Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme


Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Literatura


Index » educatie » Literatura
Romanul psihologic modern / Romanele lui John Steinbeck (1902 - 1968)


Romanul psihologic modern / Romanele lui John Steinbeck (1902 - 1968)




Romanul psihologic modern / Romanele lui John Steinbeck (1902 - 1968)

John Steinbeck (laureat al Premiului Nobel pentru literatura - 1962) este deseori asociat cu o metoda narativa care refuza categoric interventia autorului, introspectia psihologica, recurgand de regula la observarea exacta a comportamentului personajului in fata unei situatii date, prezentata si ea cu aceeasi grija pentru obiectivitate. Cum metoda pare sa lucreze dupa principiile "impartiale" ale camerei de filmat, in descrierea ei sunt deseori termeni din cinematografie.

Metoda lui se incadreaza in tendinta mai larga a romanului din secolul nostru, a carui preferinta pentru eliminarea vocii autorului este bine cunoscuta. In raport cu personajul, caracteristicile enuntate o indica drept complementara tehnicii monologului interior din romanul psihologic modern: in timp ce ultima isi propune sa construiasca personajul prin surprinderea intr-o maniera diversa a unei serii de trairi interioare, metoda narativa a lui Steinbeck il realizeaza prin notarea manifestarilor sale exterioare. Si intr-un caz si in celalalt, posibilitatile dialogului sunt folosite la maximum, ceea ce a facut ca termenul dramatic sa caracterizeze deopotriva ambele tipuri narative. De altfel, romanul contemporan incurajeaza diferite combinatii ale procedeelor narative in loc de a recurge in exclusivitate la unul sau altul dintre ele, cum s-a intamplat cu Hemingway sau Virginia Woolf.




In romanul american, ce detine initiativa procedeului, Steinbeck se arata mai degraba un adept decat un inovator. Romanele sale de debut se mentin in granitele povestirii obisnuite. Numai dupa 1935 se face manifestata intentia sa de a prinde reactiile personajului intr-un anumit gen de observatie egala ca precizie si laconism.

Teoria denumita de Steinbeck "is thinking" este elaborata in colaborare cu Edward Ricketts si se bazeaza pe observatii din domeniul biologiei marine, in care Ricketts era un cercetator pasionat. Sea of Cortez (Marea Cortez), scrisa impreuna cu doctorul Ricketts in urma unei calatorii de sase saptamani pe care cei doi o intreprind in Golful Californiei in scopul studierii faunei marine, contine si o succinta expunere a teoriei "is thinking".

Steinbeck se arata un partizan convins al eliminarii comentariului si, totodata, a oricarei analize psihologice incepand cu In Dubious Battle (Batalia, 1936). Pe tot parcursul cartii, personajele sunt privite din exterior, observate de la aceeasi distanta in miscari, gesturi, mimica. In Dubious Battle recurge insa la dialog intr-o mare masura; de fapt, portiuni insemnate ale cartii apar in forma scenica, scriitorul adoptand in cateva cazuri pana si punctuatia proprie unei piese de teatru. De aici si ponderea exprimarii idiomatice. Deoarece in In Dubious Battle Steinbeck isi alege personajele din randul lucratorilor agricoli, cum va proceda de altfel si in Of Mice and Men (Oameni si soareci, 1937) si in The Grapes of Wrath (1939), iar, pe de alta parte, tinde catre un mare grad de fidelitate in transpunere, apar explicabile particularitatile lingvistice ale vorbitorilor sai.

Of Mice and Men are o constructie dramatica si mai pronuntata. Initial, lucrarea este conceputa ca o piesa-roman, in care Steinbeck isi propune, dupa cum singur comenteaza in articolul scris pentru revista "Stage", sa gaseasca o formula apta sa combine intr-un chip fericit si cat mai avantajos pentru cititor prezentarea scenica si elementele de descriere specifica romanului. Acestea din urma ar fi facilitat lectura si, solicitand si simtul vizual, ar fi completat armonios dialogul. Desi Steinbeck califica Of Mice and Men drept "experiment", termenul poate fi justificat doar de proportiile reduse ale cartii, care, ca lungime, nu se deosebeste de o piesa de teatru. Cat priveste introducerea procedeelor dramatice in roman, multi predecesori ai scriitorului avusesera deja un cuvant greu de spus. Dramatizata in scurt timp dupa aparitie, piesa-roman Of Mice and Men, departe de a crea o noua specie literara, cum probabil se astepta autorul, a cunoscut consacrarea mai mult pe scena.

Resursele dialogului sunt amplu folosite si in The Grapes of Wrath, de asta data insa intr-un context mult mai variat de procedee narative. Tehnica stenografierii comportamentului este exploatata in continuare pe o larga suprafata, fiind una din componentele de baza ale metodei de care se slujeste Steinbeck in evocarea odiseei traite de familia Joad. O inregistrare atenta a suprafetei lucrurilor, o punctare cat mai exacta a momentelor al caror ansamblu il constituie reactia vazuta din afara a personajului - aceasta pare sa urmareasca scriitorul, care isi refuza, dupa cum s-a mai spus, atat comentariul direct, cat si descoperirea lumii launtrice a personajului sau.

[1]. De fapt, obiectia impotriva digresiunilor autorului viza in special caracterul lor moralizator.





[2]. Adresata unui scriitor ale carui romane sunt in mesajul lor o glorificare a demnitatii omului (The Grapes of Wrath), cat si a posibilitatilor de a triumfa asupra lui insusi (East of Eden - La rasarit de rai), invinuirea raportata la intreaga sa creatie se arata a fi putin intemeiata. Dar nu se poate trece cu vederea nici faptul ca, intr-o masura, comentariul conduce spre aceasta impresie. Pe de alta parte, un efect asemanator produce si frecventa mare a tipului patologic in opera scriitorului.

"Idiotul" este o prezenta des intalnita in creatia lui Steinbeck; el este preferat pentru ca inlesneste observarea reactiilor - mai rudimentare in cazul lui - cat si pentru ca personajele, deseori bidimensionale, abstractizand componente ale naturii umane, se completeaza in a oferi un portret uman ce se constituie astfel cu concursul tuturor participantilor. In OfMice and Men, figura centrala nu este nici Lennie si nici George, ci Lennie si George impreuna: unul il presupune prin opozitie pe celalalt, armonia dintre ei existand in conditiile unei permanente tensiuni. Alteori se poate observa ca Steinbeck se foloseste de inapoiatul mintal doar ca pretext. Johny Bear, de exemplu, in povestirea cu acelasi nume, gratie talentului sau de a reproduce cu mare exactitate sunetele auzite serveste in realitate ca transmitator al dramei traite de cele doua surori; interesul cititorului se concentreaza nu atat asupra lui Johny, ci asupra relatarilor sale fragmentare, incoerente la prima vedere, care insa nu intarzie sa capete sens pentru ascultator.

Peter Lisca[3] discuta in special doua functii ale intercapitolelor; el ajunge la concluzia ca prin mijlocirea lui Steinbeck adanceste implicatiile tematice din planul narativ si, in acelasi timp, furnizeaza o seama de informatii de ordin economic si istoric. Personajele lui Steinbeck si lumea lor sunt vazute din exterior, fara comentarii, fara sa beneficieze de monolog - nici un moment Steinbeck nu ne spune ce gandesc si ce simt Tom, Ma, Casy; el doar inregistreaza dialogul si transcrie faptele. In intercapitole, dimpotriva, el ne pune in fata unor revarsari de sentimente. Intre capitol si intercapitol exista nu numai o relatie tematica - de la viziunea panoramica la experienta particularizata - ci, in cadrul acestei structurari, planul exterior este completat firesc cu cel al trairii interioare.

Procedand la alternarea celor doua planuri, Steinbeck le coreleaza insa in permanenta. Pe masura ce in partea narativa familia Joad strabate soseaua 66 si apoi drumurile Californiei cunoscand amara viata a privatiunii, dar dobandind, in acelasi timp, o noua viziune asupra destinului ei, intercapitolele se fac ecoul simtamintelor traite: de la nostalgia pentru pamant cunoscuta in primele momente - amaraciunea unei clipe si noianul aducerilor-aminte, noi atata suntem. Glia asta roscata, glia asta noi suntem; si anii cand au navalit apele, si anii cand s-a abatut praful, si anii de seceta, tot noi suntem aceia - la mania crescanda - si in ochii flamanzilor se vede cum creste mania. In sufletele oamenilor fructele maniei se implinesc si cresc in greutate, se coc in asteptarea culesului ce va sa vie.




Steinbeck izoleaza astfel elemente ale trairii interioare ale personajului urmarit in naratiune si le foloseste drept obiect al comentariului sau. Pe masura ce ne apropiem de final, ponderea partii narative este in crestere; ultima parte a romanului nu mai impresioneaza prin acel echilibru dintre capitolele narative si intercapitole, care da nota caracteristica primelor parti.

In The Grapes of Wrath, Steinbeck realizeaza astfel un tip de comentariu, care, desi deosebit in multe privinte de ceea ce obisnuim sa numim vocea autorului din romanul traditional, in mare indeplineste acest rol. Asa cum s-a mai observat, originalitatea procedeelor nu-i apartine in intregime. Cu tehnica intercapitolelor din The Grapes of Wrath el continua experimentul initiat in romanul social de catre Dos Passos, The 42nd Parallel (Paralela 42, 1930). Primul volum al trilogiei U.S.A. (S.U.A.) ii oferise deja exemplul unei multiplicari de planuri care sparsese tiparul unui roman axat in exclusivitate pe naratiunea continua si comentariul eseistic. Incercand sa surprinda dinamica rapida a unei societati in care existenta individuala, vazuta din unghi panoramic, se dizolva, Dos Passos inmulteste considerabil perspectivele in care prezinta aceasta relatie; firele naratiunii - acolo unde destinele personajelor sunt urmarite aparent in independenta unele fata de altele - se desfasoara impletite cu "actualitatile", modalitatea narativa prin care este sugerat climatul istoric, "biografiile", luminand din punctul de vedere al personalitatii istorice acelasi climat, si "camera obscura", rezervata surprinderii unor momente din fluxul trairii subiective.

Steinbeck preia din romanul lui Dos Passos in special ultimul procedeu. Dar, in timp ce in "Camera obscura" Dos Passos este in primul rand preocupat sa urmareasca scurgerea vietii interioare, eu-l in determinarile sale cele mai intime, Steinbeck, dupa cum am mai vazut, incearca sa fixeze in intercapitole reactia comuna unei intregi colectivitati. In acelasi timp, el pastreaza din comentariul traditional apelul catre cititor. Este drept, acest apel se sprijina pe posibilitatile variatiei stilistice. Proza cu vadit caracter poetic din unele parti era, fara indoiala, menita sa mareasca in mod substantial continutul emotional al apelului catre cititor. Daca reactia cititorului contemporan cu evenimentele din care s-a inspirat romanul a fost entuziasta si datorita actualitatii tematice, dupa consumarea acestei actualitati, interesul, viu in continuare, se explica prin permanenta unor semnificatii ale viziunii omului pe care The Grapes of Wrath o poseda.

S-a spus ca scriitorul nu a reusit sa inchege intr-un tot armonios cele doua planuri ale cartii: istoria familiei Trask si cronica de inspiratie autobiografica dominata de figura lui Samuel Hamilton.



[1] Wayne Booth, The Rhetoric of Fiction, Chicago, The University of Chicago Press, 1961. Unul dintre capitole este consacrat in intregime comentariului din romanul traditional si modern, Booth incercand de fapt o reabilitare a mult dispretuitei "voci" a autorului.

[2] Frederich Hoffman, The Modern Novel in America, Chicago, Gateway, 1963, p. 164.

[3] Peter Lisca, op. cit.; vezi si Warren French, John Steinbeck, Twayne, 1961: The Education of the Heart.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Literatura


Carti
Gramatica


Aurel Pantea - dezmarginire (pr)in negru
Urciorul de aur, de E. T. A. Hoffman
RETORICA & ARGUMENTARE - Manipularea in comunism
Ilustreaza trasaturile prozei romantice prin referire la o opera literara studiata
MODELE SUBIECT DE TIP II - PROBA SCRISA
TESTARE INITIALA- CLASA a VIII-a - ROMANA
Exemplifica, apeland la o povestire studiata, doua dintre particularitatile limbajului prozei narative (la alegere, din urmatoarea lista: modalitati a
Valente universale in romanele lui Marin Preda
Prezinta particularitatile de structura si de expresivitate caracteristice simbolismului, intr-o poezie studiata
Imaginea Securitatii in literatura romana in comunism si postcomunism