Stefan
Petica, Fecioara in alb, IV
1) roze - trandafiri, flori
inserare - asfintit, apus
2) ,,nältimea" - inältimea
"rugei" - rugii
3) Virgula din al patrulea vers marcheaza intercalarea unui
circumstantial de mod.
Semnul exclamarii de la sfarsitul strofei marcheaza
intonatia exclamativa,cu rol stilistic.
Virgula ("O,") marcheaza pauza necesara dupa interjectie.
4) Angelitatea feminina, rugaciunea, puritatea, pocainta
intra in categoria motivelor literare.
5) Lirismul subiectiv se concretizeaza aici printr-un eu liric, prezent "gramatical" in ultima strofa (persoana I
singular a verbului aș putea ) și prin patetismul adresarii
insistente catre un tu care numește persoana iubita.
6) Metafora ,,val de lina armonie" intra in
seria imaginilor cu aceeasi valoare din a doua strofa, care vorbesc
despre ,,binecuvantarea" pe care o poate raspandi sacrul asupra lumii
terestre.
Comparatia ,,tu esti asemenea
binecuvantarii" sprijina sugestia sacralitatii figurii
feminine, sugestie centrala a textului.
7) Poezia simbolista este una a universului
interior, contureaza o stare de spirit si se confunda cu
lirismul. Universul interior este aici marcat de
subiectivitate. Prin multitudinea figurilor de stil, poetul
parca picteaza atmosfera de pace, de rugaciune, de
dimineata si de inserare.
Prezenta multor substantive si adjective care au legatura
directa cu ceea ce se vede, e un procedeu al
sugestiei simboliste. Acestea au o puternica valoare
expresiva si nu necesita descrieri mai ample ca in cazul
romantismului. Apar termeni ca ,,alba", ,,roze", ,,clar",
,,roua", ,,azurie", ,,inaripata", frunti". Astfel
poetul creeaza o poezie lirica, alcatuita pe baza
sugestiei, prin urmare o poezie simbolista.
8) Cele patru adjective, ,,alba", ,,blanda", ,,calda",
,,sfanta", apartin de fapt aceluiasi camp semantic, cu atat mai
mult cu cat sunt de fiecare data epitete pentru substantivul
,,rugaciune". Poetul reia aceeasi imagine,
nuantand-o dupa modelul muzical al temei cu variatiuni.
9) Consider ca textul este expresiv in special
prin imaginea unui eu care aspira catre puritate, angelitate,
catre sacru. Abundenta imaginilor care contureaza un asemenea
motiv este evidenta: ,,alba rugaciune", ,,templu", ,,ceasul clar
al diminetii", ,,privirea de madona". Multe dintre ele sunt metafore
sau au un sens simbolic. Cu toate
acestea, texul nu transmite o viziune categoric senina. Un aer de
"morbidezza" se desprinde din repetitia insistenta a imaginii
femeii-rugaciune, din parfumul rozelor si al anemonelor si, mai
ales, din atitudinea celui pierdut in rugaciune, ,,dulcea
pocainta", cu o evidenta constiinta a
pacatului.
