fara ca el sa-i ofere latitudinea pe care o avea.

Totusi, la auzul numelui de Kamylk-Pasa, avu intr-adevar aerul
unui om caruia acest nume nu-i este necunoscut. Cauta parca sa-si
cerceteze amintirile.

— Stai putin, spuse el asezindu-si ochelarii. Kamylk-Pasa din
Cairo?

— Da relua jupin Antifer, un fel de Rotschild egiptean, care
avea o avere imensa in aur, diamante si pietre pretioase

— Parca mi-aduc aminte intr-adevar

— Si care trebuie ca te-a prevenit ca jumatate din aceasta avere
o sa fie a dumitale intr-o zi

— Ai dreptate, domnule Antifer si scrisoarea asta o fi pe aici,
pe undeva

— Cum pe undeva?! Nici nu stii macar unde este?

— Oh! Aici nu se pierde nimic O sa o gasesc!

La auzul acestui raspuns, toata infatisarea jupinului Antifer,
inclestarea miinilor in chip de gheare aratau limpede ca. bucuros
i-ar fi sucit gitul bancherului daca nu s-ar fi gasit scrisoarea.

— Haide, domnule Zambuco, relua el incercind sa se stapineasca,
ai un calm uimitor! Vorbesti de aceasta afacere cu o indiferenta

— Ei! facu bancherul.

— Cum cum ei! Cind este vorba de o suta de milioane de
franci

Buzele lui Zambuco nu schitara decit o strimbatura de dispret.
De fapt, acelui om ii pasa de un milion tot atit cit i-ar fi pasat de o
coaja de portocala sau de lamiie.

ŤAh, ticalosul! Va sa zica e de o suta de ori milionar!ť gindi
jupin Antifer.

In acea clipa bancherul schimba vorba vrind sa afle ceea ce nu
stia inca, si anume, carei inlantuiri de fapte datora el vizita malui-
nului. Asa ca, stergindu-si ochelarii cu coltul batistei, spuse pe un
ton destul de neincrezator:

— Dealtfel, dumneata crezi serios in aceasta poveste cu comoara?

— Daca cred? Asa cum cred in Sfinta Treime!

Afirma aceasta cu toata convingerea, cu toata credinta de care
este in stare un breton autentic.

Si incepu sa-i povesteasca tot. ce se petrecuse, in ce conditii, in
1799, tatal sau ii salvase pasei viata; cum in 1842 sosise la Saint-
Malo o scrisoare misterioasa instiintindu-l ca averea se afla pe o
insulita care urma sa fie cautata; cum el, Antifer, primise de la tatal
sau, muribund, acest secret numai de el stiut; cum timp de doua-

zeci de ani asteptase mesagerul insarcinat sa completeze formula
hidrografica cu ajutorul careia sa determine pe harta pozitia acestei
insulite; cum Ben-Omar, un notar din Alexandria, cel caruia ii fuse-
sera incredintate ultimele dorinte ale lui Kamylk-Pasa, ii adusese
testamentul acestuia cuprinzind longitudinea atit de dorita, care
longitudine folosise la calcularea pe harta a insulitei din golful Oman,
in largul portului Mascat; cum jupin Antifer, insotit de nepotul sau
Juhel, de prietenul sau Tregomain, de Ben-Omar care ii era impus
in calitatea lui de executor testamentar si de secretarul lui Ben-Omar,
facusera, cu totii, calatoria de la Saint-Malo la Mascat; cum desco-
perisera insulita in cuprinsul golfului, undeva in larg, in fata locali-
tatii Sohar; cum, in sfirsit, in loc de comoara, chiar in locul indicat
printr-un dublu K, nu gasisera decit o cutie, iar in acea cutie un docu-
ment cu longitudinea unei a doua insulite, document pe care jupin
Antifer trebuia sa-l comunice bancherului Zambuco din Tunis care
avea latitudinea ce ar fi permis sa se determine pozitia acestei insulite

Oricit de nepasator ar fi vrut sa para. bancherul ascultase toata
aceasta poveste cu o foarte mare atentie. Un usor tremur al degetelor
sale lungi arata o vie emotie. La sfirsit, cind pe jupin Antifer il tre-
cusera toate naduselile, Zambuco se margini sa spuna:

— Da intr-adevar se pare ca existenta comorii nu poate fi
pusa la indoiala Dar ce interes a avut Kamylk-Pasa sa proce-
deze asa?

E drept ca scopul nu parea prea clar.

— Tot ce putem crede, raspunse jupin Antifer, este ca Dar mai
intii, domnule Zambuco, ai fost dumneata amestecat vreodata in
viata atit de agitata a pasei? Ai avut vreodata prilejul sa-l ajuti in
vreun fel?

— Fara indoiala si chiar foarte mult.

— Cind?

— Atunci cind s-a gihdit sa-si lichideze averea, pe cind locuia la
Cairo, unde locuiam si eu in acea vreme.

— Ei bine acum mi-e clar A vrut sa lase descoperirea comorii
pe seama celor doua fiinte carora intelegea el sa le arate recunostinta
sa dumitale si mie, in lipsa tatalui meu

— Si de ce nu ar mai fi si altii ? sugera bancherul.

— Ah, nu-mi spune asta! striga jupin Antifer care cu o formida-
bila lovitura de pumn facu sa se cutremure masa. Ajunge sintem
si asa prea multi, doi!

— Asta asa e, replica Zambuco. Dar inca o lamurire, te rog. De
ce te insoteste in cercetarile dumitale acest notar din Alexandria?

— O clauza din testament ii da dreptul — cu conditia categorica

de a asista in persoana la dezgroparea comorii — la incasarea unui
comision

— Si care este acest comision?

— Unu la suta.

— Unu la suta! Auzi, pungasul!

— Pungasul, intr-adevar asta-i numele pe care il merita, exclama
jupin Antifer, si crede-ma ca nu l-am crutat!

Era un calificativ asupra caruia cei doi colegatari se vor intelege
totdeauna de minune si, oricit de nepasator ar fi vrut sa para banche-
rul, sa nu ne miram ca ii scapase acest strigat din inima.

— Acum, cunoscind situatia, cred ca nu mai exista nici un motiv
sa nu fim sinceri unul fata de celalalt.

Bancherul, insa, nu dadu nici un semn ca ar fi impresionat.

— in ce ma priveste, eu am noua longitudine aflata pe insulita
numarul unu, continua jupin Antifer si dumneata ai, probabil, lati-
tudinea insulitei numarul doi

— Asa este raspunse oarecum sovaind Zambuco.

— Atunci, de ce cind am sosit, cind ti-am spus cum ma cheama,
te-ai facut ca nu stii nimic despre toata povestea asta?

— Foarte simplu, fiindca nu voiam sa ma dau pe mina primului
venit Dumneata, nu te supara, puteai sa fii un impostor si voiam
sa ma asigur Dar daca ai documentul care te sileste sa iei legatura
cu mine

— il am.

— Sa-l vad.

— O clipa, domnule Zambuco! Dai dau! Dumneata ai scri-
soarea lui Kamylk-Pasa?

— O am.

— Ei bine Scrisoarea in schimbul documentului Schimbul
trebuie sa se faca in chip corect si reciproc.

— Fie! incuviinta bancherul.

Si, ridicindu-se, se indrepta catre casa de bani, facu sa functioneze
incuietoarea cu o anumita incetineala, care pe jupin Antifer il facea
sa turbeze.

Pentru ce acest inexplicabil fel de a proceda ? Sa fi vrut oare Zam-
buco sa faca la fel ca Ben-Omar la Saint-Malo, cautind sa-i ster-
peleasca maluinului secretul pe care notarul nu i-l putuse smulge?

Nu, nicidecum, fiindca acest lucru nu ar fi fost cu putinta fata de
un om atit de hotarit sa nu-si dea marfa din mina decit pentru bani
pesin. Dar bancherul avea un plan, un plan indelung si temeinic
socotit, un plan care, daca reusea, avea sa-i asigure familiei sale,
adica lui, milioanele lui Kamylk-Pasa, plan care impunea — si asta

era o conditie absolut necesara — ca tovarasul sau de mostenire
sa fie vaduv sau burlac.

Asa ca, tot facind sa zdrangane zavoarele casei sale de bani, se
intoarse o clipa si cu un glas cam tremurator intreba:

— Dumneata nu esti casatorit?

— Nu, domnule Zambuco, si de aceea sint intr-o situatie sociala
pentru care ma felicit zi si noapte.

Ultima parte a acestui raspuns il facu pe bancher sa se incrunte
in timp-ce se intorcea la zavoarele casei lui de bani.

Sa fi avut, deci, acest Zambuco o familie? Da, insa nimeni din
Tunis nu o stia. in realitate, familia lui era alcatuita doar dintr-o
sora. Domnisoara Talisma Zambuco traia destul de modest la Malta,
dintr-o pensie pe care i-o dadea fratele ei. Numai ca — si asta este
important sa adaugam — ea traia aici de patruzeci si sapte de ani,
putem spune chiar de jumatate de secol. Nu avusese niciodata prile-
jul sa se marite — in primul rind fiindca frumusetea, inteligenta, spi-
ritul, averea sa lasau de dorit si de asemenea fiindca fratele sau nu-i
gasise inca un sot, iar pretendentilor se pare ca nu le dadea in gind
sa se prezinte din proprie initiativa.

Cu toate acestea, Zambuco era convins ca intr-o zi sora sa se va
marita Cu cine, Dumnezeule mare? Ei bine, cu acest Antifer
a carui vizita o astepta de douazeci de ani si care ar fi implinit visul
batrinei fecioare, numai daca ar fi fost burlac sau vaduv. Casatoria
odata facuta, milioanele aveau sa ramina in familie si domnisoara
Talisma Zambuco nu va fi pierdut nimic asteptind. Se intelege de la
sine ca ea era cu totul supusa fratelui sau si ca un sot oferit de el va fi
primit cu ochii inchisi.

Dar maluinul se va invoi oare sa si-i inchida pe ai lui pentru a lua
in casatorie pe aceasta antica malteza?

Bancherul nu se indoia de asta fiindca era, credea el, in situatia
de a-i putea impune colegatarului sau conditiile care ii conveneau.
Dealtfel, marinarii nu au dreptul sa fie mofturosi, cel putin asa
socotea el.

Ah, nefericitule Pierre-Servan-Malo, pe ce galera ai nimerit si cu
cit ar fi fost mai placuta o plimbare pe Rance, chiar cu
Fermecatoarea
Amélie,
barcazul prietenului tau Trégomain, pe vremea cind il mai
avea!

Ne dam acum seama de jocul pe care il juca bancherul. Nimic mai
simplu si in acelasi timp nimic mai bine ticluit. El nu o sa dea lati-
tudinea sa decit in schimbul vietii jupinului Antifer — sa ne intele-
gem, a vietii inlantuite printr-o necrutatoare casatorie cu domnisoara
Talisma Zambuco.

in primul moment, inainte de a scoate din casa de bani scrisoarea
lui Kamylk-Pasa, in clipa cind potrivea cheia in broasca, paru ca se
razgindeste si veni sa se aseze pe scaun.

Ochii jupinului Antifer aruncara un fulger dublu, asa cum se in-
timpla in anumite conditii meteorologice, cind spatiul este saturat
de electricitate.

— Ce mai astepti? intreba el.

— Ma gindesc la un lucru, raspunse bancherul.

— La care, daca nu-ti e cu suparare?

— Crezi ca in afacerea asta drepturile noastre sint absolut egale?

— Sigur ca sint!

— Eu nu cred.

— Si de ce?

— Fiindca nu dumneata, ci tatal dumitale a fost cel care i-a facut
pasei un serviciu, pe cind eu eu in persoana sint cel care

Jupin Antifer il intrerupse si trasnetul prevestit de acel dublu
fulger izbucni.

— Ah! Asta-i? incerci cumva sa-ti bati joc de un capitan de cabo-
taj? Oare drepturile tatalui meu nu sint si ale mele, dat fiind ca eu
sint singurul mostenitor? Vrei sa respecti dorinta testatorului, da
sau nu?

— Eu vreau sa fac ce o sa-mi convina! raspunse aspru si scurt
bancherul.

Jupin Antifer se tinu de masa ca sa nu se napusteasca asupra lui,
dupa ce dadu un picior taburetului.

— Stii ca nu poti face nimic fara mine! ii aminti maltezul.

— Nici dumneata fara mine! replica maluinul.

Discutia se infierbinta. Unul era stacojiu de furie, celalalt si mai
palid ca de obicei, dar foarte sigur de el.

— Vrei sa-mi dai latitudinea pe care o ai ? striga jupin Antifer
in culmea furiei.

— Dupa ce o sa-mi dai mai intii longitudinea, raspunse bancherul.

— Niciodata!

— Fie!

— Iata documentul meu, urla jupin Antifer scotindu-si portofelul
din buzunar.

— Pastreaza-l nu am ce face cu el!

— Nu ai ce sa faci? Uiti ca este vorba de o suta de milioane

— De o suta de milioane, intr-adevar.

— Si ca o sa le pierdem daca nu izbutim sa gasim insulita unde au
fost ingropate?

— Duca-se spuse bancherul.

Si facu o mutra atit de dispretuitoare incit interlocutorul sau abia
se mai putea stapini sa nu-l inhate de beregata Un mizerabil care
nu voia sa ia in primire o suta de milioane — si asta numai asa, ca sa
nu profite nimeni!

Poate ca niciodata bancherul Zambuco, care in lunga lui cariera
de camatar strinsese — la figurat — pe multi nenorociti de git, nu
fusese mai aproape sa fie — de data asta el — sugrumat la propriu.
Fara indoiala isi dadu seama de acest pericol fiindca isi indulci glasul
cind spuse:

— Ar fi, cred, o posibilitate de a ne intelege!

Jupin Antifer isi strinse pumnii si si-i infunda in buzunare ca sa
nu cada in ispita de a-i folosi.

— Domnule, spuse bancherul, eu sint bogat, am gusturi foarte
simple si nu cele cincizeci de milioane, nici chiar o suta vor schimba
ceva in felul meu de a trai. Dar am o patima, patima de a aduna sac
de aur peste sac de aur si marturisesc ca averii lui Kamylk-Pasa i-ar
sta bine in casele mele de bani. Ei bine, de cind stiu de comoara asta,
nu am mai avut alt gind decit cum sa fac sa fie toata a mea.

— Vezi dumneata asa ceva, domnule Zambuco ?

— Asteapta!

— Si partea care mi se cuvine?

— Partea dumitale? Nu s-ar putea ca dindu-ti-o sa facem in
asa fel incit sa ramina si ea in familia mea?

— Atunci nu ar mai fi in a mea

— Daca iti place; daca nu

— Mai lasa-te de fite, domnule fluiera-vint si vorbeste mai
lamurit!

— Am o sora, domnisoara Talisma

— Sa-ti traiasca!

— Locuieste la Malta.

— Cu atit mai bine daca ii prieste clima.

— Are patruzeci si sapte de ani si este inca o persoana bine pentru
virsta ei.

— Asta nu ma mira daca iti seamana!

— Ei bine fiindca tot esti burlac vrei sa te casatoresti cu sora
mea?

— Sa ma casatoresc cu sora dumitale ? exclama Pierre-Servan-
Malo, a carui fata congestionata era acum de un rosu aprins.

— Da sa o iei de nevasta, relua bancherul cu acel ton hotarit
care nu admitea replica. Datorita acestei casatorii, cele cincizeci
de milioane ale dumitale, pe de o parte, si cele cincizeci de milioane
ale mele, pe de alta parte, ar ramine in familia mea.

Sauk, care-l astepta.

— Domnule Zambuco, raspunse jupin Antifer care-si rostogolea
pietricica intre dinti, asa cum valurile rostogolesc pietricelele pe o
plaja, domnule Zambuco

— Domnule Antifer

— Propunerea dumitale este serioasa?

— Cit se poate de serioasa si daca nu vrei sa te casatoresti cu sora
mea iti jur ca totul se sfirseste intre noi si poti sa te imbarci pentru
Franta!

Se auzi un horcait inabusit. Jupin Antifer se sufoca. isi smulse
cravata de la git, isi insfaca palaria, deschise usa cabinetului, se na-
pusti in curte, apoi cobori in strada, dind din miini si agitindu-se
ca un nebun. Sauk care il astepta, vazindu
-l intr-un asemenea hal, se lua dupa el tare nelinistit. Ajuns la hotel, maluinul se repezi in vestibul. Zarindu-si nepotul si prietenul asezati in fundul micului salon de linga sala de mincare, le striga de acolo:

— Ah, mizerabilul! Stiti ce vrea?

— Sa te ucida? intreba Gildas Tregomain.

— Mai rau! Vrea sa ma casatoresc cu sora lui!

Capitolul JV

IN CARE CUMPLITA LUPTA DINTRE OCCIDENT SI ORIENT
SE SFIRSESTE CU VICTORIA CELUI DIN URMA

Desi deprinsi de citva timp cu mii de incurcaturi de tot felul, putem
spune totusi ca nici Gildas Tregomain, nici Juhel nu se asteptau la
asa ceva. Jupinul Antifer, burlac inrait, sa fie incoltit in asemenea
chip? Si cit de rau incoltit? incoltit de o casatorie pe care era silit
sa o faca, amenintat fiind, altfel, sa-si piarda partea lui din uriasa
mostenire!

Juhel il ruga pe unchiul sau sa povesteasca lucrurile pe indelete.
Acesta le povesti insotindu-le cu o explozie de injuraturi ca niste
proiectile, ce din nefericire nu-l puteau atinge pe Zambuco, ada-
postit in casa lui din cartierul maltez.

il vedeti oare pe acest flacau batrin de patruzeci si sase de ani
casatorit cu o domnisoara de patruzeci si sapte, devenind un fel de
oriental, ceva cam ca un Antifer-Pasa ?

Cu totul uluiti, Gildas Tregomain si Juhel se priveau in tacere;
prin minte insa le trecea, fara indoiala, acelasi gind.

ŤS-au dus pe copca milioanele!ť isi spunea luntrasul.
ŤNici o piedica in calea casatoriei cu scumpa mea Enogate!ť isi
spunea Juhel.

De fapt, era cu totul de necrezut ca jupin Antifer sa dea curs pre-
tentiilor lui Zambuco, consimtind sa devina cumnatul bancherului.
Nu s-ar fi putut supune acestei sminteli, nici chiar daca ar fi fost
vorba de un miliard.

in acest timp maluinul se plimba de la un capat la altul al salonului.
Se oprea apoi, se aseza, se apropia de nepotul si de prietenul sau,
ca si cind ar fi vrut sa-i priveasca atent in fata, apoi numaidecit isi
intorcea privirea. Adevarul este ca iti facea rau sa-l vezi si daca Gildas
Trégomain fusese vreodata pe punctul de a crede ca prietenul sau
este la un pas de a-si pierde mintile, in aceasta clipa a fost.

Asa ca, atit el cit si Juhel pareau a se fi inteles fara vorbe sa nu-l
contrazica, orice ar fi spus. Cu timpul, acest spirit descumpanit se va
intoarce la o sanatoasa intelegere a situatiei.

in cele din urma vorbi din nou, taindu-si frazele cu exclamatii
furibunde:

— O suta de milioane pierdute din incapatinarea acestui sna-
pan! Nu ar merita oare sa i se taie capul sa fie spinzurat im-
puscat spintecat otravit si in acelasi timp tras in teapa? Nu
vrea sa-mi dea latitudinea daca nu o iau de nevasta Sa ma insor
cu maimuta aia din Malta de care ar fugi si un maimutoi din Sene-
gambia Ma vedeti voi sotul acestei domnisoare Talisma?

Fireste ca nu! Prietenii lui gindeau la fel si introducerea unei ase-
menea cumnate si matusi in sinul preacinstitei familii Antifer ar fi
fost una din cele mai necrezute eventualitati, pe care nimeni nu ar
fi putut sa o incuviinteze.

— Ia spune luntrasule?

— Ce, prietene?

— Are cineva dreptul sa lase o suta de milioane in fundul unei
gropi, cind nu ar avea decit un pas de facut pentru a le scoate ?

— Nu sint pregatit sa raspund la o asemenea intrebare! raspunse
in doi peri Trégomain.

— Ah, nu esti pregatit! exclama jupin Antifer aruncindu-si palaria
intr-un colt al salonului. Asa! Dar la asta esti pregatit sa raspunzi?

— La ce?

— Daca un individ ar incarca un vas, sa zicem un barcaz O
Fermecatoare Amélie, daca vrei

Gildas Trégomain simti ca Fermecatoarea Amélie avea sa treaca
printr-un sfert de ceas neplacut.

— daca ar incarca aceasta hodoroaga cu o suta milioane de aur

si ar vesti obstei ca o s-o scufunde in mare pentru a ineca milioanele
din ea, tu crezi ca guvernul l-ar lasa sa faca dupa bunul lui plac?
Hai! Vorbeste!

— Nu cred, prietene.

— Si totusi bestia de Zambuco asta are de gind! Un singur cuvint
are de spus ca sa gasim milioanele lui si ale mele, si se incapatineaza
sa taca!

— Nu cunosc un ticalos mai dezgustator! replica Gildas Tregomain,
care izbuti sa faca pe infuriatul.

— Asculta Juhel

— Unchiule?

— Daca l-am denunta autoritatilor?

— Fara indoiala ar fi ultima solutie

— Da fiindca autoritatile pot face ceea ce un particular nu poate
Ele pot sa-l puna la cazne sa-l chinuiasca sa-l arda la talpi si
o sa trebuiasca sa se supuna!

— Ideea nu-i rea, unchiule.

— Minunat, Juhel, si ca sa-i vin de hac acestui negustor hraparet,
sint gata sa-mi sacrific partea mea din comoara daruind-o statului.'..

— Ah, ce frumos ar fi, ce nobil si generos! exclama barcazierul.
Ar li intr-adevar vrednic de un francez de un maluin de un Antifer

Fara indoiala ca, facind aceasta propunere, unchiul lui Juhel
mersese mai departe decit ar fi vrut, fiindca ii arunca lui Gildas
Tregomain o privire atit de crunta incit bietul om isi curma scurt
elanul de admiratie.

— O suta de milioane! O suta de milioane! repeta jupin Antifer.
O sa-l ucid pe acest blestemat de Zambuco.

— Unchiule!

— Prietene!

Si intr-adevar, in halul de furie in care se afla, se puteau teme ca
maluinul sa nu faca vreo prostie de care, dealtfel, nu ar fi putut
fi facut raspunzator, fiindca ar fi savirsit-o, fara doar si poate, intr-un
acces de nebunie.

Dar cind Juhel si Tregomain incercara sa-l calmeze, ii respinse
violent invinuindu-i ca se inteleg cu dusmanii, ca il sustin pe Zambuco
in loc sa-l ajute pe el pentru a-l strivi pe acesta ca pe o libarca din
camara cu provizii a unei corabii!

— Lasati-ma lasati-ma! striga el in cele din urma.

Si luindu-si palaria, trinti usile napustindu-se afara din salon.

Crezind ca jupin Antifer avea sa se duca acasa la bancher, cei doi
se hotarira sa se repeada pe urmele lui pentru a preintimpina o neno-
rocire. Din fericire se linistira vazindu-l ca o apuca spre scara cea

mare si urca in camera lui in care se inchise intorcind de doua ori
cheia jn broasca.

— Asta era cel mai bun lucru pe care il avea de facut! incheie
barcazierul clatinind din cap.

— Da bietul meu unchi! raspunse Juhel.

Dupa o asemenea intimplare, abia de s-au atins de mincare, le
pierise pofta.

Dupa ce isi terminara cina, cei doi prieteni parasira hotelul cu
gindul sa respire aerul curat de pe malurile Bahirei. Cind sa iasa,
s-au intilnit cu Ben-Omar insotit de Nazim. Era nepotrivit oare sa-l
informeze pe notar de cele ce se petrecusera? Nu, fara indoiala.
Dar cind auzi conditiile impuse de bancher jupinului Antifer, notarul
striga:

— Trebuie sa se casatoreasca cu domnisoara Zambuco! Nu are
dreptul sa refuze Nu! Nu are acest drept!

Era si parerea lui Sauk, care nu ar fi stat nici o clipa pe ginduri
sa se insoare cu oricine, daca aceasta casatorie i-ar fi adus o ase-
menea zestre.

Gildas Tregomain si Juhel le intoarsera spatele; o luara apoi
foarte ginditori pe aleea Marinei.

O seara frumoasa; racoarea proaspata a brizei invita parca populatia
tunisiana la plimbare. Tinarul capitan si luntrasul se indreptara,
hoinarind agale, catre zidul incintei, trecura de poarta, se invirtira
incolo si incoace pe malul lacului si in cele din urma se dusera sa se
aseze la o masa in cafeneaua
Wina unde, cu o sticla de Ťmanubať
in fata, putura sa discute pe indelete despre ale lor. Pentru ei totul
era acum limpede. Jupin Antifer nu o sa consimta niciodata sa se
supuna poruncilor bancherului Zambuco Ca urmare, va trebui
sa renunte la cautarea celei de a doua insulite Deci vor fi obligati
sa paraseasca Tunisul cu primul pachebot Deci vor avea nemar-
ginita bucurie de a se intoarce in Franta pe drumul cel mai scurt.

Era, fara indoiala, singura solutie posibila. Si nu erau deloc nefe-
riciti intorcindu-se la Saint-Malo fara traista plina a lui Kamylk-Pasa.
La urma urmei, de ce o fi nascocit excelenta-sa atitea tertipuri?

Catre orele noua, Gildas Tregomain si Juhel se intoarsera la hotel.
Intrara in odaia lor, dupa ce se oprira o clipa in fata celei a unchiului
si prietenului lor. Acesta nu dormea. Nici nu se culcase macar. Umbla
cu pasi repezi, vorbea pe nerasuflate si in gura i se ciocneau aceleasi
cuvinte:

— Milioane Milioane Milioane!

Barcazierul facu cu mina acel gest care arata o minte complet
zdruncinata. Apoi, dupa ce isi urara noapte buna, se despartira destul de ingrijorati.

A doua zi, Gildas Tregomain si Juhel se sculara dis-de-dimineata.
Nu era oare de datoria lor sa se duca la jupin Antifer, sa mai cinta-
reasca o ultima data situatia ivita din refuzul lui Zambuco si sa ia,
in sfirsit, fara a mai amina, o hotarire? Si aceasta hotarire nu ar fi
trebuit ea sa duca la urmatoarea concluzie: sa-si faca bagajele si sa
paraseasca Tunisul? Or, dupa informatiile pe care le avea tinarul
capitan, pachebotul care facuse escala in La Goulette trebuia sa ridice
ancora chiar in seara aceea si sa porneasca spre Marsilia. Ce n-ar fi
dat Juhel ca unchiul sau sa se afle pe vas, inchis in cabina lui si la
vreo douazeci de mile de litoralul african!

Barcazierul si tinarul capitan o luara pe, coridorul care ducea la
odaia jupinului Antifer.

Batura la usa.

Nici un raspuns.

Juhel batu a doua oara, mai tare
Aceeasi tacere.

Sa fi dormit oare unchiul atit de adinc, somn de marinar din care
nu-l trezesc nici tunurile de calibrul douazeci si patru? Sau poate
ca, intr-un moment de desperare, intr-un acces de febra, sa se fi?

intr-o clipa, coborind cite patru trepte deodata, Juhel fu la portar
in timp ce Tregomain, caruia i se muiasera picioarele, se tinea de
balustrada scarii ca sa nu se rostogoleasca pina jos.

— Domnul Antifer?

— A iesit dis-de-dimineata, raspunse portarul la intrebarea pusa
de tinarul capitan.

— Si nu a spus unde se duce?

— Nu a spus.

— Sa se fi dus, oare, din nou la snapanul de Zambuco? exclama
Juhel care il trase repede pe Gildas Tregomain in piata Marinei.

— Dar daca s-a dus acolo inseamna ca primeste, murmura
luntrasul ridicind bratele spre cer.

— Cu neputinta! striga Juhel.

— Nu! Nu-i cu putinta! il vezi intorcindu-se la Saint-Malo,
in casa lui din strada Hautes-Salles, insotit de domnisoara Talisma
Zambuco si aducindu-i micutei noastre Enogate o matusa malteza?

— Unchiul meu a spus o maimuta!

Si, foarte ingrijorati, se dusera sa se aseze la o masa din cafeneaua
de peste drum de hotel. De acolo puteau pindi intoarcerea jupinului
Antifer. Se spune ca noaptea este un bun sfatuitor, totusi se mai
intimpla ca uneori sa nu fie chiar asa. Lucru ce, dealtfel, se si adeveri.

inca din zorii zilei, maluinul nostru pornise din nou catre mahalaua
malteza si in citeva
minute.de parca il gonea din urma o haita de
ciini turbati, ajunsese la casa bancherului.

De obicei, Zambuco se scula odata cu soarele si tot odata cu el se
culca. Bancherul si stralucitorul astru isi faceau impreuna drumul
lor zilnic. Primul era deci in fotoliul lui, cu biroul in fata si casa de
bani in spate, cind isi facu aparitia jupin Antifer.

— Buna ziua, spuse el potrivindu-si ochelarii ca sa cuprinda mai
clar in lentilele lor chipul vizitatorului sau.

— Continua sa fie ultimul dumitale cuvint? raspunse imediat
acesta pentru a deschide vorba.

— Ultimul.

— Refuzi sa-mi dai scrisoarea lui Kamylk-Pasa, daca nu consimt
sa-ti iau sora in casatorie ?

— Refuz.

— Atunci ma insor cu ea

— Eram sigur! O femeie care-ti aduce cincizeci de milioane zestre
Fiul lui Rotschild ar fi fost prea fericit sa devina sotul Talismei

— Fie o sa fiu prea fericit! raspunse jupin Antifer cu o strim-
batura pe care nici nu incerca sa o ascunda.

— Hai, vino, cumnate, relua Zambuco.

Si se ridica indreptindu-se catre scara, ca si cind ar fi vrut sa urce
la etaj.

— Cum? Este aici? striga jupin Antifer.

Si chipul lui arata intr-adevar ca acela al unui condamnat in clipa
in care este trezit si caruia gardianul ii spune: ŤHaide curaj! E
timpulť.

— Potoleste-ti nerabdarea, frumosul meu indragostit! replica
bancherul. Uiti ca Talisma este la Malta?

— Dar atunci unde mergem? raspunse jupin Antifer lasind
sa-i scape un oftat de usurare.

— La telegraf.

— Ca sa-i dai de veste?

— Si sa-i spunem sa vina aici

— Da-i de veste daca vrei, dar sa stii, domnule Zambuco, te pre-
vin ca nu am de gind sa-mi astept logodnica la Tunis.

— Si de ce?

— Fiindca dumneata si cu mine, adica noi, nu avem timp de pier-
dut! Cel mai urgent lucru este sa pornim in cautarea insulitei indata
ce vom cunoaste pozitia ei!

— Ei, cumnate, opt zile mai devreme sau opt zile mai tirziu, nu-i
totuna ?

— Ba nu-i deloc totuna si ar trebui sa fii tot atit de grabit ca si
mine sa intri in stapinirea mostenirii de la Kamylk-Pasa!

Da cel putin tot atit, fiindca acest bancher zgircit si hraparet,
cu toate ca incerca sa-si ascunda nerabdarea sub o prefacuta indife-
renta, ardea de dorinta de a incuia in casa sa de bani partea lui de
milioane. Asa ca se hotari sa-i dea dreptate interlocutorului sau.

— Fie, spuse el, nu o sa te contrazic O sa o chem pe sora mea
aici cind ne intoarcem Se cuvine totusi sa o previn de fericirea ce o
asteapta.

— Da care o asteapta, raspunse Pierre-Servan-Malo, fara sa
precizeze ce fel de fericire pregatea el celei care astepta de atitia ani
pe sotul visurilor sale!

— Numai ca, relua Zambuco, trebuie sa-mi dai o hirtie in toata
regula.

— Scrie-o si ti-o semnez.

— Cu o despagubire?

— De acord. De cit despagubirea?

— Sa zicem, cele cincizeci de milioane ce o sa-ti revina ca parte

— Ne-am inteles si sa terminam, raspunse jupin Antifer resemnat
sa devina sotul domnisoarei Talisma Zambuco, daca nu putea sa
scape de aceasta fericire.

Bancherul lua o foaie de hirtie si cu scrisul lui mare intocmi in
buna regula angajamentul in care toti termenii fura foarte amanun-
tit cintariti. Se specifica acolo ca partea ce i se cuvenea jupinului
Antifer in calitate de legatar al lui Kamylk-Pasa ii va reveni in intre-
gime domnisoarei Talisma Zambuco, in cazul in care logodnicul sau
ar refuza sa o mai ia in casatorie legitima, cincisprezece zile dupa
descoperirea comorii.

Si cu numele sau impodobit cu inflorituri furioase, Pierre-Ser-
van-Malo semna angajamentul pe care bancherul il inchise intr-un
sertar al casei de bani. Scoase in acelasi timp de acolo o hirtie ingalbeni-
ta Era scrisoarea lui Kamylk-Pasa, sosita cu douazeci de ani inainte.

La rindul lui, jupin Antifer isi scoase portofelul din buzunar si
trase din el o hirtie tot atit de ingalbenita de trecerea anilor Era
documentul gasit pe insulita numarul unu.

Vi-i puteti inchipui pe acesti doi mostenitori infruntindu-se ca doi
duelisti gata sa-si incruciseze spadele, bratele lor intinzindu-se putin
cite putin, tremurindu-le degetele la atingerea acestor hirtii pe care
nu le venea parca sa le dea ? Ce scena pentru cineva care i-ar fi urmarit! O suta de milioane pe care o singura miscare avea sa le reuneasca intr-o singura familie!

— Scrisoarea dumitale! spuse jupin Antifer.

— Documentul dumitale! raspunse bancherul.

Se facu schimbul. Era si timpul. Inima acestor doi oameni batea
atit de tare incit ar fi sfirsit prin a exploda. Pe documentul pe care se mentiona ca trebuie predat de un oarecare Antifer din Saint-Malo unui oarecare Zambuco din Tunis se afla longitudinea 7°23' la est de meridianul Parisului. Scrisoarea aratind ca numitul Zambuco din Tunis va primi intr-o zi pe numitul Antifer din Saint-Malo cuprindea latitudinea 3°17' sud.  Era acum de ajuns sa se intretaie cele doua Unii pe o harta pentru a se putea afla pozitia insulitei numarul doi.

— Ai, desigur, un atlas ? intreba bancherul.

— Un atlas si un nepot, raspunse jupin Antifer.

— Un nepot?

— Da un tinar capitan de cursa lunga care va lua asupra sa
aceasta operatie.

— Si unde-i acest nepot?

— La Hotel de France.

— Atunci sa mergem acolo, cumnate! spuse bancherul trintindu-si
pe cap o vechitura de palarie cu boruri largi.

— Sa mergem! raspunse jupin Antifer.

Se indreptara amindoi catre piata Marinei. Ajunsi in fata postei,
Zambuco vru sa intre cu gindul sa trimita o telegrama la Malta.
Jupin Antifer nu se impotrivi. Las' sa afle domnisoara Talisma Zam-
buco ca ii fusese ceruta mina de un Ťofiter din marina francezať si
acordata de catre fratele ei in conditii de familie si avere dintre cele
mai avantajoase. Dupa ce au platit si inregistrat telegrama, cele doua
personaje ale noastre pornira din nou catre piata. Gildas Tregomain
si Juhel, zarindu-i, se grabira sa-i intimpine.

Cind ii vazu, prima pornire a jupinului Antifer fu aceea de a in-
toarce capul. Dar se impotrivi acestei slabiciuni ce nu era pe masura
lui si isi prezenta tovarasul cit putu de scurt:

— Bancherul Zambuco.

Bancherul arunca insotitorilor viitorului lui cumnat o privire
piezisa care nu avea nimic placut in ea.
Apoi jupin Antifer adauga adresindu-i-se lui Zambuco:

— Nepotul meu Juhel Gildas Tregomain, prietenul meu.

Si la un semn al lui, il urmara cu totii la hotel, ocolindu-i in tre-
cere pe Ben-Omar si Nazim ca si cind nu i-ar fi cunoscut, urcara apoi
scara, intrara in odaia maluinului, a carei usa fu inchisa cu grija.

Jupin Antifer scoase din valiza atlasul adus din Saint-Malo. il
deschise la plansa cu mapamondul planisferic si, intorcindu-se
catre Juhel, spuse:

— Sapte grade douazeci si trei minute longitudine estica si trei
grade saptesprezece minute latitudine sudica.

Juhel nu-si putu stapini un gest de dezamagire. O latitudine sudi-
ca? Kamylk-Pasa ii trimitea deci dincolo de ecuator? Ah, sarmana
micuta Enogate! Gildas Tregomain abia indraznea sa-l priveasca.

— Ei ce astepti? il intreba unchiul sau pe un asemenea ton;
incit tinarului capitan nu-i raminea decit sa-l asculte.

isi lua compasul si urmarind cu virful lui al saptelea meridian la
care adauga cele douazeci si trei de minute, cobori pina la cercul
ecuatorial. Strabatind apoi paralela 3° 17' o urmari pina acolo unde
se intilnea cu meridianul.

— Ei? repeta jupin Antifer, unde ne aflam?

— in golful Guineii.

— Si mai exact?

— In dreptul statului Loango.

— Si, mai exact?

— in apele golfuletului Ma-Yumba.

— Miine dimineata, spuse jupin Antifer, luam diligenta pentru
Bone, si la Bone o sa luam trenul pina la Oran.

Toate acestea fura spuse pe tonul foarte firesc cu care obisnuiesc
capitanii de vapor sa comande o manevra atunci cind apare inamicul.
Apoi, intorcindu-se catre bancher:

— Dumneata, desigur, ne insotesti?

— Desigur.

— Pina in golful Guineii?

— Pina la capatul lumii, daca trebuie!

— Bine fii gata de plecare

— Am sa fiu, cumnate!

Gildas Tregomain lasa sa-i scape, fara voie, un Ťaoleu!ť. La auzul
acestui cuvint atit de neobisnuit pentru urechile sale, era atit de
uluit incit nici nu putu raspunde salutului batjocoritor cu care il
onora bancherul, retragindu-se.

Si, in sfirsit, cind cei trei maluini ramasera singuri in odaie, Gildas
Tregomain il intreba:

— Asadar ai consimtit?

— Da, luntrasule ei si?

Ei si? Cum tot nu ar mai fi avut ce spune, Gildas Tregomain si
Juhel socotira ca este mai potrivit sa taca.

Doua ceasuri mai tirziu, bancherul primea o telegrama expediata
din Malta.

Domnisoara Talisma Zambuco recunostea ca este cea mai fericita
dintre fete, asteptind sa fie cea mai fericita dintre sotii!

Capitolul V

IN CARE BEN-OMAR ESTE IN MASURA SA COMPARE
CELE DOUA FELURI DE LOCOMOTIE: PE USCAT SI PE MARE

Pe acea vreme, reteaua tunisiana de cai ferate, care este acum le-
gata cu reteaua algeriana, nu exista inca. Calatorii nostri trageau
nadejde sa ia la Bane trenul care lega provinciile Constantine, Alger
si Oran.

Jupin Antifer si tovarasii lui parasira in zorii zilei capitala Regentei.
Se intelege de la sine ca bancherul Zambuco era cu ei, si Ben-Omar
cu Sauk nu intirziara sa li se alature. Era o adevarata caravana de sase
persoane, care de data aceasta stiau inspre ce meleaguri ii poarta
nestavilita lor foame de milioane. Nu avea nici un rost sa se ascunda
de Ben-Omar si, ca urmare, Sauk stia ca expeditia intru cautarea
insulitei numarul doi se va desfasura in largul golfului Guineii, care
inchide in partea stinga a Africii apele tinutului Loango.

— O etapa zdravan de lunga, ii spusese Juhel lui Ben-Omar, si
daca te temi de oboselile acestei noi calatorii, esti liber sa renunti!
. Si, intr-adevar, de la Alger la Loango, ce de sute de mile de stra-
batut pe mare! Cu toate acestea, Ben-Omar nu sovaise; este adevarat
ca Sauk nici nu i-ar fi ingaduit vreo sovaire Si apoi, acel strasnic
comision care ii flutura prin fata ochilor

Asadar, in ziua de 24 aprilie, jupin Antifer, luindu-l cu el pe Gildas
Tregomain si Juhel, Sauk pe Ben-Omar si Zambuco luindu-se pe el
singur ocupau diferite locuri in diligenta care facea cursa intre Tunis
si Bone. Poate ca nu aveau sa schimbe nici un cuvint intre ei, dar cel
putin calatoreau impreuna.

Sa nu uitam ca in ajun Juhel ii trimisese o noua scrisoare Enogatei.
in citeva zile mama si fata aveau sa stie catre care punct al globului
alerga jupin Antifer in cautarea faimoasei sale mosteniri, acum ra-
masa numai pe jumatate. Aceasta a doua parte a calatoriei ar fi putut
dura aproximativ o luna de zile si cei doi logodnici nu puteau spera
intr-o revedere inainte de jumatatea lunii mai. Cit de desperata va fi
Enogate la primirea acestei scrisori! Si macar de ar fi putut fi convinsa
ca la intoarcerea lui Juhel toate piedicile vor fi inlaturate si ca nunta
lor s-ar putea face fara alte intirzieri! Vai! Dar cu un asemenea unchi
mai poti fi sigur de ceva?

in ceea ce il priveste pe Gildas Tregomain, sa ne marginim a spune
ca soarta ii harazise sa treaca ecuatorul. El, luntrasul de pe Rance,
navigind pe apele emisferei australe! Ce vreti? in viata se intimpla
lucruri atit de uluitoare incit blindul Gildas Tregomain nu se mai

mira de nimic — nici chiar daca acele trei faimoase butoiase ale lui
Kamylk-Pasa s-ar fi gasit in locul indicat, in maruntaiele insulitei
numarul doi.

Dealtfel, aceasta preocupare nu-l impiedica deloc sa arunce o
privire cercetatoare asupra locurilor pe care le strabatea diligenta,
locuri care nu semanau in nici un fel cu cimpiile bretone, nici macar
cu cele mai valurite. Poate, insa, ca era singurul dintre cei sase cala-
tori care se gindea sa pastreze amintirea acestor plaiuri tunisiene.

Vehiculul nu era prea confortabil si nici nu mergea repede. De la
un popas la altul, cei trei cai oboseau pe un drum cu hirtoape, coaste
abrupte de munte, cotituri repezi, mai ales in ciudata vale Med-
jerdah, riulete navalnice, fara podete si a caror apa ajungea uneori
pina la osia rotilor.

Timpul era frumos, cerul de un albastru crud sau mai degraba
un albastru copt, intr-atit era de cumplita caldura.

Bardo, palatul beiului care se intrezarea la stinga, te orbea cu albea-
ta lui si ar fi fost mai cuminte sa nu-l privesti decit cu ochelari fumurii.
La fel si alte palate inconjurate de ficusi stufosi si arbusti de piper,
asemenea unor salcii plingatoare ale caror ramuri se pleaca pina la
pamint. Ici si colo se zareau grupuri de corturi arabe acoperite cu pinze in dungi galbene, sub care se iveau chipuri serioase de femei, mutrisoare bronzate de copii, nu mai putin grave decit ale mamelor lor. in departare, pe coline si cimpii, printre steiurile stincoase, pasteau
turme de oi, zburau cete de capre, negre ca pana corbului.

Uneori la trecerea diligentei, cind biciul pocnea sfichiuind aerul,
zburau stoluri de pasari. Printre ele, papagalii, foarte numerosi,
iti luau ochii cu culorile lor vii. Erau cu miile si daca natura ii inva-
tase sa cinte, omul nu-i invatase inca sa vorbeasca. Deci se calatorea
in zumzetul unui concert si nu al unei trancaneli.

Popasurile fura dese. Gildas Tregomain si Juhel nu pierdeau oca-
zia sa coboare pentru a-si dezmorti picioarele. Uneori bancherul
Zambuco cobora si el la fel, dar nu vorbea deloc cu tovarasii lui de
drum.

— Iata un batrinel, spuse luntrasul, care,pare-mi-se, este tot atit
de ahtiat de milioanele pasei ca si prietenul nostru Antifer!

— Asta asa este, domnule Tregomain, si amindoi colegatarii sint
demni unul de celalalt.

De cite ori cobora din diligenta, Sauk incerca sa surprinda ceva
din convorbirile pe care ceilalti credeau ca nu le intelege. Cit despre
Ben-Omar, el nu se misca din coltul lui, chinuit de gindul ca in curind
va trebui sa navigheze si ca, dupa neinsemnatele valuri ale Mediteranei,  va fi silit sa infrunte si talazurile Oceanului Atlantic!

Pierre-Servan-Malo nu se clintea nici el de la locul lui, cu gindul
numai la acea insulita numarul doi, la acea stinca pierduta printre
apele fierbinti ale Africii!

in ziua aceea, inainte de apusul soarelui le aparura in cale citeva
moschei, chilii de preoti mahomedani, turnuri albe, minarete ascu-
tite: era oraselul Taburka, inramat parca in verdeata, care isi pastreaza
intocmai infatisarea lui de oras tunisian.

Diligenta facu aici o halta de citeva ore. Calatorii gasira un hotel,
mai bine zis un han unde li se servi o cina bunisoara. Cit despre vizi-
tarea orasului, nici vorba nu putea fi. Din cei sase, numai luntrasul
si poate Junei, rugat de el, ar fi putut fi ispititi. Dealtfel, din teama de a nu intirzia, jupin Antifer le poruncise categoric, o data pentru totdeauna, sa nu se indeparteze si ei intelesesera.

La noua ceasuri seara, pe o minunata noapte scinteind de stele,
isi reluara calatoria. Nu era totusi lipsita de primejdii indrazneala
de a strabate aceste cimpii pustii intre apusul si rasaritul soarelui —
primejdii din pricina drumurilor rele, primejdii din pricina unor
posibile intilniri cu tilhari de drumul mare — Ťkrumiriť sau altii —
primejdia de a fi atacati — ceea ce se intimpla uneori — de fiare
salbatice. Si, foarte limpede, in umbra tainica din marginea junglei
de-a lungul careia inainta diligenta, se auzeau ragete de lei, miriituri
de pantere. Caii isi luau atunci vint si era nevoie de toata dibacia
vizitiului pentru a-i stapini. Cit despre miorlaitul hienelor, aceste
mofturoase pisici nici nu erau luate in seama!

in sfirsit, pe la orele patru se inalbi de ziua si cimpia imprastie
o lumina subtire, indeajuns de clara, totusi, ca incetul cu incetul sa
se poata deslusi amanuntele. Mereu acelasi orizont ingust, coline
cenusii larg unduite, asternute pe pamint ca o uriasa pelerina araba.
Riul Medjerdah serpuia la picioarele calatorilor, cu apa-i galbuie,
cind potolit, cind vijelios, intre arbusti de dafin si eucalipti in floare.

Partea aceasta a tarii ce se margineste cu Krumiria are un relief
mai neregulat. Daca luntrasul ar fi calatorit cit de cit in Tirol, in afara
de inaltimea mai mica totusi a muntilor, s-ar fi putut crede in mijlocul
celor mai salbatice locuri ale unui tinut alpin. Dar nu se afla in Tirol,
nu se mai afla nici in Europa, ci departe, tot mai departe in fiecare zi.
Si atunci colturile gurii i se ridicau — chipul sau parea astfel, mai
ginditor — si sprincenele lui groase se lasau in jos; semn de neliniste.

Citeodata tinarul capitan si el se priveau lung si aceste priviri
cuprindeau o intreaga discutie, care se purta intre ei, fara vorbe.

In dimineata aceea, jupin Antifer il intreba pe nepotul sau:

— Unde o sa fim pina nu se innopteaza?

— La popasul de la Gardimaou, unchiule.

— Si la Bone cind ajungem?

— Miine seara.

Posomoritul maluin se inchise din nou in tacerea lui obisnuita,
mai bine zis, gindul sau se rataci din nou prin acel neintrerupt vis
care
-l plimba din apele golfului Oman in apele golfului Guineii. Se
oprea apoi asupra unicului punct de pe sferoidul terestru care
-l putea
interesa. Si atunci isi spunea ca si alti ochi decit ai lui nu se dezlipeau
de acest punct, ochii bancherului Zambuco. in adevar, aceste doua
fiinte de neam atit de diferit, cu obiceiuri atit de diferite, care nu ar
fi trebuit sa se intilneasca niciodata pe lumea asta, pareau ca nu
mai au decit un singur suflet, legati fiind unul de altul ca doi condam-
nati de acelasi lant, cu singura deosebire ca lantul lor era de aur.

Intre timp cringul de ficusi devenea tot mai des. Cind si cind, apa-
reau, din desisul albastrui al frunzelor si florilor de ricin, sate arabe.
Citeodata se desfasura in fata ochilor cite o miriste asternuta pe
coasta muntelui. Ici se inaltau corturile arabe, colo pasteau turme
pe malul unui torent in albia caruia se pravaleau apele riurilor. Apoi
se ivea cite un han de posta — de cele mai multe ori un grajd darapanat in care locuiau, intr-o totala promiscuitate, oameni si animale. Seara, schimbara caii la Gardimaou; popasul se facu linga o cabana de lemn, care, inconjurata de alte citeva, avea sa alcatuiasca,
douazeci de ani mai tirziu, una din statiunile de cale ferata intre
Bone si Tunis. Dupa o oprire de doua ore — cu mult prea lungi
pentru cina saracacioasa pe care le-a putut-o oferi hanul — dili-
genta porni din nou la drum, urmind cotiturile vaii — cind mergind
pe linga Medjerdah, cind trecind prin vadul unor riuri a caror apa
navalea pina la diligenta udind picioarele calatorilor, urcind coaste
atit de abrupte incit se parea ca animalele nu le vor putea sui, cobo-
rind povirnisurile cu o iuteala pe care frinele cu greu o puteau stapini.

Tinutul era minunat, mai ales in imprejurimile localitatii Mough-
tars. Cu toate acestea nimeni nu putu sa vada nimic prin noaptea
foarte intunecoasa invaluita in negura deasa. Dealtfel erau si frinti
de oboseala dupa patruzeci de ore de calatorie atit de hurducata.

Se lumina de ziua cind jupin Antifer si tovarasii lui ajunsera la
Soukharas, la capatul unei nesfirsite panglici aruncate peste colina,
legind tirgusorul de vadul vaii.

Un hotel curat — Hotel Thagaste — foarte aproape de piata cu
acelasi nume, facu o buna primire calatorilor istoviti. De data asta
cele trei ceasuri petrecute aici nu li se mai parura prea lungi, si cu
siguranta ca li s-ar fi parut prea scurte daca ar fi vrut sa viziteze
acest pitoresc Soukharas. De prisos sa adaugam ca jupin Antifer

si bancherul Zambuco bombanira pentru timpul pierdut cu acest
popas. Dar diligenta nu putea pleca inainte de orele sase dimineata.

— Linisteste-te, ii spunea mereu Gildas Tregomain artagosului
lui compatriot. O sa fim la timp la B6ne pentru trenul de miine di-
mineata

— Si de ce, daca ne-am grabi putin, nu l-am lua pe cel de seara ?
riposta jupin Antifer.

— Nu exista, unchiule, adauga Juhel.

— Si ce daca? Este asta un motiv sa mucezim in gaura asta?

— Uite, prietene, spuse luntrasul, uite ici o pietricica pe care
am cules-o pentru tine A ta, de cind o mesteci, trebuie ca s-a tocit!

Si Gildas Tregomain ii dadu jupinului Antifer o draguta de pietri-
cica din prundisul vaii Medjerdah, mare cit un bob de mazare si
care fara intirziere incepu sa scrisneasca intre dintii maluinului.

Luntrasul il pofti apoi sa mearga numai pina in piata mare. El
refuza categoric si scotind din valiza atlasul il deschise la harta Africii
si se arunca in apele golfului Guineii, cu riscul de a-si ineca acolo
mintea. Gildas Tregomain si Juhel plecara sa se mai plimbe in piata Thagaste: un patrat imens plantat cu citiva arbori, marginit de locuinte
orientale, de cafenele deja deschise, cu toate ca era foarte devreme,
si in care se inghesuiau bastinasii. Ceata, la primele raze ale soarelui, se imprastiase. Se anunta o zi frumoasa, calda si luminoasa.

Luntrasul, plimbindu-se, era numai ochi si urechi. incerca sa
prinda ici-colo un cuvint, desi nu putea sa inteleaga nimic; voia sa
vada ce se petrece prin cafenele, in fundul pravaliilor, cu toate ca nu
avea nimic de cumparat in unele sau de consumat in celelalte. Daca
soarta il aruncase in aceasta calatorie de necrezut, macar sa culeaga
citeva amintiri de neuitat. Si nu se putea opri sa spuna:

— Nu, Juhel, nu-i ingaduit sa calatoresti asa cum calatorim noi!
Nu ne oprim nicaieri! Trei ceasuri la Soukharas o noapte la
Bane apoi doua zile pe drum de fier, cu opriri scurte prin statii!
Ce am vazut eu din Tunisia? Si ce o sa vad din Algeria?

— Ai dreptate, domnule Tregomain Toate astea nu au nici un
sens! Dar incearca sa-i spui ceva unchiului meu si o sa vezi ce o
sa iasa Nu este vorba de o calatorie de placere, ci de o calatorie de
afaceri! Si cine stie cum o sa se sfirseasca?

— Cu o pacaleala, mi-e teama, raspunse luntrasul.

— Da, relua Juhel, si de ce nu s-ar afla pe insulita numarul doi
un alt document, care sa ne trimita la insulita numarul trei?!

— Si la o insulita numarul patru, si la o insulita numarul cinci,

si la toate insulitele din cele cinci parti ale lumii! adauga Gildas
Tregomain, clatinindu-si in sus si in jos blajina lui capatina.

— Si dumneata esti in stare sa-l urmezi pe unchiul meu, dom-
nule Tregomain ?

— Eu?

— Da dumneata dumneata care nu stii sa-i refuzi nimic!

— Este adevarat Bietul om, imi pare asa de rau de el si ma tem
pentru mintile lui

— Ei bine eu, domnule Tregomain, sint hotarit sa ma opresc
la insulita numarul doi! Are nevoie Enogate sa se marite cu un print
si am eu nevoie de o printesa?

— Nu, desigur! Dealtfel, acum, cind comoara trebuie impartita
cu acest crocodil de Zambuco, nu mai este vorba decit de un duce
pentru ea si o ducesa pentru tine

— Nu ride, domnule Tregomain!

— imi pare rau, baiatule, fiindca toate astea nu au darul de a
ma inveseli nici pe mine, si daca o sa fie vorba de prelungit cautarile

— Sa se prelungeasca? exclama Juhel. Nu! Ne ducem la golful
Loango, fie! Dar mai departe, niciodata!.. Stiu cum sa-l silesc
pe unchiul sa se intoarca la Saint-Malo!

— Si daca incapatinatul refuza ?

— Daca refuza? O sa-l las sa cutreiere singur Eu o sa ma intorc
linga Enogate si cum in citeva luni o sa fie majora ma casatoresc
cu ea orice ar fi!

— Stai, nu te aprinde asa, dragul meu baiat, si ai rabdare! Sper
ca totul sa iasa bine O sa se sfirseasca totul prin casatoria ta cu
micuta Enogate si la nunta voastra o sa dansez rigodon-ul1 nup-
tial Dar sa nu pierdem diligenta si sa ne intoarcem la hotel Daca
nu cer prea mult, mi-as dori sa ajungem la Bane inainte de a se innopta, ca sa mai apuc sa vad macar o parte din orasul asta fiindca, din celelalte, Constantine, Philippeville, aflate de-a lungul caii ferate, ce o sa putem zari, asa, in treacat? in sfirsit, daca nu o sa fie posibil,
imi iau eu revansa la Algerre. (Gildas Tregomain, nu s-a stiut nicio-
data pentru ce, spunea ŤAlgerreť.) — Da Algerre unde, pre-
supun, o sa raminem citeva zile

— S-ar putea, spuse Juhel, sa nu gasim nici un vapor gata de plecare
spre coasta occidentala a Africii si va trebui sa asteptam

— O sa asteptam o sa asteptam! replica luntrasul, caruia ii suri-
dea gindul ca o sa poata vizita minunatiile capitalei algeriene. Cu-
nosti Algerre, Juhel?

Note:

aDans in doi timpi, de origina provensala, la moda in sec. XVII si XVIII.

— Da, domnule Tregomain.

— Am auzit de pe la marinari ca este foarte frumos, orasul cladit
in amfiteatru, cu cheiuri, cu piete, cu un arsenal, cu asa-numita
gradina d'Essai, cu un Mustafa grozav cu o Casbah mai ales
o Casbah

— Este foarte frumos, domnule Tregomain, raspunse Juhel. Dar
eu cunosc ceva si mai frumos inca este Saint-Malo

— Si casa din Hautes-Salles si draguta camaruta de la etajul
intii, si incintatoarea copila care locuieste acolo! Desigur, sint de
aceeasi parere eu tine, baiete! Dar fiindca tot trebuie sa trecem prin
Algerre, lasa-ma sa nadajduiesc ca o sa pot vizita Algerre

In timp ce se lasa leganat de aceasta speranta, luntrasul, urmat
de tinarul sau prieten, se indrepta catre hotelul
Thagaste. Era si
timpul. Se inhamau caii, jupin Antifer se invirtea incolo si incoace
bombanind impotriva celor care intirziau, desi nimeni nu intirziase.

Gildas Tregomain se grabi sa-si plece capul sub privirea crunta
cu care il fulgera prietenul sau. Citeva minute mai tirziu, isi reluase
fiecare locul in diligenta care-i ducea pe pantele abrupte din Souk-
haras. Era, desigur, mare pacat ca nu-i fusese ingaduit luntrasului sa
cerceteze tara Tunisului. Nimic mai pitoresc — dealuri aproape cit
muntii, vai impadurite care aveau sa sileasca viitoarea cale ferata sa
faca nenumarate cotituri. Apoi, razbatind printre desisuri, stinci
uriase sfirtecind pamintul; ici si colo sate musulmane misunind de
populatie indigena; focuri mari, aprinse la caderea noptii, aveau
menirea sa apere aceasta populatie de fiarele salbatice.

Gildas Tregomain povestea bucuros cele ce aflase de la vizitiu,
lui placindu-i sa stea de vorba cu acest om de treaba, ori de cite ori
servea prilejul. intr-un singur an nu se ucideau in aceste desisuri mai putin de patruzeci de lei, cit despre pantere, numarul lor ajungea la citeva sute, fara sa mai vorbim de haitele urlatoare de sacali. Cum era de presupus, Sauk, despre care se credea ca nu intelege limba, raminea
indiferent la toate aceste infricosatoare povestiri, iar jupin Antifer
nu ducea grija panterelor si a leilor tunisieni. Puteau sa fie cu mi-
lioanele pe insulita numarul doi, ca nu s-ar fi dat inapoi nici cu un pas.

Dar, bancherul de o parte, notarul de alta, tragea cu urechea la
povestile lui Gildas Tregomain. Daca Zambuco incrunta uneori din
sprincene, aruncind. priviri piezise prin portiera, Ben-Omar, intor-
cindu-le pe ale lui, se stringea in coltul sau, tresarind si palind cind
pe sub hatisurile drumului rasunau unele urlete ragusite.

— Ei, pe cinstea mea, spuse luntrasul, de la vizitiu stiu ca diligenta

a fost atacata mai deunazi A trebuit sa se traga asupra fiarelor
Si chiar noaptea trecuta a trebuit sa se dea foc trasurii pentru a speria
cu vilvataia flacarilor o haita de pantere.

— Si calatorii? intreba Ben-Omar.

— Calatorii au fost siliti sa mearga pe jos pina la prima halta,
raspunse Gildas Tregomain.

-- Pe jos? striga notarul cu glas tremurator. Eu eu nu o sa
pot niciodata

— Atunci o sa ramii in urma, domnule Ben-Omar, si fii sigur
ca nu o sa te asteptam!

Banuiti, desigur, ca acest raspuns prea putin milos si tot atit de
putin linistitor venea de la jupin Antifer. Dupa asta maluinul nu se
mai amesteca in vorba si Ben-Omar trebui sa recunoasca in sinea lui
ca, hotarit lucru, fie pe uscat, fie pe mare, el nu era facut pentru
calatorii. Cu toate acestea, ziua trecu fara ca fiarele salbatice sa-si fi facut simtita prezenta altfel decit prin urlete indepartate. Dar, spre marele lui necaz, Gildas Tregomain trebui sa-si spuna ca atunci cind o sa ajunga diligenta la Bane, va fi intuneric bezna.

intr-adevar erau ceasurile sapte seara cind aceasta trecu pe linga
Hippone, la trei sau patru kilometri inainte de oras, o localitate
vestita, ciudata prin bazinele sale adinci, unde batrinii arabi se dedau
la descintece si vraji. Vreo douazeci de ani mai tirziu s-a pus aici
temelia bisericii si spitalului, pe care mina puternica a cardinalului
Lavigerie avea sa le faca sa rasara parca din maruntaiele pamintului.

Pe scurt, Bone era invaluit intr-un intuneric adinc, cu promenada
sa de-a lungul meterezelor, cu portul sau alungit, care se termina la
apus cu un cap nisipos, cu desisuri de verdeata care adumbresc cheiul,
cu partea moderna a orasului, cu piata sa larga unde se inalta acum
statuia domnului Thiers in redingota de bronz, si in sfirsit cu o Casbah
care ar fi putut sa-i dea luntrasului o oarecare idee despre acea Casbah
din Algerre.

Sa recunoastem ca pe minunatul om il urmarea ghinionul; se min-
giia doar cu gindul ca o sa-si ia revansa in capitala Algeriei.

Trasera la un hotel asezat in piata; au luat apoi masa si s-au culcat
de la ora zece, ca sa fie gata pentru trenul de a doua zi dimineata.
Si se pare ca in acea noapte, istoviti de cele sasezeci de ore petrecute
in diligenta, dormira cu totii un somn adinc, chiar si cumplitul Antifer.

Capitolul VI

IN CARE SINT POVESTITE PERIPETIILE CALATORILOR
IN TIMPUL DRUMULUI CU TRENUL DE LA B6NE LA ALGER
SI CU PACHEBOTUL DE LA ALGER LA DAKAR

Jupin Antifer crezuse ca o sa gaseasca o cale ferata care sa faca
legatura intre Bone si Alger; venise insa cu douazeci de ani prea
devreme. Asa ca, a doua zi, ii pieri si glasul auzind raspunsul hote-
lierului in aceasta privinta.

— Cum? De la Bone la Alger nu-i o cale ferata? striga el furios.

— Nu, domnule, dar in citiva ani o sa fie una si daca doriti sa
asteptati spuse poznasul hotelier.

Fara indoiala ca Ben-Omar nici nu si-ar fi dorit ceva mai bun,
fiindca desigur, ca sa nu piarda timpul, aveau sa continue drumul
pe mare. Dar Pierre-Servan-Malo nu intelegea sa lase lucrurile asa.

— Este vreun vapor care pleaca ? intreba el cu un glas poruncitor.

— Da acum, dimineata.

— Sa ne imbarcam!

Si iata cum, la orele sase, jupin Antifer parasi orasul B5ne pe
un pachebot, impreuna cu cei cinci tovarasi ai sai, din care doi,
Juhel si Gildas Tregomain, alesi de el, iar ceilalti trei, Zambuco,
Ben-Omar si Nazim, fara voia lui.

Nu are rost sa ne oprim prea mult asupra intimplarilor din timpul
acestei calatorii de citeva sute de kilometri.

Desigur Gildas Tregomain ar fi fost mai bucuros ca in locul cala-
toriei pe apa sa se afle intr-un vagon de cale ferata, fapt ce i-ar fi
ingaduit sa cunoasca macar prin fereastra aceste tinuturi pe care
ciudatul drum de fier avea sa le strabata citiva ani mai tirziu. Socotea
insa ca avea sa-si ia revansa la Alger. Daca jupin Antifer isi inchipuia
ca o sa gaseasca imediat la sosire un vas gata de plecare spre coasta
occidentala a Africii, se insela, si abia atunci va avea prilejul sa-si
puna rabdarea la incercare. Si in acest timp ce de minunate plimbari
prin imprejurimi, poate chiar pina la Blidah, la riuletul Maimute-
lor! Luntrasul, oricum, nu avea nimic de cistigat din descoperirea
comorii! Ei si? Dar, cel putin, va duce cu el o sumedenie de amintiri
din capitala algeriana. Erau orele opt seara cind pachebotul, care mergea foarte repede, ancora in portul Alger.

Noaptea, cu toate ca scinteia de stele, era inca intunecoasa la
aceasta latitudine, chiar si in ultima saptamina a lui martie. Contu-
rul nedeslusit al orasului se estompa in negru catre nord, rotunjit

parca de cocoasa cartierului Casbah, acel Casbah atit de dorit!
Tot ce putu sa observe Gildas Tregomain, iesind din port, era ca
trebuia sa urci niste scari pentru a ajunge la un chei sprijinit pe arcade
monumentale, ca trebuia sa mergi pe acest chei lasind la stinga un
scuar stralucind de lumini, unde i-ar fi placut sa se opreasca, apoi
un grup de case inalte, printre care si
Hotel Europa, unde jupin Antifer
si prietenii lui fura bine primiti.

Dupa ce li se dadura odaile — a lui Gildas Tregomain fiind alaturi
de cea a lui Juhel — calatorii isi lasara acolo bagajele si coborira
din nou in sala de jos, unde luara masa. Aceasta tinu cam pina la
orele noua si fiindca in asteptarea plecarii pachebotului aveau destul
timp, cel mai bun lucru ce-l aveau de facut era sa se culce, sa-si odih-
neasca oasele printr-un somn care sa le refaca puterile, astfel ca a
doua zi, cind aveau sa-si inceapa plimbarile prin oras, sa fie proaspeti
si bine dispusi.

Totusi, inainte de a-si ingadui o odihna binemeritata dupa acest
lung drum — dupa o zi cu adevarat algeriana, calda si prafoasa —
Juhel vru sa-i scrie logodnicei sale. Se apuca deci de scris indata
ce se intoarse in odaia lui. Scrisoarea avea sa plece a doua zi, si peste
trei zile vor avea acasa noutati de la ei. Dealtfel, aceasta scrisoare
nu avea sa-i spuna Enogatei nimic deosebit, doar ca el, Juhel, turba
in sinea lui si ca o iubea din toata inima — ceea ce, de asemenea,
nu era o noutate.

Dar se cuvine sa mentionam ca, daca Ben-Omar si Sauk intrasera
la ei in odai in timp ce Gildas Tregomain si Juhel se intorceau intr-ale
lor, jupin Antifer si Zambuco, cei doi cumnati — nu ne este oare
ingaduit sa folosim aceasta formula familiala de vreme ce legatura
fusese pecetluita printr-un contract in toata regula ? — disparura
indata dupa cina, fara sa spuna pentru ce anume paraseau hotelul.
Acest lucru nu intirzie sa-i mire pe luntras si pe viitorul capitan si
poate sa-i nelinisteasca pe Sauk si Ben-Omar. Mai mult ca sigur
insa ca, daca l-ar fi intrebat cineva, maluinul tot nu ar fi raspuns.

Unde sa se fi dus cei doi mostenitori? Sa le fi venit pofta sa hoi-
nareasca prin pitorestile cartiere ale Algerului? Sa fi fost numai
curiozitatea de calatori care ii facea sa umble de-a lungul strazilor
Bab-Azoum si altele, pe cheiul inca insufletit de acel du-te-vino al
celor care se plimbau? Presupuneri neintemeiate si cu care, sigur,
prietenii lor nu ar fi fost de acord.

— Atunci? facu Gildas Tregomain.

Dealtfel, inca din timpul calatoriei, atit tinarul capitan cit si
ceilalti observasera ca de citeva ori jupin Antifer iesise din mu-
tismul sau si vorbise pe soptite cu bancherul. Si era evident ca

Zambuco parea ca incuviinteaza spusele interlocutorului sau. Ce
sa fi pus oare la cale cei doi? Plecarea asta la o ora destul de tirzie
nu dovedea ea un plan ticluit dinainte? Ce plan? Nu se puteau
oare astepta — cu cei doi cumetri afurisiti — la cele mai nastrusnice
combinatii?

in acest timp, dupa ce ii strinsese mina lui Junei, luntrasul intra
in odaia lui. Acolo, inainte de a se dezbraca, deschise larg fereastra,
dornic sa respire putin din acel minunat aer algerian. La palida lu-
mina a stelelor, intrevazu un spatiu larg desfasurat, toata rada pina
la Capul Matifu, in care straluceau luminile vapoarelor ancorate
sau pe cale de a se apropia de tarm odata cu briza inserarii. Apoi,
litoralul se lumina de focurile pescuitului cu torte. Mai aproape,
in port, duduiau masinile unor pacheboturi intunecate, gata de ple-
care, ale caror cosuri largi improscau scintei.

Dincolo de Capul Matifu se intindea marea, marginita de un ori-
zont pe care se inaltau stralucitoare constelatii, ca un buchet de
artificii. Ziua urmatoare avea sa fie minunata, daca te-ai fi luat dupa
cele ce fagaduia noaptea; soarele avea sa se inalte radios, stingind
ultimele stele, ale diminetii.

ŤCe placere, gindea Gildas Tregomain, sa vizitezi acest nobil
oras Algerre, sa-ti ingadui aici citeva zile de odihna dupa dracescul
drum inceput la Mascat si inainte de a fi din nou aruncat dintr-o
parte in alta pina la insulita numarul doi Am auzit vorbindu-se de
restaurantul
Moise, la Capul Pescade! De ce nu ne-am duce miine
sa luam o masa buna la
Moise?ť

in acest moment, exact in clipa cind ceasul batea ora zece, in usa
odaii rasuna o bataie puternica.

— Tu esti, Juhel? intreba Gildas Tregomain.

— Nu sint eu, Antifer.

— iti deschid numaidecit, prietene.

— Nu-i nevoie. imbraca-te si incuie-ti geamantanul.

— Geamantanul?

— in patruzeci de minute plecam.

— in patruzeci de minute?

— Si nu intirzia, fiindca pacheboturile nu obisnuiesc sa astepte!
Ma duc sa-l anunt si pe Juhel.

Naucit de veste ca de o lovitura, luntrasul se intreba daca nu vi-
seaza! Nu! Nu visa! Auzi batind in usa lui Juhel si glasul unchiului
care-i poruncea sa se scoale. Apoi, treptele gemura sub pasii care
coborau din nou scara.

Juhel, care tocmai ii scria logodnicei sale, adauga un rind in scri-
soare prin care o anunta pe aceasta ca aveau sa paraseasca cu totii

Algerul chiar in acea seara. Asadar, pentru asta disparusera din hotel,
imediat dupa-masa, Zambuco si jupin Antifer ca sa se informeze
daca nu cumva se pregatea de plecare spre coasta Africii vreo nava.
Da, printr-un neasteptat noroc, gasisera o asemenea nava care
se pregatea sa ridice ancora, se grabisera sa retina locuri la bord
si apoi jupin Antifer, fara sa-si mai bata capul cu ce le-ar fi convenit
sau nu celorlalti, se urcase sa-i previna pe Gildas Tregomain si Juhel,
in timp ce bancherul ii instiinta pe Ben-Omar si Nazim.

Luntrasul, facindu-si valiza, incerca o amara dezamagire. Dar
nu se putea impotrivi. Seful ordonase si ei trebuiau sa se supuna.

Aproape imediat, Juhel veni in odaie la Gildas Tregomain si ii
spuse:

— Nu te asteptai?

— Nu, baiatule, raspunse luntrasul, cu toate ca din partea unchiu-
lui tau ma pot astepta la orice! Si eu care imi fagaduisem cel putin
patruzeci si opt de ore de plimbare prin Algerre si portul si gra-
dina d'Essai si Casbah!

— Ce sa spun, domnule Tregomain, este un adevarat ghinion ca
unchiul meu a dat de un vas gata de plecare!

— Da dar pina la urma o sa-mi ies din fire! strigajuntrasul,
prada unui acces de furie impotriva prietenului sau.

— Vai, nu, domnule Tregomain, dumneata nu o sa-ti iesi din fire
sau daca totusi o sa indraznesti, o sa fie de ajuns ca unchiul meu sa
te priveasca intr-un anume fel rostogolindu-si pietricica intre dinti

— Ai dreptate, Juhel, raspunse Gildas Tregomain plecindu-si
capul o sa ma supun ma cunosti bine! Este totusi pacat Si
cina aceea grozava pe care ne gindeam sa o luam la
Moise, la Capul
Pescade!

Zadarnice pareri de rau! Si suspinind din adinc, bietul om isi ter-
mina pregatirile. Zece minute mai tirziu el si cu Juhel ii gasira pe
jupin Antifer, bancherul Zambuco, Ben-Omar si Nazim in vestibulul
hotelului.

Daca la sosire li se facuse o buna primire, la plecare mutrele erau
cam acre, cu toate ca platisera odaile ca si cind le-ar fi ocupat doua-
zeci si patru de ore. Juhel isi arunca scrisoarea in cutia postala pusa
la dispozitia calatorilor. Apoi o luara cu totii de-a lungul cheiului
si coborira scara care ducea la port, in timp ce Gildas Tregomain
intrezarea pentru ultima data Piata Guvernamentala, inca luminata.

La vreo suta de metri era ancorat un steamer al carui cazan se
auzea duduind sub presiunea aburilor. Un fum negru minjea cerul
instelat. Asurzitoare suieraturi vesteau ca pachebotul nu va intirzia
sa ridice ancora. Leganindu-se linga treptele cheiului, o barca ii astepta pe calatori ca sa-i duca la bord. Jupin Antifer si tovarasii lui se urcara in barca, in citeva batai de visle, acostara linga steamer. Pina sa se dumireasca, Gildas Tregomain se si trezi in cabina pe care avea sa o imparta cu Juhel. Jupin Antifer cu Zambuco ocupau o a doua cabina, notarul si Sauk o a treia.

Acest pachebot, care se numea Catalanul, apartinea Companiei
incarcatorilor Uniti, din Marsilia. Folosit pentru curse regulate
pe coasta occidentala a Africii, la Saint-Louis si la Dakar, cind era
nevoie facea si escale intermediare, fie pentru a lua sau debarca pasa-
geri, fie pentru a incarca sau descarca marfuri. Destul de bine utilat,
mergea cu o viteza medie de zece-unsprezece noduri, foarte potri-
vita pentru acest soi de navigatie.

Un sfert de ora dupa sosirea jupinului Antifer, un ultim suierat
sfisie vazduhul. Apoi, odata odgoanele slobozite,
Catalanul porni;
elicea se zbatu violent ridicind spume la suprafata apei; ocoli cora-
biile ancorate in larg, luneca de-a lungul marilor pacheboturi medi-
teraneene adormite pe unde se gaseau, continua apoi pe senalul
dintre arsenal si tarm, iesi in larg si se indrepta catre vest.

O nedeslusita ingramadire de case albe aparu atunci privirilor
luntrasului; era acea Casbah din care el nu avea sa vada decit un
contur neclar. Aparu o limba de pamint, iesita din coasta pieptisa:
era peninsula Pescade, peninsula cu restaurantul
Moise, unde se
gateau acele Ťbuiabesuriť, ciorbe de peste atit de gustoase

Si asta fu tot ce lua cu el Gildas Tregomain ca amintire din tre-
cerea lui prin Algerre.

Inutil sa mai mentionam ca, indata dupa iesirea din port, Ben-
Omar, intins pe cuseta din cabina lui, incepu sa guste din nou din
placerile raului de mare. Si cind se gindea ca, dupa ce se va afla in
carne si oase in golful Guineii, va trebui sa se intoarca iar pe acolo
Din fericire, de data asta va fi ultima calatorie pe mare Caci, desigur,
pe insulita numarul doi isi va incasa faimosul sau comision! Si
macar daca si un altul dintre tovarasii lui ar fi suferit de acelasi rau,
daca si altora le-ar fi fost greata din pricina hulei Nu! Nici unul
dintre ei nu simtea nici cea mai mica greata Era singurul care su-
ferea Nu avea nici macar aceasta consolare, atit de omeneasca,
de a vedea pe unul din semenii sai impartasindu-i suferintele.

Pasagerii de pe Catalanul erau in majoritate marinari care se in-
torceau in porturile de pe coasta, citiva senegalezi si un oarecare
numar de soldati din infanteria marinei, obisnuiti cu greutatile cala-
toriilor pe mare. Se duceau cu totii la Dakar, unde steamerul trebuia
sa-si descarce marfa. Nu era deci probabil sa faca vreo escala pe

parcurs. Asa ca jupin Antifer nu putea decit sa se felicite ca se grabise
sa se urce la bordul vasului
Catalanul. Este adevarat ca, odata ajunsi
la Dakar, nu insemna ca si-au atins tinta, si asupra acestui lucru
ii atragea Zambuco atentia.

— De acord, raspundea el, dar nu am socotit niciodata ca am sa
gasesc un pachebot care sa mearga de la Alger la Loango, si cind o
sa fim la Dakar o sa vedem ce avem de facut.

intr-adevar, ar fi fost greu sa procedeze altfel. Si nu era mai putin
adevarat ca in aceasta ultima parte a calatoriei vor avea de infruntat
mai multe piedici. Iata deci un serios motiv de ingrijorare pentru cei
doi cumnati.

in timpul noptii, Catalanul pluti de-a lungul tarmului, la o depar-
tare de doua-trei mile. Dupa farurile din Tenez, abia se putu deslusi
pamintul intunecat al Capului Blanc. A doua zi dimineata se zarira
inaltimile Oranului si dupa un ceas pachebotul naviga pe linga pro-
montoriu, dincolo de care se rotunjea rada Mers-el-Kebir.

Mai departe, spre babord, se desfasura coasta marocana, cu inde-
partatul ei profil muntos dominind tinutul Riff, bogat in vinat. La
orizont, stralucind in lumina soarelui, aparu Tetuan, apoi, la citeva
mile mai la apus, Ceuta, infipta pe stinca ei, intre doua golfulete, ca
un fort care comanda acest canat al portii Mediteranei, celalalt
canat fiind zavorit de Anglia. in sfirsit, dincolo de strimtoare, aparu
nesfirsitul Ocean Atlantic.

Se ivira coastele impadurite ale litoralului. Dincolo de Tanger,
ascuns dupa un cot al golfului, vile in mijlocul copacilor verzi si
mai multe moschei care izbeau puternic privirea, orbindu-te cu
albeata lor. Marea foia de nenumarate vase cu pinze asteptind ca
vintul sa le ingaduie patrunderea in strimtoarea Gibraltar.

Catalanul nu avea a se teme de acest fel de intirzieri. Nici briza,
nici acel curent, care putea fi recunoscut dupa un ciudat plescait
in apropierea pilniei mediteraneene, nu puteau sa lupte impotriva
puternicei sale elice — si catre orele noua seara el batea cu intreitul
sau brat apele Atlanticului.

Luntrasul si Juhel discutau pe duneta inainte de a-si ingadui citeva
ceasuri de odihna. Si, foarte firesc, in clipa cind
Catalanul, indrep-
tindu-se catre sud-vest, ocolea capul cel mai indepartat al pamin-
tului Africii, acelasi gind le trecu prin minte, ca o parere de rau.

— Da, baiatule, spuse Gildas Tregomain, ar fi fost mult mai bine
ca la iesirea din strimtoare sa o luam pe tribord in loc sa o luam
pe babord. Cel putin nu i-am fi intors spatele Frantei

— Si ca sa mergem unde? raspunse Juhel.

— Mi-e teama ca la dracu! raspunse luntrasul. Ce vrei, Juhel,

tot e mai bine sa-ti induri cu rabdare nefericirea! in cele din urma,
te intorci de oriunde, chiar si de la dracu! in citeva zile o sa fim la
Dakar si de la Dakar in fundul golfului Guineii

— Cine stie daca la Dakar o sa gasim numaidecit un mijloc de
transport! De acolo nu exista curse regulate Putem sa intirziem
cu saptamanile, si daca unchiul meu isi inchipuie

— isi inchipuie, n-ai grija!

— ca ii va fi usor sa ajunga la insulita numarul doi, se insala!
Stii la ce ma gindesc, domnule Tregomain?

— Nu, baiatule, dar daca vrei sa-mi spui

— Ei bine, eu cred ca bunicul meu Thomas Antifer ar fi trebuit
sa-l lase pe acest blestemat de Kamylk-Pasa pe stincile din Jaffa

— Vai, Juhel, bietul om!

— Daca l-ar fi parasit acolo, egipteanul nu si-ar fi mai putut lasa
milioanele salvatorului lui si, daca nu i-ar fi lasat milioanele, unchiul
meu nu ar fi alergat dupa ele si Enogate ar fi fost sotia mea!

— Asta-i adevarat, raspunse luntrasul. Dar daca ai fi fost acolo
tu, Juhel, i-ai fi salvat viata acelui nefericit pasa, exact cum a facut-o
bunicul tau! Ia te uita, adauga el schimbind vorba, si arata la babord
un punct stralucitor ca o lumina vie. Ce far o fi asta?

— Este farul de la Capul Spartei, raspunse tinarul capitan.

in adevar, era farul care, asezat la extremitatea de vest a conti-
nentului african si intretinut pe cheltuiala diferitelor state europene,
este cel mai inaintat dintre cele a caror stralucire se proiecteaza pe
suprafata marilor africane.

N-are rost sa povestim amanuntit aceasta calatorie a Catalanu-
lui.
Pachebotul a fost norocos. il intimpinara prin aceste locuri
numai vinturi prielnice batind dinspre uscat si putu sa mearga la mica
departare de-a lungul litoralului. Marea nu era agitata decit de hula
venita din larg, fara valuri care sa se sparga cu zgomot. Trebuia
cu adevarat sa fii cel mai bicisnic Omar din lume pentru a fi bolnav
pe un asemenea timp.

Se arata vederii intreaga coasta; inaltimile Mekinez si Mogador,
muntele Thesat care domina aceasta regiune cu o altitudine de o
mie de metri, Tarudant si promontoriul Giubi, unde se inchide
frontiera marocana.

Gildas Tregomain nu avu multumirea de a zari insulele Canare,
caci
Catalanul trecu cam la cincizeci de mile de Fuerteventura, cea
mai apropiata din grup; dar putu sa salute capul Bojador inainte
de a trece Tropicul Racului.

Capul Blanc fu zarit in dupa-amiaza zilei de 2 mai; apoi, in di-
mineata urmatoare, de cum mijira zorile, se intrezari Portendik si

in sfirsit, sub ochii calatorilor, se desfasurara malurile Senegalului.

Asa cum s-a mai spus, toti pasagerii sai avind ca destinatie Dakar,
Catalanul nu avea de ce sa faca escala la Saint-Louis, care este capi-
tala acestei colonii franceze.

Se pare, dealtfel, ca Dakar are o importanta mult mai mare decit
Saint-Louis. Cea mai mare parte a transatlanticelor care servesc
liniile Rio-de-Janeiro, in Brazilia, si Buenos-Aires, in Argentina,
inainte de a se avinta spre ocean, poposesc aici. S-ar fi putut ca jupin
Antifer sa gaseasca mai usor la Dakar mijloace de transport pentru
a ajunge la Loango.

in sfirsit, in ziua de 5 mai, catre orele patru dimineata, Catalanul
trecu de vestitul Cap Verde, situat la aceeasi latitudine ca si insulele
cu acelasi nume. Ocoli peninsula triunghiulara care atirna ca un
stindard la acest avansat punct al continentului african pe Atlantic —
si dupa o traversare de opt sute de leghe de la regretatul Algerre al
lui Gildas Tregomain, aparu, la capatul de jos al peninsulei, portul
Dakar.

Capitolul VII

CARE REDA FELURITE DISCUTII SI INTIMPLARI
DE LA SOSIREA LA DAKAR PINA LA SOSIREA LA LOANGO

Gildas Tregomain nu si-ar fi putut inchipui niciodata ca va veni
o zi cind el si cu Juhel se vor plimba pe cheiul din Dakar, aceasta
veche capitala a republicii goreene. Totusi asta facea in aceasta zi,
vizitind portul aparat de dublul sau zagaz de stinci de granit, in timp
ce jupin Antifer si bancherul Zambuco, tot atit de nedespartiti precum
Ben-Omar si Sauk, se indreptau spre agentia maritima franceza.

O zi este prea destul pentru a vizita orasul. Dealtfel, el nu ofera
nimic deosebit: o gradina publica frumusica, o cetatuie folosind
de cantonament garnizoanei, o limba de pamint, Bel-Air, pe care
se inalta un asezamint in care administratia isi interneaza bolnavii
atinsi de frigurile galbene. Daca ar fi trebuit sa ramina mai multe
zile in acea regiune cu capitala Goreea si cu Dakar, un orasel ceva
mai rasarit, zilele li s-ar fi parut calatorilor nostri interminabile.

in sfirsit, cind ai ghinion, n-ai incotro, faci haz de necaz, asta isi
spuneau mereu Gildas Tregomain si Juhel. in asteptare, hoinareau
pe chei, cutreierau strazile insorite ale orasului, intretinute curatel
de catre condamnati sub supravegherea citorva paznici.

in realitate, ceea ce ii interesa mai mult erau vapoarele — aceste

bucati din insasi Franta, trimise de la Bordeaux la Rio-de-Janeiro,
pacheboturi ale Mesageriilor imperiale — asa cum se numeau ele
in 1862. Dakar nu era atunci importanta statiune care a devenit
mai tirziu,cu toate ca inca de pe atunci comertul Senegalului se cifra
la douazeci si cinci milioane franci, din care douazeci de milioane
chiar cu francezii. Nu avea decit noua mii de locuitori, populatie
care tinde sa creasca, in urma lucrarilor intreprinse pentru imbuna-
tatirea portului.

De exemplu,, daca luntrasul nu facuse pina atunci niciodata cu-
nostinta cu negrii M'Bambaras, acum nimic nu i-ar fi fost mai
usor. in adevar, acesti indigeni misuna pe strazile Dakarului. Dato-
rita constitutiei lor uscate si nervoase, craniului lor rezistent, paru-
lui des si cret, pot sa suporte usor arsita soarelui senegalez. Cit despre
Gildas Tregomain, el gasise de cuviinta sa-si acopere capul cu batista
lui in patratele, care, de bine, de rau, ii tinea loc de umbrela.

— Doamne, dumnezeule, cald mai este! exclama el. intr-adevar,
nu sint facut sa traiesc la tropice.

— Asta inca nu-i nimic, domnule Tregomain, raspunse Juhel, dar
cind o sa fim in fundul golfului Guineii, la citeva grade sub ecuator

— O sa ma topesc, asta-i sigur, replica luntrasului o sa ma intorc
acasa doar cu pielea pe oase! Dealtfel, adauga el cu zimbetul lui
blajin, in timp ce isi stergea fata mustind de sudoare ca o alcarraza1,
ar fi greu sa ma intorc cu si mai putin, nu-i asa?

— Dar ai si slabit, domnule Tregomain, spuse capitanul.

— Crezi? Ei, mai am pina sa ajung un schelet!

Cind se intoarsera la hotel, Juhel si Gildas Tregomain ii gasira
acolo pe jupin Antifer si pe bancher.

Agentul francez il primise cit se poate de bine pe compatriotul sau.
Totusi, cind acesta il intreba daca la Dakar se afla vreo nava gata
de plecare pentru unul din porturile din Loango, nu primi decit un
raspuns prea putin incurajator. Pacheboturile care fac acest serviciu
sint foarte neregulate si, oricum, nu opresc la Dakar decit o data
pe luna. Desigur, exista o cursa saptaminala intre Sierra-Leone si
Grand-Bassam, dar de acolo pina la Loango mai este cale lunga.
Or, primul pachebot nu avea sa ajunga la Dakar inainte de opt zile.
Ce ghinion! Sa petreci opt zile, fierbind de nerabdare, ca intr-o
capcana, in acest orasel! Si trebuia sa fie din cel mai calit otel aceasta
capcana pentru a rezista dintilor lui Pierre-Servan-Malo, care sfa-
rima acum in gura cite o pietricica pe zi. Este adevarat ca nu pietri-

Note:

IVas de pamint poros, in care apa se raceste prin evaporare.

celele lipseau pe plajele litoralului african si jupin Antifer isi putea
usor improspata aici provizia.

Adevarul ne obliga sa spunem ca la Dakar o saptamina este lunga,
foarte lunga. Plimbarile prin port, excursiile pina la bratul de apa
care curge in partea de rasarit a orasului nu ofera turistului dis-
tractii pentru a-l ocupa mai mult de o zi. Asa ca se cuvenea sa se
inarmeze cu acea rabdare pe care numai o fericita intelepciune o
poate da. Dar in afara de Gildas Tregomain, deosebit de inzestrat
din acest punct de vedere, ceilalti nu erau nici rabdatori, nici in-
telepti. Irascibilul maluin si diferitele personaje pe care le tira dupa
el daca il binecuvintau pe Kamylk-Pasa pentru faptul ca ii lasase
mostenitori, in schimb il blestemau pentru fantezia pe care o avusese
de a-si fi ingropat mostenirea atit de departe. Nu fusese prea destul
ca fusesera obligati sa mearga pina la golful Oman, acum mai tre-
buiau sa coboare si pina la golful Guineii? Acest egiptean nu ar
fi putut oare sa aleaga o nevinovata si discreta insulita in marile
europene, in Baltica, in Marea Neagra, in Marea Nordului, pe linga
tarmurile Oceanului Atlantic, foarte potrivit alcatuita pentru a fi
folosita ca o casa de bani? intr-adevar, Pasa exagerase inconju-
rindu-se cu atitea masuri de precautie! in sfirsit, asta era, si doar
daca se lasau pagubasi

Sa se lase pagubasi ? Buna primire vi s-ar fi facut daca ati fi venit
cu o asemenea propunere la jupin Antifer, la bancherul Zambuco
si chiar la notar, tinut in friu de pumnul violent al lui Sauk!

Pe deasupra, legaturile de buna convietuire, care legau aceste
diverse personaje, slabeau vazind cu ochii. Erau trei grupuri foarte
distincte: grupul Antifer — Zambuco, grupul Omar— Sauk, grupul
Juhel — Tregomain. Traiau separat, nu se vedeau decit la orele de
masa, se ocoleau in timpul plimbarilor, nu discutau niciodata intre
ei de formidabila lor afacere. Se margineau la duete care nu prea
dadeau semne ca se vor contopi vreodata intr-un sextet final, care,
dealtfel, nu ar fi fost decit o cumplita cacofonie.

Primul grup: Juhel — Tregomain. Se cunoaste obisnuitul subiect
al discutiilor lor: calatoria care se prelungea mereu, departarea care
crestea si ea mereu intre cei doi logodnici, teama ca toate ostenelile
si cautarile sa nu se sfirseasca cu o pacaleala, dispozitia sufleteasca
a unchiului si prietenului lor, a carui surescitare crestea pe zi ce
trecea amenintindu-i judecata. Totul fiind prilej de amaraciune
pentru luntras si tinarul capitan, resemnati sa nu-l contrazica si
sa-l urmeze pina la capat.

Al doilea grup: Antifer — Zambuco. Ce studiu interesant ar fi
oferit, pentru cercetarile unui moralist, cei doi viitori cumnati!

Unul, pina atunci cu gusturi simple, ducind o viata linistita in linis-
tita sa provincie, cu acea filozofie fireasca a marinarului iesit la
pensie, acum cazut prada unei
sacra fames1 pentru aur, innebunit
de mirajul milioanelor care ii lua ochii! Celalalt, putred de bogat,
neavind insa decit o singura grija, aceea de a ingramadi bogatii
peste bogatii, infruntind atitea oboseli si chiar primejdii numai pentru
a-si mari gramada!

— Sa mucegaiesti opt zile in fundul acestei gropi, bombanea mereu
jupin Antifer, si cine stie daca acest blestemat pachebot nu o sa
intirzie?

— Si, pe deasupra, mai avem ghinionul sa ne debarce la Loango
si abia de acolo mai trebuie sa ne intoarcem cam vreo cincizeci de
leghe ca sa ajungem in golfuletul Ma-Yumba!

— Ei, nu bucatica asta de drum ma ingrijoreaza pe mine! exclama
artagosul maluin.

— Totusi, ar fi cazul sa te ingrijoreze, raspunse Zambuco.

— Bine! bine! mai tirziu ce dracu! Nu arunci ancora inainte
de a intra in port! Sa ajungem mai intii la Loango si pe urma o sa
mai vedem!

— Poate ca l-am putea convinge pe capitanul pachebotului sa
faca escala in portul Ma-Yumba L-ar abate mult din drumul lui?

— Ma indoiesc ca o sa se invoiasca, fiindca nu-i este ingaduit

— Daca i-am da o suma frumusica pentru ocolul asta, sugera
bancherul.

— O sa vedem, Zambuco, dar pe dumneata te bat totdeauna ginduri
pe care eu nu le am deloc! Important este sa ajungem la Loango, de
unde o sa izbutim noi cumva sa ajungem si la Ma-Yumba. Mii de
bombe! Avem doar picioare si daca ar fi trebuit, daca nu am fi avut
alt mijloc de a pleca din Dakar, nu as fi stat pe ginduri si as fi luat-o
pe jos, de-a lungul litoralului.

— Pe jos?

— Pe jos.

Pierre-Servan-Malo vorbea fara sa se gindeasca! Dar pericolele,
piedicile, greutatile unui asemenea drum? Opt sute de leghe prin
tinuturile Liberiei, pe Coasta de Fildes, prin Achantis, Dahomey,
Grand-Bassam! Nu — si trebuia sa se socoteasca fericit ca, facind
calatoria la bordul unui pachebot, putea sa evite pericolele unei
asemenea calatorii! Nici unul din cei care l-ar fi insotit in aceasta
expeditie nu s-ar mai fi intors! Si domnisoara Talisma Zambuco

Note:

•'Sfrata foame (in limba latina).

zadarnic ar fi asteptat in casa ei din Malta intoarcerea prea indraz-
netului ei logodnic! Trebuiau deci sa se resemneze sa astepte pachebotul, cu toate ca acesta nu avea sa soseasca inainte de aproximativ opt zile. Dar cit de lungi li se pareau aceste ceasuri petrecute la Dakar!

Cu totul altfel vorbeau intre ei cuplul Sauk — Ben-Omar. Nu ca
fiul lui Murad ar fi fost mai putin nerabdator de a ajunge la insulita
si de a pune mina pe comoara lui Kamylk-Pasa, nu! Spre marea
spaima a lui Ben-Omar, singurul lui gind era numai cum ar fi putut
sa-i despoaie pe cei doi colegatari in folosul lui. Dupa ce se gindise
sa dea lovitura, dupa intoarcerea de la Sohar la Mascat, cu ajutorul
unor ticalosi tocmiti de el, avea s-o incerce si de data asta, prin ace-
leasi mijloace, la intoarcerea de la Ma-Yumba la Loango- Asa, fara
indoiala, va avea mai multi sorti de izbinda. Printre indigenii din
provincie sau printre agentii suspecti ai companiilor de comert, o
sa stie sa gaseasca oameni in stare de orice, chiar si de varsare de
singe si care, bine platiti, i s-ar alatura in savirsirea faptei sale cri-
minale. Tocmai aceasta perspectiva il inspaiminta pe fricosul Ben-Omar; daca nu dintr-un exces de sensibilitate, macar de teama de a nu fi amestecat intr-o afacere urita — si gindul asta nu-i mai lasa nici
o clipa de liniste.

Atunci incerca sa-si spuna timid parerea. Sustinea ca jupin Antifer
si tovarasii lui erau dintre acei oameni care isi vind scump pielea.
Insista asupra faptului ca, oricit de bine i-ar fi platit Sauk, nu se
putea bizui pe ticalosii pe care i-ar fi folosit, ca mai devreme sau
mai tirziu tot ar fi vorbit, ca vestea omorului se va raspindi in tinut,
ca pina la urma adevarul sfirseste prin a iesi la lumina, chiar in mij-
locul acestor tinuturi salbatice, mai ales cind era vorba de exploratori
masacrati in cele mai indepartate unghere ale Africii, ca nu poti fi
niciodata sigur de pastrarea unei taine Se vedea bine ca toata
aceasta argumentare nu era facuta pentru a infiera o fapta crimi-
nala, ci din teama de nu fi descoperita intr-o zi — singurul motiv
care l-ar fi putut opri pe un om de teapa lui Sauk.

Dar asta nu-l prea impresiona pe Sauk Vazuse si facuse el altele
si mai si! Si aruncindu-i notarului una din acele priviri care-l inghe-
tau pina in maduva oaselor, spuse:

— Nu cunosc decit un imbecil, unul singur, care ar putea sa ma
tradeze!

— Si cine, oare, excelenta?

— Tu, Ben-Omar!

— Eu?

— Da, si baga bine de seama, fiindca eu cunosc un mijloc sigur
de a-i face pe oameni sa taca!

Ben-Omar, tremurind din toate incheieturile, isi pleca capul.
Stia el ca un cadavru in plus, pe drumul de la Ma-Yumba la Loango,
nu l-ar fi incurcat pe Sauk.

Pachebotul mult asteptat ancora in portul Dakar in dimineata
zilei de 12 mai. Era
Cintra, o nava portugheza care transporta
calatori si marfuri in San-Paolo de Loanda, importanta colonie
lusitaniana din Africa tropicala. Facea regulat escala la Loango si,
cum pleca a doua zi in zori, calatorii nostri se grabira sa-si retina
locurile. Cu viteza mijlocie a pachebotului de aproximativ noua sau
zece mile, calatoria avea sa dureze o saptamina, timp in care Ben-
Omar se astepta la toate chinurile raului de mare.

A doua zi, dupa ce lasa la Dakar un numar de calatori, pe un timp
frumos, briza batind dinspre uscat,
Cintra iesi din port. Jupin Antifer
si bancherul lasara sa le scape un adinc suspin de usurare, ca si cind
plaminii lor nu ar mai fi functionat de o saptamina. Era ultima lor
etapa inainte de a pune piciorul pe insulita numarul doi si mina pe
comoara pastrata cu credinta in maruntaiele ei.

Potrivit legilor firii, atractia pe care aceasta insulita o exercita
asupra lor parea cu atit mai puternica cu cit se apropiau mai mult.
ea crescind in raport invers cu patratul distantei. Si cu fiecare invir-
titura de elice a
Cintrei distanta aceasta descrestea descrestea

Vai, pentru Juhel, in schimb, ea crestea! El se indeparta din ce in
ce mai mult de acea Franta, de acea Bretanie unde se amara Enogate.
ii scrisese de cum ajunsese la Dakar, ii scrisese in ajunul plecarii
si biata fata avea sa afle in curind ca logodnicul ei se indeparta si
mai mult de ea! Si greu ar fi putut sa-i spuna data cind avea sa
se intoarca!

in primul rind, Sauk cautase sa afle daca Cintra avea sa debarce
calatori la Loango. Printre aventurierii a caror constiinta nu cu-
noaste teama sau remuscarea si care se duc sa-si caute norocul prin
aceste tinuturi, poate ca va gasi citiva care, cunoscind locurile,
ar putea sa-i devina complici. Dar, excelenta-sa fu dezamagit in
aceasta privinta. Va trebui, deci, sa-si aleaga snapanii la Loango.
Din nefericire nu vorbea limba portugheza, pe care, dealtfel, nici
Ben-Omar nu o cunostea. Fapt destul de suparator atunci cind este
vorba sa tratezi afaceri delicate in care este neaparata nevoie de
o claritate perfecta. Dealtfel, jupin Antifer, Zambuco, Gildas Tre-
gomain si Juhel erau siliti sa vorbeasca numai intre ei, nimeni la bord
necunoscind franceza. Unul a carui surpriza era tot atit de mare ca si satisfactia, trebuie sa o recunoastem, fu notarul Ben-Omar. Ar fi exagerat sa spunem ca in timpul calatoriei cu
Cintra nu-i fusese deloc rau. Totusi, nu mai indura acele mari suferinte prin care trecuse pina atunci. Ajutata de un vint usor venit dinspre tarm, navigatia se desfasura in conditii minunate. Marea raminea linistita de-a lungul litoralului pe linga care aluneca Cintra, la o distanta de doua-trei mile, si nava abia daca resimtea hula venita din larg.

Mai mult chiar, aceste prielnice conditii nu se schimbara nici
atunci cind pachebotul trecu pe linga Capul Palmes, la extremitatea
golfului Guineii. in adevar, asa cum se intimpla adesea, briza urma
conturul coastelor si golful fu tot atit de ospitalier ca si oceanul,
intre timp, pe cind
Cintra se indrepta catre Loango, inaltimile conti-
nentului pierira din raza vederii ei. Din tinuturile Achantis sau
Dahomey calatorii nu zarira nimic, nici macar virful acelui munte
Camerun care se inalta pina la trei mii noua sute sasezeci metri,
dincolo de insula Fernando-Po, catre granitele Guineii de Sus.

in dupa-amiaza zilei de 19 mai, Gildas Trégomain incerca o oare-
care emotie. Juhel tocmai ii spusese ca vor trece ecuatorul. in sfirsit,
pentru prima si fara indoiala pentru ultima data, fostul capitan al
ambarcatiei
Fermecatoarea Amélie avea prilejul sa patrunda in
emisfera australa. Ce aventura pentru el, un marinaras de pe Rance!
Asa ca fara prea multa parere de rau dadu matelotilor, urmind
exemplul celorlalti calatori, banutul lui de bun-venit in cinstea tre-
cerii ecuatorului.

A doua zi, la rasaritul soarelui, Cintra se afla pe latitudinea golfu-
lui Ma-Yumba, cam la o suta mile departare. De cite oboseli si de
cite pericole nu ar fi fost scutiti jupin Antifer si ai lui daca coman-
dantul
Cintrei ar fi fost dispus sa se indrepte in aceasta directie,
sa faca escala in acest port care apartine statului Loango! Aceasta
escala i-ar fi scutit de o calatorie deosebit de grea pe linga malurile
litoralului.

Asa ca, impins de unchiul lui, Juhel incerca sa ghiceasca gindu-
rile capitanului
Cintrei in aceasta privinta. Portughezul stia citeva
cuvinte englezesti si care marinar nu cunoaste cit de cit graiul bri-
tanic? Or, se stie ca Juhel vorbea curgator aceasta limba si o folo-
sise din plin in discutiile lui cu asa-zisul tilmaci din Mascat. ii co-
munica deci capitanului propunerea de a face escala la Ma-Yumba.
Acest ocol nu ar fi lungit calatoria decit cu aproximativ patruzeci
si opt de ore

Se intelege de la sine ca ar fi platit intirzierea si cheltuielile care
ar fi decurs din aceasta oprire: combustibilul consumat, hrana echi-
pajului, indemnizatia armatorilor
Cintrei etc..

Pricepuse oare capitanul propunerea pe care i-o facea Juhel?
Fara indoiala ca da, mai ales dupa ce fusese argumentata cu o de-
monstratie pe harta golfului Guineii. Marinarii se inteleg intre ei
dintr-un cuvint. Si, in adevar, nimic nu ar fi fost mai simplu decit
sa se indeparteze catre est, pentru ca cei sase calatori sa coboare
la Ma-Yumba, fiindca acesti calatori ofereau o suma frumusica.

Capitanul, insa, refuza. Sclav al regulamentului de bord, era anga-
jat sa se duca la Loango, la Loango o sa se duca. De la Loango tre-
buind sa mearga la San-Paolo de Loanda, la San-Paolo de Loanda
o sa mearga, chiar daca s-ar fi gasit cineva sa-i cumpere nava cu
atit aur cit ar cintari ea. Acestea fura chiar expresiile pe care le fo-
losi, pe care Juhel le intelese foarte bine si i le traduse unchiului sau.

O cumplita furie, insotita de o salva de sudalmi la adresa capi-
tanului, fu raspunsul jupinului Antifer. Nimic nu-l putu opri, mai
mult chiar, fara interventia lui Gildas Tregomain si a lui Juhel,
fara indoiala ca jupin Antifer, furios cum era, ar fi fost aruncat,
ca razvratit, in fundul calei, pentru tot restul calatoriei.

Si iata de ce a treia zi, in seara de 21 mai, Cintra se opri in fata
nesfirsitelor bancuri de nisip ce strajuiesc coasta Loango, cobori
cu salupa calatorii despre care am vorbit, apoi, citeva ore mai tirziu,
pleca din nou, indreptindu-se catre San-Paolo, capitala coloniei
portugheze.

Capitolul VIII

IN CARE SE ARATA CA ANUMITI CALATORI
NU SINT BUNI SA SE IMBARCE PE O CORABIE AFRICANA

A doua zi, la adapostul unui baobab care ii apara de naprasnica
arsita a soarelui, doi barbati discutau cu insufletire. Mergind in
susul strazii principale din Loango, pe care se intilnisera printr-o
neasteptata intimplare, se priveau cu nenumarate gesturi de surpriza.

Unul spusese:

— Tu aici?

— Da eu! raspunsese celalalt.

Si la un semn al primului, care era Sauk, cel de al doilea, cu nu-
mele de Barroso, il urmase afara din oras.

Daca Sauk nu vorbea limba lui Barroso, in schimb Barroso, care
traise timp indelungat in Egipt, vorbea limba excelentei-sale. Pre-
cum se vede, doua vechi cunostinte. Barroso facea parte din acea
banda intretinuta de Sauk pe vremea cind se deda la jafuri de tot

felul, fara a fi stingherit in vreun fel de agentii viceregelui, datorita
influentei lui Murad, tatal sau, propriul var al lui Kamylk-Pasa.
Apoi, dupa citeva faradelegi pentru care ar fi fost cu neputinta sa
nu fie pedepsiti, banda se imprastiase si Barroso disparuse. intors
in Portugalia unde talentele lui nu gasisera intrebuintare, parasise
Lisabona si venise sa lucreze intr-o agentura de comert din Loango.
La aceasta epoca, comertul coloniei era aproape desfiintat prin
abolirea comertului cu sclavi, reducindu-se la transportul fildesu-
lui, untdelemnului de palmier, al sacilor de arahide si trunchiuri-
lor de lemn de mahon.

Portughezul Barroso, care altadata navigase — avea pe atunci
aproximativ cincizeci de ani — comanda acum o corabie de mare
tonaj,
Portalegre, care facea curse intre porturile coastei pentru
negustorii din tinut.

Acest Barroso, cu un trecut ca al lui, cu o constiinta cu totul lip-
sita de scrupule, cu o indrazneala capatata pe vremea vechilor sale
meserii, era exact omul care ii trebuia lui Sauk pentru a duce la bun
sfirsit uneltirile lui criminale.

Opriti la radacina acestui baobab, al carui trunchi nu ar fi putut
fi cuprins de bratele a douazeci de barbati — si ce insemna acest
copac pe linga faimosul smochin din Mascat ? — amindoi putura sa
puna la cale nestingheriti cumplite amenintari pentru viata jupinu-
lui Antifer si a insotitorilor lui.

Dupa ce Sauk si Barroso isi povestira unul altuia tot ce li se in-
timplase din anul plecarii portughezului din Egipt, excelenta-sa
intra fara prea multe ocoluri in subiect. Daca Sauk, din prudenta,
se feri sa faca cunoscut cit de mare era comoara pe care spera sa
si-o insuseasca, cel putin atita lacomia lui Barroso cu momeala
unei sume uriase pe care ar putea-o cistiga.

— Dar adauga el, am nevoie sa fiu ajutat de un om hotarit
curajos

— Ma cunoasteti, excelenta, raspunse portughezul, si stiti ca nu
ma dau inapoi de la nici o treaba

— Daca nu te-ai schimbat, Barroso

— Nu m-am schimbat, excelenta

— Afla deci ca vor fi patru oameni care vor trebui sa dispara si
poate ca si un al cincilea, daca o sa cred potrivit sa ma debarasez
de un oarecare Ben-Omar, pe al carui secretar o fac eu acum sub
numele de Nazim.

— Unul mai mult sau mai putin, nu conteaza! raspunse Barroso.

— Cu atit mai mult cu cit, cu asta,e destul sa sufli si a si disparut.

— Si cum socotiti dumneavoastra?

— Iata ce plan am, raspunse Sauk, dupa ce se incredinta ca nu-l
putea auzi nimeni. Cei despre care este vorba, trei francezi, maluinul
Antifer, prietenul lui si cu nepotul, apoi un bancher tunisian, Zam-
buco, au debarcat la Loango ca sa puna mina pe o comoara ascunsa
pe una din insulitele golfului Guineii

— Cam pe unde? intreba repede Barroso.

— Prin apropierea golfuletului Ma-Yumba, raspunse egipteanul.
Au de gind sa o ia pe linga tarm pina la acest orasel si m-am gindit
ca o sa fie usor sa-i atacam cind au sa se intoarca la Loango cu co-
moara lor ca sa astepte trecerea pachebotului de la San-Paolo, care
trebuie sa-i duca la Dakar.

— Nimic mai usor, excelenta, afirma Barroso, gasesc eu o du-
zina de baieti de treaba, amatori de o afacere serioasa si care nu
asteapta decit sa va ajute in schimbul unui pret convenabil asupra
caruia o sa va intelegeti

— Eram sigur de asta, Barroso, si prin pustietatile astea nu se
poate ca lovitura sa nu reuseasca.

— Fara indoiala, excelenta, dar v-as propune o combinatie mai
avantajoasa.

— Atunci, spune!

— Eu comand aici o corabie de o suta cincizeci de tone, Portale-
gre,
care transporta marfuri de la un port la altul al coastei. Or,
corabia mea este pe punctul de a pleca peste doua zile la Baracka
din Gabon, putin mai la nord de Ma-Yumba

— Grozav! striga Sauk, este o imprejurare pe care-trebuie sa o
folosim! Jupin Antifer o sa se grabeasca sa urce pe corabia ta, ca
sa-si scuteasca oboseala si primejdiile unei calatorii de-a lungul
tarmului, pe jos. O sa ne debarci la Ma-Yumba, o sa te duci sa-ti
descarci marfurile la Gabon si apoi te intorci sa ne iei si pe drumul
de intoarcere la Loango

— inteles, excelenta.

— Citi oameni ai la bord ?

— Doisprezece.

— Esti sigur de ei?

— Ca de mine insumi.

— Si ce transporti la Gabon?

— O incarcatura de arahide si, in afara de asta, sase elefanti cum-
parati de o firma din Baracka pentru a-i expedia unei menajerii
din Olanda.

— Nu vorbesti franceza, Barroso?

— Nu, excelenta

— Nu uita ca nici eu nu trebuie sa stiu sau sa inteleg franceza.

Asa ca o sa-i spun lui Ben-Omar sa-ti faca propunerea si sint sigur
ca maluinul o sa o prinda din zbor.

Era, in adevar, sigur si este cazul sa ne temem ca cei doi colegatari,
jefuiti de bogatiile lor, sa nu piara impreuna cu tovarasii lor in timpul
calatoriei de intoarcere prin golful Guineii.

Si cine ar fi putut impiedica aceasta crima? Cine i-ar fi putut
descoperi pe faptuitori?

Loango nu este sub dominatia portugheza, cum sint Angola si
Benguela. Este unul din regatele independente din acel Congo —
cuprins intre fluviul Gabon la nord si fluviul Zair la sud — care
avea sa apartina in curind Frantei. Dar pe vremea aceea, de la Capul
Lopez pina la Zair, regii indigeni recunosteau suveranul din Loango
si-i plateau un anumit tribut in sclavi, ca de pilda cei din Cassange,
Tomba-Libolo precum si unii vasali domnind peste mici teritorii
faramitate. Societatea negrilor este intocmita in chipul urmator:
sus, regele si familia sa, apoi printii de singe, adica cei nascuti de
o printesa, numai ea putind sa le transmita aceasta calitate; apoi
sotii printeselor care sint suzerani, apoi preotii, fetisii sau Ťyangasť,
al caror sef Sitome este de esenta divina, pe urma samsarii, negus-
torii si, in sfirsit, clientii, adica poporul.

Cit despre sclavi, sint multi, sint prea multi. Este adevarat ca nu
mai sint vinduti in strainatate, aceasta fiind una din urmarile in-
terventiei europene pentru desfiintarea comertului cu sclavi. Sa fi
fost oare grija pentru demnitatea si libertatea omului care a pri-
lejuit aceasta abolitie? Gildas Tregomain, care se dovedi un bun
cunoscator de oameni si lucruri, era cu totul de alta parere cind
in acea zi ii spuse lui Juhel:

— Daca nu s-ar fi scos zahar din sfecla si daca nu s-ar fi folosit
decit zaharul din trestia de zahar pentru a-ti indulci cafeaua, co-
mertul de sclavi ar fi continuat si probabil ca nu s-ar fi desfiintat
niciodata!

Dar faptul ca regele din Loango este regele unei tari care se
bucura de o independenta deplina nu inseamna ca drumurile ei
sint destul de supravegheate si calatorii la adapost de orice pericol.
Asa incit, cu greu s-ar fi gasit un tinut mai prielnic sau o mare mai
potrivita pentru o lovitura mirsava.

Asta era si grija ce-l framinta pe Juhel — cel putin in ceea ce
priveste calatoria pe uscat. Daca unchiului sau, exaltat cum era, nu-i
pasa deloc, tinarul capitan se gindea cu o adevarata teama la aceasta
calatorie de doua sute de kilometri de-a lungul litoralului, pina la
golful Ma-Yumba. De aceea crezu de datoria lui sa-i impartaseasca
si luntrasului temerile sale.

— Ce sa facem, baiatule? ii raspunse Gildas Tregomain. Ai intrat
in hora trebuie sa joci!

— in realitate, relua Juhel, excursia pe care am facut-o de la
Mascat la Sohar nu a fost decit o plimbare si inca intr-o tovarasie
foarte placuta!

Aceasta frintura de discutie arata limpede ingrijorarea lui Juhel,
impartasita dealtfel si de Gildas Tregomain. Asa ca, amindoi in-
cercara o adevarata usurare cind Sauk, prin intermediul lui Ben-
Omar, i-l prezenta jupinului Antifer si bancherului din Tunis pe
portughezul Barroso. Nu se mai punea problema unor drumuri
lungi prin aceste tinuturi primejdioase, se terminase cu oboseala
unei calatorii atit de lungi sub dogoarea arsitei. Deoarece Sauk
nu pomenise nimic de legaturile lui din trecut cu Barroso, deoarece
Juhel nu banuia ca acesti doi ticalosi se cunoscusera vreodata, nu-i
fu trezita neincrederea. Important era ca pina la golful Ma-Yumba
vor calatori pe mare. Timpul era frumos Aveau sa fie acolo in
patruzeci si opt de ore Corabia o sa-si debarce pasagerii in port
o sa-si continue drumul spre Baracka la intoarcere o sa-i imbarce
din nou, de aceasta data cu comoara cu tot si vor reveni cu totii
la Loango, de unde primul pachebot ii va duce la Marsilia Nu!
Niciodata norocul nu-i surisese atit de mult lui Pierre-Servan-Malo.
Fara indoiala, va trebui sa plateasca un pret bun pentru aceasta
calatorie cu corabia. Ei, dar ce conta pretul!

in asteptarea celor sase elefanti expediati din interiorul tarii si
care trebuiau sa fie adusi la bordul lui
Portalegre, aveau de petre-
cut doua zile la Loango. Asa ca Gildas Tregomain si Juhel — pri-
mul totdeauna dornic sa se instruiasca — se distrara hoinarind
prin orasel, prin Ťbanzať cum i se spune in limba congoleza. Ve-
chea cetate, Loango sau Bouala, masurind de jur imprejur patru
mii cinci sute de metri, este cladita in mijlocul unei paduri de pal-
mieri. E alcatuita doar din citeva pravalii inconjurate de Ťchiru-
bequeť, un fel de colibe facute din tulpini de rafie si acoperite cu
frunze de papirus. Firmele sint portugheze, spaniole, franceze, en-
gleze, olandeze, germane. Precum se vede, nici ca se poate mai ames-
tecat. Dar cit de nou este totul pentru luntras! Bretonii de pe malu-
rile riului Rance nu aduc nici pe departe cu acesti indigeni pe juma-
tate goi, inarmati cu arcuri, cu sabii de lemn si securi incovoiate,
in oraselele dintre Saint-Malo si Dinan nu gasesti colibe din acelea,
adapostite de cocotieri uriasi. Ogoarele din Bretania nu se compara
cu ogoarele din Loango. Aici este destul sa zgirii putin pamintul
pentru a obtine recolte minunate; acel Ťmanfrigoť sau mei ale carui
spice cintaresc un kilogram, acel Ťholcusť care creste fara a fi cul-

tivat, acel Ťlucoť folosit la fabricarea piinii, acel porumb care da
trei recolte pe an, orzul, cartofii, maniocul, Ťtambať, un fel de
pastirnac, acea Ťinsanguisť sau linte, tutun, prin locurile mlasti-
noase trestia de zahar, vita de vie importata din Canare si Madera,
smochine, banane, portocalele numite Ťmambrochasť, lamii, rodii,
Ťcoudesť, un fruct ca un fel de gogoasa de molift plina cu o sub-
stanta fainoasa si zemoasa, Ťneubanzamsť, un fel de alune foarte
apreciate de bastinasi, si ananasi care cresc de la sine pe terenurile
aride. Si apoi, ce de arbori uriasi — manglieri1, santali, cedri, tamarini,
palmieri, multi baobabi din care se extrage un sapun vegetal si un
suc de fructe foarte cautat de negri.

Si ce puzderie de animale: turme de porci mistreti, zebre, bivoli,
caprioare, gazele, antilope, elefanti, jderi, zibeline, sacali, porci
ghimposi, veverite zburatoare, pisici salbatice, pisici-tigru, fara sa
mai vorbim de felurite neamuri de maimute, cimpanzei, micutii
Ťstrimbatoriť cu coada lunga si botul albastrui, struti, pauni, sturzi,
potirnichi cenusii si rosii, lacuste comestibile, albine, apoi tintari,
Ťcanzosť si alte nenumarate ginganii. Uimitoare tara, si daca ar
fi avut timp sa studieze stiintele naturii, din ce izvor nesecat s-ar fi
adapat Gildas Tregomain!

Putem fi siguri ca nici jupin Antifer, nici bancherul Zambuco
nu ar fi stiut sa spuna daca Loango era populat cu albi sau cu negri.
Nu! Ochii lor priveau in alta parte. Se uitau in departare, mai catre
nord, spre un punct nevazut, un punct unic in lume, un fel de urias
diamant cu straluciri vrajite, cintarind mii de carate Ťsi valorind
milioane de franci! Ah, cit de nerabdatori erau sa puna in sfirsit
piciorul pe insulita numarul doi, capatul definitiv al aventuroasei
lor calatorii!

in zorii zilei de 22 mai, corabia era gata de plecare. Cei sase ele-
fanti, sositi in ajun, fusesera imbarcati cu toate menajamentele
datorate unor animale atit de mari. Sase animale extraordinare care,
desigur, nu ar fi compromis nici circul Sam Lockhart! Se intelege
de la sine ca fusesera rinduiti de-a latul, in fundul calei.

Poate ca nu era tocmai potrivit ca o corabie de numai o suta cinci-
zeci de tone sa fie incarcata cu o asemenea greutate, primejdioasa
pentru echilibrul ei. Juhel chiar ii atrasese atentia luntrasului asupra
acestui lucru. Este adevarat ca stilpii transversali ai puntii erau
destul de tari si corabia tragea putina apa, ca sa usureze acostarea
la adincimi mici. Cele doua catarge, foarte indepartate unul de altul,

Note:

1 Arbore rasinos si aromat, (n.r.)

aveau pinze patrate, fiindca un asemenea vas nu merge bine decit
cu vintul din spate si daca nu inainteaza prea repede, in schimb este
construit pentru a naviga fara primejdii pe linga coasta.

in plus, timpul era favorabil. La Loango ca si in intreg acest te-
ritoriu al Guineii, anotimpul ploilor, care incepe in septembrie, se
termina in mai sub influenta vinturilor venite din nord-vest. in
schimb, daca timpul este frumos din mai pina in septembrie, ce cal-
dura de nesuportat, abia potolita de bogata roua a noptilor! De
cind debarcasera, calatorii nostri se topeau pe picioare, slabeau
vazind cu ochii. Mai mult de treizeci si patru grade la umbra! Prin
aceste locuri, daca ne-am lua dupa unii exploratori prea putin vred-
nici de incredere, de bastina din Gasconia sau de pe la gurile Ronu-
lui, ciinii sint nevoiti sa sara tot timpul in sus ca sa nu-si arda labele,
iar mistretii sint gasiti in birlogul lor gata fripti! Lui Gildas Tre-
gomain nu-i lipsea mult ca sa dea crezare acestor povesti

Catre orele opt dimineata, Portalegre iesi in larg. Oameni si ele-
fanti, erau cu totii prezenti la bord. Si tot la fel impartiti: jupin
Antifer si Zambuco mai obsedati ca oricind de acea insulita numarul
doi. Ce povara li se va lua de pe suflet cind matelotul de cart o va
semnala la orizont! Apoi Gildas Tregomain si Juhel, unul uitind
marile Africii pentru a sa Mare a Minecii bretona, celalalt dorin-
du-si numai sa se racoreasca in bataia brizei Sauk si Barroso su-
sotind impreuna — si de ce ne-am mira? Vorbeau doar aceeasi
limba si numai datorita intilnirii lor corabia fusese pusa la dispo-
zitia jupinului Antifer.

Cit despre echipaj, se compunea dintr-o duzina de vlajgani, mai
mult sau mai putin portughezi, cu infatisarea destul de respinga-
toare. Daca unchiul, adincit in gindurile lui, nu lua seama la aceste
lucruri, nepotului nu-i scapara insa mutrele lor suspecte si-i im-
partasi si luntrasului parerea lui. Dar blajinul Gildas Tregomain
ii raspunse ca pe o asemenea caldura e greu sa judeci oamenii dupa
infatisare. in fond, fiind vorba de echipajul unei ambarcatiuni afri-
cane, nu trebuiau sa fie prea pretentiosi.

Calatoria de-a lungul litoralului — cu vintul care batea din spate
— fagaduia sa fie foarte placuta.
Portentosa Africa1! ar fi spus
Gildas Tregomain, daca ar fi cunoscut pomposul epitet cu care
romanii salutau acest continent. in adevar, daca gindurile jupinului
Antifer si ale tovarasilor lui nu ar fi fost cu totul in alta parte, tre-
cind prin fata agentiei de comert Chillu, e sigur ca s-ar fi lasat in
voia unei admiratii pe care o merita pe drept cuvint frumusetea

Note:

Minunata Africa (in limba latina, in text).

naturala a acestei coaste. Dintre toti, insa, singur luntrasul privea
cu ochii omului care vrea sa ia cu el, cit de cit, ceva amintiri. Si ce
se putea inchipui mai minunat decit nesfirsitele siruri de cringuri
inverzite, rinduite unul dupa altul pe colinele abia unduite, dominate
ici-colo de inaltimile acelor munti extraordinari — muntii Strauch,
invaluiti in calde ceturi in departare! Din mila in mila, plaja se
scobeste facind loc unor cursuri de apa iesite din padurile stufoase
si pe care aceste calduri tropicale nu izbutesc sa le sece. Este ade-
varat, toata aceasta apa nu merge in mare. Nenumarate zburatoare
ii fura o seama de picaturi: pauni, struti, pelicani, cufundari ale caror
zbenguieli insufletesc aceste neasemuite privelisti. Acolo isi fac
aparitia turme de antilope gratioase, cirezi de Ťempolangasť sau
elani. Acolo se balacesc in noroi mamifere uriase, in stare sa inghita
o tona din aceasta apa limpede, asa cum luntrasul ar fi inghitit un
pahar de apa, turme de hipopotami care de departe seamana cu
porcii trandafirii, a caror carne se pare ca nu este dispretuita de
bastinasi.

Asta il facu pe Gildas Tregomain sa-i spuna lui jupin Antifer,
linga care se afla la prova:

— Ei, prietene ce-ai zice de niste picioare de hipopotam a la
Sainte-Menehould? Ti-ar placea?

Pierre-Servan-Malo se multumi sa ridice din umeri, aruncindu-i
luntrasului una din acele priviri buimace, ratacite care nu pri-
vesc nicaieri

— Nici macar nu mai intelege! murmura Gildas Tregomain, a
carui batista tinea loc de evantai.

Pe marginea tarmului se zareau de asemenea cirduri de maimute
sarind dintr-un copac in altul, urlind, strimbindu-se atunci cind,
dintr-o miscare a cirmei,
Portalegre se apropie mai mult de tarm.

Sa mentionam ca daca ar fi fost siliti sa mearga pe jos de la
Loango la Ma-Yumba, nu zburatoarele, hipopotamii, maimutele,
nu aceste animale i-ar fi suparat pe calatorii nostri. Nu, un pericol
mai serios ar fi fost prezenta panterelor si a leilor, ce se zareau arun-
cindu-se in salturi prin tufisuri, fiare uluitor de sprintene a caror
intilnire ar fi fost de temut. Odata cu inserarea, in mijlocul tacerii
impresionante care cobora la caderea noptii, izbucneau urlete ra-
gusite, latraturi sinistre. Acest concert lugubru razbea pina la cora-
bie ca mugetul unei furtuni. Tulburati, nelinistiti, elefantii din fun-
dul calei sforaiau, lasau sa se auda mormaituri salbatice si agitin-
du-se faceau sa trosneasca lemnaria corabiei. Hotarit lucru, nu era
deloc o incarcatura odihnitoare pentru calatori.

Trecura patru zile. Nici o intimplare neobisnuita nu veni sa tul-

bure monotonia acestei calatorii. Timpul continua sa ramina fru-
mos. Marea era atit de linistita incit nici
lui Ben-Omar nu-i mai
era rau. Nici un tangaj, nici un ruliu, si cu toate ca pe fund avea
un lest greu,
Portalegre aproape ca nu simtea prelungile ondulari
ale hulei care veneau sa se sparga, cu o usoara creasta de spuma,
de tarm.

Cit despre luntras, nu si-ar fi inchipuit niciodata ca o calatorie
pe mare ar fi putut fi atit de lina.

— Te-ai putea crede la bordul Fermecatoarei Amélie, intre ma-
lurile pasnicei Rance, ii spuse el tinarului sau prieten.

— Da, ii raspunse Juhel, cu singura deosebire ca pe Fermeca-
toarea Amélie
nu era un capitan Barroso si un calator ca acest Nazim,
al carui prietesug cu portughezul imi da din ce in ce mai mult de
banuit.

— Ei! ce crezi ca mai pot unelti si rasunelti ei acum, baiatule?
raspunse Gildas Trégomain. Ar fi cam tirziu, fiindca in curind ajun-
gem si noi la capatul drumului!

Si intr-adevar, la rasaritul soarelui, la 27 mai, dupa ce trecuse
de capul Banda, corabia se afla la mai putin de douazeci de mile de
Ma-Yumba. Acest lucru il afla Juhel prin Ben-Omar, care, la rindul
sau, aflase de la Sauk, care, indemnat de Ben-Omar, il intrebase
pe Barroso.

Asadar, aveau sa ajunga chiar in seara aceea in micul port din
statul Loango. Coasta se si adincea dupa Capul Matooti, schitind
un golf larg in fundul caruia se ascundea oraselul. Daca insulita
numarul doi exista, daca ea se afla la locul indicat de ultima nota,
aici, in acest golf trebuia cautata!

Jupin Antifer si Zambuco isi lipeau fara incetare ochiul de ocu-
larul lunetei lor al carui obiectiv il frecau si-l rasfrecau.

Din nefericire vintul era domol, briza aproape contenise. Cora-
bia inainta incet, cu aproximativ doua noduri.

Capul Matooti fu depasit catre ora unu. La bord rasuna un stri-
gat de bucurie. Cei doi viitori cumnati zarisera tocmai, in acelasi
timp, o serie de insulite in fundul golfului. Cu siguranta ca cea pe
care o cautau era una din ele Care? Asta aveau sa afle a doua
zi, prin observarea soarelui.

La cinci sau sase mile spre rasarit, pe sageata ei de nisip, intre
mare si bratul Banya, aparea Ma-Yumba cu factoriile si luminoa-
sele ei casute printre arbori. in fata tarmului se leganau citeva barci
de pescari asemeni unor mari pasari albe.

Ce liniste domnea in acest golf! O barca nu ar fi stat mai nemis-
cata pe intinsul unui lac Ce spunem noi? Pe oglinda unui helesteu

sau a unui imens castron cu untdelemn! Torentul de raze care se
pravalea peste aceste tinuturi incingea aerul. De pe Gildas Trego-
main sudoarea curgea ca din fintina unui parc regal intr-o zi de
mare sarbatoare.

Totusi Portalegre se apropia multumita citorva adieri mai puter-
nice care rabufneau din cind in cind dinspre apus. Insulitele din
golf incepeau sa se desluseasca mai bine. Se si puteau numara, erau
sase sau sapte, semanind cu niste cosuri cu verdeata.

La ora sase seara, corabia trecea prin arhipelag. Jupin Antifer
si Zambuco stateau in picioare la prova. Sauk, nemaiputind sa-si
stapineasca nerabdarea, era gata-gata sa se dea de gol, indrepta-
tind astfel banuielile lui Juhel. Toti trei mincau din ochi prima din
aceste insulite. Se asteptau ei oare sa vada tisnind din maruntaiele
ei o jerba de milioane ca dintr-un crater de aur?

Si totusi, daca ei ar fi stiut ca insulita in maruntaiele careia Ka-
mylk-Pasa isi ingropase comoara nu era alcatuita decit din stinci
sterpe, din pietre golase, fara un copac, fara vreo tufa, fara indoiala
ca ar fi exclamat desperati:

— Nu! Nu este nici asta!

Este adevarat ca din 1831, adica intr-un rastimp de treizeci de
ani, natura avusese tot timpul sa acopere numita insula cu verdeata.

Portalegre se apropia incet-incet, cu pinzele umflate de ultimele
adieri ale serii, astfel ca sa depaseasca virful din nord. Daca vintul
ar fi stat cu totul, ar fi fost siliti sa ancoreze in larg pina in zorii zilei.

Dar, deodata, alaturi de luntras, care se sprijinise de bastingajul
tribordului, se auzi un geamat. Gildas Tregomain se intoarse
Ben-Omar era cel care tocmai gemuse.

Notarul, palid, descompus, cu inima in git, avea iarasi rau de
mare Cum? Pe acest timp atit de linistit, in acest golf care parea
adormit, fara macar o incretitura pe suprafata apei?

Da! Si sa nu ne miram ca bietul om era ingrozitor de bolnav!

Fiindca, de necrezut, corabia se legana intr-un ruliu venit parca
din senin, ciudat, de neinteles. Se clatina pe rind, de la babord la
tribord, de la tribord la babord, intr-o leganare inexplicabila.

Echipajul alearga de la un capat la altul al corabiei. Apare si ca-
pitanul Barroso.

— Ce se intimpla ? intreaba Juhel.

— Ce este? intreaba luntrasul.

Este cumva vorba de o eruptie submarina care ameninta sa scu-
funde corabia?

Dealtfel, nici jupin Antifer, nici Zambuco, nici Sauk nu par a
baga ceva de seama.

Elefantii agitindu-si trompele.

— Ah, elefantii! striga Juhel.

Da! Elefantii sint cei care pricinuiesc acest ruliu. Cuprinsi de o
ciudata pofta, le-a dat prin gind sa se ridice odata, cu totii, cind pe
picioarele din spate, cind sa se lase pe cele din fata, dind astfel cora-
biei un balans formidabil, care se parea ca le place, asa cum veveritei
ii place sa se invirteasca in cusca ei rotitoare. Dar ce mai veverite,
aceste pachiderme!

Ruliul creste, parapetul corabiei ajunge la nivelul apei, apa ame-
ninta corabia la tribord sau la babord

Barroso cu citiva oameni din echipaj se reped in cala. incearca
sa linisteasca animalele. Strigate si lovituri nu ajuta la nimic. Ele-
fantii, agitindu-si trompele, ciulind urechile, dind din coada, se
infurie din ce in ce mai tare.
Portalegre se clatina, se clatina, se cla-
tina si apa navaleste peste bord.

N-a tinut mult.

in zece secunde marea a patruns in cala si corabia s-a scufundat,
in timp ce ragetele animalelor imprudente se stingeau in adincuri.

Capitolul IX

IN CARE JUPIN ANTIFER SI ZAMBUCO
DECLARA CA NU VOR PARASI INSULITA CARE II ADAPOSTESTE,
INAINTE DE A O FI CERCETAT

Ťin sfirsit am naufragiat!ť putea sa spuna a doua zi fostul ca-
pitan al
Fermecatoarei Amélie.

in adevar, seara, dupa ce corabia pierise la o adincime de treizeci-
patruzeci de metri, insulita din golful Ma-Yumba, catre care se
indreptau in ajun, servea de adapost naufragiatilor de pe
Portalegre.
Nu murise nimeni in aceasta catastrofa de necrezut! Nu lipsea ni-
meni la apel, nici dintre calatori, nici din echipaj. Toti, ajutindu-se
unii pe altii, jupin Antifer sustinindu-l pe bancherul Zambuco, Sauk
sprijinindu-l pe Ben-Omar, nu avusesera de inotat decit foarte putin
pentru a ajunge la stincile de pe insulita. Numai elefantii pierisera
in mijlocul unui element pentru care nu-i crease natura. Se inecasera
cu totii. La urma urmelor, era vina lor. Nu-i ingaduit sa transformi
o corabie in leagan.

Primul strigat al jupinului Antifer, debarcind pe insulita, fusese:

— Si instrumentele noastre? Si hartile?

Din nefericire — si era o pierdere de neinlocuit — nici sextantul,
nici cronometrul, nici atlasul, nici cartulia ŤCunoasterea vremiiť
nu putusera fi salvate, naufragiul petrecindu-se in citeva secunde.
Din fericire, bancherul si notarul pe de o parte, luntrasul pe de alta,
isi purtau la briu banii de calatorie, si din acest punct de vedere
naufragiatii erau feriti de neplaceri.

Sa notam ca lui Gildas Tregomain nu-i fusese greu sa pluteasca
la suprafata apei, greutatea lichidului dislocuit de volumul corpului
sau fiind mai mare; fusese nevoie doar sa se lase dus de hula, esuind
apoi binisor, ca un cetaceu, pe nisipul auriu al tarmului.

Cit despre haine, acesta fu lucru usor: intinse la soare numai o
jumatate de ora, hainele putura fi folosite fiind perfect uscate.

Calatorii nostri petrecura totusi o noapte la adapostul arborilor,
destul de neplacuta, fiecare lasindu-se in voia gindurilor sale. Nu
incapea indoiala ca, potrivit indicatiilor clare ale ultimului docu-
ment, ei ajunsesera in preajma insulitei numarul doi. Dar punctul
matematic unde se intretaiau paralela 3°17' sud si meridianul 7°23'
est, unul mentionat pe nota din insulita din golful Oman, cealalta
pastrata in casa de bani a bancherului tunisian, cum sa-l calculeze
acum cind Juhel, lipsit de sextant si de cronometru, nu mai putea
lua inaltimea?

Asa ca, fiecare dintre calatori, potrivit firii sau dorintelor sale,
isi spunea:
Zambuco:

ŤAsta inseamna sa te ineci la mal!ť
Jupin Antifer:

ŤNu plec de aici pina nu rascolesc toate insulitele din golful Ma-
Yumba, de-ar trebui sa pierd pentru asta zece ani din viata!ť
Sauk:

ŤO lovitura atit de bine pregatita si care da gres din pricina acestui
afurisit de naufragiu!ť
Barroso:

ŤSi elefantii mei care nu erau asigurati!ť
Ben-Omar:

ŤAllah sa ne aiba in paza lui, dar iata o prima care era sa ma
coste scump, chiar daca o sa o cistig!
Juhel:

ŤSi acum, nimic nu o sa ma mai impiedice sa ma intorc in Europa,
linga scumpa mea Enogate!ť
Gildas Tregomain:

ŤSa nu te imbarci niciodata pe o corabie cu o incarcatura de ele-
fanti nazdravani!ť

in acea noapte, nu se dormi deloc. Daca de frig nu prea sufereau
naufragiatii, cum isi vor potoli foamea a doua zi, la ora obisnuita
a prinzului, cind stomacurile lor isi vor cere drepturile? Macar
daca acesti arbori ar fi fost niste cocotieri incarcati cu fructe si cu
care ar fi putut sa se multumeasca in lipsa de ceva mai bun, pina
aveau sa ajunga la Ma-Yumba? Da, dar cum sa ajungi la acest
orasel asezat in fundul golfului, fiind pina acolo o distanta de cinci-
sase mile? Sa semnalizeze? Dar ar fi zarit cineva semnalele lor?
Sa parcurga aceste sase mile inotind? Se afla oare in echipajul de
pe
Portalegre un om in stare de asa ceva? in sfirsit, cind s-o lu-
mina de ziua, au sa vada

Dealtfel, nu se arata nici un semn ca insulita ar fi fost locuita —
bineinteles de oameni.

Cit despre unele fiinte vii, galagioase, incomode, primejdioase
chiar prin numarul lor, acestea nu lipseau. Lui Gildas Tregomain
ii trecu prin gind ca toate maimutele din lume isi dadusera intilnire
in acest loc! Se aflau, desigur, in capitala regatului Jocko1 in
Jockolia ?

Asa incit, cu toate ca atmosfera era linistita, cu toate ca valurile
abia loveau usor tarmul, naufragiatii nu se putura bucura pe aceasta
insula de un ceas de odihna. Cu neputinta sa inchida ochii din pri-
cina zgomotului necontenit. in jurul arborilor se simtea o foiala
ciudata. Si o larma ca si cind ar fi rasunat tobele unui trib congo-
lez. Era pe sub ramuri un du-te-vino neincetat, strigate guturale
ca de santinele ragusite. Bezna noptii insa nu lasa sa se vada nimic.

Odata cu lumina zilei, se lamurira si calatorii nostri. Insulita era
folosita ca adapost de un intreg trib de Ťquadrumanesť, acei uriasi
cimpanzei ale caror ispravi le-a povestit frantuzul du Chaillu pe cind
ii vina in inima Guineelor.

Si, pe cinstea mea, cu toate ca nu-l lasasera sa doarma, Gildas
Tregomain nu putu sa nu admire aceste extraordinare exemplare de
antropoide. Erau, cu siguranta, tocmai acei Ťjockoť ai lui Buffon,
care sint in stare sa execute unele munci lasate de obicei pe seama
priceperii si miinilor omenesti — mari, puternici, voinici, cu prog-
natismul fetei putin pronuntat, cu arcada sprincenelor aproape nor-
mala. Umflindu-si pieptul si frecindu-si-l cu putere, stirnesc acel
zgomot de tobe.

La drept vorbind, cum de isi alesesera culcusul pe aceasta insulita,
cum s-au transportat aici de pe uscat, cum izbuteau sa-si gaseasca
hrana trebuincioasa, fiind destul de numeroase —. sa tot fi fost vreo
cincizeci de maimute — sa lamureasca altii aceasta situatie. De-
altfel, asa cum Junei isi dadu numaidecit seama, insulita, lunga de
doua mile si lata de una, era acoperita cu fel de fel de arbori, obis-
nuiti la aceasta latitudine tropicala. Mai mult ca sigur ca acesti
arbori aveau fructe bune de mincat, ceea ce asigura hrana acestor
quadrumane. Or, in materie de fructe, radacini, legume, tot ce era
bun de mincare pentru maimute putea fi si pentru oameni. Acest
lucru voira sa-l afle mai intii Juhel, luntrasul si matelotii de pe
Portalegre. Dupa un naufragiu, dupa o noapte fara mincare iti este
ingaduit sa-ti fie foame si sa cauti, daca poti, sa ti-o potolesti. Peste
tot in jurul lor, fructe si radacini salbatice din belsug. Sa le infuleci
insa crude nu-i prea placut, decit doar daca ai un stomac de mai-
muta. Dar nu te impiedica nimeni sa le fierbi, daca ai cum sa faci
focul. Si chiar daca nu este prea usor, nici cu neputinta nu este atunci
cind ai chibrituri de-ale regiei franceze. Din fericire, Nazim isi im-
prospatase provizia la Loango si in cutia de arama in care se aflau
nu patrunsese apa. Asa ca, odata cu ivirea zorilor, sub copacii din
tabara pilpiia un foc de lemne uscate.

Naufragiatii se adunasera in jurul acestui foc. Jupin Antifer si
Zambuco tot mai erau furiosi. Probabil ca furia tine de foame,
fiindca refuzara sa-si ia partea din prinzul rudimentar la care se
adaugasera citiva pumni din alunele acelea atit de cautate de locui-
torii Guineii.

Dar si maimutelor le plac alunele si mai mult ca sigur ca ele nu
vedeau cu ochi buni pe acesti cotropitori ai insulei lor, pe acesti
straini care puneau mina pe proviziile lor. in curind, unele topaind,
altele nemiscate, cu toatele strimbindu-se in fel si chip, facura in
jurul lui jupin Antifer si a tovarasilor sai un cerc.

— Trebuie sa bagam de seama, ii atrase Juhel atentia unchiului
sau. Aceste maimute sint puternice, nu gluma, si de zece ori mai
multe decit noi, iar noi sintem si neinarmati

Maluinului insa nu-i prea pasa de maimute!

— Ai dreptate, baiete, spuse luntrasul. Iata niste domni care
nu prea par a cunoaste legile ospitalitatii si atitudinea lor este cam
amenintatoare

— Este vreo primejdie pentru noi ? intreba Ben-Omar.

— Primejdia de a fi pur si simplu rupti in bucati, spuse foarte
serios Juhel.

La auzul acestui raspuns, notarul bucuros ar fi vrut sa o stearga
dar, cum se spune nu era chip.

in acest timp Barroso isi asezase in asa fel oamenii, incit sa poata

face fata oricarui atac. Apoi, el si Sauk se trasera mai la o parte,
discutind intre ei, in timp ce Juhel nu-i slabea din priviri.

Subiectul discutiei lor era usor de ghicit. Sauk isi stapinea cu
greu furia la gindul ca naufragiul neprevazut facuse sa se spulbere
planul asupra caruia se intelesesera. Trebuiau sa ticluiasca un altul.
Nu avea nici o indoiala ca se aflau in apele insulitei numarul doi
si ca, deci, comoara lui Kamylk-Pasa se afla pe una din insulitele
din golful Ma-Yumba — pe asta sau pe alta. Ei bine, cele ce avusese
de gind sa faca Sauk dupa ce se va fi debarasat de francez si tovarasii
lui, avea sa o faca mai tirziu, cu ajutorul lui Barroso si al oamenilor
lui Dealtfel, in acest moment nu era nimic de facut Cu toate ca
tinarul capitan nu-si mai avea la indemina instrumentele de precizie,
indicatia data de ultima notita putea sa-i fie de folos in cercetarile
in care el, Sauk, nu s-ar fi putut descurca.

Toate acestea fura clar stabilite de cei doi ticalosi atit de potri-
viti pentru a se intelege. Era de la sine inteles ca Barroso avea sa
fie despagubit din plin de catre complicele sau pentru pierderea
pe care o suferise si ca valoarea corabiei, a incarcaturii precum si
a pachidermelor ii va fi in intregime platita.

Cel mai important insa era acum sa ajunga in oraselul Ma-Yumba.
Citeva barci de pescari tocmai se desprindeau de tarm. Puteau fi
usor zarite. Cea mai apropiata plutea la mai putin de trei mile de
insulita. Vintul fiind slab, ea nu ar fi ajuns inainte de trei-patru ore
in vazul taberei, de unde i s-ar fi putut face semne Deci, inainte
inca de amiaza, naufragiatii de pe
Portalegre vor fi instalati intr-unui
din factoriile oraselului, unde vor gasi desigur o primire buna si
o calda ospitalitate.

— Juhel!.,. Juhel!

Chemarea aceasta intrerupse brusc discutia dintre Sauk si por-
tughez.

Jupin Antifer era cel care strigase; urma apoi a doua chemare:

— Gildas! Gildas!

Tinarul capitan si luntrasul, care stateau pe mal ca sa observe
barcile de pescari, se apropiara numaidecit de jupin Antifer.

Bancherul Zambuco se afla linga el si Ben-Omar, la un semn, se
apropie si el.

Lasindu-l pe Barroso sa se intoarca la oamenii lui, Sauk se stre-
cura incet spre grupul jupinului Antifer, in asa fel incit sa poata
trage cu urechea la cele ce vorbeau. Cum era stiut ca nu cunostea
limba franceza, nimeni nu avea sa se nelinisteasca de prezenta lui.

— Juhel, spuse jupin Antifer, fii atent fiindca a venit momentul
sa luam o hotarire.

Vorbea cu un glas intretaiat, ca un om ajuns in culmea enervarii.

— Ultimul document spune ca insulita numarul doi se afla in
golful Ma-Yumba Or, noi sintem in golful Ma-Yumba in pri-
vinta asta, nu-i nici o indoiala

— Nici o indoiala, unchiule.

— Dar nu mai avem nici sextant, nici cronometru fiindca acest
neindeminatic de Tregomain, caruia am facut prostia sa i le incre-
dintez, le-a pierdut

— Prietene incerca sa spuna luntrasul.

— Mai curind m-as fi inecat decit sa le pierd! raspunse cu asprime
Pierre-Servan-Malo.

— Eu de asemenea! adauga si bancherul.

— intr-adevar domnule Zambuco! riposta cu un gest de indig-
nare Gildas Tregomain.

— in sfirsit s-au pierdut, continua jupin Antifer si in lipsa
acestor instrumente, Juhel, o sa-ti fie, desigur, cu neputinta sa cal-
culezi pozitia insulitei numarul doi

— Cu neputinta, unchiule, si dupa parerea mea singura hotarire
inteleapta ar fi sa mergem la Ma-Yumba intr-una din aceste salupe,
sa ne intoarcem pe jos la Loango si sa ne imbarcam pe primul pache-
bot care face escala

— Asta niciodata! raspunse jupin Antifer.
Si bancherul, ca un ecou credincios, repeta:

— Niciodata!

Ben-Omar ii privea nepasator, cind pe unul, cind pe celalalt,
clatinind din cap, in timp ce Sauk asculta nepasator, fara a parea
ca intelege.

— Da Juhel o sa ne ducem la Ma-Yumba dar, in loc sa
plecam mai departe, la Loango, o sa raminem acolo Raminem
acolo cit va fi necesar, m-ai inteles? Ca sa cercetam insulitele gol-
fului toate

— Ce-ai spus, unchiule?

— Nu sint multe cinci sau sase si chiar de ar fi o suta, de ar
fi o mie si tot am sa le cercetez pe toate, una dupa alta!

— Unchiule nu-i cuminte

— Ba e foarte cuminte, Juhel! Una din ele este cea in care se afla
comoara Documentul arata chiar directia limbii de pamint unde
a fost ingropata de Kamylk-Pasa

— Sa-l ia dracu! murmura Gildas Tregomain.

— Cu vointa, cu rabdare, relua jupin Antifer, o sa descoperim
noi in cele din urma locul insemnat cu dublu K

— Si daca nu dam de acest loc? il intreba Juhel.

— Nu spune asta, Juhel! striga jupin Antifer. Pe Dumnezeu din
cer, nu spune asta!

Si intr-o explozie de furie sfarima in dinti pietricica pe care, pina
atunci, o tot rostogolise intre falci. Niciodata nu fusese mai aproape
de o congestie cerebrala.

Juhel nu crezu potrivit sa opuna rezistenta unei asemenea inca-
patinari. Cercetarile, care, dupa parerea lui, nu aveau sa duca la
nici un rezultat, nu aveau sa le ia mai mult de aproximativ cinci-
sprezece zile. Cind jupin Antifer se va convinge ca nu mai are ce sa
spere, va trebui — vrind-nevrind — sa se intoarca in Europa. Asa
ca Juhel ii raspunse:

— Sa fim gata a ne urca in barca pescarilor, de cum o acosta

— Nu inainte de a fi cercetat insulita pe care ne aflam, raspunse
jupin Antifer, fiindca in sfirsit de ce nu ar fi chiar asta?

Dealtfel, asa si era. Cine stie daca neobositii cautatori ai comorii
nu-si atinsesera telul, daca intimplarea nu facuse ceea ce ei, din lipsa
de sextant si cronometru, nu mai puteau sa faca? Noroc prea putin
probabil, veti spune? Fie! Dar dupa atit de multe suparari, osteneli,
pericole, de ce Dumnezeul norocului nu s-ar fi aratat binevoitor
fata de statornicii lui adoratori?

Juhel nu indrazni sa faca nici o obiectie; de fapt, asa era mai bine,
ca sa nu se piarda timp. Cercetarea insulitei trebuia terminata ina-
inte ca barca de pescari sa fi ajuns la tarm. Era de temut ca echipajul
corabiei sa vrea sa se imbarce de indata ce aceasta se va apropia
de stinci, grabit fiind sa se ospateze zdravan intr-una din factoriile
din Ma-Yumba. Cum sa-i silesti pe acesti oameni la o intirziere a
caror pricina nu le-o spui ? Cit despre a le destainui existenta comorii,
nici gind, ar fi insemnat sa le destainui secretul lui Kamylk-Pasa!

Nimic mai adevarat, dar in clipa in care jupin Antifer si Zambuco,
insotiti de Juhel si Gildas Tregomain, de notar si de Nazim, se vor
pregati sa paraseasca tabara, Barroso si oamenii lui nu vor fi oare-
cum mirati si ispititi sa-i urmareasca?

Era o situatie foarte grea. Daca s-ar fi descoperit comoara si
daca echipajul ar fi fost de fata la dezgroparea celor trei butoiase
cu milioane in aur, diamante si alte pietre pretioase, ce ar fi facut
acest echipaj ? Nu ar fi insemnat sa provoace la jaf si violenta toata
aceasta adunatura de aventurieri care nu faceau nici cit fringhia
cu care sa fie spinzurati? De doua ori mai numerosi decit maluinul
si tovarasii lui, repede i-ar fi invins, schingiuit, macelarit! Cu sigu-
ranta ca nu capitanul lor ar fi fost cel care sa-i potoleasca. Mai cu-
rind i-ar fi atitat si ar fi stiut ca din toata treaba asta el sa se aleaga
cu partea leului!

Dar sa-l silesti pe jupin Antifer sa procedeze cu o mai mare pru-
denta, sa-l faci sa inteleaga ca era mai bine sa piarda citeva zile, ca
trebuia mai intii sa se duca la Ma-Yumba cu echipajul de pe vasul
Portalegre, sa faca rost acolo de o gazda, apoi, a doua zi, cu o barca
inchiriata
ad-hoc, sa se intoarca pe insulita, dupa ce s-ar fi descoto-
rosit de acesti oameni pe buna dreptate suspecti, iata ceva ce nu era
deloc usor Unchiul lui Juhel nu ar fi vrut sa inteleaga in nici un
chip nu ar fi putut fi convins sa paraseasca insulita inainte de a o fi
cercetat Nimic pe lume nu l-ar fi oprit

Asa se facu ca luntrasul, cind ii dadu neinduplecatului sau prie-
ten toate acestea foarte judicioase povete, fu trimis la plimbare
intr-un chip nu prea placut, jupin Antifer incheindu-si explozia de
minie cu aceste doua cuvinte:

— La drum!

— Te rog

— Daca vrei, ramii N-am nevoie de tine

— Putina prudenta

— Haide Juhel.

Si trebuira sa se supuna.

Jupin Antifer si Zambuco parasira tabara. Gildas Tregomain si
Juhel se ridicara sa-i urmeze. Oamenii din echipaj nu pareau in-
teresati a se lua dupa ei. Barroso insusi nu parea ca vrea sa stie care
era motivul pentru care calatorii sai plecau de acolo.

Care sa fi fost pricina acestei atitudini?

Usor de inteles: Sauk auzise toata discutia dintre jupin Antifer
si Juhel, sinevrind nici sa impiedice, nici sa intirzie cercetarile, nu
avusese a-i spune capitanului portughez decit un cuvint.

Barroso ramasese deci linga echipajul lui caruia ii daduse ordin
sa astepte acolo, pe loc, sosirea barcilor de pescari si sa nu se inde-
parteze de tabara.

Aceste fiind zise, la un semn al lui Sauk, Ben-Omar se porni la
drum alaturindu-i-se jupinului Antifer, care nu avea de ce sa se
mire ca il vede pe notar insotit de secretarul lui, Nazim.

Capitolul X

IN CARE NASUL JUPINULUI ANTIFER SI AL BANCHERULUI
ZAMBUCO SFIRSESC PRIN A SE LUNGI NEMASURAT

Judecind dupa cit se inaltase soarele pe cer, erau aproape cea-
surile opt de dimineata — un Ťaproapeť cu care calatorii nostri

trebuiau sa se multumeasca, ceasornicele lor fiind oprite din cauza
naufragiului.

Daca oamenii lui Barroso nu se luasera dupa cautatori, nu acelasi
lucru se intimpla cu quadrumanii.

Cu evidenta intentie de a-i urmari pe intrusii care isi permiteau
sa le scotoceasca insulita, o duzina din acesti cimpanzei se des-
prinse din ceata.

Ceilalti ramasera in jurul taberei.

Din mers, luntrasul arunca priviri piezise acestor salbatici paznici,
care ii raspundeau cu groaznice strimbaturi insotite de gesturi ame-
nintatoare si urlete ragusite.

ŤFara doar si poate, se gindea el, fiarele astea discuta intre ele
Pacat ca nu le pot intelege Ar fi o placere sa poti discuta in limba
lor!ť

Minunat prilej, intr-adevar, sa faci observatii filologice; sa te in-
credintezi, asa cum pretinde in prezent americanul Garner1, daca
maimutele au semnale vocale care le folosesc la exprimarea diverse-
lor notiuni, astfel ca Ťwhouwť pentru hrana, Ťchenyť pentru bau-
tura, Ťiegkť pentru a lua seama; in sfirsit, daca in limbajul mai-
mutelor Ťať si Ťoť lipsesc, daca Ťiť este rar, daca Ťeť este putin
folosit, daca Ťuť si Ťiuť servesc de vocale fundamentale.

Nu ati uitat, desigur, ca documentul gasit pe insulita din golful
Oman, care dadea coordonatele insulitei din golfuletul Ma-Yumba,
preciza locul unde trebuia cautat acel semn de dublu K, indicind
ascunzisul comorii.

Pe prima insulita, cercetarile, conform instructiunilor, din scri-
soarea lui Kamylk-Pasa catre tatal jupinului Antifer, trebuiau sa
se faca la virful unei limbi de pamint meridionale, si acolo se si
facusera.

Pe cea de a doua insulita, documentul indica, dimpotriva, ca era
vorba de una din cotiturile septentrionale; pe una din stinci se afla
monograma.

Or, calatorii nostri, dupa naufragiu, debarcasera in partea de
sud. Era deci potrivit sa se indrepte catre nord, fapt ce-i silea sa
marsaluiasca aproximativ doua mile.

Cu jupin Antifer si Zambuco in frunte, Ben-Omar si Nazim in
linia a doua si Gildas Tregomain si Juhel in ariergarda, grupul se
indrepta in aceasta directie.

Nu trebuie sa ne mire ca cei doi mostenitori se aflau in fruntea

Note:

1 Naturalist american, a studiat la fata locului limba simiana si a trait citeva luni, in padurile Guineii.
viata maimutelor, (n.a.)

grupului. Mergeau repede, fara sa schimbe un cuvint, si nu ar fi
ingaduit nici unuia din cei ce ii insoteau sa le-o ia inainte.

Notarul ii arunca din cind in cind o privire nelinistita lui Sauk.
Era sigur ca acesta, in intelegere cu capitanul portughez, pusese
ceva la cale. Dealtfel, il chinuia si un alt gind. Acela ca, daca malui-
nul isi pierdea comoara, si comisionul lui se ducea pe acelasi drum.
O data sau de doua ori incerca sa scoata ceva de la Sauk, dar acesta,
cu privirea intunecata, chipul crunt, simtindu-se poate suprave-
gheat de Juhel, nu-i raspunse. Si in adevar, vazind cum se purta
Ben-Omar cu Nazim, neincrederea lui Juhel crestea din ce in ce
mai mult. Chiar si in notariatele din Alexandria nu era ingaduit ca secretarul sa fie cel care comanda si notarul silit sa se supuna — si fara indoiala ca, cu aceste doua personaje, asa stateau lucrurile.

Cit despre luntras, el nu se ocupa decit de maimute. Citeodata
chipul lui blajin si de treaba incerca sa raspunda strambaturilor lor;
inchidea ochii, isi incretea nasul, isi tuguia buzele. Nanon si Enogate
nu l-ar fi recunoscut daca l-ar fi vazut cum se schimonoseste.

Enogate! Ah, biata copila! Desigur ca in aceasta clipa ea se
gindea la logodnicul ei, fiindca la el se gindea tot timpul! Dar ca,
tocmai in aceasta zi, naufragiat fiind, mergea in mijlocul unui alai
de cimpanzei, nu, niciodata nu i-ar fi putut da prin gind un ase-
menea lucru!

La aceasta latitudine si in aceasta epoca a anului, soarele descrie
de la est la vest o jumatate de cerc, ajungind aproape la zenit. in
felul acesta, el nu proiecteaza asupra acestor tinuturi raze oblice,
ci raze perpendiculare. Este deci potrivita denumirea care li se da
de zona torida, unde intr-adevar esti prajit de soare de la rasaritul
si pina la apusul lui!

ŤSi smecherii astia care parca nici nu se sinchisesc de caldura,
isi spunea luntrasul cu ochii la duzina de cimpanzei care se silea sa
tina pasul cu grupul jupinului Antifer. Aproape ca iti pare rau ca
nu esti maimutať.

Poate ca, pentru a scapa de potopul de raze solare, ar fi fost mai
bine sa mearga in umbra copacilor? Dar prin aceste desisuri alca-
tuite din trunchiuri cu crengi foarte joase, parea cu neputinta de
patruns. Doar daca ai fi fost maimuta — asa cum isi dorea Gildas
Tregomain — sa te fi putut strecura printre ramuri, altfel era aproape
imposibil sa-ti croiesti drum. Asa ca jupin Antifer si tovarasii lui
mergeau de-a lungul tarmului ocolind ochiuri de apa, ferindu-sc
de stincile inalte ce se ridicau ici si colo ca niste menhire, poticnin-
du-se printre uriase mormane de piatra atunci cind nu puteau mer-

ge pe plaja nisipoasa, napadita de fluxul care urca. Nu-i asa ca nu-
mai un drum greu, amarnic strabatut, istovitor pentru picioare
duce la bogatie?

ii treceau sudori de singe, dar, sa fim intelesi, nimic nu ar fi fost
prea mult daca pina la urma, pentru fiecare pas care ii apropia de
tinta, aveau sa fie platiti cu o mie de franci.

Un ceas mai tirziu dupa ce plecasera din tabara, nu strabatusera
decit o mila, adica jumatate din distanta pe care o aveau de parcurs.
De aici se puteau vedea coturile septentrionale ale insulitei: erau
trei sau patru. Care sa fi fost cel bun ? in afara de un noroc deosebit,
probabil ca nu primul pe care il vor cerceta va fi si cel cautat, si cite
osteneli aveau sa le dea aceste cercetari sub arsita amiezii!

Luntrasul era la capatul puterilor.

— Sa ne odihnim putin! se ruga el.

— Nici un minut! raspunse jupin Antifer.

— Unchiule, interveni Juhel, domnul Tregomain este gata-gata
sa se topeasca!

— Ei bine, sa se topeasca!

— Multumesc, prietene!

Si in urma acestui raspuns, Gildas Tregomain, care nu voia sa
ramina in urma, o porni la drum. Dar, daca avea sa ajunga la capatul
calatoriei, avea sa ajunga in chipul unui riu rostogolindu-se cloco-
titor peste stincile colturoase ale insulitei.

Mai aveau inca o jumatate de ora de mers pina sa soseasca la
locul unde se desprindeau cele patru coturi. De aici incolo fu insa
din ce in ce mai greu de mers si se putea crede ca piedicile erau de
netrecut. Ce haos de pietre de cremene cu muchii ascutite, pe care
daca ai fi cazut te puteai alege cu rani grave! intr-adevar, locul fu-
sese bine ales si Kamylk-Pasa avusese noroc cind il gasise pentru
a ascunde o comoara pe care i-ar fi invidiat-o regii din Bassora,
din Bagdad si din Samarkand!

in acest punct se termina partea impadurita a insulitei. Se vedea
bine ca domnii cimpanzei nu aveau de gind sa mearga mai departe.
Aceste animale nu parasesc bucuroase adapostul arborilor si vuietul
valurilor nu are darul sa le atraga. Probabil ca naturalistului ameri-
can Garner nu i-ar fi fost usor sa descopere in limbajul lor, si asa
destul de sarac, cuvintul care inseamna Ťpoezieť!

Alaiul se opri la marginea padurii, nu fara a-si arata insa deschis
gindurile prea putin pasnice, dusmanoase chiar, pe care le nutreau
fata de acesti straini porniti sa-si continue cercetarile pina la capatul
insulitei. Ce urlete salbatice urmara! Unul din cimpanzei aduna
pietre si le arunca cu o mare forta! Si cum altii facura la fel, jupin.

222

Antifer si tovarasii lui riscau, nici mai mult, nici mai putin, sa fie
ucisi cu pietre. Si asa s-ar fi intimplat daca ar fi facut nechibzuinta
de a raspunde, fiindca nu se puteau masura nici ca numar, nici ca
putere cu agresorii lor.

— Sa nu raspundem! Sa nu raspundem! striga Juhel vazindu-i
pe Gildas Tregomain si Sauk adunind proiectile.

— Totusi facu luntrasul a carui palarie tocmai zburase lovita
de o piatra.

— Nu, domnule Tregomain, sa ne indepartam si o sa fim in sigu-
ranta, fiindca maimutele tot n-au sa mearga mai departe!

Era, dealtfel, singurul lucru bun de facut. Cincizeci de pasi mai
departe erau la adapost de loviturile pietrelor.

Se facu ora zece si jumatate. Iata cit timp le luase acest drum de
doua mile de-a lungul litoralului. La nord limbile de pamint inaintau
in mare cam o suta cincizeci-doua sute de metri. Jupin Antifer si
Zambuco hotarira sa o cerceteze mai intii pe cea mai lunga, in direc-
tia nord-vest.

Greu de gasit pamint mai sterp decit aceasta ingramadire de stinci,
unele bine infipte in pamintul nisipos, altele imprastiate si rostogo-
lite de valurile marii in anotimpul urit. Nici un fel de vegetatie, de-
altfel, nici macar acei licheni care in general catifeleaza stincile
umede. Nici un ciorchine din acel varech atit de abundent pe tarmurile
zonelor temperate. Asa ca, nimic de temut in ceea ce priveste mono-
grama lui Kamylk-Pasa. Sapata cu treizeci si unu de ani inainte pe
una din stincile de pe aceasta limba de pamint, avea sa fie gasita, cu
siguranta, nestirbita.

lata-i deci pe exploratorii nostri reluindu-si cautarile, aidoma cu
cele pe care le facusera pe insulita din golful Oman. Greu de crezut,
dar cei doi mostenitori, stapiniti cu totul de patima lor, nu pareau
ca sufera de oboselile acestei calatorii, nici de arsita soarelui. Asij-
derea si Sauk, care, in interesul stapinului sau — se putea gindi
cineva ca lucreaza intr-al sau ? — trudea cu un zel neobosit.

Cit despre notar, asezat intre doua stinci, nu se misca, nu vorbea.
Daca avea sa fie descoperita comoara, o sa aiba tot timpul sa-si
ceara partea ce i se cuvenea, el fiind de fata, asa cum era obligatia
lui in calitate de executor testamentar. Si, pe Allah! Socotind neca-
zurile indurate in aceste ultime trei nesfirsite luni, de primejdiile
din care cu greu scapase, nu o sa fie prea bine platit!

Se intelege de la sine ca, la porunca lui Pierre-Servan-Malo, Ju-
hel, ramas linga el, se pornise sa cerceteze metodic si foarte ama-
nuntit pamintul.

ŤN-as crede, isi spunea el, ca aici o sa gasim groapa cu milioane.

in primul rind, comoara ar trebui sa fi fost ingropata pe aceasta
insulita si nu pe una din celelalte insulite din golf. in al doilea rind,
ar trebui sa fie pe aceasta limba de pamint. in al treilea rind, ar trebui
ca noi sa descoperim, in mijlocul acestei invalmaseli de stinci, pe
aceea care sa poarte dublul K Dar in sfirsit daca sint intrunite
toate aceste conditii, daca nu este vreo inselatorie din partea acestui
ticalos de pasa, daca pun mina pe monograma, nu ar fi mai cuminte
sa nu spun nimic? Unchiul meu ar renunta la acea nefericita idee
a lui de a ma casatori pe mine cu o oarecare ducesa, pe ea, pe scum-
pa mea Enogate, cu un oarecare duce de pripas! Ei bine, nu! Unchiul
nu si-ar mai reveni dintr-o asemenea lovitura Si-ar pierde mintile
As avea pe constiinta o fapta rea Trebuie sa merg pina la capat!ť

in timp ce pe Juhel il framintau fel de fel de ginduri, luntrasul,
asezat pe o bucata de stinca, cu miinile atirnindu-i fara putere, cu
picioarele tremurind, cu sudoarea siroindu-i pe fata, sufla ca o foca
iesita la suprafata dupa o lunga scufundare

in vremea asta cercetarile continuau, fara nici un rezultat insa.
Jupin Antifer, Zambuco, Juhel si Sauk priveau, pipaiau acele blocuri
de piatra care prin asezarea sau directia lor ar fi putut purta pre-
tioasa monograma. Zadarnica truda timp de doua ceasuri cit le
lua aceasta munca de cercetare pina la marginea limbii de pamint.
Nimic nimic! Si, de fapt, cum i-ar fi putut veni cuiva in gind
sa aleaga un asemenea loc, expus eroziunii valurilor sau puterni-
celor talazuri din larg? Nu! Asa ca, dupa ce vor termina aici cautarile,
vor trebui sa le reia pe alte limbi de pamint. Fie! Le vor relua a
doua zi si jupin Antifer isi va continua munca si pe alta insulita,
daca pe asta nu va reusi Nu-si va parasi opera, nu, pe toti sfintii
care figurau in actul lui de botez!

in cele din urma, negasind nimic, grupul facu drumul inapoi,
mai cercetind ici-colo blocurile de piatra imprastiate pe nisip
Nimic Nimic!

Nu le raminea decit sa se intoarca, sa se imbarce pe una din bar-
cile care probabil ca intre timp vor fi ajuns la tarm si sa mearga in
oraselul Ma-Yumba, pentru a o lua de la capat cu cercetarile pe
o alta insulita.

Cind jupin Antifer, bancherul Zambuco, Juhel si Sauk ajunsera
din nou in punctul unde incepea limba de pamint, ii zarira pe luntras
si pe notar exact in locul in care ii lasasera.

Fara o vorba, Jupin Antifer si Zambuco se indreptara catre mar-
ginea padurii, asteptati de cimpanzeii dornici a se deda unor demon-
stratii dusmanoase.

Juhel se apropie de Gildas Tregomain.

— Ei? Ce se aude? intreba acesta.

— Nici urma de dublu K si nici macar de unul simplu!

— Atunci o luam de la capat in alta parte?

— Precum spui, domnule Tregomain. Ridica-te si sa ne intoarcem
in tabara

— Sa ma ridic? Bucuros, numai sa pot! Haide ajuta-ma
un pic, baiete!

Si bratului puternic al lui Junei nu-i fu greu sa-l salte pe Gildas
Tregomain pe picioare.

Ben-Omar se afla si el in picioare, linga Sauk.

Jupin Antifer si Zambuco mergeau cu vreo douazeci de pasi inainte.
Maimutele, de la gesturi si urlete, trecusera la fapte. Pietrele se por-
nira a zbura, si ceilalti trebuira sa se tina in defensiva.

Nu cumva aceste blestemate de maimute voiau sa-l impiedice pe
jupin Antifer si pe tovarasii lui sa ajunga la Barroso si la echipajul
din tabara?

Se auzi deodata un strigat. Ben-Omar fusese cel care strigase
Sa fi fost oare lovit de o piatra in vreo parte mai sensibila a persoanei
sale?

Nu! Strigatul lui nu era un strigat de durere era un strigat de
uimire aproape unul de bucurie.

Se opresc cu totii. Notarul, cu gura cascata, mijindu-si ochii intindea
mina catre Gildas Tregomain.

— Acolo acolo biiguie mereu.

— Ce inseamna asta? intreba Juhel. Ai innebunit, domnule Ben-
Omar?

— Nu acolo K dublu K! raspunde notarul cu glasul gituit
de emotie.

La aceste cuvinte, jupin Antifer si Zambuco se reped inapoi.

— K dublu K? intreaba ei.

— Da!

— Unde?

Si cu privirile cauta stinca pe care — dupa cele spuse de Ben-
Omar— este sapata monograma lui Kamylk-Pasa. Nimic ei nu
vad nimic!

— Dar unde dobitocule! repeta maluinul pe un ton plin de
furie si de neliniste in acelasi timp.

— Acolo! mai spune o data notarul.

Si-l arata cu mina pe luntras, care tocmai se intorsese ridicind
din umeri.

— Uitati-va pe spatele lui! striga' Ben-Omar.

Si in adevar, pe bluza de marinar a lui Gildas Tregomain apare

foarte deslusit desenul unui dublu K. Nu mai incape indoiala, stinca
de care se rezemase purta monograma a carei urma se imprimase pe
spatele bietului luntras. Jupin Antifer, dintr-o saritura, il apuca pe luntras de un brat si
-lsileste sa se intoarca la locul unde statuse Merg cu totii dupa el si in mai putin de un minut se afla in fata unui mare bloc de piatra pe suprafata caruia monograma atit de cautata se poate citi perfect. Nu numai ca Gildas Tregomain se rezemase de stinca insemnata cu dublu K, dar se si tolanise pe locul unde se afla comoara Nimeni nu rosteste un cuvint. incep sa lucreze. Fara unelte, este sigur ca treaba nu va fi usoara. Niste biete cutite putea-vor ele sa
sape in pamintul asta stincos? Da chiar daca si-ar rupe unghiile,
si-ar rani degetele!

Din fericire, pietrele roase de vreme pot fi desprinse fara prea
mare greutate. Un ceas de munca si cele trei butoiase vor iesi la lu-
mina Trebuiesc apoi duse la tabara, apoi la Ma-Yumba Este
adevarat, acest transport nu va fi usor si cum s-ar putea face fara
a da loc la banuieli?

Ei si! Cine se mai gindea la asta? Mai intii de toate comoara,
comoara sa fie dezgropata din acest mormint in care zace de o treime
de veac si pe urma, mai vedem

Jupin Antifer lucra cu miinile insingerate. Pentru nimic in lume
n-ar fi vrut sa lase altuia bucuria de a simti, de a pipai cercurile nepre-
tuitelor butoiase

— in sfirsit! striga el in clipa in care cutitul i se loveste de o suprafata
metalica

Si ce strigat sloboade! Dumnezeule atotputernic! Pe chipul lui
insjpaimintator de palid nu bucuria se citeste, ci uluirea, dezamagirea

In locul butoiaselor mentionate in testamentul lui Kamylk-Pasa,
nu era acolo decit o cutie de fier, — cu monograma — o cutie asema-
natoare celei care fusese gasita pe insulita numarul unu.

— Iarasi! nu se putu impiedica Juhel sa spuna.

— Asta nu-i decit o pacaleala! murmura Gildas Tregomain.
Cutia este scoasa din groapa si jupin Antifer o deschide furios
Apare un document, un pergament vechi, ingalbenit de vreme, pe

care stau scrise citeva rinduri; jupin Antifer le citeste cu glas tare:

Longitudinea insulitei numarul trei: cincisprezece grade unsprezece
minute est. Dupa ce va fi luata de colegatarii Antifer si Zambuco, ea va trebui dusa si comunicata, in prezenta notarului Ben-Omar, domnului Tyrcomel, esquire, Edinburg, Scotia, care poseda latitudinea celei de a treia insulite.

Asadar, nu prin imprejurimile golfului Ma-Yumba fusese ingro-
pata comoara! Trebuie cautata pe un alt punct al globului, punind
laolalta aceasta noua longitudine cu latitudinea numitului Tyrco-
mel din Edinburg! Si nu vor mai fi doi cei care sa-si imparta moste-
nirea lui Kamylk-Pasa, ci trei!

— Si de ce, de la aceasta a treia insulita, nu ne-ar trimite la alte
douazeci sau la alte o suta? striga Juhel Asculta, unchiule, o sa
fii oare chiar atit de incapatinat atit de naiv ca sa cutreieri lumea
intreaga?

— Fara sa mai punem la socoteala, adauga Gildas Tregomain, ca,
daca Kamylk-Pasa a lasat mostenitori cu sutele, nu mai merita sa
te ostenesti!

Unchiul ii priveste piezis pe prietenul si pe nepotul sau, isi sfarima
pietricica in dinti inclestindu-si falcile si raspunde:

— Liniste in front! Nu s-a ispravit!

Si luind din nou pergamentul, citi si ultimele rinduri, astfel ticluite:

Totusi, pentru a ie rasplati de pe acum oboseala si a le acoperi chel-
tuielile, fiecare dintre mostenitori va lua cite unul din cele doua diamante aflate in aceasta cutie, a caror valoare, pe linga a celorlalte pietre pretioase pe care sint chemati sa si le insuseasca, este cu totul neinsemnata

Zambuco se arunca asupra cutiei pe care o smulge din miinile
jupinului Antifer.

— Diamante! striga el.

Si intr-adevar se afla acolo doua pietre pretioase extraordinar
de frumoase, putind sa valoreze — bancherul se pricepea — o suta
de mii de franci fiecare.

— Tot e ceva! spune el, luind unul din diamante si lasindu-l pe
celalalt tovarasului lui la mostenire, jupinului Antifer.

— O picatura de apa in mare! raspunde acesta infundindu-si dia-
mantul in buzunarul de la vesta si pergamentul in buzunar.

— Mai-mai! face luntrasul clatinind din cap, asta devine mai
serios decit credeam! Sa vedem! Sa vedem!

Dar Juhel se multumeste sa inalte din umeri. Cit despre Sauk,
isi musca pumnii la gindul ca nu se va mai intilni niciodata cu un prilej atit de prielnic!

in ceea ce il priveste pe Ben-Omar, care nu s-a ales nici cu un brien-
tel, in ciuda celor scrise inca o data in pergament in legatura cu drep-
turile lui, are fata trasa, miinile moi, genunchii intepeniti, pare un
sac pe jumatate gol, gata sa cada gramada la pamint.

Este adevarat ca nici Sauk, nici el nu se mai gasesc acum in ace-
leasi conditii in care se gaseau: 1 — cind plecasera din Saint-Malo,
nestiind ca se duc la Mascat; 2 — cind plecasera din Mascat, ne-
stiind ca se duc la Loango. impins de o pornire nestapinita, jupin
Antifer lasase sa-i scape un secret pe care ar fi trebuit sa-l tainuiasca
cu strasnicie. Au auzit cu totii aceasta noua longitudine: cincispre-
zece grade unsprezece minute est Toti cunosc numele domnului
Tyrcomel, care locuieste la Edinburg, in Scotia.

Putem fi siguri ca, daca Ben-Omar nu a facut-o, Sauk si-a sapat
in minte aceste cifre si aceasta adresa, asteptind sa si le poata trece
in carnetel. Asa ca atit jupin Antifer cit si bancherul Zambuco vor
trebui sa aiba mare grija sa nu-i piarda din vedere pe notar si secre-
tarul sau si sa nu-i lase sa le-o ia inainte in aceasta a doua capitala
a Marii Britanii.

Fara indoiala, se putea crede ca Sauk, nestiind limba franceza,
nu a inteles, dar tot atit de neindoielnic era ca Ben-Omar ii va dezvalui
secretul. Si, dealtfel, Juhel il si observase pe Nazim, care nu-si putuse
ascunde un soi de multumire atunci cind cifrele longitudinii si numele
de Tyrcomel scapasera atit de nechibzuit de pe buzele jupinului
Antifer.

La urma urmei, totuna! Ar fi fost cu totul fara rost, dupa pa-
rerea lui, sa se mai ia pentru a treia oara dupa fanteziile postume
ale lui Kamylk-Pasa. Ce aveau de facut era sa se intoarca la Loango
si sa se urce in primul vas pe care-l vor gasi, ca sa se intoarca in dragul lor oras Saint-Malo

Aceasta e fireasca si inteleapta propunere facuta de Juhel unchiului
sau.

— Niciodata! raspunde jupin Antifer. Pasa ne trimite in Scotia,
ne vom duce deci in Scotia, chiar de-ar trebui sa-mi petrec restul
vietii cautind

— Sora mea, Talisma, te iubeste prea mult ca sa nu te astepte si
zece ani! adauga bancherul.

— Drace! gindeste Gildas Tregomain. Domnisoara asta o sa se
apropie atunci de sasezeci de ani!

Orice s-a spus, a fost in zadar. Jupin Antifer era hotarit. O sa con-
tinue sa alerge dupa comoara. Cu toate ca mostenirea bogatului
egiptean se va reduce acum de la jumatate la o treime pentru fiecare,
datorita aparitiei domnului Tyrcomel!

Ei si! Enogate se va multumi sa se marite cu un conte si Juhel cu
o contesa!

Capitolul XI

IN CARE JUPIN ANTIFER SI TOVARASII SAI ASISTA LA O PREDICA A REVERENDULUI TYRCOMEL, CARE NU PREA LE FACE PLACERE

— Da, fratii mei, da, surorile mele, avutia duce pe om, in chip
fatal, la lacomie! Ea este principala, ca sa nu spun singura cauza
a tuturor relelor care macina aceasta lume pacatoasa. Pofta de aur
nu poate duce decit la cea mai regretabila ratacire a sufletului! inchi-
puiti-va o societate in care nu ar fi saraci si bogati! De cite nenorociri,
intristari, necazuri, tulburari, catastrofe, dezastre, prabusiri, rataciri,
primejdii, nelinisti, calamitati nenoroace, dezamagiri, desperari,
mihniri si ruine ar fi feriti oamenii!

Vorbaretul om al bisericii se ridicase la cea mai inalta treapta a
elocintei inghesuind acest maldar de sinonime, care abia ar fi ajuns
sa exprime feluritele posibilitati ale mizeriei pamintesti. Ar mai fi
putut insira si altele in acest torent oratoric, slobozit din inaltul
amvonului asupra capului ascultatorilor sai.

Sa-i fim deci recunoscatori de a-si fi ingradit limbutia. Macar
pentru atita.

Era in seara de 25 iunie, la Tron Church — o parte din cladirea
careia fusese darimata pentru largirea pietii din High-Street —
unde predica reverendul Tyrcomel de la Biserica libera a Scotiei,
in fata unui auditoriu evident coplesit de frazele lui apasatoare.
Dupa ce il vor fi ascultat, fara indoiala, credinciosii isi vor goli casele
de bani si vor arunca tot avutul in apele golfului Forth, ape ce uda,
la doua mile departare, malurile septentrionale ale vestitului comitat
Mid-Lothian, in care Edinburg, un fel de Atena a Nordului, se min-
dreste ca ii este capitala.

Trecuse aproape o ora de cind reverendul Tyrcomel predica de-
spre acest subiect, spre deplina lamurire a enoriasilor parohiei. Nu
parea deloc obosit de cit vorbise, si ascultatorii, nici ei, nu pareau
ca obosisera ascultindu-l. Asa stind lucrurile, o predica de ce ar lua
sfirsit ? Aceasta nu se sfirsi deci — cel putin in acest moment — si
predicatorul continua cam asa:

— Fratilor si surorilor, Evanghelia spune: Beati pauperes spiritu,
un adevar profund, al carui inteles insa unii glumeti stupizi, pe cit de
necredinciosi pe atit de ignoranti, se straduiesc sa-l schimbe. Nu! Nu,
nu-i vorba despre cei care sint Ťsaraci cu duhulť, adica despre idioti,
ci despre cei care vor sa fie Ťsaraci din sufletť si dispretuiesc aceste
groaznice bogatii, izvorul atitor rele in societatea zilelor noastre.

Asa ca, Evanghelia va porunceste ca fata de bogatie sa nu simtiti
decit sila si dispret si daca, din nenorocire, veti fi coplesiti de avutiile
acestei lumi, daca in lazile voastre se ingramadesc banii, daca aurul
va curge din plin, surorile mele

Aici, o imagine puternica stirni fiori pe sub mantelutele doamnelor
din prea cucernica adunare.

— daca diamantele, nestematele, se agata de gitul vostru, de
bratele voastre, de degetele voastre, ca o pecingine nesanatoasa,
daca va numarati printre acelea care se numesc fericitele zilei, eu
va spun ca sinteti nenorocite, si ca boala voastra trebuie tamaduita
prin cele mai energice mijloace, fie chiar fierul sau focul!

Printre cei prezenti trecu un fior, ca si cind bisturiul chirurgului
ar fi scormonit ranile scoase la vedere de catre orator.

Dar partea originala in tratamentul pe care il recomanda tuturor
bietilor oameni atinsi de racila bogatiilor, era porunca de a-si arunca
averea, altfel spus, de a o nimici. Nu spunea: Ťimpartiti averea voas-
tra saracilor! Despuiati-va de averi in folosul celor care duc lipsa!ť
Nu! Ceea ce predica el era distrugerea acestui aur, a diamantelor, a
titlurilor de proprietate, a actiunilor comerciale sau industriale,
distrugerea lor totala, chiar de ar fi trebuit sa le arda sau sa le arunce
in mare.

Pentru a se intelege asprimea neinduplecata a acestor invataminte,
ar trebui sa cunoastem carei secte religioase apartinea aprigul reve-
rend Tyrcomel.

Scotia, impartita intr-o mie de parohii, cuprinde sectiuni eclezias-
tice, sinoduri si o curte suprema pentru administrarea si practicarea
cultului national. Dar, in afara acestei respectabile rinduiri, in Rega-
tul Unit sint ingaduite toate religiile; se mai numara inca o mie cinci
sute de biserici apartinind cultelor, oricum s-ar numi ele: catolic, bap-
tist, episcopal, metodist etc. Din aceste o mie cinci sute de biserici,
mai mult de jumatate tin de Biserica libera a Scotiei — Free Church of
Scotland — care cu douazeci de ani inainte se despartise deschis
de Biserica presbiteriana a Marii Britanii. Si pentru ce? Numai si
numai fiindca nu o gasea destul de patrunsa de adevaratul spirit calvin,
adica destul de puritana.

Or, reverendul Tyrcomel predica tocmai in numele celei mai cum-
plite dintre aceste secte, care nu admitea nici un compromis in pur-
tari si moravuri. El se credea trimisul lui Dumnezeu, care ii incredin-
tase o parte din tunetele sale pentru a-i trasni pe bogati sau cel putin
bogatiile lor si, precum se vede, lovea fara crutare.

Era, din punct de vedere moral, un fel de iluminat, la fel de aspru
cu el insusi ca si cu altii. Era, ca infatisare, un om de cincizeci de ani,

inalt, uscat, slab la fata, spin, cu flacari in priviri, cu cautatura unui
apostol si glasul patrunzator al unui predicator. Cei din jur il socoteau
inspirat de suflul celui atotputernic. Totusi, desi credinciosii se ingra-
madeau la predicile sale, desi era ascultat cu evlavie, nu insemna ca
facuse vreodata multi prozeliti si prea putini sau chiar nici unul din ei
nu se hotarise sa puna invataturile lui in practica, renuntind la absolut
toate bunurile pamintesti.

De aceea reverendul Tyrcomel isi indoia sfortarile, atragind asupra
capetelor ascultatorilor sai acei nori incarcati cu electricitate, din care
tisneau trasnetele elocintei sale.

Predica se desfasura mai departe si tropii, metaforele, antonimiile,
epifonemele, plasmuite de o imaginatie scinteietoare, misunau cu o
nemaipomenita indrazneala. Dar, daca fruntile se plecau, buzunarele
nu simteau, se pare, deloc nevoia de a se goli in apele golfului Forth.
Desigur ca asistenta care umplea naosul bisericii Tron Church nu
pierdea nici un cuvint din predica acestui exaltat, si daca nu se grabea
nicidecum sa se conformeze, asta nu fiindca nu ar fi inteles-o. Trebuie
totusi sa spunem ca se aflau acolo cinci ascultatori care nu intelegeau
nici o boaba de engleza si care nu ar fi stiut despre ce vorbea clericul,
daca un al saselea nu le-ar fi tradus, intr-o buna franceza, groaznicele
adevaruri care cadeau din inaltul acestui amvon in chip de ploaie
evanghelica.

Inutil sa adaugam ca acesti sase insi erau jupin Antifer si bancherul
Zambuco, notarul Ben-Omar si Sauk, luntrasul Gildas Tregomain
si tinarul capitan Juhel.

ii lasasem pe insulita din golful Ma-Yumba, la 28 mai; ii regasim
la Edinburg la 25 iunie.

Ce se petrecuse intre aceste doua date?

Iata, foarte pe scurt:

Dupa descoperirea celui de al doilea document, nu le mai raminea
decit sa paraseasca insula maimutelor, sa se urce in barca acelor
pescari care, atrasi de semnalele echipajului congolez, aveau sa
acosteze in fata taberei. Jupin Antifer si tovarasii lui se intoarsera
deci de-a lungul litoralului escortati tot timpul de ceata cimpanzeilor
atit de inversunati impotriva lor, continuind sa-si manifeste dusmania
prin urlete, gesturi amenintatoare si pietre aruncate.

Ajunsera totusi teferi in tabara. Doua cuvinte spuse de Sauk lui
Barroso il facura pe acesta sa inteleaga ca lovitura daduse gres. Nu
poti sa furi o comoara unor oameni care nu o gasisera!

In barca ancorata in fundul unui golfulet incapeau toti naufragiatii
de pe
Portalegre. Se imbarcara, cam claie peste gramada! Fiind
vorba insa numai de o calatorie de sase mile, asta nu avea mare impor-

tanta. Doua ore mai tirziu, barca trase la tarmul cel mai adinc al
acestei limbi de pamint, pe care se intindea oraselul Ma-Yumba.
Personajele noastre fura bine primite intr-o factorie franceza. Li se
facu destul de repede rost de un mijloc de transport pina la Loango.
Si putind sa se alature unui grup de europeni care se duceau in capitala, nu avura a se teme pe drum, nici din partea fiarelor, nici din partea bastinasilor. Dar ce clima necrutatoare, ce caldura de nesuportat! La sosire, orice ar fi spus Juhel, luntrasul sustinea ca nu mai ramasesera din el decit oasele. Putem crede totusi ca bietul om exagera. Printr-uha din acele intimplari, cu care jupin Antifer nu era deloc obisnuit, tovarasii lui si cu el nu avura mult de asteptat la Loango. Dupa numai doua zile, un steamer portughez, plecat din San-Paolo de Loango spre Marsilia, ancora acolo. Escala, silita, nava avind
nevoie de o mica reparatie la masini, nu fu decit de douazeci si patru
de ore. Datorita banilor salvati din naufragiu, calatorii isi putura
retine locuri pe acest steamer. Pe scurt, la data de 15 iunie, jupin
Antifer si tovarasii lui parasira in sfirsit aceste tinuturi ale Africii
occidentale unde gasisera, odata cu doua foarte scumpe diamante,
un nou document si o noua dezamagire. Cit despre Barroso, Sauk ii
fagaduise ca o sa-l despagubeasca de indata ce va pune mina pe
milioanele pasei, si portughezul nu avu incotro, trebuind sa se multu-
measca cu aceasta fagaduiala.

Juhel nu incerca sa-l faca pe unchiul sau sa-si schimbe gindurile,
desi avea toate temeiurile sa creada ca totul se va sfirsi printr-o
uriasa pacaleala. Este adevarat ca luntrasul cam incepuse sa-si schimbe parerile. Cele doua diamante, pretuind o suta de mii de franci fiecare, gasite in cutia de pe insulita numarul doi, il cam pusesera pe ginduri.

— Daca pasa ne-a daruit aceste pietre pretioase, spunea el, de ce
nu s-ar afla si celelalte pe insulita numarul trei?

Cind il auzea judecind asa, Juhel inalta din umeri.

— O sa vedem o sa vedem repeta el.

Asta era si parerea lui Pierre-Servan-Malo. Si fiindca al treilea
colegatar, cel care avea latitudinea celei de a treia insulite, locuia la
Edinburg, o sa mearga la Edinburg, nu o sa-i lase sa i-o ia inainte
Zambuco si Ben-Omar, care cunosteau longitudinea de 15°11' est
ce trebuia comunicata domnului Tyrcomel. Deci nu se vor desparti,
au sa mearga impreuna in capitala Scotiei pe cele mai rapide cai,
si sus-numitul Tyrcomel o sa aiba vizita intregului grup. Fireste ca
aceasta hotarire nu-l putea multumi pe Sauk. Cunoscind secretul,
ar fi preferat sa actioneze acum de unul singur si inaintea tuturor,
ca sa obtina pozitia noii insulite de la personajul citat in ultimul
document, sa se duca apoi acolo si sa dezgroape averile lui Kamylk-

Pasa. Dar ar fi trebuit sa plece singur, fara sa trezeasca vreo banuiala, si simtea ca Juhel era atent la toate miscarile lui. Dealtfel, nici calatoria pe apa nu se putea face decit impreuna pina la Marsilia. Si cum jupin Antifer socotea sa ajunga la Edinburg pe drumul cel mai scurt si cit mai repede, folosind caile ferate ale Frantei si Angliei, Sauk nu putea nadajdui sa i-o ia inainte. Odata ce treaba avea sa fie lamurita cu domnul Tyrcomel, poate ca lovitura care daduse gres la Loango si la Mascat va reusi la Edinburg?

Calatoria pe apa fu destul de rapida, steamerul portughez nefacind
nici o escala in nici un port de pe litoral. Nu este de mirare ca Ben-
Omar, care nu renunta cu una, cu doua la obiceiurile lui, a fost bolnav
douazeci si patru de ore din douazeci si patru si ca a coborit pe cheiul
de la Joliette in stare de colet.

Juhel pregatise o lunga scrisoare pentru Enogate. ii povestea in ce
noua batalie ii tiraste incapatinarea unchiului lor si cine stie unde
amenintau sa-i mai trimita pe viitor nastrusniciile pasei? Mai adauga
ca, dupa parerea lui, jupin Antifer era dispus sa cutreiere lumea si ca
aceasta dispozitie a sa nu va lua sfirsit decit cind va deveni nebun de
legat — ceea ce este sigur ca se va intimpla, intr-atit zdruncinarea
creierului sau, in urma ultimelor neplaceri, lua proportii ingrijora-
toare

Toate acestea erau nespus de triste Si casatoria lor mereu ami-
nata si fericirea lor si dragostea lor etc.

Juhel abia avu timpul sa puna la posta aceasta scrisoare destul
de amara. La Marsilia se aruncara in rapidul de Paris, apoi, la Paris,
in expresul pentru
Calais, apoi, de la Calais in vaporul pentru Dover,
apoi, la Dover in trenul pentru Londra, apoi, la Londra in fulgerul
pentru Edinburg, asa, toti sase, ca si cind ar fi fost legati de acelasi
lant! Asa se face ca in seara zilei de 25 iunie, de indata ce isi retinusera camere la
Gibb's Royal Hotel, pornira in cautarea domnului Tyrcomel.

Si atunci, mare mirare! Domnul Tyrcomel nu era nici mai mult
nici mai putin decit un om al bisericii. Asa se face ca, dupa ce s-au
dus la locuinta acestuia in North-Bridge Street 17 — adresa pe care
o putusera afla fara mare greutate, intr-atit era de cunoscut infocatul
dispretuitor al bunurilor pamintesti — au venit sa-l caute la Tron
Church, pe cind el tuna si fulgera de la inaltimea amvonului.

Aveau de gind sa-i vorbeasca dupa predica, sa-l insoteasca pina la
locuinta lui, sa-l puna la curent, sa-i comunice ultimul document
Ce dracu', un om caruia ii aduci un respectabil numar de milioane
nu se poate plinge ca il stingheresti intr-un moment nepotrivit!

Totusi, in toate acestea era ceva ciudat. Ce legaturi putuse avea

Kamylk-Pasa cu acest preot scotian ? Tatal jupinului Antifer scapase
viata egipteanului bine! Bancherul Zambuco il ajutase sa-si sal-
veze averea iarasi bine! De aici se tragea acel sentiment de recu-
nostinta datorita caruia cei doi ajunsesera mostenitorii lui. Se putea
oare trage concluzia ca reverendul Tyrcomel avea aceleasi drepturi
la recunostinta pasei? Da, fara indoiala. Dar in ce imprejurari ne-
obisnuite un preot il putuse indatora intr-un fel sau altul pe Kamylk-
Pasa? Totusi, asa trebuia sa fi fost, de vreme ce acest preot se afla
in posesia celei de a treia latitudini, necesara descoperirii celei de a
treia insulite

— De data asta cea buna! ii placea jupinului Antifer sa repete si
ale carui sperante poate ca si ale carui vise Gildas Tregomain le
impartasea.

Totusi, cind cautatorii nostri de comori zarira in amvon un bar-
bat nu mai in virsta de cincizeci de ani, trebuira sa caute o alta expli-
catie: reverendul Tyrcomel nu putea avea mai mult de douazeci
si cinci de ani pe vremea cind Kamylk-Pasa fusese inchis in temnita
din Cairo din porunca lui Mehmet-Ali, si era greu de crezut ca i-ar
fi putut face vreun bine inainte de intemnitare. Sa fi fost vreun tata,
un bunic sau vreun unchi al acestui Tyrcomel, care il indatorase pe
egiptean?

Dealtfel, putin interesa. Important era ca preotul avea in posesia
sa pretioasa latitudine, asa cum era mentionat in documentul din
golful Ma-Yumba, si inainte de a se sfirsi ziua aveau sa stie despre
ce este vorba.

Erau deci acolo, la Tron Church, in fata amvonului —jupin Anti-
fer, Zambuco, Sauk — si-l mincau din ochi pe infocatul predicator,
neintelegind nici o boaba din cele ce spunea, iar lui Juhel nu-i venea
sa-si creada urechilor cele ce auzea.

Predica continua. Acelasi subiect, cu aceeasi furioasa elocventa!
Regii erau poftiti sa-si arunce in mare listele civile, reginele invitate
sa smulga pietrele pretioase din gatelile lor, bogatasii poftiti sa-si
distruga bogatiile. Cu neputinta, trebuie sa recunoastem, sa se spuna
prostii mai mari cu un zel mai necrutator!

Si, uluit, Juhel murmura:

— Alta incurcatura acum! Hotarit, unchiul nu are noroc! Cum,
la un asemenea exaltat il trimite afurisitul de pasa ? Sa-i ceara apucatului astuia mijloacele de a descoperi o comoara! Unui om care s-ar grabi — daca i-ar cadea vreodata in mina — sa o distruga! Haida-de! Iata un obstacol la care nu ne asteptam, pe care, de data asta, nu-l vom putea trece si care ar putea foarte bine sa puna capat cautarilor noastre. Ne vom lovi de o impotrivire hotarita, definitiva, o

impotrivire care ii va aduce reverendului Tyrcomel o imensa populari-
tate! Asa ceva il va da gata pe unchiul meu si este sigur ca mintea lui
nu va rezista! El si Zambuco, poate ca si Nazim, au sa incerce orice
pentru a-i smulge taina reverendului Sint in stare sa-l si chinuiasca
sa-l Ei, haide-haide, la rindul meu, am inceput sa o iau razna!
Ma rog, n-are decit sa-si pastreze taina acest om! Nu stiu daca, asa
cum pretinde el, milioanele nu fac fericirea; dar, orice ar spune, fuga
dupa milioanele egipteanului ameninta sa o intirzie la nesfirsit pe
a mea! Si fiindca Tyrcomel nu va consimti niciodata sa incruciseze
latitudinea lui cu longitudinea pe care noi am cucerit-o cu pretul
atitor osteneli, nu ne mai ramine decit sa ne intoarcem linistiti in
Franta si

— Cind porunceste Dumnezeu, trebuie sa ne supunem! spunea in
acea clipa predicatorul.

ŤAsta-i si parerea mea, gindi Juhel,si va trebui ca unchiul meu sa
se supuna!ť

Dar predica nu se sfirsea si nu avea nici un motiv sa nu tina o ves-
nicie. Jupin Antifer si bancherul isi cam pierdusera rabdarea. Sauk
isi rodea mustata. Notarului, de vreme ce nu se afla pe puntea unei
corabii, nu-i pasa de nimic. Gildas Tregomain, cu gura cascata,
dind din cap, ciulind urechea, incerca sa prinda ici si colo citeva
cuvinte pe care in zadar cauta sa le inteleaga. Si cu totii isi indreptau
privirile nedumerite catre tinarul capitan, ca si cind ar fi vrut sa-l
intrebe: ŤCe tot indruga nebunul asta cu atita foc?ť

Si cind credeai ca s-a ispravit, o lua de la inceput.

— Ei doamne! Despre ce tot vorbeste asta, Juhel? izbucni jupin
Antifer cu un glas nerabdator, stirnind indignarea ascultatorilor.

— O sa-ti spun eu, unchiule.

— Daca ar sti ce noutati ii aduc, acest turuie-n vint ar cobori re-
pede din amvon ca sa ne intimpine

— Hm hm! facu Juhel pe un ton atit de ciudat incit sprin-
ceana jupinului Antifer se incrunta cumplit.

Totusi, orice are un sfirsit pe lumea asta, chiar si o predica a unui
preot din Biserica libera a Scotiei. Era vadit ca reverendul Tyrcomel
era pe cale sa treaca la peroratie. Debitul devenea mai navalnic, ges-
turile mai nestavilite, metaforele mai indraznete, dojenile mai ame-
nintatoare. O ultima lovitura de maciuca si o ultima lovitura de
satir celor ce detineau averi, stapinitorii acelui josnic metal, cu po-
runca de a-l arunca in foc, pe lumea asta, daca nu vor sa fie ei insisi
aruncati in foc pe lumea cealalta. Si atunci. intr-un suprem avint
oratoric, in numele bisericii ce rasuna de frazele lui tunatoare, spuse:

— Si asa cum in acest loc, unde altadata era un cintar public, la

care se tintuiau urechile notarilor necinstiti si ale altor raufacatori,
tot asa in balanta judecatii de apoi veti fi cintariti fara indurare si
greutatea aurului vostru va cobori talerul ei pina in iad!

Nu ar fi putut incheia cu o imagine mai cutremuratoare.

Reverendul Tyrcomel schita un ultim gest de ramas bun, ce ar
fi putut fi un gest de binecuvintare din inaltimea unui amvon catolic.
Apoi, deodata, se facu nevazut.

Jupin Antifer, Zambuco si Sauk se hotarisera sa-l astepte la iesirea
din biserica, sa-l prinda din zbor si sa-l descoase
hic et nune. Ar mai
fi putut ei sa aiba rabdare pina a doua zi, sa amine interogatoriul
lor pina la orele sapte sau opt dimineata? Ar fi mai putut ei sa su-
porte inca o noapte intreaga in chinurile nerabdarii? Nu! Se repe-
zira deci catre tinda centrala